Speta Legea 10/2001. Decizia 168/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 168/A/2008
Ședința publică de la 30 Octombrie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Neamțiu președinte secție
JUDECĂTOR 2: Augustin Mândroc
Grefier - -
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de către reclamantul împotriva sentinței civile nr.598 din 28 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr- având ca obiect Legea 10/2001, în contradictoriu cu pârâtul intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI
Având în vedere că d-na judecător Carla -titulară a completului de judecată C4 apel civil+special de joi- lipsește din instanță fiind în concediu pentru îngrijirea copilului de până la 2 ani, completul a fost complinit în conformitate cu prevederile art.98 alin.6 din Regulamentul de Ordine Interioară al Instanțelor Judecătorești prin participarea d-lui judecător - --desemnat în lista de permanență pentru soluționarea incidentelor procedurale ivite la acest termen de judecată.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru reclamantul apelant, lipsind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că apelul este motivat, scutit de taxă, cauza fiind amânată de la termenul anterior la cererea avocatului apelantului.
Se constată că la dosar s-au trimis prin fax precizări din partea reclamantului apelant.
Avocatul apelantului învederează că nu cunoaște conținutul cererii adresate de către clientul său, împrejurare față de care instanța procedează la lecturarea acesteia.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea apelului.
Avocat solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, și pe cale de consecință, în rejudecare să se admită acțiunea și să se restituie în natură imobilul revendicat. În continuare susține motivele de apel invocate în scris, arătând, în esență că în mod greșit a apreciat instanța de fond că acțiunea este tardivă întrucât reclamantul și-a formulat-o după apariția legii de completare nr.247/2005 -care a deschis o nouă posibilitate foștilor proprietari de a cere restituirea în natură a imobilelor cu destinația de unități de învățământ, social culturale sau spitalicești.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.598/28 mai 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă contestația formulată de contestatorul, împotriva Dispoziției nr.78/15 ianuarie 2008 Primarului municipiului
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 78/15.01.2008 intimatul a respins cererea de restituire în natură formulată de contestator cu privire la imobilul înscris în 8379 S nr. top. 3152/2/1/3/1, 3159/1/1/3/1 transcris ulterior în 41662 cu motivarea că notificarea a fost formulată după expirarea termenului prevăzut de art.22 din legea 10/2001.
Imobilul în litigiu are în prezent destinația de unitate de învățământ fiind grădiniță(aspect necontestat de către părți) fiind preluat în proprietatea statului potrivit decretului 92/1950 cu titlu de naționalizare. Situația juridică a acestor imobile a fost reglementată de normele art. 16 din legea 10/2001, norme care au fost modificate prin legea 247/2005.
După modificare normele arătate au următorul cuprins:
"în situația imobilelor având destinațiile arătate în anexa nr. 2 lit. a) care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate, ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioada de pana la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 și 4 din anexa nr. 2 lit. a) sau, după caz, de pana la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1 și 2 din anexa nr. 2 lit. a).
(2) în acest interval plata cheltuielilor de
întreținere aferente imobilului respectiv revine
deținătorilor.
(3) Proprietarii vor intra în posesia bunurilor
imobile restituite în termen de cel mult 5 ani de la
redobândirea dreptului de proprietate.
(4) în cazul în care proprietarul pune la
dispoziție un alt imobil corespunzător, care respecta
normele și cerințele legale incidente desfășurării în
condiții adecvate a activității prevăzute la alin. (1), utilizatorul este obligat ca, în termen de 90 de zile, sa procedeze la eliberarea acestuia."
Anterior modificării dispozițiile legale arătate aveau următorul cuprins: ART. 16
" (1) în situația imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, din sănătate, așezăminte social-culturale sau de instituții publice, sedii ale partidelor politice legal înregistrate, de misiuni diplomatice, oficii consulare, reprezentantele organizațiilor internaționale interguvernamentale acreditate în România, precum și de personalul cu diplomatic al acestora, necesare în vederea continuării activităților de interes public, social-cultural sau obștesc, foștilor proprietari li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent, în condițiile prezentei legi.
(2) Ministerele de resort, precum și celelalte
instituții publice interesate vor propune, iar
Guvernul va stabili prin hotărâre, imobilele care nu
vor fi retrocedate în natura și pentru care se acorda
măsuri reparatorii prin echivalent potrivit alin.
(1).
(3) în cazul în care imobilul nu mai este necesar
potrivit scopului legal stabilit, foștii proprietari
care beneficiază de măsuri reparatorii prin
echivalent, în cazurile prevăzute la alin. (1), vor
fi notificați pentru opta în viitor pentru
restituirea în natura. în aceste cazuri persoanele
beneficiare de măsuri reparatorii vor restitui sumele
primite sau echivalentul bunurilor ori serviciilor,
actualizate cu rata inflației.
(4) Dispozițiile alin. (1) și (2) nu se aplica
imobilelor preluate fără titlu valabil.
(5) Litigiile se soluționează potrivit dreptului
comun, cu celeritate."
Comparând așadar cele două conținuturi ale art. 16 din Legea 10/2001 rezultă că și anterior modificării acestuia era posibilă restituirea în natură a imobilelor cu destinație de grădinițe în situația imobilelor preluate de stat fără titlu valabil. Ori situația imobilelor preluate de stat în temeiul Decretului 92/1954 a fost considerată constant de către instanțele de judecată ca fiind o preluare fără titlu valabil prin prisma art. 6 din Legea 213/1998.
Rezultă așadar că în cauza de față, încă de la data adoptării legii 10/2001 putea fi redobândit bunul în natură iar modificarea art. 16 din această lege nu
adus nimic nou în privința posibilității de redobândire a imobilului, norma legală în cea dintâi formă permițând această posibilitate.
Potrivit dispozițiilor art. 22 alin.5 din legea 10/2001 nerespectarea termenului prevăzut de lege pentru declanșarea procedurilor de restituire a imobilelor preluate abuziv de stat atrage după sine pierderea dreptului persoanei îndreptățite de a solicita injustiție măsuri reparatorii sau prin echivalent.
" echilibru" ce trebuie să existe între cerințele interesului public (care în cazul de față este acela ca acordarea de măsuri reparatorii pentru bunurile preluate de stat în mod abuziv să fie realizată într-un timp determinat și după o anumită procedură) și imperativele protejării dreptului celui interesat la respectarea bunurilor sale este în acest caz respectat întru-cât termenul pentru declanșarea procedurii de restituire a fost prelungit succesiv în final ajungându- se la o perioadă de 18 luni pentru depunerea cererilor.
De altfel Curtea Europeană a Drepturilor omului a statuat că "dreptul de acces la tribunale nu este unul absolut " (cauza Golder c/a Regatului Unit al Marii Britanii) și că acest drept implică o reglementare din parte statului care poate fi supusă unor limitări sau condiționări atâta timp cât nu este atinsă substanța dreptului.
Împotriva sentinței a declarat apel contestatorul, criticând soluția instanței de fond pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului susține că în mod greșit notificarea i-a fost respinsă pe motive de tardivitate prin interpretarea greșită a dispozițiilor art.16 din Legea 10/2001, atunci când se susține că restituirea în natură ar fi putut fi cerută și înainte de modificarea legii.
A mai susținut că antecesorul său a fost proprietarul tabular al fabricii și s-a încadrat în prevederile 92/1950, deci imobilul a fost expropriat cu titlu valabil. Dar chiar dacă nu ar fi fost așa, fiind vorba de o grădiniță-unitate de învățământ, restituirea nu s-ar fi putut face anterior modificării legii. Că art.16 a fost modificat prin Legea 247/2005 iar notificările puteau intervertite din despăgubirile în restituire după această modificare.
Că instanța de fond a ignorat argumentele din acțiune privind principiul preemțiunii dreptului material în fața procedurii privind necesitatea asigurării de către stat a cadrului procedural pentru transpunerea normelor de drept material.
De asemenea a mai susținut că a fost încălcat principiul egalității armelor în purtarea procesului care constă în neconcordanțele legislative. Mai arată că a fost încălcat și art.1 din Protocolul 12 CEDO exercitarea dreptului nefăcându-se în speță fără discriminare și că prin modificarea art.16 din Legea 10/2001 a operat practic și implicit o repunere în termen.
Că esența prezentului litigiu constă în a alege între norma de drept material și norma de drept procesual, aplicarea acesteia din urmă pervertind spiritul legii care este acela al restituirii în natură.
În fine arată că potrivit art.166 ind.4 din Legea nr.84/1995, pârâtul are calitatea procesuală pasivă, imobilul făcând parte din domeniul public al municipiului
Intimatul a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu în baza art.295 cod procedură civilă, se constată că Tribunalul Sibiua pronunța o sentință legală.
Legea nr.10/2001 este o lege specială derogatoare de le prevederile dreptului comun în materie de revendicare imobiliară. În aceste condiții, această lege instituie un termen special de prescripție pentru formularea notificării și care expira la 14 august 2002, indiferent de destinația imobilului revendicat, contestatorul fiind îndreptățit anterior modificării art.16 din lege să solicite despăgubiri în echivalent. Ulterior apariției Legii 247/2005 a fost schimbată modalitatea de soluționare a notificărilor care au ca efect imobile cu destinația arătată în anexa 2 Legii 10/2001 și anume restituirea în natură, dar nu se procedează la prelungirea termenului, petentul putând contesta dispozițiile prin care au fost acordate despăgubiri.
Atunci când legiuitorul a intenționat prelungirea termenului pentru depunerea notificărilor în temeiul Legii 10/2001, a făcut acest lucru expres în temeiul OUG 109/2001 și OUG 145/2001.
În acest sens pot fi invocate Deciziile nr.50/2007 și 1215/2007 ale Curții Constituționale care, soluționând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art.22 din Legea 10/2001 arată că potrivit art.44 alin.1 teza 2 din Constituție, exercitarea dreptului de proprietate trebuie să se facă în limitele legii. Deci, legiuitorul ordinar este competent să stabilească cadrul juridic pentru exercitarea acestuia, instituind limitări rezonabile în valorificarea dreptului subiectiv garantat, în așa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept. aceste considerente, nu poate fi reținută încălcarea, prin textele de lege criticate, a prevederilor art.44 din Constituție.
În concluzie, pentru acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea 10/2001, pentru imobilele ocupate de instituții de învățământ- indiferent de modul în care au trecut în proprietatea Statului- trebuia să formuleze notificarea până la data de 16 august 2002, modul de soluționare a unei astfel de notificări fiind diferit în funcție de momentul soluționării ei, respectiv anterior sau după adoptarea Legii 247/2005.
Or, în speță notificarea a fost înregistrată la data de 9 iulie 2007, cu mult după depășirea termenului arătat mai sus.
În speță nu a fost încălcat nici principiul egalității armelor în purtarea procesului, normele procedurale primând clor de drept material și nici a art.1 din Protocolul 12 CEDO.
Nici un moment intimatul nu a contestat calitatea procesuală pasivă.
Față de aceste considerente, apelul se privește a fi neîntemeiat, urmând a fi respins în baza art.296 cod procedură civilă.
(continuarea deciziei civile nr.168/A/2008)
Pentru aceste motive,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorul împotriva sentinței civile nr.598/28 mai 2008 Tribunalului Sibiu, pronunțată în dosar nr-.
Definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 30 Octombrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.
Dact.4 ex/ 10 2008
Jud.fond
Președinte:Anca NeamțiuJudecători:Anca Neamțiu, Augustin Mândroc
