Speta Legea 10/2001. Decizia 166/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.166/
Ședința publică din 15 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ștefan Badea președinte secție civilă
JUDECĂTOR 2: Ion Rebeca
Grefier: - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelurilor civile declarate de contestatorul G, domiciliat în Pitești, strada - B, -.2,.A,.12, județul A, de intimatul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.49 din 09 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, și de intervenienta EL (FOSTA ), cu domiciliul ales la.Av., în Pitești, strada -.-, nr.22, județul A, împotriva sentinței civile nr.49 din 09 februarie 2007 cât și împotriva încheierii din data de 10.10.2006 pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul
Apelurile sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc în ședința publică din data de 08 2008 și au fost consemnate în încheierea de ședință din acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării a fost pronunțată următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelurilor de față, constată că:
Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, la data de 21.03.2006, contestatorul Gas olicitat în contradictoriu cu mun. Pitești și primarul acestuia desființarea dispoziției nr.482/23.02.2006, în sensul restituirii pe vechiul amplasament a suprafeței de 1015 mp ori atribuirea în compensare în imediata vecinătate a altui teren, iar pentru restul suprafeței și casa demolată să se dispună plata de despăgubiri în echivalent în condițiile legii speciale.
În motivarea acțiunii s-a arăta că în anul 1971 autoarea contestatorului - a dobândit printr-un act de vânzare-cumpărare suprafața de 1015 mp și o casă situată pe strada - - din mun. Pitești.
În anul 1972 din această suprafață de teren a trecut în proprietatea statului 238 mp, iar în anul 1981, restul suprafeței împreună cu locuința, în vederea edificării unor blocuri. La cererea contestatorului în mod greșit Primarul mun. Pitești a dispus restituirea în echivalent numai pentru cota de din suprafața de 685 mp și locuință, fiind dată în compensare suprafața de 330 mp într-o altă zonă a mun. Pitești, fără să corespundă din punct de vedere valoric cu terenul preluat abuziv de către stat.
În cursul cercetărilor judecătorești a formulat cerere de intervenție El, fiind respinsă ca lipsită de interes, prin încheierea pronunțată la 10.10.2005.
Prin sentința civilă nr.49, pronunțată la 9 februarie 2007 fost admisă în parte contestația și respinsă cererea de intervenție în interes propriu, în sensul că s-a constatat dreptul contestatorului la restituirea în natură a terenului în suprafață de 144 mp situată în- și dreptul la despăgubiri pentru suprafața de 541 mp precum și pentru construcția în suprafață de 179,42 mp demolată.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, instanța de fond a reținut că pe vechiul amplasament se mai află o suprafață de 144 mp amenajată ca spațiu a unui bloc, însă liberă de construcții ori alte amenajări edilitare.
Cu privire la suprafața de teren aflată în imediata vecinătate, tribunalul a reținut că aceasta nu face parte din categoria bunurilor ce se pot atribui în compensare, suprafața atribuită, prin Ordinul prefectului nr.- și 90/2004, de 330 mp, fiind din punct de vedere valoric corespunzătoare.
Pentru diferența suprafeței nerestituită în natură s-a reținut că este îndreptățit contestatorul la plata de despăgubiri în condițiile Legii nr.247/2005.
Împotriva hotărârii au formulat apel părțile.
Contestatorul a criticat hotărârea pentru greșita aplicare a legii atunci când s-a apreciat că nu poate fi restituită pe vechiul amplasament și suprafața de 72 mp, respectiv 22 mp, ce reprezintă o parcare și trotuar, așa după cum nu a fost restituită în compensare suprafața de 100 mp aflată în imediata vecinătate a terenului în litigiu.
Instanța nu a dat dovadă de rol activ atunci când nu a încuviințat obiecțiunile la raportul de expertiză tehnică, care priveau identificarea altor suprafețe de teren ce pot fi date în compensare, respectiv stabilirea criteriilor în raport de care să se aprecieze valoarea terenului de 330 mp date în compensare prin ordinele mai sus evocate.
Intervenienta a criticat hotărârea pentru soluția respingerii fără temei a cererii de intervenție în interes propriu și neatribuirea imobilului pe vechiul amplasament.
La rândul său mun. Pitești a apreciat că, instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii atunci când a dispus restituirea imobilului în cotă de 1/1, neținând cont că avea vocație la restituire și un alt moștenitor cu o cotă egală.
De asemenea, instanța de fond a reținut în mod greșit că suprafața de 144 mp poate fi restituită în natură.
Analizând apelurile în limita motivelor invocate se apreciază ca nefondate pentru argumentele ce urmează:
Petiționarul a solicitat să i se restituie în natură suprafața de 1015 mp, iar în măsura în care această măsură nu este posibilă să-i fie dată în compensare o altă suprafață de teren, iar pentru construcția demolată să se dispună plata de despăgubiri.
Prin dispoziția nr.482/2006 emisă de Primarul mun. Pitești s-a propus plata de despăgubiri pentru terenul de 342,5 mp și construcția demolată în suprafață de 89,72 mp, în cotă de, reținându-se că în considerarea terenului preluat abuziv de către stat, petiționarului i-a fost atribuită prin ordin al prefectului suprafața de 330 mp, în baza Legii nr.18/1991, pe un alt amplasament.
Pentru a emite o astfel de dispoziție s-a avut în vedere dreptul de proprietate al autoarei contestatorului asupra terenului în suprafață de 1015 mp și a construcției edificate pe acesta.
Imobilul a fost expropriat în vederea edificării unor blocuri de locuințe, astfel că în urma identificării prin raportul de expertiză tehnică s-a constatat că în parte terenul este ocupat de blocul Q2, un trotuar în suprafață de 22 mp, o parcare amenajată de 72 mp și o suprafață ce constituie spațiu de 144 mp.
Potrivita art.10 alin.1 și 2 din Legea nr.10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv se restituie în natură suprafețele de teren expropriate dacă scopul pentru care acestea au trecut în proprietatea statului nu s-a îndeplinit în cazul în care pe terenul preluat s-au edificat construcții noi autorizate se va restitui în natură partea de teren rămasă liberă, mai puțin aceea afectată de servituți legale ori alte amenajări de interes public.
În urma identificării terenului s-a reținut că în parte acesta este afectat de un bloc de locuințe, de trotuar și o parcare betonată, doar suprafața de 144 mp ar constitui un spațiu.
La pronunțarea sentinței, instanța de fond a avut în vedere expertiza tehnică și a apreciat că se mai poate restitui în natură contestatorului apelant doar suprafața de 144 mp ce ar constitui spațiu, soluție față de care, intimatul și-a exprimat obiecțiunea în sensul că tribunalul a făcut o apreciere greșită, cât privește regimul juridic al acestui teren.
Restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de către stat reprezintă regula potrivit art.9 din Legea nr.10/2001, celelalte modalități de despăgubire intervenind numai ca o excepție, respectându-se astfel scopul reparator al legii.
Nu se va aplica regula restituirii în natură atunci când destinația actuală a terenului solicitat este una de utilitate publică, în sensul existenței unor amenajări destinate să deservească nevoilor comunității.
În Normele metodologice de aplicarea a Legii nr.10/2001 este explicată sintagma "amenajării de utilitate publică" folosită de legiuitor în art.10 alin.2 ca o condiție ce justifică nerestituirea terenului în natură, astfel că, existența unor străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea lor, pot constitui impedimente la restituirea în natură.
Din suprafața totală de teren a fost identificată o suprafață amenajată ca trotuar și parcare pentru deservirea blocului edificat în urma exproprierii. Aceste amenajări sunt unele de utilitate publică în înțelesul sintagmei analizate, motiv pentru care, în mod corect, instanța de fond nu a dispus restituirea.
Privitor la suprafața de 144 mp, expertul a identificat-o ca fiind spațiul din jurul blocului. Din Hotărârea Guvernului nr.447/2002, suprafața de 144 mp este trecută în domeniul public potrivit inventarului Municipiului Pitești.
Actul normativ evocat a fost adoptat ulterior intrării în vigoare Legii nr.10/2001 și notificării contestatorului apelant din 18.01.2001, astfel că la data notificării acesta nu se afla în domeniul public, procedura inventarierii în acest regim fiind în dauna intereselor titularului dreptului.
Municipiul Pitești avea cunoștință de cererea petiționarului de restituire a terenului, astfel că, până la soluționarea irevocabilă a notificării trebuia să se abțină de la orice act de natură a schimba destinația imobilului în defavoarea titularului dreptului, motiv pentru care se va ține cont la restituire de regimul acestuia la data la care nu se afla în domeniul public.
-se în domeniul public la data notificării, terenul nu era afectat de o astfel de utilitate în interesul comunității, era liber de construcții ori alte amenajări, motiv pentru care în mod corect s-a dispus restituirea în natură, în baza art.10 din Legea nr.10/2001, considerent față de care apelul intimatului este nefondat.
Hotărârea a fost criticată și sub aspectul că nu s-a restituit în compensare suprafața de 100 mp aflată în imediata vecinătate.
Potrivit art.10 pct.10, în ipoteza în care imobilul nu se poate restitui în natură, măsurile reparatorii pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau în despăgubiri acordate în condițiile legii speciale.
Din textul de lege enunțat rezultă că opțiunea alegerii modalității de despăgubire aparține entității investite cu soluționarea notificării, titularul dreptului putând să-și dea acordul cu privire la modalitatea de restituire.
În considerarea dreptului exclusiv al intimatului de a propune acordarea în compensare cu alte suprafețe de teren, acesta în mod corect și-a manifestat voința de a nu propune atribuirea terenului de 100 mp aflat în imediata vecinătate pentru motivul că se află în domeniul public.
De altfel, nici suprafața de 330 mp atribuită prin Ordinele Prefectului în str. - - din mun. Pitești, nu a fost dată în compensare în baza textului de lege enunțat și în baza Legii fondului funciar, motiv față de care contestatorul apelant nu poate critica măsura atribuirii în compensare pentru neechivalența valorică a terenurilor, având în vedere regimul juridic diferit.
Municipiul Pitești a mai criticat sentința și pentru motivul că apelantului i-a fost restituită suprafața de teren într-o altă cotă decât aceea prevăzută de lege, având în vedere că la această suprafață avea vocație și un alt moștenitor, fiind încălcate dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001.
În cazul în care restituirea imobilului este solicitată de mai multe persoane coproprietare, dreptul se stabilește în cote părți ideale.
La restituirea imobilului, contestatorul a invocat dreptul de moștenire legală, transmis de autoarea lui, având calitatea de descendent gradul I al acesteia.
Municipiul Pitești s-a apărat în sensul că petiționarul este moștenitorul lui deoarece la moștenirea mamei sale a renunțat în favoarea intervenientei.
Potrivit acestei apărări nu se mai putea pune în discuție cota ideală ce se cuvenea contestatorului ci însăși calitatea lui de moștenitor, apărarea pe care nu a invocat-o în cercetarea fondului și ca urmare nu se poate analiza nici pe calea apelului.
Dacă nu s-a contestat calitatea de moștenitor a contestatorului, apărarea cu privire la cota ideală se putea invoca numai în ipoteza în care cererea de restituire era formulată de mai multe persoane îndreptățite, ori notificarea a fost formulată numai de către contestator, singurul care și-a exprimat opțiunea restituirii imobilului și pe cale de consecință cu vocație la restituirea acestuia în considerarea cotei de 1/1.
Lipsa notificării de restituire a imobilului în natură formulată de intervenientă a fost argumentul pentru care în mod corect instanța de fond a pus în discuție interesul în promovarea cererii de intervenție atunci când a fost respinsă, nefiind urmată procedura prealabilă și obligatorie de restituire a imobilului în baza Legii nr.10/2001.
Pentru aceste motive, apelurile sunt nefondate, urmând să fie respinse cu această mențiune.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, apelurile civile declarate de contestatorul G, domiciliat în Pitești, strada - B, -.2,.A,.12, județul A, de intimatul MUNICIPIUL P PRIN PRIMAR, cu sediul în Pitești,-, județul A, împotriva sentinței civile nr.49 din 09 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, și de intervenienta EL (FOSTA ), cu domiciliul ales la.Av., în Pitești, strada -.-, nr.22, județul A, împotriva sentinței civile nr.49 din 09 februarie 2007 cât și împotriva încheierii din data de 10.10.2006 pronunțate de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind PRIMĂRIA MUNICIPIULUI, cu sediul în Pitești,-, județul
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - ecția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Șt.
Grefier,
Red.
/6 ex/01.10.2008
jud. fond:;
Președinte:Ștefan BadeaJudecători:Ștefan Badea, Ion Rebeca
