Speta Legea 10/2001. Decizia 157/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 157
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc Petrina Manuela Aștefănesei
: - - -
GREFIER: - -
************************************************
La ordine a venit spre soluționare apelul promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.416/28.05.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-. -
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul asistat de avocat, lipsă fiind intimatul.-
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se semnează cererea de apel și de apărător și de contestator.-
Apărătorul apelantului depun e la dosar împuternicirea avocațială, arată că a luat cunoștință de întâmpinare și nu solicită termen.- Nu mai are cereri de formulat în cauză.-
Instanța, având în vedere că apelul vizează neacordarea de teren în compensare,aduce la cunoștința apelantului prezent că apelul este o cale devolutivă de atac și prin urmare este posibil admiterea de probe cu expertiză pentru verificarea susținerilor sale.-
Avocat susține că din punctul său de vedere în apel nu se poate administra proba cu expertiză pentru că s-ar încălca gradul de jurisdicție.
Întrebat de instanță cum crede că s-ar putea pronunța instanța asupra compensării în lipsa unei expertize topo, avocat arată că ar trebui desființată sentința cu trimitere pentru efectuarea expertizei, dacă in stanța apreciază ca necesară această probă. -
La solicitarea instanței de a preciza dacă solicită și dacă este de acord cu efectuarea expertizei în apel avocat - după consultarea cu apelantul - arată că acesta nu dorește să suporte c/valoarea unei expertize apreciind că din probele cu înscrisuri și planșele fotografice de la dosar rezultă situația susținută de dumnealui, iar aceste probe sunt suficiente.-
Instanța față de faptul că prin notificarea de la dosar( - fila 5) nr.105 din 9.08.2007 s-au cerut despăgubiri pune în vedere apelantului să formuleze concluzii și sub acest aspect și constată cauza în stare de judecată dând cuvântul pe fond.-
Avocat având cuvântul, pe fond, solicită admiterea apelului, casarea sentinței cu trimitere pentru rejudecare urmând a se dispune admiterea probei cu expertiză.-
A susținut că apelantul a formulat apel, întrucât este nemulțumit de sentința pronunțată de instanța de fond,prin care i-a fost respinsă contestația, deși la dosar existau probe suficiente care să conducă la admiterea acesteia.-
Precizează că apelantul a cerut în mod constat și consecvent să i se restituie terenul în natură și numai în subsidiar a solicitat despăgubiri, că la dosar sunt suficiente probe pentru a demonstra că a fost proprietarul terenului, deși primăria refuzase inițial să-i recunoască dreptul de proprietate și că există dovezi din care rezultă că terenul este liber de construcții și doar parțial este ocupat.-
Apreciază că utilitatea efectuării unei expertize în apel ar fi necesară doar dacă s-ar înlătura toate celelalte probe cu înscrisuri și planșele foto iar reținând cauza spre rejudecare ar priva părțile de o cale de atac.-
Solicită așadar admiterea apelului cu trimitere, fără cheltuieli de judecată.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin Sentința civilă nr. 416/28.05.2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar nr-, s-a respins contestația formulată de contestatorul în temeiul legii 10/2001 în contradictoriu cu intimatul Primarul mun. O ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut următoarele:
Prin dispoziția nr. 3043 din 21. 08.2007 emisă de Primarul municipiului a fost soluționată notificarea contestatorului prin care s-a solicitat restituirea suprafeței de 500 mp teren situat în O- și acordarea de despăgubiri pentru construcțiile demolate.
S-a constatat calitatea de persoană îndreptățită a contestatorului pentru imobilele situate la data exproprierii în O-, respectiv teren în suprafață de 500 mp și construcții în valoare de 97,90 mp, și s- propus acordarea de despăgubiri pentru imobilele notificate în condițiile titlului VIII din Legea nr. 247/2005.
Dispoziția contestată nu intră în contradicție cu hotărârea judecătorească invocată de către contestator, prin sentința civilă nr. 332/2005 a Tribunalului Bacău - Secția civilă fiind obligat Primarul municipiului O să emită o nouă dispoziție prin care fie să-i restituie în natură contestatorului suprafața de 500 mp în tot sau în parte, și să-i facă o ofertă de despăgubire în echivalent pentru construcția demolată care a existat pe acest teren, fie să-i facă o ofertă de despăgubire în echivalent pentru tot imobilul format din teren și construcții după caz.
Astfel, din procesele verbale nr. 11642/05.06.2007 al Comisiei de evaluare și nr. 16769 din 17.08.2007 al Subcomisiei de verificare a notificărilor primite în baza Legii 10/ 2001, rezultă că imobilele construcții au fost demolate în totalitate iar imobilul teren este ocupat de carosabil, trotuar, spațiu, cu subfața traversată de rețele edilitare.
Potrivit art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10 /2001 măsurile reparatorii prin echivalent constau în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale.
Intimata a acordat contestatorului teren în compensare pe un alt amplasament însă, la refuzul acestuia a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, ca modalitate alternativă de măsură reparatorie prin echivalent.
În ceea ce privește existența unui teren liber de construcții aflat în vecinătatea terenului solicitat și care ar putea fi oferit în compensare, nu s-a făcut dovada celor susținute de către contestator, potrivit regulii generale instituite de art. 1169.civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare de timbru, contestatorul, înregistrat pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Criticând soluția apelată - fl. 3-5 -, contestatorul a arătat că:
- în mod nelegal prima instanță a apreciat că i s-a oferit în compensare teren pe alt amplasament pe care însă l-a refuzat și că nu a dovedit că în vecinătatea terenului solicitat există teren liber ce se poate restitui în natură; în realitate, terenul oferit în compensare a fost refuzat pentru că nu are aceeași valoare cu cel preluat, iar despre existența terenului liber existau probe - înscrisuri și planșe fotografice - ce au fost înlăturate fără motivare.
- prima instanță nu a dat dovadă de rol activ în sensul că nu a verificat dacă există sau nu terenuri libere ce pot fi acordate în compensare și în acest sens nu a dispus completarea probatoriului cu orice probă apreciată necesară chiar dacă părțile se împotrivesc ( conf.. 4398/2003 a J - secția contencios administrativ,. 2788/2007 a - secția civilă și de proprietate intelectuală. )
În concluzie a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, admiterea contestației cu consecința anulării dispoziției 3043/2007 și obligarea intimatului a emite o nouă decizie conform solicitării.
Aceste concluzii au fost completate oral cu solicitarea de admitere a apelului, desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare pentru administrarea probei cu expertiză.
Intimatul a formulat întâmpinare - fl.16 - solicitând:
- în principal anularea cererii de apel ca nesemnată;
- în subsidiar respingerea apelului ca nefondat, justificat de faptul că în mod legal și temeinic s-a reținut de către prima instanță că refuzul contestatorului de a accepta oferta de teren în compensare, ca manifestare unilaterală de voință, nu-i poate fi imputată Primarului mun. O;
Întrucât cererea de apel a fost semnată în ședință de către apelant și apărător, excepția nulității sale nu a mai fost analizată, rămânând fără obiect.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului, precum și față de dispozițiile art.295, 296.pr.civ. instanța constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta.
În cauza dedusă judecății, din susținerile contestatorului redate în acțiune ( fl. 1 ) și din concluziile formulate de apărător angajatîn prezența contestatorului( fl.135 ),se reține că limita investirii a fost următoarea:
- contestarea Dispoziției nr. 3043/21.08.2007 emisă de Primarul mun. O în aplicarea Legii 10/2001, republ. cu modif.numaisub aspectul nerespectării dispozițiilor civ. 332/2005 a Tribunalului Bacău în sensul că nu s-a restituit teren în natură deși exista posibilitatea compensării cu teren aflat în continuarea celui ce a format obiectul notificării, ci despăgubiri pentru că a refuzat oferta de a fi compensat cu teren aflat la peste 6 km de oraș, de calitate și valoare net inferioare celui preluat.
Prin urmare, numai în aceste limite și prin raportare la dispozițiile legii 10/2001, instanța avea obligația de a face aplicațiunea dispozițiilor art. 129 alin.4-6.pr.civ.
Ori sub acest aspect se constată că:
- așa cum a reținut și prima instanță, prin civ. 332/2005 a Tribunalului Bacău ( fl. 3-4 fond ) - definitivă prin respingerea apelului și irevocabilă prin nerecurare - nu a fost obligată intimatul a-i restitui în natură suprafața de 500. din O,-, ci de a soluționa pe fond notificarea - respinsă inițial pentru nedovedirea calității de proprietar - în oricare din modalitățile prev. de Legea 10/2001 și în ordinea instituită de respectivul act normativ ( prioritar în natură în tot sau în parte și, în subsidiar, în echivalent, după caz ).
* Conformându-se acestor dispoziții, Comisia internă de soluționare a notificărilor a verificat inițial posibilitatea restituirii terenului pe vechiul amplasament, constatând prin procesul-verbal 11642/27.12.2007 ( fl. 7 fond ) că această modalitate de reparație nu este posibilă terenul fiind ocupat de carosabil și trotuar calea -, scara Bab locului nr. 6 și acces stradal secundar ( 364.p ), respectiv afectat de rețele edilitare subterane și spațiu aparținând domeniului public conf. anexei 5 la. 15/1998 ( 161.)
Despre această situație contestatorul a fost informat cu adresa 25063/27.12.2006 ( fl. 8 fond ), confirmată a fi fost primită de acesta prin răspunsul înaintat la 8.01.2007 ( fl. 13 fond ), ocazie cu care acesta și-a exprimat dorința de a primi teren " nu neapărat pe vechiul amplasament", ci în compensare cu altul din intravilan ( chiar și în zona fostei proprietăți unde avea informații că ar exista teren liber conf. schiței de la fl. 16 fond ).
Cum aceste situații nu au fost contestate, nu se impunea suplimentarea probatoriului, în virtutea art. 129.pr.civ, probatoriul nefiind astfel necesar conf. art. 167.pr.civ.
* În continuare, conform dispozițiilor art.1 alin.2 din Legea 10/2001 republ. cu modif. s-a procedat la chemarea contestatorului pentru a-și exprima poziția față de posibilitatea de a fi despăgubit cu teren în compensare ( adresa 14127/9.07.2007 - fl. 63,64 fond ) comunicându-i-se totodată și amplasamentul terenului aflat la dispoziția comisiei pentru compensare - zona industrială, parcela, A-37 ( zona ); dovada acestui amplasament există la fl. 45 fond.
Confirmând primirea adresei ( fl. 62 fond ), contestatorul a refuzat a se prezenta și a accepta amplasamentul pe motiv că este în afara orașului.
Nici atunci și nici în instanță acesta nu a contestat că singurul teren aflat la dispoziția comisiei pentru atribuire în compensare ar fi cel menționat în tabelul de la fl. 45.Prin urmare, față de această situație, instanța de fond nu era obligată a dispune administrarea unui probatoriu suplimentar care să verifice dacă mai exista și alt teren la dispoziția comisiei pentru scopul menționat, respectivele probatorii fiind străine cadrului procesual.
De asemenea, cum apelantul contestator a refuzat din compensarea cu teren în zona, nu s-a mai individualizat ca și întindere și amplasament concret terenul ce ar fi putut fi atribuit în compensare;drept urmare, susținerea contestatorului că respectivul teren nu corespunde calitativ și valoric celui preluat, nu putea fi verificată abia în instanță, întrucât:
- deși este în spiritul legii 10/2001 de a se da prioritate și a se proteja interesul persoanelor îndreptățite - conf. art. 3 - la măsuri reparatorii, exercițiul drepturilor acestora nu trebuie să îmbrace un caracter derogatoriu de la lege - fie sub aspectul naturii despăgubirii cuvenite, fie al termenelor în care se poate manifesta - și nici să aibă suport exclusiv subiectiv;
- ar fi necesitat o modificare a etapelor prevăzute de procedura de aplicare a Legii 10/2001, în sensul că s-ar fi cerut comisiei să individualizeze terenul după ce se desistase prin formularea unei propuneri ( fl. 47 fond ) însușite de Primar prin emiterea dispoziției contestate ( fl. 2 fond ), fapt de neconceput;
- s-ar fi recunoscut contestatorului un interes legitim pentru susținerea unui drept ce încă nu era născut.
Mai trebuie arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 1.7 din HG250/2007 - pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară aLegii nr. 10/2001( în vigoare la data soluționării notificării ), nu se puteau oferi spre compensare decât bunuri ori serviciidisponibile și deținute decomisia de aplicare a Legii 10/2001; în împrejurările arătate, cum comisia a susținut că nu avea la dispoziție alte terenuri, nu putea da curs solicitării de a atribui în compensare terenul aflat în continuarea vechiului amplasament al celui imposibil de restituit în natură.
Nici instanța nu putea trece peste voința legiuitorului - care a lăsat la latitudinea entității investite cu soluționarea notificării a stabili ce terenuridin cele deținute și disponibilele poate afecta pentru compensare - pentru a ordona verificarea unor afirmații ale contestatorului, susținute doar de niște fotografii ( fl.19 fond ); de menționat că respectivelor fotografii instanța nu le putea reține valoarea unor probe contrare celor produse de intimată ( fl. 45-82 fond ) - așa cum a cerit contestatorul și în apel - ori a unora suficiente în lipsa coroborării cu alte mijloace de probă care să le amplaseze real și cert în zona pretinsă, respectiv care să confirme că terenul respectiv aparține entității investite cu soluționarea notificării și că este disponibil.
Este de arătat în acest moment al analizei că apelantul a criticat prima instanță pentru faptul că nu a dispus, chiar și în contra voinței sale, efectuarea unui supliment de probatorii; însă această critică este pur formală din moment ce:
- nici în fața instanței de apel - deși asistat de apărător angajat căruia i s-a reamintit principiul disponibilității procesuale și al caracterului devolutiv al apelului ( ce permite completarea probatoriului în această fază procesuală ) - nu a dorit efectuarea unei expertize topo, apreciind că probele deja administrate ( respectiv fotografiile de la fl. 19 fond ) sunt suficiente;
- deși a susținut că nu are bani pentru onorariul expertului în apel, a cerut trimiterea spre rejudecare în cazul când instanța de apel va aprecia că este necesară administrarea acestei probe, fără a justifica cum de în rejudecare ar putea suporta contravaloarea acesteia;
* Consemnând și constatând refuzul expres al titularului de a primi teren în compensare ( confirmat și susținut și de notificarea din 9.08.2007 - fl. 5 fond - prin care a solicitat a i se acorda contravaloarea terenului în suprafață de 500. ), comisia a înaintat propunere de acordare de despăgubiri, intimatul emițând în același sens dispoziția contestată.
S-au respectat astfel, pe parcursul procedurii administrative toate fazele prevăzute de art.1, 7 și 26 din Legea 10/2001, republ. conf. cărora: "Imobilele preluate în mod abuziv de stat (----)se restituie, în natură"; " În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv"; "De regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură";"Dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită".
Față de toate aceste considerente, apelul va fi respins ca nefondat.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul ca nefondat, promovat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.416/28.05.2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-. -
Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată.-
Definitivă.-
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.-
Pronunțată în ședință publică azi 17.11.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
Tehn.red.EG.8.12.2008/ex.4
Președinte:Anamaria Monica Busuioc Petrina Manuela AștefăneseiJudecători:Anamaria Monica Busuioc Petrina Manuela Aștefănesei
