Speta Legea 10/2001. Decizia 134/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.134/
Ședința publică din 20 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol judecarea apelului civil formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 18/C din 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul ales în C,-, județ C (la. ", și "), având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelanții pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar, prin avocat, potrivit delegației de substituire FN/20.05.2009 emisă de avocatul titular, și intimații reclamanți și prin avocat, potrivit împuternicirii avocațiale seria -, nr. 17336/14.04.2009
Procedura este legal îndeplinită, conform art. 87 și urm. pr.civ.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei învederând că, prin serviciul registratură, la data de 24.04.2009, apelanții pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar au depus motivele de apel, acestea fiind comunicate către intimații reclamanți și la aceeași dată, astfel cum rezultă din dosar - fila 13.
Avocat, pentru apelanții pârâții, având cuvântul, depune la dosar delegația de substituire FN/20.05.2009 emisă de avocatul titular, la care sunt atașate chitanțele: seria - nr. 798/12.10.2008 și seria - nr. 1123/04.04.2009, înscrisuri cu care face dovada cheltuielilor de judecată - onorariu de avocat, și arată că nu mai are alte cererii sau probe, solicitând cuvântul asupra apelului.
Întrebat fiind de către instanță, avocat, pentru intimații reclamanți, precizează că moștenitorii nu își contestată reciproc calitățile și arată că nu mai are alte cererii sau probe, solicitând cuvântul asupra apelului.
Instanța, având în vedere că nu sunt motive de amânare, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod proc. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra apelului.
Având cuvântul apărătorul apelanților pârâții, avocat, pune concluzii de admitere a apelului, conform motivelor detaliate, cu consecința schimbării în tot a sentinței atacate, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii, ca nefondată.
Avocat, pentru intimații reclamanți, având cuvântul, solicită respingerea apelului, sub ambele motive, fără cheltuieli de judecată. Arată că, din probele administrate la fond reiese faptul că imobilul în litigiu a fost naționalizat în mod abuziv. Instanța de fond a făcut referire la faptul că sub aspect irevocabil au fost analizate condițiile restituirii, adică calitatea de persoană îndreptățite și caracterul abuziv al preluării bunului. În speță, se apreciază că s-a dovedit caracterul abuziv al preluării bunului de către stat, precum și a calității de persoane îndreptățite la restituire a reclamanților.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, reclamanții și au chemat în judecată pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar pentru a se dispune obligarea acestora la restituirea in natura a imobilului situate in Constanta,-(fostă-, nr.6, D Noua nr.4) compus din teren în suprafață de 315mp si casa de locuit cu dependințe, imobil naționalizat în baza Decretului nr. 92/1950.
În considerentele cererii de chemare in judecata s-a susținut că autorul reclamanților a dobândit bunul menționat prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1488/1908. Din căsătoria autorului G cu au rezultat copii, decedat in 1989 și, decedat în 2000. Reclamanții sunt moștenitorii acestor descendenți și au demarat procedurile de restituire prevăzute de Legea nr.10/2001 însă nici până în prezent cererea acestora nu a fost soluționată.
In drept reclamanții s-au prevalat de dispozițiile Legii nr.10/2001.
La cererea de chemare în judecată au fost depuse, în copie, următoarele înscrisuri: notificare înregistrată sub nr.760/18.07.2001 la BEJ, foaie de dată pentru cartea funciară, adresa a Primăriei Constanta, schiță a imobilului, certificate de moștenitor nr.18/2001, nr.215/1999 si nr.183/2000, certificate de deces, buletin de moarte si de naștere, certificate de naștere și de căsătorie, declarative autentica, raport de expertiza extrajudiciar, registrul de proprietății 1936-1938, foaie de carnet cu schița de teren, anexa la Decretul nr.92/1950, fișa bunului imobil, Hotărârea nr.296/2001 a Consiliului Local Constanta și anexa a acesteia, corespondenta purtată de reclamanți cu autoritatea, decizia nr.4939/2003 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pârâții nu au formulat întâmpinare.
Procedând la soluționarea cauzei instanța a administrat proba cu înscrisuri și proba cu expertiză tehnică imobiliară. A fost depusă la dosarul cauzei documentația atașată notificării, istoricul de rol fiscal al bunului și situația juridică a acestuia.
Prin sentința civilă nr. 18/6.01.2009 Tribunalul Constanțaa admis acțiunea reclamanților și în contradictorii pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C prin Primar și a obligat pârâții să restituie reclamanților, în natură, imobilul, situat în C,- (fostă-), compus din teren în suprafață de 315. și construcții-locuință și dependințe (anexa magazie), identificat potrivit schiței anexa nr. 1 la raportul de expertiză întocmit în cauză de expert
Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut, în esență, că reclamanții se legitimează ca succesorii defunctului G, acesta din urmă fiind proprietarul imobilului situat în C,- (fostă-, nr.6, D Nouă nr. 4), compus din teren, casă de locuit, conform actului de vânzare-cumpărare transcris la tribunalul Constanța sub nr. 31/1908, cât și istoricului de rol fiscal depus la dosar de pârâți. Bunul a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950, figurând în lista anexă la decret la poziția nr. 119 pe numele
Reținându-se că imobilul este liber, în sensul Legii nr. 10/2001, nefiind înstrăinat până în prezent de către stat s-a reținut că sunt aplicabile disp. art. 9 din Legea nr. 10/2001, principiul prevalenței restituirii în natură a bunului preluat abuziv, guvernează întreaga procedură administrativă și judiciară reglementată de Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au declarat apel Primarul Municipiului C și Municipiulcare au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul stabilirii calității reclamantului de persoană îndreptățită la acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001, cât și sub aspectul statuării caracterului abuziv al măsurii de naționalizare a bunului conform Decretului nr. 92/1950.
Apelanții pârâții au susținut că obiectul naționalizării l-a constituit numai construcția, nu și terenul aferent în suprafață de 315. iar în condițiile în care terenul aferent locuinței nu a fost menționat în actul de naționalizare, în mod greșit prima instanță a reținut că, sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. (a) din Legea nr. 10/2001 și cu privire la teren.
Referitor la reclamantul se susține că acesta nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituiri, întrucât din actele dosarului rezultă că tatăl său se numea, iar declarația de notorietate în sensul că și G este una și aceeași persoană nu poate produce efecte în cauză.
Analizând legalitatea hotărârii apelate în raport cu criticile pârâților, se constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
Cu privire la caracterul abuziv al preluării imobilului situat în C,-, compus din teren - 315. și construcție se rețin următoarele:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 exprimată în caracterul profund reparatoriu este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat, întreaga procedură - administrativă și/sau judiciară - fiind guvernată de principiul prevalenței restituirii în natură a bunului preluat abuziv.
Deși legea nu explicitează noțiunea de preluare abuzivă, în art. 2 alin. (1) lit. (a)-(i) sunt enumerate imobilele ce intră în sfera de reglementare a acestui act normativ.
Caracterul abuziv al decretului nr. 92/1950 este subliniat în mod expres în art. 2 alin. (1( lit. (a), legiuitorul statuând că prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege imobilele naționalizate prin Decretul nr. 92/1950 pentru naționalizarea unor imobile cu modif. și completările ulterioare.
Imobilul dobândit de autorul reclamanților G - în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. 31/1908 situat la data cumpărării în C,-, compus din teren în suprafață de 342. și construcție cu patru camere mari, antreu, vestibul, bucătărie, baie, cameră servitori, closet, mansardă cu două camere mici, pivniță, garaj și magazie (filele 10-11, 66 dosar fond) a fost preluat în temeiul decretului nr. 92/1950 în proprietatea statului, autorul reclamanților fiind menționat în lista anexă la Decretul nr. 92/1050, la poziția nr. 119 (fila 131 dosar fond).
Această situație este confirmată și de apelanții pârâții, prin adresa nr. 53165/1999 emisă de Direcția Patrimoniu din cadrul Primăriei Municipiului C, și istoricul de rol fiscal (filele12, 67 și 122 dosar fond), cu mențiunea că în prezent- a devenit-.
Împrejurarea că, în decretul de naționalizare nu s-a trecut în mod expres componența imobilului naționalizat - construcție de locuit, anexe și teren în suprafață de 315. - nu poate conduce la concluzia că statul a înțeles să naționalizeze exclusiv clădirea, iar nu și terenul pe care era edificată construcția, cât timp după naționalizare imobilul complet - teren și construcție - a fost preluat efectiv de stat, iar în prezent este închiriat numitei, în baza contractului de închiriere nr. 2702/9.06.2004 încheiat de C, unitate specializată în administrarea domeniului privat al Municipiului C (filele 174-183 dosar fond).
Conform disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, în absența unor probe contrare, existența sau, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive. În cazul în care pentru imobilul respectiv nu se poate face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se regăsește în patrimoniul statului după data invocată, ca fiind data preluării bunului, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă.
Cum, în esență, reclamanții au făcut dovada că autorul lor G, a fost proprietarul imobilului situat în C,- (fostă - nr. 6, fostă-); în Decretul de naționalizare nr. 92/1950 a fost menționat acest imobil la poziția nr. 119, iar după naționalizare atât terenul cât și construcția s-au aflat la dispoziția statului fiind închiriate unor terți chiriași conform legislației locative în vigoare, se reține că în mod judicios prima instanță a reținut caracterul abuziv al naționalizării întregului bun - teren și construcție - cât și faptul că reclamanții sunt îndreptățiți la restituirea imobilului în natură, în starea în care se află la data notificării.
Pentru aceste considerente critica apelanților pârâții se reține a fi vădit nefondată.
Și critica ce vizează lipsa calității reclamantului de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 este nefondată.
Conform disp. art. 3 și 4 din Legea nr. 10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituirea în natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitori legali testamentari ai persoanelor îndreptățite.
Conform art. 4 din Legea nr. 10/2001 și art. 4 pct. 2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin nr.HG 250/2007, în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane îndreptățite, care sunt succesoare ale titularului și care sunt rude de același grad, restituirea se va dispune pe numele tuturor, urmând ca stabilirea cotelor de proprietate ale acestora să se realizeze potrivit dreptului comun intern aplicabil moștenirii.
În cauză se reține că din căsătoria autorului reclamanților G (decedat la 25.07.1966) cu numita au rezultat doi copii, și.
După decesul lui, decedat la 16.04.1989, a rămas ca unică succesoare acceptată, în calitate descendentă, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 215/5 august 1999, emis de BNP Societatea Civilă "" B - Notarial (fila 16 dosar fond). a decedat la data de 15.02.2000, moștenitori au rămas și, conform certificatului de calitate de moștenitor nr. 183/11 septembrie 2000 (filele 14-15 dosar fond).
Certificatele de calitate de moștenitor nr. 215/5.08. și nr. 183/11.09.2000 emise de Notarul public din cadrul Societății Civile "" B - Notarial, în aplicarea art. 23 din Legea nr. 10/2001 republ. și în baza art. 23.1 lit. (b) din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobată prin nr.HG 250/2007, fac dovada deplină a calității de moștenitor dacă nu au fost anulate conform art. 88 din Legea nr. 36/1995.
În speță se reține că, certificatele de calitate de moștenitor, mai sus invocate, implicit certificatele de calitate de moștenitor nr. 183/2000 și certificatul suplimentar nr. 18/24.01.2001 emis după defunctul, nu au fost anulate, iar reclamanta - singura de altfel interesată - nu a contestat calitatea de comoștenitor a reclamantului după autorii, (în calitate de frate cosângean) și după G (în calitate de fiu rezultat din a doua căsătorie cu (filele 25-26 dosar fond).
De altfel, și din declarația autentificată sub nr. 269/31 ianuarie 2000 de BNP, rezultă că reclamantul -, născut la 29.05.1921 este fiul lui G și, în certificatul de naștere prenumele tatălui fiind menționat greșit în loc de G (fila 27 dosar fond).
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod proc. civilă se va respinge apelul pârâților, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanții pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - declarat împotriva sentinței civile nr. 18/C din 06.01.2009 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și, cu domiciliul ales în C,-, județ C (la. ", și "), ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud./27.05.2009
Tehnored.gref./6 ex./01.06.2009
Emis 4 com./02.06.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
