Speta Legea 10/2001. Decizia 171/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
- Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie -
Dosar nr-
DECIZIA Nr.171
Ședința publică din data de 11 iunie 2008
PREȘEDINTE: Elena Costea
JUDECĂTOR 2: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de reclamanta C, cu domiciliul ales în B-.24 parter,.1 sector 2, împotriva sentinței civile nr.268 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Orașul S - prin Primar, cu sediul în S,- jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelanta-reclamantă C reprezentată de avocat G din cadrul Baroului B conform împuternicirii avocațiale nr. 1361/2008 lipsind intimatul-pârât Orașul S - prin primar.
Procedura legal îndeplinită.
Apel scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat G având cuvântul pentru apelanta reclamantă arată că alte cereri nu mai are de for mulat solicitând cuvântul în dezbateri.
Curtea ia act de declarația apelantei reclamante, prin apărător, consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.
Avocat G având cuvântul pentru apelanta reclamantă solicită admiterea apelului conform motivelor din cererea de apel, modificarea în tot a sentinței pronunțate de instanța de fond și în urma rejudecării cauzei admiterea acțiunii astfel cum a fost precizată.
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Prahova sub nr-, reclamanta Cas olicitat să fie obligată pârâta PRIMARIA OR.S să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul din S, str.-, nr.91, fost 75 compus dintr-un teren în suprafață de 1607. și construcția aflată pe acesta și cunoscută ca " ".
In motivarea acțiunii s-a arătat că imobilul descris mai sus a aparținut lui care l-a transmis prin succesiune legală reclamantei, imobilul trecând ilegal în proprietatea Statului Român prin Decr.br.92/1950, fiind predat în administrația RAGCL S, după cum rezultă din adresa Primăriei S din 7.11.1994, din procesul verbal din 01.06.1959 și din dnr.6608/24.06.1950.
A mai arătat reclamanta că atât ea, cât și soțul său(în prezent decedat) au solicitat Primăriei S restituirea în natură în condițiile Legii nr.10/2001 prin notificarea nr.4592/17.11.1994, cerere care a rămas fără răspuns, iar imobilul a fost preluat abuziv în raport de profesiile autorilor săi: medic - profesor, avocat, categorii care erau exceptate de la naționalizare, situație în care Statul Român nu a dobândit niciodată dreptul de proprietate asupra imobilului revendicat.
Primăria Orașului Saf ormulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile: necompetenței materiale a tribunalului în condițiile în care reclamanta nu produce dovezi cu privire la valoarea imobilului revendicat, lipsei calității procesuale pasive a Primăriei - unitate fără personalitate juridică și fără patrimoniu, a inadmisibilității acțiunii în revendicare, în lumina dispozițiilor art.46 din Legea nr.10/2001.
Reclamanta a formulat un răspuns la întâmpinare prin care a susținut că este de notorietate că o ca cea care face obiectul prezentei acțiuni are o valoarea cu mult peste 500.000 RON, valoare ce atrage competența tribunalului, precizând în mod expres că în raport de prețurile existente pe piața imobiliară imobilul are o valoare de peste 500.000 RON.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a arătat că imobilul în cauză a trecut în patrimoniul privat al orașului S, care este singurul ce poate sta în judecată, solicitând totodată și respingerea excepției inadmisibilității întrucât dacă acțiunea ar fi respinsă ca inadmisibilă s-ar încălca în mod evident liberul acces la justiție și s-ar aduce atingere dreptului de proprietate, drept imprescriptibil și opozabil erga omnes.
La data de 11.01.2008 reclamanta a depus o cerere precizatoare, arătând că din cauza unei erori de tehnoredactare pârâtă în prezenta cauză apare Primăria S, dar în realitate calitatea de pârât o are unitatea administrativ-teritorială - Orașul S prin Primar.
La aceeași dată reprezentantul Primăriei or.S a arătat că întâmpinarea și apărările sunt valabile și pentru Orașul S prin primar, pe care îl reprezintă de asemenea.
Tribunalul Prahova, prin sentința civilă nr,268 din 28 ianuarie 2008 pronunțat următoarea soluție:
Respinge excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată.
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Or.S ca rămasă fără obiect.
Admite excepția inadmisibilității acțiunii și respinge acțiunea civilă în revendicare formulată de reclamanta C în contradictoriu cu pârâtul ORASUL S PRIN PRIMAR ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Având în vedere că valoarea obiectului acțiunii, potrivit art.112 pct.3 pr.civ. este lăsată la aprecierea reclamantului,atunci când este cu putință și în raport de prețurile existențe pe piața imobiliară, tribunalul a constatat că este instanța competentă din punct de vedere material în temeiul art.2 lit.b pr.civ. astfel că va respinge excepția necompetenței materiale ca neîntemeiată.
Față de precizarea reclamantei în sensul că de la început a înțeles că cheme în judecată numai Orașul S prin Primar și că dintr-o eroare de tehnoredactare s-a menționat în cauză și Primăria or. S, instanța a luat act și a consemnat că este pârât numai Orașul S prin Primar, astfel că va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei or. S ca rămasă fără obiect.
Cu privire la excepția inadmisibilității tribunalul a reținut că prin dispozițiile sale Legea nr.10/2001 a suprimat practic posibilitatea recurgerii la dreptul comun în cazul ineficacității actelor de preluare a imobilelor naționalizate și, fără să împiedice accesul liber la justiție, aduce perfecționări sistemului reparator, subordonându-l controlului judecătoresc prin norme de procedură cu caracter special.
Astfel, prin art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 s-a recunoscut ca "persoanele ale căror imobile au fost preluate fără titlu valabil își păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării", care va fi exercitată "după primirea deciziei sau a hotărârii judecătorești de restituire conform prevederilor prezentei legi".
Rezultă așadar că decizia sau hotărârea judecătorească de restituire implică parcurgerea procedurii speciale prevăzută de Legea nr.10/2001, cu excluderea procedurii de drept comun.
Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr.373/04.05.2006 că" Legea nr.10/2001 recunoaște persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avută la data preluării, însă restituirea în natură a imobilului și implicit exercitarea dreptului de proprietate se fac numai în urma constatării dreptului de proprietate, fie prin decizia autorității administrative în aplicarea legii, fie prin hotărâre judecătorească în cazul în care decizia acestuia sunt atacate în justiție".
Numai persoanele exceptate de la procedura Legii nr.10/2001 și cele care motive independente de voința lor nu au putut, în termenele legale, să utilizeze această procedură au deschisă calea acțiunii în revendicare a bunului litigios.
Legea nr.10/2001 suprimă acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, dar nu și accesul la un proces echitabil deoarece perfecționează sistemul reparator și procedural prin accesul liber și deplin la trei grade de jurisdicție conform art.21 din Constituția României și art.6 din CEDO.
Chiar reclamanta recunoaște că atât ea, cât și soțul său(în prezent decedat) au solicitat Primăriei S restituirea în natură în condițiile Legii nr.10/2001 prin notificarea nr.4592/17.11.1994, cerere care a rămas fără răspuns, dar și în aceste condiții trebuia urmată procedura specială a Legii nr.10/2001, cu atât mai mult cu cât, sub acest aspect, Primăria orașului Saî nvederat că nesoluționarea notificării s-a datorat culpei reclamantei care nu a depus documentele justificative în forma impusă de lege, înscrisurile cerute fiind depuse abia la data de 23.10.2007, situație în care Primăria Sas usținut că nici nu a expirat termenul de soluționare a notificării, termen impus de ar.25 alin.1 din Legea n 10/2001.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece chiar dacă Legea nr.10/2001, este o lege specială, ea trebuie respectată atât de justițiabili, cât și de organele administrației publice locale care aveau obligația să se pronunțe asupra notificării, ceea ce nu s-a întâmplat nici până în prezent.
O altă critică vizează faptul că dându-se o astfel de soluție, instanța de fond a permis în continuare intimatei să perceapă chirie de pe apartamentele care sunt încă închiriate, în loc să fie restituite proprietarilor.
Menținându-se o astfel de soluție, s-ar aduce atingere dreptului de proprietate deoarece acesta este unul imprescriptibil și opozabil "erga omnes", mai susține apelanta-reclamantă.
Este, de altfel, arată apelanta-reclamantă cunoscută și practica Curții Europene a Drepturilor Omului cu privire la încălcarea Protocolului 1 al Convenției prin nesoluționarea sau soluționarea defectuoasă a acțiunilor în revendicare.
Se solicită pentru motivele invocate, admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței în sensul admiterii acțiunii în revendicare.
Curtea, examinând sentința apelată, prin prisma criticilor invocate, actelor și lucrărilor dosarului, precum și dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:
După apariția Legii 10/2001, apelanta-reclamantă a solicitat intimatei, respectiv Orașului S prin primar, restituirea în natură a imobilului situat în orașul S, str. - nr. 91, fost 75, compus dintr-un teren în suprafață de 1607. și construcția aflată pe acesta, formulându-se notificarea nr. 856 din 9 noiembrie 2001, care nu a fost soluționată nici până în prezent, situație recunoscută de către apelantă prin chiar motivele de apel.
Așa cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimată, această notificare nu a fost soluționată din culpa apelantei-reclamante, care nu a depus în termen rezonabil actele doveditoare ale dreptului de proprietate asupra imobilului și ale calității de persoană îndreptățită la restituire, ultimele acte fiind transmise la 23 octombrie 2007, ele fiind prezentate în copii simple și nu legalizate, așa cum prevăd dispozițiile art. 23 alin.2 din normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001.
această procedură specială prevăzută de Legea nr. -, apelanta-reclamantă a promovat prezenta acțiune în revendicare pe dreptul comun, acțiune respinsă ca inadmisibilă la instanța de fond.
Faptul că s-a respins ca inadmisibilă acțiunea în revendicare nu înseamnă că i s-a adus apelantei-reclamante o atingere a dreptului său de proprietate, deoarece așa cum chiar apelanta arată în motivele de apel, acțiunea în revendicare este imprescriptibilă, instanța s-a pronunțat pe o excepție și nu pe fond, putând fi promovată oricând o astfel de acțiune, neputându-i-se opune autoritatea de lucru judecat.
Așa cum am arătat anterior procedura specială prevăzută de Legea nr. 10/2001, nu a fost finalizată, iar dacă sunt îndeplinite condițiile cerute de Legea nr. 10/2001, unitatea deținătoare a imobilului, respectiv Orașul S prin primar, nu poate să soluționeze notificarea decât printr-o dispoziție legală și temeinică.
De altfel, Curtea Constituțională a statuat prin Decizia nr. 373 din 4 mai 2006 că "Legea nr. 10/2001 recunoaște persoanelor îndreptățite la restituirea imobilelor preluate abuziv calitatea de proprietar avută la data preluării însă restituirea în natură a imobilului și implicit exercitarea dreptului de proprietate se face numai în urma constatării dreptului de proprietate, fie prin decizia autorității administrative în aplicarea legii, fie prin hotărâre judecătorească în cazul în care decizia emisă este atacată în justiție".
De asemenea, de menționat este faptul că Legea nr. - nu împiedică accesul la un proces echitabil deoarece perfecționează sistemul reparator și procedural prin accesul liber și deplin la trei grade de jurisdicție conform art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor omului.
Pentru considerentele mai sus expuse, curtea în baza dispozițiilor art. 296 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat apelul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul ca nefondat formulat de reclamanta C, cu domiciliul ales în B-.24 parter,.1 sector 2, împotriva sentinței civile nr.268 din 28 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâtul Orașul S - prin Primar, cu sediul în S,- jud.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică astăzi, 11 iunie 2008.
Președinte, Judecător,
C
Grefier,
a
Red.CP
Tehnored.CN
4 expl./ 13.06.2008
nr- Trib.
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr. 3120
Președinte:Elena CosteaJudecători:Elena Costea, Constanța Pană
