Speta Legea 10/2001. Decizia 175/2008. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
- SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ-
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/2008-
Ședința publică din 11 noiembrie 2008
PREȘEDINTE: R - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind soluționarea apelului civil declarat de apelanta reclamantă, cu domiciliul în O,-, județul B, Cod poștal - și cu domiciliul procedural ales în O parc nr. 1. 2 județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA mun. O - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, PRIMARUL mun. O, ambii cu sediul în O p-ța - nr. 1 județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B sector 5-, cod poștal - și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O-, Cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr. 136/C/2007 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, având ca obiect: Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, se prezintă pentru apelanta reclamant lipsă, reprezentanta acesteia avocat în baza împuternicirii avocațială din 30.09.2008 emisă de Baroul Bihor - Cabinet individual, lipsă fiind restul părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, învederându-se instanței cele de mai sus, precum și faptul că apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, că la data de 10.11.2008 prin registratura instanței a parvenit la dosar întâmpinare din partea intimatului pârât Primarul Municipiului O, după care:
La întrebarea instanței, reprezentanta apelantei reclamante arată că nu are probe sau cereri de formulat și solicită judecarea apelului.
Nemaifiind probe sau cereri de formulat, instanța consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentanta apelantei reclamante în principal, solicită admiterea apelului, modificarea în totalitate a sentinței atacate, în sensul respingerii excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată și precizată, în sensul obligării pârâților la plata despăgubirilor ce li se cuvin, conform expertizei efectuate în cauză, iar în subsidiar solicită desființarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bihor.
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.136/C din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor.
S-a respins cererea formulată și precizată de către reclamanta în contradictoriu cu pârâții Instituția Primarului Municipiului O, Primăria O - Comisia Locală de aplicare a L1 9/2001, Ministerul Economiei și Finanțelor, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Dispoziția nr.3976/6.10.2004 emisă de Primarul Municipiului O s-a dispus restituirea în natură reclamantei și numitei a 5 apartamente din imobilul situat în O str. - nr.14. înscris în CF 22089 O nr. top 634/2 și anume:.nr.4,.nr.12,.nr.15,.nr.17 și.nr.19. Restituirea în natură s-a făcut în cotele ideale cuvenite, respectiv cota de părți în favoarea numitei și cota de părți în favoarea reclamantei, urmând ca ieșirea din indiviziune să se facă potrivit dreptului comun.
Prin referatul ce a stat la baza emiterii dispoziției susmenționate se arată că, întrucât solicitanta a primit despăgubiri, în temeiul Legii 112/1995 pentru cota de părți din imobil, restituirea în natură în temeiul Legii 10/2001 este condiționată de restituirea sumei de 87.072.213 lei, sumă care, de altfel, a și fost virată în contul.
Prin dispoziția nr.2566/27.04.2007 ( fila 75) emisă de Primarul Municipiului O s-a respins cererea de restituire în natură a cote ide părți din imobilul situat în O str. - nr.14, înscris în CF. 22089 O nr. top 634/2 formulată de persoana îndreptățită, motivat de faptul că 17 apartamente din imobil au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale, restituirea în natură fiind imposibilă. Prin aceeași dispoziție s-a dispus ca pentru cota de parte din apartamentele: 1,2,3,5,6A,6 parter,7,7A,8,9,10,11 etaj I, 13,14,16,18 și 20 etaj II și terenul aferent care nu pot fi restituite în natură, să se acorde despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea 247/2005 privind reforma domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
Ca urmare a emiterii acestei din urmă dispoziții, pretenția reclamantei în sensul obligării pârâtelor să emită o dispoziție privind oferta de despăgubiri și să trimită spre soluționare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a rămas fără obiect. Dispoziția nr.2566/27.04.2007 conține exact această pretenție.
În ceea ce privește solicitarea reclamantei formulată prin precizarea acțiunii, în sensul obligării pârâților, inclusiv a Ministerul Economiei și Finanțelor la plata de despăgubiri pentru cota sa parte din imobilul în litigiu, despăgubiri evaluate la suma de 190.000 euro, instanța a reținut următoarele:
Raportat la evaluarea efectuată de către exp., evaluare cuprinsă în raportul de expertiză depus la fila 132 din dosar, valoarea actualizată a apartamentelor nerestituite în natură este de 2.713.893 RON. Așadar, valoarea cotei părți de la care este îndreptățită reclamanta ar fi de 678.473 RON.
Acordarea acestor despăgubiri bănești este netemeinică.
Astfel, prin Decizia nr.52/4.06.2007 a ICCJ, admițându-se recursul în interesul legii, s-a stabilit că" prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea 247/2005 privind procedura administrativă pentru acordarea despăgubirilor, nu se aplică deciziilor/dispozițiiloremiseanteriorintrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, astfel cum a fost modificată prin L 247/2005".
Așadar, prin dispoziția nr.2566/27.04.2007 prevederile legale au fost respectate întocmai. Conform prevederilor din titlul VII al Legii 247/2005 modificat și completat prin OUG 81/2007, despăgubirile vor fi acordate de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Această autoritate are competența de a emite titluri de plată care pot încorpora drepturi de creanță în sumă de maxim 500.000 lei. Având în vedere aceste prevederi legale, cât și cele stipulate în art. 28 al.3 din L 10/2001, cu modificările ulterioare, instanța a reținut și lipsa calității procesuale pasive Ministerul Economiei și Finanțelor. Această din urmă instituție are calitate procesuală, în reprezentarea statului, doar în situația în care unitatea deținătoare nu a fost identificată.
Față de aceste considerente, instanța a respins cererea formulată de reclamanta.
S-a constatat că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen a formulat apel reclamanta care a solicitat admiterea acestuia și în principal, schimbarea sentinței cu consecința admiterii acțiunii sale cum a fost formulată, iar în subsidiar desființarea sentinței cu trimitere spre rejudecare.
În motivarea apelului a fost criticată sentința de fond, în sensul că în mod greșit s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor, aceasta fiind instituția care reprezintă Statul Român, iar Statul Român este obligat să restituie foștilor proprietari imobilele confiscate ori contravaloarea acestora.
Au fost invocate în motivarea apelului și dispozițiile CEDO precum și condamnările României de către Curtea Europeană, întemeiate pe încălcarea art. 1 Protocolul 1 al Convenției, împotriva unor cetățeni români în situații similare cu ale apelantei.
Intimatul Primarul Municipiului O s-a opus admiterii apelului invocând că despăgubirile stabilite în temeiul Legii 247/2005 se plătesc de către Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, care are abilitatea și de a le cuantifica.
Analizând sentința apelată prin prisma motivelor invocate și din oficiu, Curtea constată că aceasta este esențial nelegală și netemeinică.
Este greșită atât reținerea lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor cât și respingerea pe fond a acțiunii.
În fapt, reclamanta a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, cuantificate la suma de 678.473 lei, care corespunde cotei de proprietate de parte din imobilul înscris în CF. 22089 O, cu nr. top. 634/2, în natură casă comună cu 24 apartamente. Astfel prin dispoziția Primarului 3976 din 06.10.2004 emisă în temeiul Legii 10/2001, s-a restituit petentei o parte din apartamentele care erau libere, iar pentru restul apartamentelor, reclamantei nu i s-a răspuns la notificare și nu i s-a stabilit măsuri reparatorii prin echivalent.
În speță s-a efectuat o expertiză de specialitate, prin care au fost evaluate apartamentele ce nu au putut fi restituite în natură și a fost evaluată cota parte de ce i se cuvine reclamantei.
Tribunalul Bihor respingând acțiunea reclamantei a pronunțat o soluție nelegală și netemeinică.
În speță, a fost invocat ca temei juridic al acțiunii, încălcarea prevederilor art. 1 Protocolul 1 din CEDO, care garantează dreptul de proprietate a unui cetățean din statele semnatare, garanție care însemnă nu doar dreptul la restituirea unui bun preluat abuziv de autoritățile statale după semnarea convenției, ci garantează și orice valoare patrimonială, inclusiv creanțe la care reclamantul poate pretinde o speranță legitimă de a obține exercițiul efectiv a unui drept de proprietate de multă vreme imposibil de exercitat.
Cum potrivit art. 20 al.2 din Constituție, în măsura în care legile interne îi defavorizează pe cetățenii români raportat la Convențiile și Tratatele Internaționale la care România este parte, se aplică cu prioritate acestea din urmă și cum în speță este vorba despre un drept fundamental - dreptul de proprietate, în speță sunt aplicabile Dispozițiile art. 1 Protoclul I din CEDO prioritar față de Legea 10/2001 și Legea 247/2005, cu modificările ulterioare.
În acest sens, tribunalul a schimbat temeiul juridic al acțiunii reclamantei și nu s-a pronunțat asupra fondului cererii formulate de aceasta.
În ce privește calitatea Ministerului Finanțelor de reprezentant al Statului Român, Curtea apreciază că Ministerul Economiei și Finanțelor are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză, în reprezentarea Statului Român, față de dispozițiile HG. 386/2007, norma cadru care reglementează funcționarea acestei instituții.
Potrivit art. 3 pct. 48 din nr.HG 386/2007, Ministerul Economiei și Finanțelor reprezintă Statul Român ca subiect de drepturi și obligații în fața instanțelor, iar potrivit art. 2 din același act normativ, Ministerul Economiei și Finanțelor coordonează și administrează veniturile statului, precum și datoria publică, motiv pentru care sunt nefondate susținerile apelantului privind excepția lipsei calității procesuale pasive.
De altfel, inclusiv fondurile puse la dispoziția Comisiei Centrale de Evaluare a Despăgubirilor pentru despăgubirea foștilor proprietari, în fapt Fondul "Proprietatea", se constituie sub forma unei societăți de investiții deținută în întregime de Statul Român și administrată de Ministerul Economiei și Finanțelor până la transmiterea acțiunilor către persoanele fizice îndreptățite, conform dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 247/2005, modificată prin nr.OUG 81/2007.
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a condamnat repetat România (cazurile, și, ), reținând că Fondul "Proprietatea" nu funcționează, de natură a asigura o despăgubire reală și efectivă a foștilor proprietari deposedați de stat de bunurile ce le-au aparținut, în cazurile arătate s-au acordat despăgubiri foștilor proprietari, aceste sume fiind achitate de Ministerul Finanțelor ca reprezentant al Statului Român, ce a fost condamnat de
Așa fiind, nu se poate reține că pârâtul nu are calitate procesuală pasivă.
Cum, fondul cauzei nu a fost evocat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor și cum pârâtul nu poate fi lipsit de un grad de jurisdicție, în baza art. 297 al.1 Cod procedură civilă, se va admite apelul reclamantei, se va desființa sentința instanței și se va trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Bihor, ținând seama de considerentele mai sus expuse.
Cheltuielile de judecată se vor avea în vedere la rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondat apelul civil declarat apelanta reclamantă, cu domiciliul în O,-, județul B, Cod poștal - și cu domiciliul procedural ales în O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B, în contradictoriu cu intimații pârâți PRIMĂRIA municipiului O - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001, PRIMARUL municipiului O, ambii cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, cod poștal - și MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, Cod poștal -, județul B, împotriva sentinței civile nr. 136/C/2007 din 18 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o desființează și trimite cauza la Tribunalul Bihor pentru o nouă judecare.
Cheltuielile de judecată vor fi avute în vedere la rejudecarea cauzei.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 11 noiembrie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - -
Red.dec.R /21.11.2008
Jud.fond.
Dact./05.12.2008
Ex.2
6 com./
- apelanta reclamantă, cu domiciliul în O,-, județul B, Cod poștal - și
- cu domiciliul procedural ales în O, Parc nr. 1. 2 județul B,
- intimații pârâți PRIMĂRIA municipiului O - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 10/2001,
- PRIMARUL municipiului O, ambii cu sediul în O, P-ța -, nr. 1, județul B,
- MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR, cu sediul în B, sector 5,-, cod poștal -
- MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR PUBLICE - prin DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B, cu sediul în O,-, Cod poștal -, județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Pantea Viorel, Popoviciu Liliana
