Speta Legea 10/2001. Decizia 148/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 148
Ședința publică din data de 21 mai 2008
PREȘEDINTE: Constanța Pană C -
JUDECĂTOR 2: Adriana Maria Radu
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de contestatoarele, domiciliată în P-.4..27 jud. P și, domiciliată în P-.28I.4, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 440 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului P, cu sediul în--4 jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelantele-contestatoare și, ambele reprezentate de avocat - din cadrul Baroului P, conform împuternicirii avocațiale nr.48 din 8 aprilie 2008, precum și intimata Primăria Municipiului P reprezentată de consilier juridic, conform delegației nr. 183 depusă la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având pe rând cuvântul, declară că nu mai au cereri de formulat și solicită cuvântul în fond.
Curtea ia act de declarația părților, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.
Avocat -, având cuvântul, susține oral motivele de apel depuse în scris la dosar, arătând în esență că instanța de fond nu a apreciat corect starea de indiviziune în care se aflau apelantele, neavând în vedere dispozițiile Codului civil cu privire la această stare, respectiv că un act de administrare făcut de unul din coindivizari, în virtutea unui mandat tacit, profită și celorlalți coindivizari. În considerarea celor mai sus arătate, deoarece a formulat notificarea potrivit Legii 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii, trebuia să se constate că acesta constituie un act de administrare a moștenirii și să se acorde măsurile reparatorii pentru întreg imobilul. Mai mult, în actul de expropriere ambele coindivizare apar la pct.4, împreună, ca proprietare ale imobilului ce urma să fie expropriat și nu ca proprietare distincte.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței și acordarea de despăgubiri pentru întreg imobilul. Fără cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul, arată că în mod corect prima instanță a apreciat că notificarea formulată de apelanta nu constituie un act de administrare, astfel că a acordat despăgubiri numai pentru cota cuvenită acesteia, fiind inechitabil să primească și cota fiicei sale, care nu a formulat notificare, fiind acum decăzută din acest drept.
În consecință solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond care este temeinică și legală. Depune concluzii scrise.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova - Secția civilă la data de 12.11.2007 sub nr- contestatoarele și au formulat în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului P contestație împotriva Deciziei nr. 13289/12.10.2007 privind restituirea imobilului din P,-.
În motivarea contestației contestatoarele au arătat că prin decizia contestată la art. 1 s-a respins cererea notificată formulată de petiționara întrucât aceasta nu a făcut dovada calității de proprietar la data preluării abuzive asupra cotei de din imobilul revendicat, iar la art. 3 s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru cota de 1/4 din același imobil.
Au mai precizat contestatoarele că decizia este nelegală și netemeinică întrucât imobilul situat în P,- A compus din teren și construcție, preluat abuziv de către stat prin Decretul de expropriere nr. 218/1982, poz. 4 aparținut defunctului decedat la 16.11.1969.
La data preluării abuzive contestatoarele erau proprietarele imobilului în litigiu, în baza certificatului de moștenitor nr. 699/1970 emis de notariatul de Stat Județean P, în calitate de soție supraviețuitoare, iar în calitate de fiică.
Această situație rezultă cert din actele depuse și cu toate acestea intimata nu se pronunță asupra cererii privind pe.
Pe de altă parte decizia atacată ignoră dispozițiile legale precum și practica Înaltei Curții de Casație și Justiție în materie privind proprietatea indiviză.
Astfel, în aplicarea regulii unanimității jurisprudența a decis că acțiunea în revendicare a unui bun indiviz, în natură sau echivalent, îndreptată împotriva terților nu poate fi exercitată numai de unul din coindivizari, întrucât o asemenea acțiune are ca scop recunoașterea dreptului de proprietate pentru toți coproprietarii și readucerea lui în masa indiviză, iar nu simpla recunoaștere a dreptului de proprietate asupra unei cote părți ideale nedeterminate în materialitate sa.
La data de 27.11.2002 contestatoarele prin cerere scrisă depusă la dosar au învederat că înțeleg să își completeze acțiunea în sensul aplicării prevederilor art. 8 din Legea nr. 247/2005 prin care se introduce un nou alineat al art. 4 potrivit cu care de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Capitolul III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Astfel, în situația în care din acte rezultă că, fiica fostului proprietar nu a respectat procedura prevăzută de Cap. III în sensul nedepunerii cererii sau notificării în termenul legal urmează a se lua act că cealaltă moștenitoare respectiv a respectat procedura privind cererea de restituire astfel încât ea profită și de cota de ce s-ar fi cuvenit celeilalte moștenitoare, deci de imobil în totalitate.
În cauză au fost administrate probe cu acte și interogatoriul intimatei.
După administrarea probatoriilor Tribunalul Prahova - Secția civilă a pronunțat Sentința civilă nr. 440/05.02.2008 prin care a respins contestația completată ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că din analiza probelor administrate în cauză rezultă că autorul contestatoarelor a dobândit în timpul vieții imobilul situat în P,- A, având un teren de 212,81 mp și o construcție cu 3 camere, hol, imobil ce revenit moștenitorilor legali ai acestuia la data decesului, intervenit la 16.11.1969 și anume contestatoarei în calitate de soție supraviețuitoare cu o cotă de 1/4 din moștenire și celeilalte contestatoare în calitate de fiică cu o cotă de din moștenire, însă ulterior în baza Decretului 218/1982 acest imobil a fost expropriat de către stat pentru construcția de locuințe de la cele două contestatoare care au încasat suma de 11753 lei, astfel încât prin Dispoziția nr. 13289/2007 i s-au acordat contestatoarei măsuri reparatorii prin echivalent pentru cota de din imobil, fiindu-i respinsă cererea privind restituirea în natură și plata de despăgubiri pentru cota de în condițiile în care nu a făcut dovada calității de proprietar al acestei cote.
A mai reținut instanța că atâta timp cât contestatoarea nu a formulat notificare în termenul de 1 an prevăzut de Legea nr. 10/2001, cerere pe care a formulat-o numai contestatoarea, iar imobilul în litigiu la data preluării, respectiv 14.07.1982 aparținea în indiviziune contestatoarelor de la care s-a și preluat înseamnă că acestea aveau calitate de proprietare la data preluării caz în care după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 ambele aveau obligația de a formula cerere în baza acestei legi pentru a putea beneficia de drepturile recunoscute în favoarea lor.
Apărarea contestatoarei că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 care stabilesc în favoarea sa dreptul de beneficia de restul cotei de din moștenirea defunctului atâta vreme cât cealaltă coindivizară nu a formulat cerere în baza Legii nr. 10/2001 înlăuntrul termenului de 1 an este neîntemeiată, deoarece la aplicarea acestor dispoziții legale se ține seama de persoana fizică care era proprietara imobilului în litigiu la data preluării abuzive și care era îndreptățită să formuleze cerere, în speță cele două contestatoare având calitatea de proprietare în indiviziune.
Împotriva acestei hotărâri au formulat apel contestatoarele criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea cererii de apel apelantele au arătat că greșit instanța de fond nu a avut în vedere susținerile contestatoarelor în sensul că atâta timp cât imobilul era stăpânit de ele în indiviziune la data preluării de către stat măsurile reparatorii se cuveneau a fi acordate pentru întregul imobil, chiar dacă numai una dintre coindivizare a formulat notificarea prevăzută de Legea nr. 10/2001.
Astfel, instanța trebuia să analizeze cu mai multă profunzime caracteristicile stării de indiviziune, potrivit dreptului comun, prevederile Legii nr. 10/2001 nefăcând abatere de la acestea.
Din regimul juridic aplicabil indiviziunii care stabilește că nici un coindivizar nu are un drept exclusiv asupra unui bun individualizat din moștenire ci numai asupra cotei părți decurg mai multe consecințe dintre care cea mai importantă și care trebuia aplicată în speță este aceea că actele de administrare ale bunurilor în indiviziune au la baza regula unanimității.
Practica judiciară a validat unele acte juridice efectuate de către un coindivizar în virtutea unui mandat tacit, printre acestea fiind și acțiunile în justiție prin care se pretind despăgubiri, considerându-se că este vorba de un act de administrare.
Din analiza acestor dispoziții se poate trage concluzia că, soția supraviețuitoare a formulat notificarea potrivit Legii nr. 10/2001 pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru întreg imobilul preluat abuziv de stat așa cum rezultă din lecturarea acestei notificării în calitate de coindivizar care are mandatul tacit al celuilalt coindivizar, fiica sa, notificarea constituind un act de administrare al moștenirii.
Că așa se impunea a se analiza situația reală rezultă și din decretul de expropriere în care ambele coindivizare apar la pct. 4 împreună ca proprietare.
Au mai precizat apelantele că în mod greșit instanța de fond a înlăturat și susținerile contestatoarelor în sensul aplicării art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin art. 8 din Legea nr. 247/2005 față de cele expuse la primul motiv de apel care sunt perfect valabile atâta timp cât unul dintre coindivizari a făcut un act de administrare a moștenirii, act considerat a avea mandatul tacit din partea celuilalt coindivizar, odată ce tinde să protejeze moștenirea și să profite tuturor coindivizarilor.
Intimata Primăria Municipiului Paf ormulat și depus la dosar concluzii scrise.
Curtea analizând cererea de apel prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente reține următoarele:
Contestatoarele au investit inițial Tribunalul Prahova - Secția civilă cu o contestație împotriva unei dispoziții emise de intimata Primăria Municipiului P în baza Legii 10/2001.
Prin dispoziția contestată și anume nr. 13289/12.10.2007 s-a respins cererea notificată formulată de petiționară având ca obiect cota de din imobilul - construcție în suprafață de 49,32 mp, suprafață utilă de 41,90 mp și teren în suprafață de 212,81 mp situat în P,-, jud. P întrucât nu sunt îndeplinite îndeplinite prevederile art. 3 și 23 din Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că notificanta nu a făcut dovada calității de proprietar la data preluării abuzive în proprietatea statului asupra cotei de din imobilul construcție și teren revendicat.
a fost respinsă cererea de restituire în natură a cotei de din același imobil întrucât pe terenul în litigiu s-a realizat utilitatea publică, în prezent acesta fiind ocupat de blocuri de locuințe și amenajări aferente, iar construcțiile sunt demolate.
Prin aceiași dispoziție s-a propus acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în despăgubiri prevăzute de Legea nr. 10/2001 republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru cota de din imobil, imposibil de restituit în natură și preluat abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr.218/1982 petiționarei.
La baza emiterii acestei dispoziții a stat notificarea adresată de contestatoarea din litigiu de față Prefecturii Județului P prin intermediul Biroului Executorului Judecătoresc în luna februarie 2002 și înaintată de această instituție intimatei Primăria Municipiului P așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar.
Prin respectiva notificare notificatoarea solicita despăgubiri bănești pentru imobilul situat în P,-.
Din chiar cuprinsul notificării se reține că numita a invocat drept titlu de proprietate asupra imobilului expropriat în anul 1984 certificatul de moștenitor nr. 699/09.07.1970.
În adevăr, potrivit certificatului de moștenitor nr. 699/ 09.07.1970 liberat de Fostul Notariat de Stat Județean P din masa bunurilor rămase de pe urma defunctului decedat la data de 16.11.1969 făcea parte un imobil situat în P,-, constând din teren de construcție în suprafață de 212,81 mp și din corpul de clădire A compus din 3 camere, hol, construcție din paiantă și acoperită din tablă cu carton, iar în calitate de moștenitoare au fost înscrise, soție și, fiică.
Ulterior acest bun a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 218/1982, în actul de preluare figurând ambele apelante din prezenta cauză.
Așadar, în lumina Legii nr. 10/2001, act normativ de reparație cu caracter special, aveau calitatea de persoane îndreptățite pentru o cotă de și pentru o cotă de .
Dintre acestea numai a formulat notificare în termen legal așa cum rezultă din actele dosarului coroborate cu chiar susținerile contestatoarelor, solicitând acordarea de despăgubiri pentru întregul bun.
Ori, potrivit art. 4 al. 1 din Legea nr. 10/2001 în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite coproprietare ale imobilului solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun.
Normele Metodologice de punere în aplicare a acestuia act normativ dispun în art. 4.1 că la art. 4 al. 1 din lege, în cazul în care restituirea aceluiași imobil este cerută de mai multe persoane care invocă un titlu de proprietate ce atestă existența unei coproprietăți la data preluării abuzive, se va emite o decizie de restituire în care se vor consemna cotele ideale prevăzute în titlul de proprietate invocat.
În cazul în care numai o parte din foștii proprietari a solicitat restituirea pe calea legii decizia de restituire se va limita numai la cotele cuvenite acestora.
Așadar, întrucât la data preluării contestatoarele aveau calitatea de coproprietare asupra imobilului ce a făcut obiectul notificării, coproprietate având ca izvor moștenirea și numai una dintre acestea și anume a formulat notificare în baza legii speciale acesta nu poate beneficia de despăgubiri decât aferent cotei sale de așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, iar nu și pentru cota de pentru care trebuia să formuleze notificare în termen legal fiica sa, dar care nu a urmat procedura instituită de actul normativ.
Pe de altă parte față de dispozițiile legale invocate în precedent și care au un caracter special regula unanimității din dreptul comun nu își găsește aplicarea în cazul imobilelor proprietate comună pe cote părți preluate în baza unor acte abuzive de către stat și solicitate la restituire în natură sau prin acordare de măsuri reparatorii prin echivalent prin Legea nr. 10/2001,așa cum susțin contestatoarele în fundamentarea demersului lor judiciar, precum și în cuprinsul cererii de apel toate criticile subsumate acestui motiv din cererea de declarare și motivare a căii de atac fiind nefondate.
Nefondată este și critica potrivit cu care în mod greșit instanța de fond a înlăturat și susținerile contestatoarelor în sensul aplicării art. 4 al. 2 din Legea nr. 10/2001 așa cum a fost modificată prin art. 8 din Legea nr. 247/2005 față de cele expuse la primul motiv de apel care sunt perfect valabile atâta timp cât unul dintre coindivizari a făcut un act de administrare a moștenirii, act considerat a avea mandatul tacit din partea celuilalt coindivizar, odată ce tinde să protejeze moștenirea și să profite tuturor coindivizarilor.
Astfel, nu a acționat în calitate de moștenitoare legală a persoanei îndreptățite ci în nume propriu întrucât la data preluării bunul a fost expropriat de la acesta și fiica așa cum se menționează și în decret coroborat cu restul actelor transmițându-se în patrimoniul celor două din chiar anul 1969, la decesul autorului comun și deci cu mult timp înainte de a intra în proprietatea statului.
Așa cum s-a menționat mai sus chiar acesta precum și cealaltă contestatoare sunt persoane îndreptățite în sensul legii speciale, iar nu soțul său, pentru a deveni incidente dispozițiile invocate și care se referă la moștenitori legali sau testamentari ai persoanelor de la care a fost preluat bunul.
De altfel, contestatoarele nu au invocat acest text de lege în fața primei instanțe, ci în completare au făcut trimitere la art. 4 al. 4 din legea modificată și completată potrivit cu care de cotele moștenitorilor legali sau testamentari care nu au urmat procedura prevăzută de Cap. III profită ceilalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cerere de restituire.
Și acesta însă nu poate conduce la o altă soluție decât cea de respingere a contestației, având chiar calitate de persoană îndreptățită, iar nu de moștenitoare a acesteia, aspecte corect reținute și de tribunal.
Pentru toate considerentele arătate și având în vedere dispozițiile art. 296 Cod pr. civ. Curtea urmează să respingă apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de contestatoarele, domiciliată în P-.4..27 jud. P și, domiciliată în P-.28I.4, jud. P, împotriva sentinței civile nr. 440 din 5 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului P, cu sediul în--4 jud. P, ca nefondat.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 mai 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C
Grefier,
Red
5 ex/26.05.2008
nr- Tribunalul Prahova
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Constanța PanăJudecători:Constanța Pană, Adriana Maria Radu
