Speta Legea 10/2001. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL Operator 2928

SECTIA CIVILĂ

DOSAR NR.30482/1/C/2005

DECIZIA CIVILĂ NR.160/A

Ședința publică din 23 iunie 2008

PREȘEDINTE: Rujița Rambu

JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă

GREFIER: - -

S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.93/26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.7709/C/2003, în contradictoriu cu intimata - - T, pentru contestație la Legea nr.10/2001.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamantul apelant mandatar, iar pentru pârâta intimată - - T se prezintă consilier juridic.

Procedura completă.

Apelul a fost declarat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru.

După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Mandatara apelantului solicită admiterea apelului, modificarea în tot a hotărârii atacate, în sensul anulării deciziei emisă de intimata - - T pentru motivele invocate în scris la dosar, cu cheltuieli de judecată privind contravaloarea expertizelor.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, conform concluziilor scrise depuse la dosar.

CURTEA

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul tribunalului Timiș sub nr.7709/4.07.2003 contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - -, anularea deciziei nr.1/28.05.2003, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a imobilului înscris în CF nr.21121 (nr.anterior CF 2183) T, nr.top. 1777/1, constând în teren de 992. cu casă în Calea, nr.48 (nr. vechi 26), emisă de intimată, obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului descris mai sus, radierea dreptului de proprietate al intimatei și intabularea dreptului de proprietate al contestatorului.

In motivarea contestației, s-a arătat că imobilul în litigiu a fost proprietatea bunicilor contestatorului, G și, iar în anul 1960, prin decizia nr.53397/6.11.1954 a fostului S Popular T, imobilul a fost rechiziționat pe baza Decretului nr.184/1949, în favoarea Textile T, antecesoarea intimatei, pe motiv că terenurile respective sunt în vecinătatea întreprinderii și sunt necesare pentru dezvoltarea și funcționarea normală a acesteia.

Contestatorul a susținut că în raport de actul normativ în baza căruia a fost rechiziționat imobilul, această măsură a fost abuzivă, iar pe de altă parte, în tranzacția pe care bunica sa a încheiat-o în anul 1955 cu Statul Român, prin sentința civilă nr.1371/12.02.1955 a fostului Tribunal Popular al Orașului T, nu s-a luat în discuție și parcela nr.top.1777.

Prin sentința civilă nr.93/26.01.2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr.7709/C/2003, s-a respins contestația formulată de împotriva dispoziției nr.1/28.05.2003 emisă de - -, cu motivarea că în conținutul deciziei emisă de Sfatul Popular se face mențiunea că rechiziționarea s-a făcut definitiv și cu plată, astfel încât se prezumă că dispozițiile Legii nr.139/1940 și ale Decretului nr.184/1949 au fost respectate. In situația în care contestatorul susține că rechiziția s-a făcut cu nerespectarea actelor normative în vigoare la aceea dată, era sarcina lui să probeze că nu s-a acordat o compensație echitabilă conform art.1169 civ. ceea ce contestatorul nu a făcut.

Impotriva acestei hotărâri reclamantul a declarat apel în termen legal la 22.03.2005, iar prin decizia civilă nr.1368/A/7.06.2005, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosar nr.4497/C/2005, s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se în considerentele hotărârii, în esență, că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a disp.art.2 alin.1 lit.f din Legea nr.10/2001 când a menținut dispoziția nr.1 emisă de - - care a respins cererea de restituire în natură, întrucât nu a avut loc o preluare abuzivă, astfel că imobilul intră sub incidența Legii nr.10/2001.

Prin decizia civilă nr.9512/R/22.11.2006, pronunțată de Inalta C de Casație și Justiție în dosar nr- (nr. vechi 13578/2005), s-a admis recursul declarat de reclamantul împotriva deciziei civile nr.1368/A/7.06.2005 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara pe care o casează cu trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, reținându-se că pentru o corectă soluționare a pricinii se impune administrarea probei cu expertiză topografică, solicitată atât în fața instanței de fond cât și în apel, precum și verificarea împrejurării dacă autoarea reclamantului a primit, prin schimb, întreaga suprafață de 40.800. teren, dacă această suprafață exista în realitate la data schimbului și dacă, pentru toate parcelele funciare rechiziționate, antecesoarea reclamantului a primit parcele echivalente.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, urmare a casării dispuse de Inalta C de Casație și Justiție, unde s-a încuviințat și dispus efectuarea unei expertize tehnice judiciare topografice potrivit cu care, Curtea reține următoarele:

Parcela nr.top.1777/1 din CF nr.21121 T, situată în Calea, nr.48, în prezent proprietatea intimatei - -, conform nr.HG834/1991, are edificată pe ea o clădire - corp laborator, cu o suprafață construită de 578. și teren aferent în suprafață de 414. pe care se găsesc utilități subterane ca: conducte de apă potabilă, conducte de canalizare, casa scărilor - intrarea în laborator și acces.

Urmare a obiecțiunilor formulate de reclamant la expertiza tehnică topografică efectuată de expert, s-a încuviințat efectuarea unui nou raport de expertiză, având ca obiective identificarea imobilului înscris în CF nr.2 T, nr. cadastral 23255, descrierea configurației topografice a acestui imobil și să se stabilească dacă parcela nr.top.1777/1 în suprafață de 992. ce face obiectul notificării, se poate restitui în natură, în totalitate sau în parte, în caz afirmativ, să se stabilească dimensiunile porțiunii ce se poate restitui în natură, să se facă propuneri de dezmembrare, respectiv pentru rectificarea cărții funciare.

Potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expert G, imobilul cu nr.top.23225, din CF nr.2 T are, conform descrierii din CF și a planului de carte funciară, destinația de drum, orientat oblic față de Calea. Acest drum face legătura între Calea și Calea (planșa nr.2).

In ceea ce privește parcela nr.top.1777/1, s-a reținut că aceasta este parțial ocupată de ruinele vechii case situate pe Calea nr.26, și de construcția cu destinația de laborator. Parcela este străbătută subteran de rețele de utilități, apă și canal, iar în ipoteza în care s-ar propune restituirea către reclamant a porțiunii neafectată de aceste rețele, suprafața de teren pe care este edificat laboratorul ar rămâne într-un loc înfundat, fără ieșire la calea publică.

Ambele expertize efectuate în cauză au concluzionat în sensul imposibilității obiective a restituirii în natură a imobilului revendicat de reclamant, întrucât acesta este ocupat parțial de construcții și străbătut de rețele de utilități, astfel încât nefiind posibilă restituirea în natură, acesta are posibilitatea obținerii unui teren în compensare de aceeași calitate și valoare cu cel rechiziționat.

Pe de altă parte, din examinarea sentinței civile nr.1371/12.02.1955 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului T, rezultă că parcela nr.top.1777/1, constând din teren de 992. cu casă, nu a făcut obiectul tranzacției încheiată între antecesoarea reclamantului și Statul Român, astfel încât în mod greșit intimata a respins notificarea reclamantului pe motiv că imobilul nu face obiectul Legii nr.10/2001, în sensul că preluarea imobilului nu s-a făcut abuziv.

In raport de soluția de respingere a notificării pe motiv că imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr.10/2001, și față de considerentele sus-reținute, Curtea apreciază că se impune admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței civile apelate și rejudecând pe fond, admiterea contestației, anularea dispoziției nr.1/28.05.2003 emisă de intimata - - și obligarea acesteia să soluționeze pe fond notificarea, în condițiile Legii nr.10/2001, astfel cum a fost modificată și completată ulterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de reclamantul, domiciliat în T,-, Bl.39,.A,.7, jud.T, împotriva sentinței civile nr.93/26 ianuarie 2005 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr.7709/C/2003, în contradictoriu cu intimata - - T, cu sediul în T, Calea. Nr.48, jud.T, pentru contestație la Legea nr.10/2001.

Schimbă în tot sentința civilă apelată și rejudecând, admite contestația reclamantului, anulează dispoziția nr.1/28.05.2003 emisă de unitatea deținătoare - - T și o obligă pe aceasta să soluționeze pe fond notificarea nr.542/17.07.2001 formulată de reclamant.

Definitivă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 23 iunie 2008.

Ptr. PRESEDINTE, JUDECATOR,

- - - -

-în concediu de odihnă -

Semnează VICEPREȘEDINTE

C DE APEL,

GREFIER,

- -

Red.:/15.07.2008

Dact. // 4 ex./15.07.2008

Inst.fond.: jud.

Președinte:Rujița Rambu
Judecători:Rujița Rambu, Marinela Giurgincă

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre Speta Legea 10/2001. Decizia 160/2008. Curtea de Apel Timisoara