Speta Legea 10/2001. Decizia 129/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 129
Ședința publică de la 26 Martie 2008
PREȘEDINTE: Mariana Mudava
JUDECĂTOR 2: Nela Drăguț
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta C, cu domiciliul ales în C, str. -, -. 1,. 5, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 621 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. vechi 1753/civ/2005), în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 10/2001, cu sediul în C, str. -, nr 7, jud. D, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru apelanta reclamantă C, lipsind intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelului.
Avocat, pentru apelanta reclamantă C, a pus concluzii de admiterea apelului potrivit motivelor formulate în scris și susținute oral, schimbarea în tot a sentinței civile apelate în sensul restituirii în natură a părții de imobil - spațiu comercial și pivnița, având o suprafață construită desfășurat de 148 și teren în suprafață de 74, situate în C,-, preluate de stat fără titlu, cu obligarea apelantei reclamante la restituirea către stat a despăgubirilor primite. A precizat că notificarea adresată nu a fost analizată sub aspectul restituirii în natură a spațiului comercial din imobil, rămânând în continuare în proprietatea statului și fiind administrate de Consiliul Local C și A arătat în a primit despăgubiri bănești pentru partea din cele două imobile care au avut destinații de locuințe, în baza Legii nr. 112/1995, însă este inadmisibil ca imobilul proprietatea apelantei reclamante să nu fie restituit în natură și să rămână în administrarea autorității locale spre a fi transmise terțelor persoane fizice sau juridice. Imobilul se înscrie în categoria imobilelor preluate abuziv, fără titlu, fiind naționalizat prin Decretul nr. 92/1950 și, drept urmare, acesta trebuie restituit în natură; fără cheltuieli de judecată.
După strigarea cauzei, s-a prezentat consilier juridic care a pus concluzii de respingerea apelului și menținerea sentinței civile apelate ca fiind temeinică și legală.
CURTEA
Asupra apelului de față;
La data de 1 aprilie 2005 reclamanta -C - a chemat în judecată pe pârâții Primarul Municipiului C, Comisia Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 și Consiliul Local al Municipiului C, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Dispoziției nr. 5490 din 3 martie 2005, emisă de Primarul Municipiului C, act prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală pentru imobilul situat în C,-, în limita sumei de 623.361.212 lei.
A motivat că s- adresat pârâtei Primăria Municipiului cu notificarea nr.932/N/ 2001, prin care solicitat despăgubirea în natură sau acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în C,- și diferența de preț reactualizată cu coeficientul de creștere al ratei inflației pentru etajul imobilului notificat, pentru care reclamanta a fost despăgubită în baza prevederilor art. 13 alin.2 din Legea nr.112/1995 cu suma de 95.106.964 lei, conform Hotărârii Comisiei Județene nr. 338/2006.
Reclamanta a mai arătat că pentru imobilul situat în C,- nu a primit despăgubiri pentru "spațiul comercial" de la parterul clădirii și demisolul (pivnița acestuia) în suprafață totală de 140. acesta neîncadrându-se în prevederile Legii nr. 112/1995, imobil ce rămas în continuare în proprietatea statului, fiind închiriat de către
A susținut că este persoană îndreptățită, fie la restituirea în natură a părții de imobil pentru care nu primit despăgubiri bănești, fie la acordarea măsurilor reparatorii sub forma de despăgubiri bănești, acordarea titlurilor de valoare sau a acțiunilor la societățile comerciale tranzacționate pe piața de capital.
Procesul-verbal de negociere nr. 23078 /27 septembrie 2004 este nul de drept, fără a fi semnat și ștampilat de conducătorul unității deținătoare, iar prin acest act s-a propus de către o "subcomisie valoare de 706.681.000 lei pentru două notificări: 931/N/ 2001 și 932/N/ 2001."
Aceste două notificări privesc două imobile diferite, cel situat în- și respectiv-, unitatea deținătoare având obligația legală de a se pronunța pentru fiecare dosar în parte.
În același timp, reclamanta a precizat că dispoziția nu este motivată.
Astfel, în art. 1 se arată că imobilul este imposibil de restituit, fără se motiva această afirmație și implicit, se înscrie în conținutul acestuia care au fost argumentele legale care au fost avute în vedere pentru a ajunge la această concluzie.
Totodată, nu este înscrisă partea din imobil pentru care au fost acordate aceste măsuri reparatorii, valoarea negociată imobilului nu a fost înscrisă, iar actele nu îmbracă forma cerută de lege, pentru fi valabile.
Că, notificarea nu fost analizată sub aspectul restituirii în natură a spațiului comercial din imobilul ce face obiectul notificării nr. 932/N/ 2001 situat în C, -, rămânând în continuare în proprietatea statului și fiind administrate de Consiliul Local al Municipiului și
În consecință, a solicitat admiterea acțiunii, în sensul restituirii în natură a părții din imobil ( spațiu comercial și pivnița acestuia având o suprafață construită desfășurat de 140 ) situată în,-, preluate de stat fără titlu.
Pârâții au formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii și menținerea dispoziției contestate, ca fiind emisă în conformitate cu prevederile legii speciale și nr.HG 498/ 2003.
Au mai solicitat suspendarea litigiului până la soluționarea irevocabilă de către Înalta Curte de Casație și Justiție a recursului declarat de reclamantă împotriva deciziei civile nr. 4290 din 15 decembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, pronunțată în dosarul nr. 5631/CIV/ 2004, prin care fost respins apelul formulat împotriva sentinței civile nr. 255/ 23 iunie 2004 a Tribunalului Dolj, în urma contestării dispoziției nr. 1419/18 februarie 2002 prin care se solicită restituirea în natură imobilului situat în C,-.
A invocat dispozițiile art. 244 alin.1, pct.1 Cod pr. civilă.
La termenul din 5 martie 2007, reclamanta -C a depus o precizare a acțiunii, solicitând instanței să anuleze dispoziția 5490/3.03.2005 și să dispună restituirea în natură a imobilului situat în C,-, compus din spațiu comercial și subsol, având o suprafață construită desfășurată de 140 mp. și terenul aferent de 70 mp. să oblige pe pârâți să înainteze dosarul 932/N/2001 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietății, în vederea acordării măsurilor reparatorii sub forma despăgubirilor bănești, constând din diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație și valoarea corespunzătoare a imobilului - casă și teren - potrivit valorii de piață.
Prin sentința civilă nr.621 din 01 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis în parte contestația precizată, formulată de reclamanta C, împotriva Dispoziției nr.5490 din 3 martie 2005, emisă de Primarul Municipiului C, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C, Consiliul Local C - Comisia pentru aplicarea Legii nr.10/2001, având ca obiect Legea nr.10/2001.
A fost anulată Dispoziția nr.5490/3 martie 2005, în sensul că s-a stabilit valoarea despăgubirilor, astfel: 156.369 RON pentru parterul și subsolul construcției situată în C,- ( - -) și 4233,8 RON pentru terenul în suprafață de 74.
Pentru a decide astfel, tribunalul a avut în vedere decizia civilă nr.7796/4.10.2006 a ICCJ prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă, prin care s-a solicitat restituirea în natură, apreciind că, deși prin sentința mai sus-menționată nu s-a dispus asupra fondului cauzei, aspectul privind restituirea în natură nu mai poate fi supus cenzurii, în condițiile în care dispoziția inițială care stabilea dreptul reclamantei la despăgubiri nu a fost contestată în termenul prevăzut de lege.
Că de altfel, dispoziția contestată în prezenta cauză este emisă urmare a stabilirii dreptului reclamantei la despăgubiri conform dispoziției nr.1495/20.02.2002, iar preluarea abuzivă a imobilului fără titlu putea face obiectul cercetării judecătorești, doar în contestația ce viza dispoziția nr.1495/2002, și nu în cauza de față.
S-a reținut de asemenea, că procesul - verbal de negociere încheiat între Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001 și reclamantă, era susceptibilă de a fi contestată potrivit art. 30 din Legea nr.10/2001, dar nu a făcut obiectul prezentei cauze.
Instanța de fond a apreciat ca întemeiată acțiunea, doar în privința cuantumului despăgubirilor stabilite prin dispoziție.
În raport de probatoriul administrat, respectiv expertize, s-a constatat că valoarea despăgubirilor acordate prin dispoziția contestată nu corespunde dispozițiilor art. 10 pct.7 din Legea nr.10/2001 și Normelor Metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, așa încât, s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii astfel: 156.369 RON pentru parterul și subsolul construcției și 4233,8 RON pentru terenul în suprafață de 74.
Capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâților să înainteze dosarul nr.932/N/2001 la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost respins, cu motivarea că nu s-a dovedit prin probe existența unui refuz nejustificat din partea pârâților, în ceea ce privește înaintarea dosarelor de notificare.
Apelul este fondat.
Reclamanta C, persoană îndreptățită în sensul art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001 a inițiat procedura administrativă obligatorie prevăzută de art. 21 din Legea nr.10/2001, notificând pârâții cu notificarea nr. 932/N/2001 și solicitând măsuri reparatorii pentru imobilul situat în C,- ( fostă - nr.4).
Inițial, prin Dispoziția nr.1419/18.02.2002, Primarul Municipiului Caî naintat Prefecturii Județului D referatul nr.23978/2002 al Comisiei Locale, cu propunerea de acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești ( eventual titluri de valoare nominală), la valoarea estimată de petiționara reclamantă.
Ulterior, se emite hotărârea nr.446/3.02.2005 a DGFP D, prin care se avizează favorabil acordarea de măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală.
În baza acestei hotărâri, Primarul Municipiului C emite Dispoziția nr.5490/3.03.2005 prin care acordă măsuri reparatorii sub formă de titluri de valoare nominală reclamantei pentru imobilul situat în C,-, în limita sumei de 623.361.212 lei, la care a fost evaluat.
Reclamanta a uzat de faza judiciară, facultativă și a contestat această dispoziție, susținând că este nelegală.
Prin acțiunea introductivă, reclamanta a susținut că pentru imobilul situat în str. - - ( fostă - nr. 4) nu a primit despăgubiri pentru spațiul comercial d e la parterul clădirii și demisolul ( pivnița ) acestuia, în suprafață totală de 140. acesta neîncadrându-se în obiectul de reglementare al Legii nr.112/1995.
Reclamanta a arătat că dreptul său de persoană îndreptățită a fost grav încălcat prin actul de autoritate ( procesul - verbal nr.23975/27.09.2004), negocierea pentru suma de bani realizându-se pentru un singur imobil,cel din-, deși în preambulul procesului - verbal de negociere se face referire la două notificări.
Că, imobilul ce face obiectul contestației trebuia restituit în natură, fiindcă se află în administrarea Consiliului Local al Municipiului C și C și este închiriat la terțe societăți comerciale.
Prin precizarea acțiunii ( fila 89 dosar fond ), reclamanta a solicitat și restituirea în natură a imobilului având destinație comercială și care nu a făcut obiectul măsurilor reparatorii.
Instanța de fond a apreciat că în raport de decizia civilă nr.7796/4.10.2006 a ICCJ, în care calitatea de persoană îndreptățită a avut-o tot reclamanta, cu privire la restituirea în natură atât a imobilului din litigiu, cât și a altui imobil, nu se mai poate analiza restituirea în natură.
Aprecierea instanței de fond este eronată,întrucât în această hotărâre nu s-a analizat pe fond problema restituirii.
Prin decizia mai sus-menționată s-a respins recursul declarat de reclamantă împotriva deciziei nr.4290/15 decembrie 2004, pronunțată de Curtea de APEL CRAIOVA în dosarul nr.5631/CIV/2004, prin care s-a confirmat soluția de respingere ca tardivă a contestației formulată de reclamantă împotriva dispoziției nr.1419 (pentru imobilul situat în-) și dispoziției nr.1495/2002
( pentru imobilul situat în-).
Față de faptul că prin Legea nr.247/2005 s-au adus modificări mai ales normelor de drept material din Legea nr.10/2001, unele referindu-se la însăși restrângerea sferei măsurilor reparatorii prin echivalent, susceptibile să fie acordate pentru imobilele preluate abuziv și s-a acordat prioritate principiului prevalenței restituirii în natură, instanțelor le revine sarcina controlului asupra legalității și temeiniciei Dispoziției nr.5490/3.03.2005, emisă de Primarul Municipiului
Instanța de fond a fost investită cu analizarea dispoziției în privința modalității de reparație, susținându-se că se poate dispune restituirea în natură, mai ales că imobilul solicitat se află în administrarea Consiliului Local și C și este închiriat unor terțe persoane.
În mod greșit instanța de fond nu a dat eficiență principiului prevalenței restituirii în natură, reflectat în dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7 și 9 din Legea nr.10/2001, restituirea în natură fiind regula după apariția Legii nr.247/2005.
Atâta vreme cât și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor înființată ca urmare a modificărilor aduse Legii nr.10/2001 prin Legea nr.247/2005, are posibilitatea reanalizării cererii de restituire în natură și poate dispune în consecință, cu atât mai mult, instanța astfel sesizată, poate reanaliza cererea de restituire în natură.
În speța dedusă judecății au fost interpretate și aplicate greșit dispozițiile art. 1 alin. 1, art. 7, 9 și 20 din Legea nr.10/2001.
Fiind vorba despre un imobil pentru care s-au primit despăgubiri în condițiile Legii nr.112/1995, în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora " se poate solicita restituirea în natură cu obligația returnării sumei reprezentând despăgubirea primită, actualizată cu indicele inflației, dacă imobilul nu a fost vândut până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Întrucât imobilul solicitat, compus din spațiu comercial și subsol (pivniță), având o suprafață construită de 140. și teren de 70. poate fi restituit în natură, urmează a se dispune în acest sens.
În urma evaluărilor făcute de expertul, s-a constatat că valoarea actuală a suprafeței comerciale și a subsolului aferent este de 164.818 RON, din care s-au plătit despăgubiri în valoare reactualizată de 7.449 RON, situație în care se va dispune restituirea în natură a parterului, subsolului și terenului construit în suprafață de 74.p, cu vecinătățile: N - str. - -; E - chioșc și teren privat; S - locuințe; V - cale de acces, locuințe, condiționată de restituirea sumei de 7.449 lei (reprezentând despăgubiri primite pentru bunurile restituite, reactualizarea de mai sus urmând a se actualiza de la 31 martie 2007, data efectuării expertizei, până la data plății efective către stat.
Față de cele ce preced, apelul fiind întemeiat, urmează ca în conformitate cu art. 296 Cod pr. civilă, a se admite, a se schimba sentința și a se admite contestația.
Urmează a se dispune restituirea în natură, în sensul de mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de reclamanta C, împotriva sentinței civile nr. 621 din 1 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- (nr. vechi 1753/CIV/2005), în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL C - COMISIA LOCALĂ PENTRU APLICAREA LEGII 10/2001.
Schimbă sentința și admite contestația.
Anulează dispoziția nr. 5490/03.03.2005, emisă de Primarul Mun. C și dispune restituirea în natură a parterului, subsolului și terenului construit în suprafață de 74. din construcția situată în C,-.
Obligă apelanta reclamantă C să restituie statului suma de 7449 lei (despăgubiri primite pentru bunurile restituite, reactualizată la 31 martie 2007), actualizată la data plății.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 26 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Judec.-
Tehn./6 ex.
23.04.2008
Jud.fond
Președinte:Mariana MudavaJudecători:Mariana Mudava, Nela Drăguț
