Speta Legea 10/2001. Decizia 156/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 156
Ședința publică de la 17 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anamaria Monica Busuioc
JUDECĂTOR 2: Petrina Monica Aștefănesei
GREFIER: - -
****************************************
La ordine a venit spre soluționare apelul civil declarat de contestatorii, și alții, împotriva sentinței civile nr.496 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții, avocat pentru toți apelanții și consilier juridic pentru intimata Primăria orașului, lipsă fiind celelalte părți.-
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, în ceea ce privește pe, s-a pronunțat prin încheierea din 6 octombrie 2008, nefiind citată pentru termenul din 27 oct.2008,fiind radiată de pe concept și în mod greșit a fost citată la termenul de astăzi.-
Avocat pentru apelanți depune la dosar un certificat de moștenitor nr.22/2007 din care rezultă că toate părțile de astăzi, apelante în cauză au acceptat moștenirea.- Precizează că atunci când au fost întrebați apelanții dacă are sau nu moștenitori, aceștia au declarat că nu are, gândindu-se la faptul că nu are copii.-
Reprezentanta apelanților depune la dosar un plan de amplasament al terenului și o copie de pe un extras de carte funciară cu nr.3791 însoțite de o chitanță nr.-.-
Apărătorul apelanților arată că nu se mai insistă într-o altă expertiză topo - cadastrală, probă care a fost cerută prin cererea de apel.-
Nemaifiind alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților pentru dezbateri. -
Avocat pentru apelanți având cuvântul susține că instanța de fond a dat o hotărâre motivată simplist, reținând că terenul nu poate fi restituit în natură deoarece este afectat de utilități publice. Consideră nedreaptă această hotărâre deoarece nu s-a avut în vedere situația de fapt preexistentă dispoziției nr.318/2006 precum și dispozițiile Legii nr.10/2001. Apreciază că intimata nu a făcut dovada transferului de proprietate cu IJGCL B deținătoarea inițială a terenului, astfel încât, hotărârea trecerii lui în domeniul public al orașului este lipsită de suport legal, iar refuzul restituirii apare ca nejustificat. -
Primăria trebuia să aibă în vedere adresa emisă de Prefectura B din care rezultă că terenul este liber și poate fi restituit în natură.
Nu interesează în speță că pe acest teren pârâta a amenajat un parc, atâta timp cât a avut calitatea de detentor al terenului și oricum amenajarea s-a produs în condițiile existenței unor cereri de retrocedare încă din anul 1991 și 2001.- Mai argumentează în susținerea apelului că potrivit art.10, alin.3 și 4 din Legea 10/2001- se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile. - Acel parc a fost amenajat fără autorizație emisă în condițiile legii. -
Întrebată fiind de instanță,apelanta arată cu privire la cererea de despăgubiri aflată la fila 57 dosar fond că această cerere este scrisă de ea și a solicitat despăgubiri dar întrucât primăria nu a vrut să le dea despăgubiri pentru teren a solicitat terenul în natură.-
Avocat, continuând pledoaria, susține că prin notificarea formulată s-a cerut în mod explicit retrocedarea terenului în natură și despăgubiri pentru imobilele demolate, conform dispozițiilor legale și nu doar despăgubiri.
Exproprierea terenului s-a făcut pentru construirea de locuințe nu pentru amenajare de parc, iar potrivit art.3 din Legea 50/1991 trebuia să existe o autorizație pentru construirea parcului.- De altfel parcul amenajat îl constituie 2 lampadare, 10 de alee și o bancă cu schelet metalic, iar intimata susține că terenul revendicat face parte din suprafața de 5247. cu destinația de spațiu, înscris în Cartea Funciară nr.2693 proprietatea orașului însă pentru a fi aplicabile dispozițiile Legii nr.24/2007 care a fost invocată de pârâta -intimată trebuia să facă dovada că are în proprietate cel puțin 1 ha.
Având în vedere că intimata nu are autorizație pentru construirea parcului, nu și-a dovedit proprietatea, construcția respectivă nu se încadrează ca fiind parc în conformitatea cu art.2 din Legea nr.24/2007 iar în anul 2001 nu exista acel parc.-
Solicită față de argumentele expuse admiterea apelului, casarea sentinței iar în temeiul art.296 ind.1 Cod procedură civilă să se modifice sentința în sensul admiterii contestației, anularea dispoziției nr.318/2006 și obligarea pârâtei la restituirea în natură a terenului în suprafață de 700., cu cheltuieli de judecată. - Depune concluzii scrise.
Reprezentanta intimatei - pârâte având cuvântul solicită respingerea apelului ca fiind nefondat, susținând că sentința dată de instanța de fond este legală și temeinică în raport de toate probele administrate din care rezultă că terenul în litigiu nu se poate restitui întrucât pe acel teren este amenajat parcul orașului iar dacă s-ar dispune restituirea s-ar strica toată arhitectura orașului.-
Susține că acel parc este în domeniul public al orașului, terenul face parte din cartea funciară și chiar dacă nu ar exista o autorizație de construire a parcului, acesta face parte din spațiul al orașului.
În concluzie terenul nu poate fi restituit și de altfel și expertul care a întocmit expertiza arată acest lucru.-
S-au declarat dezbaterile închise.-
CURTEA
- deliberând -
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin acțiunea dedusă judecății, reclamanții, (în prezent decedată), în contradicoriu cu pârâta Primăria orașului (ulterior la 12 sept.2007 s-a trecut pe concept de către Tribunalul Bacău, emitentul dispoziției - Primarul orașului ) au contestat dispoziția nr.318 din 3 aprilie 2006, motivând că în mod nelegal s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul expropriat (700.) în condițiile în care acesta este liber de construcții. -
Prin sentința civilă nr.496 din 18 iunie 2008 Tribunalului Bacăus -a respins contestația cu următoarea motivare:
Prin dispoziția nr. 318/03.04.2006 emisă de Primarul Orașului, județul B s-a propus acordarea de despăgubiri pentru imobilul demolat și terenul în suprafață de 700. situat p. în,-, imobile care s-au aflat în proprietatea defunctei, autoarea contestatorilor, și de care aceasta a fost deposedată abuziv de către autoritățile statului totalitar comunist prin Decretul de expropriere nr. 23/1986.
Soluția de nerestituire în natură a terenului s-a fundamentat pe faptul că acesta este ocupat de centrul civic al orașului.
Această situație de fapt este confirmată de raportul de expertiză efectuat în cauză din care rezultă că terenul solicitat este amenajat ca parc și este ocupat de trotuare, lampadare și spațiu.
Așadar, terenul este afectat amenajărilor de utilitate publică, astfel cum acestea sunt descrise la pct. 10. 1 din HG250/2007 privind normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, situație în care devin aplicabile prevederile art. 10 alin. 2 din Legea 10/2001, respectiv stabilirea prin echivalent a măsurilor reparatorii.
În ceea ce privește faptul că intimata a propus acordarea de despăgubiri nu și acordarea acestora, soluția adoptată este în acord cu prevederile Titlului VII din Legea 247/2005, despăgubirile urmând a fi stabilite și acordate de către Comisia Centrală din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților.
Împotriva sentinței s-a declarat apel d e către, și în care în esență s-au invocat următoarele:
- terenul este liber și poate fi restituit în natură și nu interesează că pârâta a amenajat un parc câtă vreme au existat cereri de retrocedare încă din 1991,
- parcul a fost amenajat fără autorizație,
- pe teren nu există construcții sau utilități
- pârâta nu poate proceda la o nouă expropriere,
- hotărârea este simplistă și motivată sumar,
- în speță sunt aplicabile dispozițiile art.9 din Legea nr.10/2001;
Apelul este nefondat urmând a fi respins pentru cele ce preced:
1. Că pe terenul ce a făcut obiectul exproprierii este în prezent amenajat un parc, este de necontestat având în vedere probatoriile deja administrate la prima instanță (înscrisuri și expertiză) dar și din actele depuse la instanța de apel, respectiv extrasul de carte funciară din 12 2008 - fila 36 dosar apel - și planul de amplasament de la fila 37 dosar apel. De altfel, alăturată terenului în litigiupoartă denumirea de-(fila 37 dosar apel).-
. apelanții-reclamanți recunosc în cererea înscrisă la Primăria orașului sub nr.11663 din 7 martie 2005 (fila 57 dosar - al Tribunalului Bacău ) - a declarat în fața instanței de apel că acest înscris a fost scris de către domnia sa-că suprafața în litigiu este folosită ca parc în centrul orașului.
2.Raportat tocmai la existența parcului, reclamanții, prin această cerere, solicită despăgubiri de 50.000 dolari pentru " pământul intravilan" și 300.000 dolari chirie pentru pământ (18 ani x 2 dolari/mp/lună).-
Astfel, implicit au recunoscut că în 2005 terenul nu este liber, solicitând despăgubiri. Este adevărat că valoarea terenurilor a crescut exponențial în perioada 2005 - 2008, dar aceasta nu înseamnă că reclamanții pot să-și schimbe poziția atât de radical încât să nege existența parcului central al orașului. (după ce au recunoscut existența lui)
Mai mult decât atât, susținerea că terenul se află la peste 200 de Catedrala Ortodoxă este eronată întrucât, verificând planul de amplasament de la fila 37 rezultă că între catedrală și teren sunt doar 65 ( scara folosită de topometrist este de 1:500, iar între cele două imobile este "o distanță" în plan de 13 cm). -
Prin solicitarea de despăgubiri în anul 2005 s-a achiesat implicit la imposibilitatea restituirii în natură, neputându-se invoca, în prezent, în apărare propria culpă.-
Adresa 11428 din 14 decembrie 2005 Prefectului (fila 5 dosar 1886/2006 al Curții de APEL BACĂU ) nu poate obliga instanța la restituirea în natură, actul respectiv, valorând probă care a fost răsturnată de toate celelalte probe arătate mai sus ( expertiză, înscrisuri, propriile susțineri ale reclamanților).
3. Nu are importanță pentru speța dedusă judecății că terenul a fost expropriat pentru alt scop ( construcția de locuințe iar nu amenajare parc) temeiul de drept al acțiunii fiind Legea nr.10/2001 și nu Legea nr.33/1994. -
Instanța remarcă faptul că imobilul în litigiu este, în prezent unul de interes general (prin afectațiune) - întreaga comunitate profită de acest parc ca urmare a amenajării lui, (spațiu ) astfel că aceasta primează în raport de orice interese particulare. Acesta este și spiritul legii 10/2001, care a prevăzut posibilitatea acordării de despăgubiri, în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă. -
În lipsa unor date concrete și certe ale momentului amenajării parcului, nu se poate aprecia că amenajarea acestui parc s-a făcut ulterior intrării în vigoare a legii 10/2001.
Cu privire la susținerea că pentru parc nu există autorizație de construire, se impune a se preciza că din succesiunea logică a celor înscrise în art. 10 alin. 2 din legea 10/2001, rezultă că adjectivul "autorizate" privește doar construcțiile noi, termenul de "amenajări de utilitate publică" nefiind însoțit de același adjectiv. De aceea, în speță nu poate fi reținut că lipsa autorizației ar îndreptăți apelanții la restituirea în natură.
Curtea remarcă totodată faptul că din actele depuse ( filele 63 și 68 din dosarul nr- al Tribunalului Bacău ) rezultă că exproprierea s-a făcut pentru 537. iar nu pentru 700. dar, în speță, este aplicabil principiul " non reformatio impejus".-
Față de cele reținute, instanța apreciază că prima instanță a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 10 alin. 2 din legea 10/2001, apelul fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul ca nefondat, promovat de contestatorii, și alții, împotriva sentinței civile nr.496 din 18 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.-
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.-
Pronunțată în ședință publică azi 17 2008.-
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
Tehn.red.EG./ 9 decembrie 2008
Ex.10
Președinte:Anamaria Monica BusuiocJudecători:Anamaria Monica Busuioc, Petrina Monica Aștefănesei
