Speta Legea 10/2001. Decizia 130/2009. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA |
CURTEA DE APEL ORADEA |
- Secția civilă mixtă - |
Dosar nr- |
DECIZIA CIVILĂ NR.130/2009-A
Ședința publică din 8 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Stan Aurelia Lenuța JUDECĂTOR 2: Moșincat Eugenia
- - - - JUDECĂTOR 3: Crupșa
- - - grefier
Pe rol fiind judecarea apelurilor civile declarate de reclamanții și ambii domiciliați în S M,-, județul S M și de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât SC SA S M, cu sediul în S M, strada -, nr.3. județul S M, împotriva sentinței civile nr. 188/ din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, în dosar nr.994/2005, având ca obiect: Legea nr. 10/2001,
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi se prezintă pentru intimata pârâtă SC SA S M, reprezentanta sa, avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.27 din 29.05.2009, eliberată de Baroul Satu Mare -Cabinet de Avocat, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței că apelurile sunt scutite de la plata taxelor de timbru, precum și faptul că, apelanții reclamanți, prin registratura instanței, la data de 26.08.2009 a depus întâmpinare,solicitându-se judecarea cauzei și în lipsă, iar intimata pârât SC SA S M, prin registratura instanței, la data de 5.10.2009, a depus întâmpinare, upă care:
Reprezentanta intimatei pârâte învederează instanței că nu mai are alte probe și solicită cuvântul asupra apelurilor.
Nemaifiind excepții de invocat și probe de solicitat, instanța consideră cauza lămurită, închide faza probatorie și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Reprezentanta intimatei pârâte solicită respingerea apelurilor formulate atât de către reclamanți cât și de către pârâtul Primarul municipiului S M, ca nefondate, și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică, pentru considerentele din întâmpinare, cu cheltuieli de judecată justificate prin chitanța nr.12/3.06.2009 și copia facturii nr.27/1.06.2009.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelurilor civile de față, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.188/D din 20 februarie 2009, Tribunalul Satu Marea admis în parte contestația formulată de reclamanții și HG, în contradictoriu cu pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, respectiv PRIMĂRIA și SC SA S M, și în consecință:
A anulat dispoziția nr.539 din 28.02.2005 a Primarului Municipiului S M și decizia nr.1398/2005 emisă de reprezentantul legal al SC SA S M și în consecință:
A constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile legii speciale, pentru imobilele:
- casă de locuit identificată și evaluată de exp. d-na ing., imobil situat în S M, str.-, nr.25/a;
- teren în suprafață de 249 mp. de sub nr.top 4720/17 înscris în CF 24325 S M;
- teren în suprafață de 396 mp. de sub nr.top 4720/13;
- teren în suprafață de 29 mp. de sub nr.top 4720/12, ambele înscrise în CF 16584 SMp rin transcriere din CF inițial 13643 S M, terenuri evaluate și identificate topografic prin expertiza întocmită de exp.ing..
A obligat pârâții să înainteze, deîndată de la rămânerea definitivă a hotărârii, întreaga documentație la Comisia Centrală B pentru punerea în aplicare a măsurilor reparatorii în echivalent, cuprinse în OUG nr.81/2007, ținând seama de dreptul stabilit prin prezenta hotărâre și de jurisprudența europeană în materie.
A respins cererea reclamanților pentru restituirea în natură a terenurilor, cât și a construcției, precum și obligarea terțelor persoane la despăgubirea reclamanților, pentru construcție, casa de locuit din S M,-/
A respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta SC SA S
A obligat Primăria Municipiului S M să plătească reclamanților suma de 2830 lei cheltuieli de judecată, iar pârâta SC SA SMs uma de 1030 lei, cu același titlu
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Din perspectiva aplicării dispozițiilor Lg.nr.10/2001, cu modificările aduse prin Legea nr.1/2009 s-a analizat distinct fiecare capăt de cerere, răspunzându-se în acest fel și asupra unor apărări invocate pe cale de excepție din partea pârâților.
fiind verificarea calității de persoane îndreptățite, din perspectiva aplicării art.4 a Legea nr.10/2001, preluarea abuzivă a imobilului de Statul Român, cu prezentarea cronologică a drepturilor tabulare, născute asupra și în legătură cu acest imobil și, în final, cererea de restituire în natură sau acordarea de despăgubiri.
În privința calității de persoane îndreptățite,s-a observat că reclamanții și au domiciliul în Israel, dar cu cetățenie română (conform adresei nr.H-02-22588/3.07.1996 eliberată de Ambasada României - și nr. H (02) 4073/28.04.1998 filele 45-46), iar pentru a dovedi identitatea reclamanților cu cea a proprietarilor tabulari au depus actele de stare civilă, cât și două hotărâri, nr.- și - de acordare de despăgubiri de către Statul, reclamantului HG, precum și certificatul de călătorie din 07.10.1982 din care rezultă domiciliul avut la vremea respectivă în S M,-, actele îndosariate la filele 53-59 și cel de naștere în care numele este scris diferit la rubrica prenume, celelalte date corespund.
Dreptul de proprietate asupra imobilului apare înscris în beneficiul reclamanților, conform CF 13643 sub 3-4, preluat de Statul Român prin Decretul 218/1960 și nr.712/1966 - întabulat în același CF sub 7.
Casa cu nr.de recenzare 3. str.-, S M, este înscrisă pe parcela cu nr.top 4720/17 din CF 24325, proprietarii actuali fiind G și, din 17 aprilie 1980, cu titlu juridic cumpărare (2-8), cu teren aferent de 453 mp. din care pentru 100 mp. s-a notat dreptul de folosință pe durata existenței construcției (1-2 din CF 24325 - fila 10).
Parcela top inițială 4720/4, în suprafață de 1331 mp. - avea notată o singură casă, pe aceiași-/b (identică ca nr. de recenzare cu 27) pentru care drepturile aparțin fratelui reclamantului, valorificate distinct pe calea unei acțiuni separate formulată tot pe Lg.10/2001, cu precizarea că acest imobil a fost donat statului (a se vedea încheierea de CF de la fila 118).
Parcela top nr.4720/4 se dezmembrează prima dată în anul 1968 în nr.top 4720/11 și 4720/12, aceasta din urmă în suprafață de 29 mp. se atribuie la Fabrica SA și se transcrie în CF 1658 în anul 1973 (vezi 10 CF 13643). În același an nr.top 4720/11 se parcelează în 4720/14, pe care în anul 1975 se notează casa din- (25/b), transcrisă în CF 18882 S M și 4720/13 în suprafață de 396 mp. se atribuie tot Fabricii "" SM( 12).
Parcela cu nr.top 4720/14 se dezmembrează în parcele noi 4720/16, care s-a transcris în CF 18882 S M și pe care se află cealaltă casă - construită duplex, cu perete comun cu imobilul de la nr.25/b, cea din litigiu și 4720/17 - pe care s- notat, așa cum s-a arătat mai devreme, imobilul proprietatea reclamanților, aflat în patrimoniul familiei, vândut ulterior la fam. asupra căruia s-au realizat după preluare două extinderi evidențiate ca întindere în expertiza întocmită de d-na ing..
Prin urmare, instanța de fond a reținut că imobilul construcție cu teren aferent de 249 mp. conform expertizei topo aparține familiei, cumpărat de la familia, imobile amplasate pe nr.top 4720/17 din CF 24325 S M, iar terenul atribuit și folosit de actuala societate "" este în suprafață de 425 mp. pe parcele top 4720/12 și 4720/13.
În aceste condiții, tribunalul a analizat dacă este posibilă restituirea în natură, astfel, în primul rând a reținut că, imobilul construcție cu terenul aferent, identificat de expertul topo pe parcela cu nr.4720/17, nu poate fi restituită în natură, câtă vreme nu a fost desființat titlul de proprietate (titlul juridic vânzare-cumpărare) dobândit de familia în anul 1980, mai mult nefiind chemați în judecată nu pot fi lipsiți de bunul pe care îl au în proprietate, cumpărat de la Statul Român. Din perspectiva aplicării Lg.nr.1/2009, reiese că astfel de imobile nu pot fi restituite în natură, câtă vreme nu s-a obținut în prealabil desființarea titlului, în speță a contractului de vânzare-cumpărare.
Totodată, actualii proprietari nu pot fi obligați să suporte dezdăunarea reclamanților, o astfel de obligație nu are suport legal.
Prin urmare, reclamanții, în calitate de persoane îndreptățite la beneficiul legii de reparație, pot obține doar despăgubiri în echivalent, conform art.1 din lege.
Referitor la celelalte 2 parcele de sub nr.top 4720/12 și 4720/13 ce fac parte din imobilul în suprafață totală de 13999 mp. înscris prin o nouă dezmembrare și apoi comasare în CF 49521 S M, este ocupat de construcții industriale.
Față de multiplele dezmembrări și parcelări efectuate după preluarea imobilului de Statul Român, prima instanță a reținut că nu pot fi culpabilizați reclamanții că în Notificare au indicat doar parcela de sub nr.top 4720/17, astfel că tribunalul, sub acest aspect, a respins apărările pârâților, în sensul că cererea se limitează doar la parcela cu nr.de mai sus, cu atât mai mult cu cât toate dezmembrările provin din parcela-mamă 4720/4 în suprafață totală de 1331 pentru care dreptul de proprietate aparține în cote egale celor doi frați și împreună cu soțiile, așa cum rezultă din înscrierile realizate anterior pentru 1-4 din CF 13643.
Motivul pentru care nici terenul atribuit fostei Fabrici S M, actualmente SC SA, nu poate fi restituit în natură se găsește în prevederile art.29 alin.1, 2 din Legea nr.10/2001.
La data de 14.02.2001, pârâta era privatizată integral, situație în care Notificarea pentru aceste parcele în mod greșit a fost respinsă prin decizia nr.1399/20.06.2005, având obligația să o trimită la AVAS, instituție care a gestionat prin componentele sale anterioare, privatizarea.
Față de împrejurarea că până la această dată, reclamanții mai bine de 7 ani nu au primit o rezolvare a cererii de retrocedare, s-a omis declinarea competenței la AVAS, astfel că în baza prezentei hotărâri judecătorești, pârâtele în cauză vor efectua formalitățile de înaintare a actelor la Comisia Centrală
Instanța de fond a reținut că, lipsa de funcționalitate a Fondului "Proprietatea" a recentelor condamnări a României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, a se vedea în acest sens cauza Fleimblat c/a România din ianuarie 2009, precum și similar cauza Katz, au fost puse în discuția părților, însă reprezentantul reclamanților a solicitat ca despăgubirea să fie suportată de actualii proprietari tabulari pentru imobilul casă, obligație care nu se fundamentează pe nicio dispoziție legală.
În acest condiții, tribunalul s-a limitat la aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, cu modificările ulterioare, folosind mecanismul juridic al acestui act normativ, cu precizarea că cel puțin în privința înaintării documentației, această operațiune să se desfășoare cu celeritate, urmând ca reclamanții, în calitate de creditori, să poată cere în caz de întârziere îndeplinirea exactă a obligației din partea celui obligat și să procedeze în consecință.
Prin urmare, în baza art.24 din Legea nr.10/2001, tribunalul a admis în parte contestația formulată de reclamanți, și reținând că sunt persoane îndreptățite au fost anulate cele două acte administrative, stabilind dreptul acestora la despăgubiri în condițiile legii speciale, pentru imobilul casă și teren înscris în CF 24325 S M, pe parcela top 4720/17 în suprafață de 249 mp. conform identificării topografice, cât și pentru terenul de 396 mp. din nr.top 4720/13 și 4720/12 în suprafață de 29 mp. din CF 1658 S
Reținând că există culpă procesuală, pârâții au fost obligați la cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial și plata expertizelor conform dovezilor de la filele 15, 61, 167 din dosar nr.994/2005 și fila 34 din dosar nr.2822/2005.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, scutite de la plata taxelor de timbru, au declarat apel reclamanții și HG, pârâtul Primarul Municipiului S
Prin motivele de apel s-a arătat de către Primarul Municipiului S M, că solicită schimbarea sentinței în parte, referitor la cheltuielile de judecată întrucât doar în instanță s-au depus actele doveditoare ce nu s-au regăsit în dosarul de notificare. Deși au solicitat măsuri reparatorii doar pentru nr.top.4710/17, instanța a constatat calitatea de persoane îndreptățite și pentru nr.top.4710/12 și 4720/13. A fost obligat la 2830 lei cheltuieli de judecată, iar SC SA doar la 1030 lei, ori, conform art.277 Cod procedură civilă trebuiau obligați în mod egal, proporțional sau solidar, instanța nearătând criteriile de stabilire a disproporției.
Are competența doar de-a soluționa notificarea referitor la nr.top.4720/17 casă și 249.teren, pentru celelalte imobile este competentă SC SA ce va înainta decizia cu propuneri la AVAS.
În drept s-au invocat dispozițiile art.115 Cod procedură civilă, art.277 Cod procedură civilă.
Prin motivele de apel, reclamanții și HG, au solicitat admiterea apelului declarat, restituirea în natură a terenului liber de construcții, înscrierea dreptului în CF, restituirea casei în natură, iar în subsidiar acordarea de despăgubiri în sarcina deținătorilor actuali, cu cheltuieli de judecată.
Arată că, prin proces separat vor valorifica dreptul de proprietate prin revendicare față de actualii deținători iar în cazul în care se vor acorda despăgubiri, valorile să aibă la bază concluziile celor două expertize și calitatea de deținător actual al imobilelor obiect al litigiului. Se impune respingerea susținerilor -SC SA ce ar beneficia de o îmbogățire fără justă cauză, dacă soluția ar fi cea cerută de aceasta.
În drept s-au invocat dispozițiile art.298 și următoarele Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, apelanții reclamanți au solicitat respingerea apelului declarat de Primarul Municipiului SMî ntrucât timp de 4 ani cât a durat litigiul, nu a contribuit cu nimic la soluționarea cu celeritate a cauzei.
Intimata pârâtă SC SA S M, a solicitat respingerea ambelor apeluri ca nefondate și menținerea în tot a sentinței apelate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Examinând sentința apelată, prin prisma motivelor de apel cât și din oficiu, instanța de apel constată următoarele:
Din copia notificării adresate de reclamanții apelanți prin executorul judecătoresc sub nr.15/17.05.2001, -fila 2 dosar fond, se reține că au solicitat acordarea dreptului în baza Legii nr.10/2001 referitor la imobilul teren cu casă din S M,-/ Conform notificării adresate Primăriei Municipiului SM- fila 3 dosar fond, s-a identificat nr.topografic al imobilului 4720/17 înscris în CF nr.24325 SMi ar prin completarea notificării înregistrată sub nr.11442/19.07.2001 -fila 4 dosar fond, la Primăria Municipiului S M, s-a arătat că terenul a avut inițial nr.top.4720/4 în suprafață de 1331. nr.1968 s-a împărțit în 2 parcele - nr.top.4720/11 și 4720/12, ultima fiind atribuită către SC în 1973 în suprafață de 29. Ulterior, nr.top.4720/11 în suprafață de 1302. a fost împărțit în nr.top.4720/13 -396. și 4720/14 -906. nr.top. 4720/13 fiind atribuit tot către în 1973 și solicită câte din imobil, în total J, cealaltă revenind fratelui, respectiv cumnatei și pentru care a formulat pretenții nepoata, fiica acestora.
Potrivit copiei de carte funciară nr.13643 S M, imobilul având nr.top.4720/4 -teren în suprafață de 1331. a format dreptul de proprietate al numiților și soția -1-2, și HG soția -B-3-4 în cote egale, drept dobândit prin cumpărare și întabulat în 10.04.1954.
La 13.09.1965, cota de 2/4 părți din imobil, proprietatea numiților și -1-2 s-a transmis Statului Român cu titlu de donație -5 - apoi la 1 decembrie 1972 s-a transmis tot Statului Român în baza Decretului nr.218/1960 -Decretului nr.712/1966 cota de 2/4 părți din imobil proprietatea reclamanților apelanți -7.
În anul 1968, imobilul a fost partajat în nr.top.4720/11 -1302. și nr.top.4720/12 -29. ultimul fiind transmis de Statul Român Fabricii S M în 1973 -10 apoi, în anul 1973, nr.top.4720/11 s-a parcelat în nr.top.4720/14 -906. și nr.top.4720/13 -396. ultimul fiind atribuit tot acestei fabrici -12, ca drept de administrare operativă directă.
Nr.topografic -4720/14, pe care se află casa de locuit cu teren aferent de 906. s-a transmis în CF nr.18882 S M în anul 1975 în favoarea Statului Român - iar în 1975 -8 iulie casa a fost vândută la și întabulată în foaia nr.2-3 apoi, acest nr.top. s-a dezmembrat în nr.top.4720/16-453. și nr.top.4720/17 în suprafață de 453. casa fiind notată pe nr.top. nou format 4720/17, dreptul de proprietate asupra casei de 215/906 din teren fiind întabulat în favoarea cumpărătorilor în anul 1992 -foaia 7-8. Nr.top.4720/17 -casă și 453. s-a înscris în CF nr.24325 S M, Statul Român înstrăinând casa la G și soția.
Din analiza celor expuse reiese într-adevăr că, inițial apelanții reclamanți au indicat doar nr.top.4720/17 în notificare, dar urmare a acestor dezmembrări, operațiuni multiple din cartea funciară, au formulat o precizare a notificării indicând și nr.top. 4720/12, 4720/13, criticile apelantului Primarul Municipiul S M, fiind astfel nefondate raportat la acest aspect.
Notificarea a fost soluționată prin dispoziția nr.532/28.02.2005 emisă de Primarul Municipiului SM- fila 14 dosar fond, în sensul respingerii acesteia, cu motivarea că notificatorii nu au făcut dovada calității de persoană îndreptățită. Din adresa nr.5501/12.10.2005 emisă de Comisia Județeană de aplicare a Legii nr.112/1995 S M-fila 78 dosar fond, se reține că s-a propus respingerea cererii întrucât nu au făcut dovada cetățeniei române, ori din adresa nr.4073/28.01.1998 -file 67 -emisă de Ambasada Română, în baza declarației autentificate nr.5224/13.01.1998 autoritățile române au făcut cunoscut că apelanta reclamantă este cetățean român conform art.37 din Legea nr.21/1991, iar apelantul reclamant în baza declarației nr.674/1996 -adresa Ambasadei Române din nr.22588/3.07.1996 -fila 66 dosar fond. De altfel, prin apelul declarat, Primarul Municipiului S M nu mai contestă calitatea acestora de persoane îndreptățite, nemaifiind necesară o reiterare a actelor în acest sens.
Așadar, conform copiei xerox a colii de CF nr.1882 S M, pe nr.top.4720/16 teren de 453. provenit din nr.top.4720/14, există o casă vândută familiei în 1975 de Statul Român întabulată la 2-3, iar apoi o cotă de 285. teren în 1992 în 7-8, iar pe nr.top.4720/17 o altă casă pe terne de 453. vândută tot de Statul Român familie -nr.2-3 în 1980.
Din raportul de expertiză tehnică, întocmit de expert -filele 173-192 dosar fond, se reține că imobilul având nr.top.4720/17 înscris în CF nr.24325 S M, constă în casă + anexe cu o valoare de 143.258 RON și teren în suprafață de 453. în valoare de 116.221 RON, total=259.479,78 RON-75.854 EURO, existând o suprafață de 300. teren liber, iar 153. acoperit de construcții, deci terenul neocupat de construcții este practic curtea casei, necesar, util, exploatării acesteia.
Față de considerentele expuse, construcțiile fiind înstrăinate de Statul Român unor persoane fizice cărora dreptul de proprietate nu le-a fost desființat, într-adevăr restituirea în natură nu este posibilă fără a afecta dreptul acestora, dispozițiile art.18 alin.1 lit."d" din Legea nr.10/2001 prevăzând expres că, măsurile reparatorii se stabilesc doar în echivalent când imobilul a fost înstrăinat fostului chiriaș, aspect corect reținut de instanța de fond.
Art.27 alin.1 din Legea nr.10/2001 stabilește că, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unei societăți comerciale privatizate, cei îndreptățiți au dreptul la despăgubiri corespunzătoare valorii de piață a acestora, ori, terenul aflat în patrimoniul SC SA nu poate fi restituit în natură, iar notificarea trebuia soluționată de instituția ce a participat la procesul de privatizare din partea Statului Român- în speță AVAS.
Solicitarea apelanților reclamanți de-a fi obligați deținătorii actuali ai imobilelor la plata despăgubirilor, nu își găsesc un fundament legal, dispozițiile Legii nr.10/2001 prevăzând modalitatea și obligația de plată a acestora, care în nici un caz nu poate fi pusă în sarcina cumpărătorilor-dobânditorilor imobilelor, criticile fiind nefondate.
Referitor la modul în care instanța de fond a dispus obligarea Primăriei Municipiului S M la plata cheltuielilor de judecată, se reține din cele expuse că dispoziția emisă nu a fost dată cu respectarea Legii nr.10/2001, culpa în acest sens revenindu-i și raportat la poziția procesuală adoptată chiar după depunerea actelor lipsă din dosarul inițial aflate la dispoziția sa. Faptul că suma la care a fost obligată este mai M decât cea stabilită în sarcina SC SA S M, nu este de natură a înlătura cele expuse, s-a avut în vedere culpa fiecărei părți în promovarea litigiului, fiind conform celor expuse una mai M în sarcina apelantei pârâte Primăria Municipiului S M, în mod corect fiind făcută aplicarea dispozițiilor art.276 Cod procedură civilă.
Față de considerentele expuse, nefiind încălcate dispozițiile Legii nr.10/2001, instanța de apel în baza art.296 Cod procedură civilă, va respinge ca nefondate apelurile și va păstra în întregime sentința apelată ca fiind legală și temeinică.
Reținând culpa procesuală a apelanților, în baza art.274 Cod procedură civilă, instanța de apel îi va obliga să-i plătească intimatei SC SA S M, cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate apelurile civile declarate de și ambii domiciliați în S M,-, județul S M și de către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI S M, cu sediul în S M, 25 Octombrie, nr.1, județul S M, în contradictoriu cu intimata pârât SC SA S M, cu sediul în S M, strada -, nr.3. județul S M, împotriva sentinței civile nr. 188/ din 20 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Satu Mare, pe care o menține în întregime.
Obligă părțile apelante, și PRIMARUL MUNICIPIULUI S să plătească părții intimate SC SA SMs uma de 3000 lei cheltuieli de judecată în apel.
DEFINITIVĂ.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red.concept decizie -
Data:12.10.2009
Jud.fond -
Dact.
Data:16.10.2009
6 ex.
4 com.- din S M,
-, județul S
- -idem
-PRIMARUL MUNICIPIULUI S M cu sediul în S M,
25 Octombrie, nr.1, județul S
-SC SA S M, cu sediul în S M,
strada -, nr.3. județul S
data:
Președinte:Stan Aurelia LenuțaJudecători:Stan Aurelia Lenuța, Moșincat Eugenia, Crupșa
