Speta Legea 10/2001. Decizia 135/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI
ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 135/
Ședința publică din 04 iunie 2008
Completul de judecată constituit din:
PREȘEDINTE: Daniela Petrovici
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - - -
Pe rol, soluționarea apelului civil formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL și MUNICIPIUL C, prin PRIMAR, toți cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales la, din C,- A și intimata pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2327 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiectcontestație la Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelanții pârâți, avocat, iar pentru intimații reclamanți răspunde avocat, lipsind intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Procedura este legal îndeplinită conform art. 87 și urm. Cod procedură civilă.
Grefierul de ședință se referă asupra cauzei, învederând că intimata pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor Bad epus la dosar (fila 26) note de ședință, care au fost comunicate la data de 29 mai 2008.
Întrebate fiind, părțile prezente, arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de depus în apărare și solicită acordarea cuvântului pe fond, pentru dezbateri.
Instanța ia act de declarația părților prezente, potrivit cu care acestea arată că nu mai au cereri prealabile de formulat sau probe de depus și, în temeiul dispozițiilor art. 150 din Codul d e procedură civilă, constată încheiată cercetarea judecătorească, acordându-le pe rând cuvântul, pe fond, pentru dezbateri.
Apărătorul apelanților pârâți, având cuvântul, solicită admiterea apelului și schimbarea în tot a hotărârii apelate, cu consecința respingerii acțiunii ca nefondată, cu cheltuieli de judecată în fond și apel.
Critica soluției: Consiliul Local, ca și Comisia Centrală nu au calitate procesual activă.
Reclamanții nu justifică calitatea procesual activă. Din istoricul de rol rezultă că bunul a fost scos la licitație și adjudecat de și în 1947, autorul reclamanților pierzând proprietatea într-un mod legal.
Arată că restituirea în natură este nelegală în raport de configurația bunului.
Trimiterea dosarului către Comisia Centrală de către instanță încalcă flagrant procedura Legii nr. 247/2005.
Cauza nu se încadrează în categoria celor cu refuz nejustificat în raport de conduita culpabilă a reclamanților care au depus documentația incompletă și a necesitat verificări.
Învederează că strada - 25 nu a devenit niciodată-.
Pe fosta stradă - 25 nu au calitate reclamanții și s-au administrat probe în acest sens.
Critică practiac unor instanțe și arată că unele trimit direct la Comisia Centrală, altele obligă pe Primar să trimită la Comisia Centrală - aceasta din urmă fiind soluția legală.
Se mai referă la faptul că nu se află în situația unui refuz, ci reclamanții sunt în culpă, deoarece au avut dosarul incomplet.
Apărătorul intimaților reclamanți, având cuvântul, pune concluzii de respingere a apelului, ca nefondat.
Consideră că are calitate procesuală pasivă Consiliul Local, mai ales că s-a dispus restituirea în natură; fie numai și pentru opozabilitate are calitate procesuală pasivă și Primăria.
Cu privire la identificarea bunului arată că a fost făcută expertiză la instanța de fond, care nu a fost contestată.-, în fapt, a fost nr. 27.
În mod corect a analizat și soluționat instanța de fond.
Întregul imobil a fost compartimentat de Învederează că și a arătat că, în calitate de administrator poate aprecia.
Este de părere că instanțele de judecată se pot substitui și să trimită dosarul entității pentru stabilirea despăgubirilor.
Intimații au calitatea de persoane îndreptățite și beneficiază de prevederile Legii nr. 10/2001, decretul de naționalizare fiind considerat ca o măsură abuzivă.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la 02.02.2007, reclamanții, și au solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului C, Consiliul Local C, Municipiul C prin Primar și Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor, ca prin hotărâre judecătorească să oblige pârâții, în principal, la restituirea în natură a imobilului situat în C, str. - nr. 27, compus din teren în suprafață de 144 și construcție, iar în subsidiar, la acordarea de măsuri compensatorii - despăgubiri bănești - și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii s-a arătat că prin notificarea înregistrată sub nr.1339/09.08.2001 la reclamanții au solicitat Primarului municipiului C restituirea în natură a imobilului menționat anterior, care a aparținut în proprietate autorului acestora, defunctul, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.6118/07.10.1935, și a fost preluat abuziv în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950, figurând la poziția 409 din anexa acestui act normativ.
Au susținut reclamanții că preluarea a avut caracter abuziv - deoarece moștenitorii autorului lor comun erau minori la data naționalizării și au avut domiciliu forțat până în 1954 - precum și că lipsa oricărui răspuns sau solicitare de completare a documentației din partea Primarului Municipiului C echivalează cu refuzul de restituire a imobilului.
Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive cu motivarea că obligația de a se pronunța asupra tuturor pretențiilor de restituire ce decurg din prevederile Legii nr.10/2001 revine entității investite cu soluționarea notificării, iar competența Comisiei de a emite decizia ce reprezintă titlu de despăgubire intervine numai după emiterea dispoziției /deciziei de soluționare a notificării.
Prin sentința civilă nr.2327/17.12.2007 Tribunalul Constanțaa admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor și a respins acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală, a admis în parte acțiunea, a dispus restituirea în natură, către reclamanți, a spațiului locativ în suprafață de 38,70 mp și curte de 8,90 mp situat la parterul imobilului din C,-, deținut conform contractului de închiriere nr.8470/13/24.11.2005 de familia, a respins ca nefondată cererea de restituire în natură a restului imobilului și a înaintat dosarul către Comisia Centrală de stabilire a despăgubirilor pentru acordarea măsurilor reparatorii - despăgubiri bănești - pentru partea de imobil ce nu a fost restituită în natură.
La pronunțarea hotărârii s-au avut în vedere următoarele:
- în raport de prevederile art.1 alin.1 și art.13 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 și în lipsa unei decizii sau dispoziții prin care să se fi stabilit dreptul reclamanților de a beneficia de măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, sub formă de despăgubiri, Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor este străină de raportul juridic litigios.
- imobilul a cărui restituire se solicită a aparținut în proprietate numitului, conform contractului de vânzare-cumpărare transcris sub nr.7110/1935 în Registrul de transcripțiuni al Tribunalului Constanța, era compus din teren în suprafață de 144 mp și construcție cu parter și etaj și a fost preluat în proprietatea statului în temeiul Decretului nr.92/1950, pe numele moștenitorilor proprietarului (, - și ).
- reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii, conform art.4 din Legea nr.10/2001 și certificatelor de moștenitor nr.518/21.12.2001 emis de și nr.109/27.09.2001 emis de, și cum din concluziile raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat în cauză a rezultat că o parte din parterul imobilului este liberă, s-a făcut aplicarea art.10 pct.1 din Legea nr.10/2001 - și s-a dispus restituirea în natură a părții neînstrăinate - și a art.1 alin.1 și art.13 din Legea nr.247/2005 - și s-a înaintat dosarul către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor în vederea acordării măsurilor reparatorii sub formă de despăgubiri bănești pentru partea de imobil nerestituită.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul municipiului C, Municipiul C și Consiliul Local C și au criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:
- Consiliul Local C și Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor nu au calitate procesuală pasivă;
- reclamanții nu demonstrează calitatea procesuală activă pentru că din istoricul de rol fiscal rezultă că bunul a fost scos la licitație și adjudecat de numiții și în 1947, deci că autorul reclamanților a pierdut proprietatea în mod legal;
- restituirea în natură a imobilului este nelegală în raport de configurația bunului;
- trimiterea dosarului către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor încalcă flagrant procedura Legii nr.247/2005;
- nu se poate reține un refuz nejustificat al pârâților de a soluționa notificarea în raport de conduita culpabilă a reclamanților, care au depus o documentație incompletă, ce a solicitat verificări.
Intimata Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a solicitat admiterea apelului și înlăturarea din dispozitivul sentinței apelate a mențiunii referitoare la înaintarea dosarului către aceasta, în vederea acordării de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri bănești.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
modalitatea de exercitare a dreptului la restituirea imobilelor preluate abuziv, Legea nr.10/2001 a instituit două etape ale procedurii de restituire, una necontencioasă și alta contencioasă, iar în art.22 a stabilit părțile între care se desfășoară aceste proceduri și anume, "persoana îndreptățită la restituire" și "persoana juridică deținătoare a imobilului". Art.21 din lege stabilește categoriile de persoane juridice care sunt obligate la restituirea proprietății către persoanele îndreptățite, prin dispoziția motivată a organelor de conducere, și prevede în alin.4 că au calitatea de unități deținătoare și unitățile administrativ teritoriale, în cazul cărora restituirea se face prin dispoziția motivată a primarilor ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
"Persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă, și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, figurează ca atare în ambele faze ale procedurii speciale reglementată de Legea nr.10/2001 și nu pot fi înlocuite de o altă parte astfel că, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent nu poate fi opusă decât "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public care au, potrivit legii, personalitate juridică, capacitate de folosință și un patrimoniu în care se pot găsi bunuri care cad sub incidența acestui act normativ.
La stabilirea cadrului procesual pasiv în litigiile întemeiate pe prevederile Legii nr.10/2001 trebuie avute în vedere și dispozițiile art.38 alin.2 lit.c și alin.5 din Legea nr.215/2001, conform cărora consiliile locale administrează domeniul public și privat al unității administrativ teritoriale si reprezintă unitatea administrativ teritorială în litigiile referitoare la dreptul de proprietate asupra bunurilor cuprinse în acest patrimoniu.
Ca atare, în mod corect a apreciat instanța de fond asupra cadrului procesual pasiv, respectiv că soluționarea cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul situat în C,- trebuie făcută în contradictoriu cu unitatea administrativ teritorială, în calitate de unitate deținătoare, cu reprezentantul legal al acesteia și cu administratorul patrimoniului unității administrativ teritoriale, precum și că procedura întemeiată pe dispozițiile Legii nr.10/2001 nu poate fi opusă Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, a cărei competență intervine după emiterea dispoziției/deciziei de soluționare a notificării.
Nefondată este și critica referitoare la calitatea de persoane îndreptățite a reclamanților pentru că din istoricul de rol fiscal aflat la filele 38 - 41 din dosarul de fond rezultă că imobilul în litigiu este situat în C,- și figurează în Registrul matricol manual din perioada 1942 - 1950 la matricola nr.162, la adresa din C,-, pe numele moștenitorilor (, - și ), ori mențiunea adjudecării, la care se face referire în apel, privește un alt imobil care a aparținut defunctului, situat în C,-, care în registrul matricol manual din perioada menționată era înregistrat la matricola nr.160, la adresa din C,-.
Referitor la configurația imobilului și posibilitatea restituirii lui parțiale în natură se constată că, deși apelanții nu au arătat în concret care este critica formulată, tribunalul a apreciat corect asupra incidenței art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 și, pe cale de consecință, asupra posibilității de a se restitui în natură partea de construcție nevândută de stat în temeiul Legii nr.112/1995 și terenul aferent acesteia, astfel cum au fost determinate prin expertiza tehnică imobiliară, care nu a fost contestată de apelanți cu privire la modalitatea de identificare a părților libere sau înstrăinate din clădirea în litigiu.
Nu poate fi reținută ca întemeiată nici critica referitoare la lipsa culpei apelanților în soluționarea notificării formulată de reclamanți pentru că din interpretarea art.22 alin.1, art.25 alin.1 și art.26 din Legea nr.10/2001 rezultă că, indiferent dacă persoanei îndreptățite i se restituie imobilul în natură, i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un asemenea drept - pentru lipsa lui sau pentru neîndeplinirea condițiilor impuse de lege în sarcina titularului notificării - unitatea deținătoare este obligată să se pronunțe prin dispoziție sau decizie motivată asupra solicitării formulată prin notificare.
Deși legiuitorul nu a reglementat situația în care persoana juridică deținătoare nu respectă dispozițiile art.25 alin.1 din lege, cei îndreptățiți se pot adresa și în acest caz instanței judecătorești competente pentru că tăcerea entității investite cu soluționarea notificării privind bunuri aflate sub incidența Legii nr.10/2001 încalcă o obligație cu caracter civil și, conform art. 21 alin.1 din Constituție și art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr.30/1994, deschide celui vătămat accesul liber la instanțele judecătorești.
Cum reclamanții au respectat această procedură și au notificat Primăria municipiului C la 09.08.2001, prin, iar solicitarea nu a fost soluționată în termenul de 60 de zile prevăzut de lege, care a fost cu mult depășit, este evident că aceștia sunt îndreptățiți să solicite instanței soluționarea cererii de restituire adresată unității deținătoare.
Motivul de apel referitor la încălcarea prevederilor Legii nr.247/2005, prin înaintarea dosarului către Comisia Centrală de acordare a despăgubirilor, este fondat.
Astfel, otrivit p. dispozițiilor art. 18 lit. c din Legea nr. 10/2001, în redactarea ulterioară republicării, urmare a modificărilor operate prin Legea nr.247/2005 - în vigoare la data pronunțării hotărârii atacate - măsurile reparatorii se stabilesc numai în echivalent atunci când imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale.
, art. 20 alin. 2 din lege dispune că în situația în care imobilul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995 "pentru reglementarea situației juridice a unor imobile cu destinația de locuință, trecute în proprietatea statului", cu modificările ulterioare, persoana îndreptățită are dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, pentru valoarea de piață corespunzătoare a întregului imobil, teren și construcție, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare.
În speță, imobilul situat în C,- a fost înstrăinat, în parte, în temeiul Legii nr.112/1995, și cum restituirea în natură a părții vândute nu mai este posibilă, în mod corect a apreciat tribunalul că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.
Eroarea instanței de fond vizează aplicarea prevederilor alin. 5
al art.20 din Legea nr.10/2001 care dispun că, în situația imobilelor înstrăinate conform Legii nr.112/1995, măsurile reparatorii în echivalent se acordă sau, după caz, se propun, prin dispoziția motivată a primarului.
Prin urmare, dacă restituirea în natură nu este aprobată sau nu este posibilă, entitatea notificată este obligată ca prin decizie sau, după caz, dispoziție motivată să facă persoanei îndreptățite o ofertă de restituire prin echivalent, corespunzătoare valorii imobilului, această obligație nefiind înlăturată de prevederile Titlului VII al Legii nr.247/2005 - care în art.16 stipulează că deciziile/dispozițiile emise de entitățile investite cu soluționarea notificărilor în care s-au consemnat sume ce urmau a fi acordate ca despăgubire vor fi predate Secretariatului Comisiei Centrale, ceea ce conduce la concluzia că evaluarea despăgubirilor de către Comisia centrală aparține unei proceduri ulterioare emiterii deciziilor/dispozițiilor.
Prin urmare, în soluționarea cererii reclamanților, în modalitatea pentru care aceștia au optat - acordarea de despăgubiri bănești - era necesar ca instanța de fond să oblige pârâtul să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru partea de imobil care nu a fost restituită în natură pentru că înaintarea directă a notificării către Secretariatul Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor, conform titlului VII din Legea nr.247/2005, echivalează cu aplicarea greșită prevederilor art.20 alin.5 din lege, iar această aplicare greșită a legii are drept consecință admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii atacate.
Pentru considerentele expuse și în temeiul art.296 din Codul d e procedură civilă apelul va fi admis și se va schimba în parte hotărârea atacată, în sensul aplicării prevederilor art.20 alin.5 și art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001 și al obligării primarului să emită dispoziție cu propunere de acordare de despăgubiri pentru partea de imobil care nu a fost restituită în natură și să o înainteze Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor.
În raport de motivele care au justificat dmiterea apelului va fi respinsă ca nefondată cererea apelanților, de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată deoarece prevederile art.274 alin.1 din Codul d e procedură civilă nu sunt incidente, culpa procesuală a intimaților neputând fi reținută.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C, CONSILIUL LOCAL și MUNICIPIUL C, prin PRIMAR, toți cu sediul în C,-, în contradictoriu cu intimații reclamanți, toți cu domiciliul procesual ales la, din C,- A și intimata pârâtă COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, cu sediul în B, nr. 202, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 2327 din 17.12.2007 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr-, având ca obiectcontestație la Legea nr. 10/2001.
Schimbă în parte sentința apelată, în sensul că obligă Primarul Municipiului C să emită dispoziție motivată cu propunere de acordare de despăgubiri pentru partea de imobil ce nu a fost restituită în natură și să o înainteze Comisiei Centrale conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Respinge cererea de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 iunie 2008.
Pentru Președinte de complet, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, A | Pentru judecător, aflat în concediu de odihnă, conform art. 261(2) Cod procedură civilă, semnează Vicepreședinte instanță, A |
Grefier,
- -
Red.hot.jud.fond
Red.dec./tehnored./25.07.2008
Gref.AB/14 ex./06.08.2008
Emis 10 com.
azi,____________2008
Președinte:Daniela PetroviciJudecători:Daniela Petrovici, Irina Bondoc
