Speta Legea 10/2001. Decizia 188/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 188
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristiana Angelescu
JUDECĂTOR 2: Valeria Cormanencu Stanciu
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de reclamanții -. -. și în calitate de succesori ai lui I și, împotriva sentinței civile nr. 498 din 7 aprilie 2003 dată de Tribunalul Vaslui.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din data de 31.10.2008, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi, când, pentru a se formula concluzii scrise, a fost amânată pronunțarea pentru data de 7.11.2008, când, din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru azi.
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față.
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală prin decizia nr. 6372 din 4 octombrie 2007 admite recursul declarat de reclamanții, și împotriva deciziei nr. 95 din 31 mai 2006 pronunțată de curtea de APEL IAȘI - Secția civilă, pe care o casează și trimite cauza pentru rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a adopta această soluție, instanța de control judiciar a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr. 498 din 7 aprilie 2003, Tribunalul Vasluia respins acțiunea formulată de reclamanții, I și împotriva Primăriei comunei, Cooperativei de Credit V și
Tribunalul a constatat că, prin cererea de chemare în judecată, reclamanții au formulat contestație împotriva dispoziției nr. 40 din 2 august 2001, emisă de Primarul comunei, a deciziei nr.8 din 20 august 2001, emisă de de Credit V, în contradictoriu și cu
Reclamantul a mai formulat contestație și împotriva deciziei nr. 3 din 11 martie 2001, emisă de de Credit V în dosar nr. 2206/2002 a Tribunalului Vaslui, cauze conexate.
Tribunalul a reținut că la data de 23 martie 1949 fost rechiziționată casa ce a aparținut -., fiind predată Cooperativei pentru a se înființa o secție de băuturi Ulterior, în perioada 1953 -1954, imobilul a fost preluat de -., fiica, fiind înregistrat pe rolul agricol al acesteia și închiriat cooperativei.
Prin sentința civilă nr. -, Tribunalul Popular Raional Vao bligat pe să plătească V suma de 1234 lei, cu titlu de daune și 193 lei cheltuieli de judecată. În urma executării silite, imobilul a fost predat în contul datoriei creditorului, de către executorul judecătoresc.
La 16 martie 1993, (fost ) a vândut Cooperativei de Credit Vop arte din imobil, iar actul a fost transcris la 9 mai 1993. Restul imobilului este stăpânit de de Consum.
Prin dispoziția nr. 40 din 2 august 2001, Primarul comunei, a înaintat notificarea reclamanților Cooperativei de Credit V, în calitate de deținător al imobilului.
Prin decizia nr. 8 din 20 august 2001, Consiliul de administrație al Cooperativei de Credit Var espins notificarea, deoarece imobilul a fost obținut parțial prin cumpărare.
Prin decizia nr. 3 din 11 martie 2002 de Credit Var espins notificarea formulată de -., pentru aceleași considerente.
A mai reținut tribunalul, că pârâta de Credit deține o parte din imobilul solicitat, în baza contractului de vânzare -cumpărare încheiat cu V, imobilul fiind dobândit de vânzători în baza executării silite a unei hotărâri judecătorești pronunțate împotriva lui -..
Cum pârâtul este proprietarul imobilului cu acte valabile, nu poate fi obligat să renunțe la acest drept și să-l restituie reclamanților. În acest context, nu mai prezintă relevanță dacă imobilul a fost preluat de la I sau de la, fiica acesteia, sau dacă -. este și moștenitorul legal al.
În ceea ce privește valabilitatea dreptului vânzătorului V, instanțele s-au pronunțat în mod irevocabil, în sensul că s-a respins acțiunea privind nulitatea contractului de vânzare -cumpărare intervenit între această pârâtă și de Credit (decizia civilă nr. 1342 din 29 septembrie 1999, pronunțată de Curtea de APEL IAȘI ).
Cererea de intervenție formulată de -. în interesul propriu și al reclamantului este nefondată, deoarece este reclamant în prezenta cauză și a fost parte în litigiul ce a avut ca obiect constatarea nulității contractului de vânzare -cumpărare.
În ceea ce privește Primăria comunei, calitatea acesteia procesuală nu se justifică, din moment ce nu este deținător al imobilului, iar dispoziția primarului, ca autoritate publică independentă și separată de consiliul local, nu implică vreo responsabilitate a primăriei.
În ceea ce privește pârâta V, tribunalul a reținut că, nefiind implicată direct în emiterea deciziei nr. 8 din 20 august 2001, aceasta nu are calitate procesuală pasivă, în calitate de chemată în garanție putând răspunde doar dacă s-ar fi admis acțiunea.
Cauza a parcurs un prim ciclu procesual, apel (decizia civilă nr. 64/24.09.2003 a Curții de APEL IAȘI -Secția civilă, prin care s-a respins apelul declarat de reclamanți împotriva sentinței) și recurs ( -Secția civilă și de proprietate intelectuală - decizia nr. 6526/8.09.2005), cauza fiind trimisă spre rejudecare Curții de APEL IAȘI - Secția civilă, care, prin decizia civilă nr. 95/31 mai 2007 respins apelul și a păstrat sentința civilă nr. 498/2003 a Tribunalului Vaslui.
Reține Înalta Curte că instanța de fond și apel nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru stabilirea situației de fapt exacte, pentru a se constata dacă imobilul în litigiu a trecut din proprietatea în proprietatea sau dacă, pe terenul respectiv erau mai multe corpuri de casă. De asemenea, nu s-a pus în vedere reclamanților să depună acte de stare civilă pentru a-și dovedi calitatea procesuală deși s-a menționat în decizia civilă nr. 1342/1999 a Curții de APEL IAȘI că I ar fi avut 7 moștenitori și pentru stabilirea exactă a situației actuale a imobilelor, a modului în care s-au transmis imobilele după decesul și.
Reține instanța de recurs că situația de fapt nu a fost stabilită în ceea ce privește evoluția ulterioară a imobilului ce a făcut obiectul rechiziției și care a fost solicitat de reclamanți prin notificare,fiind făcută dovada certă că Iaf ost proprietara unui imobil care a fost rechiziționatîn vederea amenajării unui centru de băuturi
Constată Înalta Curtecă nu sunt probecare să demonstreze căefectele rechiziției au încetat, că imobilula reintratîn patrimoniul proprietarului inițial I, motiv pentru care nu se poate stabili când și cum imobilul rechiziționat a trecut în stăpânirea și lipsesc mențiunile din registrul agricol din anii 1955-1959.
Reține instanța de recurs necesitatea administrării unor probe obligatorii, între care și expertiza tehnică judiciară cu obiectivul de a stabili identitatea între imobilul ce a făcut obiect al rechiziției și cel ce a făcut obiectul executării silite a sentinței pronunțate în anul 1959, raportat și la procesul verbal prin care s-a făcut inventarul averii rămase de pe urma defunctului, având în vedere că descrierea imobilului preluat de la coincide mai degrabă cu unul dintre imobilele ce au aparținut defunctului său tată.
Nu lipsită de importanță, se reține în considerentele hotărârii date în recurs, ar fi fost și depunerea contractului de închiriere încheiat de și V, la care fostul Tribunal Popular al Raionului V face referire. Totodată sunt necesare lămuriri cu privire la situația terenului ce a făcut obiectul notificării, cine era proprietar la data preluării, suprafața preluată și unitatea deținătoare.
În rejudecare, Curtea, ca instanță de apel a dispus administrarea probelor, indicațiile Înaltei Curți fiind obligatorii, cu înscrisuri și expertiză tehnică.
La dosar s-au depus: - autorizația pentru executare de lucrări nr. 861/15 dec. 1965 emisă I, privind amenajări și construcții, între care și magazinul mixt din comuna; contractul pentru executare de lucrări, procesul -verbal de recepție provizorie nr. 2/1966 și nr. 3/1966; procesul -verbal încheiat 29 iulie 1969 de executorul judecătoresc pentru punerea în executare a sentinței civile 1090/28 mai 11969 Tribunalului Popular Raion V, debitor; copia contractului de vânzare -cumpărare înregistrat sub nr. 1982/16.06.1993 încheiat la 27 oct. 1993 prin care V vinde, iar de Credit cumpără spațiul în suprafață de 78. amplasat în localitatea, județul V, înscris în registrul de transcripțiuni imobiliare sub nr.3547/9 mai 1995; file din registrul agricol pentru anul 1959, capul gospodăriei fiind ( 61-65) dosar apel rejudecare.
În concluziile expertizei tehnice și răspunsului la obiecțiuni, lucrare efectuată de ing. se precizează; urmare verificărilor efectuate în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, evidențele agricole "nu a identificat acte translative de proprietatede la soții și I la fiica lor,. Precizează expertul "nu cunoaște documentele care au stat la baza sentinței civile 1090/28.05.1959 a Tribunalului Popular al Raionului
Părțile au fost în imposibilitate de a depune contractul de închiriere încheiat în anul 1959, dat fiind durata de păstrare a dosarelor arhivate, a reorganizărilor succesive ale organizațiilor cooperatiste.
La obiectivele stabilite de instanță, urmare indicațiilor Înaltei Curți, expertul tehnic în concluziile expertizei tehnice a răspuns și a redat în anexa 3 situația imobilelor astfel:
-1.Imobilul construcție și teren, care a făcut obiectul notificării, situat în comuna -județul V, este identificat în planul din Anexele 3 și 4, de construcția C în suprafață de 103,21 mp cât și terenul curți -construcții, definit de punctele: 3-4-5-7-8-9-10-3 în suprafață reală de 637,85.
- pe amplasamentul revendicat, se găsește parte din construcția neautorizată C4, iar terenul delimitat de punctele: 15-7-8-9-17-16-15-7 în suprafață de 260,62 mp a fost transformat în teren arabil și este deja exploatat de moștenitorii.
- construcția C2, construcție realizată prin extinderea construcției inițiale C1, este amplasată pe teren, care este revendicat de moștenitorii și care face obiectul unui alt dosar, aflat spre competentă soluționare la instanțele judecătorești.
-2.rezultă în mod clar, identitatea imobilului construcție, care a făcut obiectul tranzacției din anul 1929 între cu, casă rechiziționată în 1949 de Comisia interimară pentru a servi ca local al secției băuturi, spațiul închiriat în perioada anilor 1953 -1955 pentru a servi ca bufet pentru sătenii din localitate și obiectul executării sentinței civile nr. 1090/1959 a Tribunalului Vaslui, respectiv procesul -verbal din 29.07.1960.
-3. la data preluării, se face referire la terenul neconstruit în suprafață de 450 mp "loc ", la care se adaugă suprafața construită, bunuri imobile "proprietatea debitorului "
-4. în planul scara 1:500 din Anexa nr. 3, terenul revendicat are categoria de folosință Curți -Construcții o suprafață de 637,85. definită de punctele: 3-4-5-6-7-8-9-10-3, cu mențiunea că perimetrul definit de punctele: 5-6-7-15-14-5, în suprafață de 45,98 se găsește în afara împrejmuirii actuale. Suprafața construită este constituită din vechea construcție, notată cu C1, în suprafață de 103,21 mp și din construcția neautorizată C4 (grajd -magazie) în suprafață de 84,00.
-5. Prin contractul de vânzare -cumpărare din 27.10.1993, înregistrat la Uniunea Județeană a Cooperativelor de Consum V la data de 16.06.1993, V vinde iar de Credit cumpără "spațiul în suprafață de 78. amplasat în localitatea -comuna, Județul V".
Constată expertul că în contractul de vânzare -cumpărare din 27 oct. 1993, nu se face nici o referire la teren (construit sau neconstruit) iar potrivit art. 2 din Legea nr. 54/1998, terenurile indiferent dacă sunt situate în intravilanul sau extravilanul localităților și de întinderea suprafeței, pot fi înstrăinate numai prin acte juridice, în forma autentică, sub sancțiunea nulității absolute.
Contractul de vânzare -cumpărare din 27.10.1993 nu are elemente, care să individualizeze imobilul, ce a făcut obiectul tranzacției.
Analizând lucrările dosarului, instanța constată că apelul este întemeiat pentru considerentele și în limitele ce urmează.
Referitor la calitatea procesuală activă și persoanele îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii fie la restituirea în natură, Curtea constată că în cauză, așa cum a reținut și Înalta Curte, Iaf ost proprietara unui imobil "rechiziționat" în vederea amenajării unui centru de băuturi, conform procesului -verbal din 23.03.1949, măsură dispusă de Comisia interimară a comunei - autoritate locală, aflat în imediata vecinătate a Primăriei din localitate.
Cum imobilul este preluat în mod abuziv, are regimul juridic reglementat prin Legea nr. 10/2001, fiind îndreptățiți la restituire în natură sau măsuri reparatorii, proprietarii care sunt în viață (art. 3 lit. a), fie moștenitorii legali sau testamentari ai persoanei fizice îndreptățite (art. 4 al.(2). Cererea de restituire are valoare de acceptare a succesiunii pentru bunurile a căror restituire se solicită în temeiul acestei legi, iar de cotele moștenitorilor care nu au urmat procedura prevăzută la cap. III din lege profită celorlalți moștenitori ai persoanei îndreptățite care au depus în termen cererea de restituire.
Cu înscrisurile depuse la dosar reclamanții au făcut dovada gradului de rudenie cu I, neavând relevanță numărul descendenților, ori alte persoane cu vocație la succesiunea sa, ci doar cei ce au formulat cerere de restituire.
Urmare decesului lui I, în cursul judecății, și a soțului său, sunt introduși în cauză descendenții acestora, persoane ce au continuat judecata.
În consecință, potrivit dispozițiilor citate reclamanți ce au formulat notificarea iar pentru cei decedați în cursul judecății, moștenitorii lor, au calitate procesuală activă.
În ce priveștecalitatea procesuală pasivă, Curtea constată că dispoziția nr. 40 din 2 august 2001 este emisă de Primarul comunei, care a dispus prin art. 1 înaintarea notificării Cooperativei de Credit V cu motivarea că nu deține imobilul. Fiind emitent al notificării, Primarul are calitate procesuală activă.
Cu probele administrate în cauză este făcută dovada certă că imobilul în litigiu face parte din categoria celor preluate abuziv în sensul art. 2 din Legea 10/2001 și conform Normelor metodologice de aplicare Cap. II "Primăria, Primarul nu au obligația de a soluționa notificarea pe fond deoarece nu face parte din domeniul public sau privat al unității administrativ -teritoriale. În consecință, Primarul și-a îndeplinit obligația impusă prin art. 27 din Legea nr.10/2001 de a sesiza entitatea investită cu soluționarea notificării.
Prin emiterea dispoziției nr. 40/2001 au încetat obligațiile impuse prin legea specială pentru Primar, măsura dispusă fiind legală, iar criticile formulate de apelanți pe fondul cauzei nu sunt întemeiate.
În consecință se impune păstrarea sentinței sub acest aspect,soluția dată de judecătorie prin sentința atacată de respingere a contestației fiind legală.
În cursul judecății, organizațiile cooperatiste, cu privire la care în art. 21 al. 1 Legea nr. 10/2001 nu face nici o distincție dacă sunt de credit sau de consum, s-au reorganizat, fiind introduse în cauză persoanele juridice ce le-au succedat: - pentru de Credit, prin de Credit V în prezent Banca Cooperatistă de Credit " " V și respectiv de Consum reprezentată de V (fost V -28,38,6 -dosar apel rejudecare; 17 dosar 7075/2005).
Curtea reține ca abuzivă preluarea imobilului de la I în anul 1949, calitatea de proprietară, nu este contestată, și că existăidentitate între acesta și cel pentru care a fost executată silit.
În ce privește forța probantă a mențiunilor din registrul agricol privind calitatea de proprietari al lui și executarea silită în baza sentinței civile nr. 1090/1959 a Tribunalului Popular Raion V (45-58 dosar 7075/2005), a datelor înscrise în Registrul de transcripțiuni și inscripțiuni, Curtea reține că nu fac dovada dreptului de proprietate exclusiv al acesteia.
Astfel, datele înscrise în registrul agricol fac numai dovada posesiei fiind operate transferuri de la I la fiica sa, cu care locuia, fiind diminuate suprafețele de teren din proprietatea mamei, imobilele sunt numerotate cu același număr 298 și 298 bis.
Pretinsa înzestrare și transfer al dreptului de proprietate la nu este dovedită cu înscrisuri, s-a făcut dovada certă că imobilul ce s-a executat silit este același cu cel rechiziționat de la proprietara
Hotărârea judecătorească ce constituie titlu executoriu pentru V ( V), actele încheiate de executorul judecătoresc nu au forță probantă absolută în ce privește dreptul de proprietate al debitoarei, că executarea a avut loc asupra bunului proprietatea sa.
Fiind înscrisuri, partea interesată poate administra proba în contradovadă și cum nu constituie o prezumție legală, pot fi înlăturate prin alte mijloace de probă de aceeași natură.
Dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001 și Normele metodologice de aplicare le atribuie forța probantă și stabilesc, definesc, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și numai în absența unor probe contrare, existența și întinderea dreptului se prezumă a fi aceea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare.
Curtea are în vedere la stabilirea existenței întinderii dreptului de proprietate pentru I, actele anterioare și anume contractul de căsătorie încheiat la 5 1905 prin care a primit ca dotă imobilul notificat, la căsătoria cu (terenul) care se coroborează cu procesul -verbal din 23 martie 1949 de "rechiziție" și concluziile expertizei tehnice. În cauză este făcută dovada certă că imobilul asupra căreia a avut loc executarea silită "a debitoarei este același cu cel preluat abuziv" de stat din proprietatea lui
Cum bunul nu a reintrat în patrimoniul proprietarei în timpul vieții și are regimul juridic reglementat prin Legea nr. 10/2001,iar moștenitorii săi sunt îndreptățiți la restituirea în natură dacă este posibil, în tot sau în parte fie la măsuri reparatorii.
Pentru a se stabilientitateacompetentă în soluționarea notificării și măsura reparatorie sunt relevante următoarele elemente:
- stabilirea unității deținătoare, a persoanei juridice cine are înregistrat imobilul în patrimoniul său,indiferent de titlulcu care a fost înregistrat bunul care face obiectul restituirii;
- la data intrării în vigoare a Legii 10/2001 (14.02.2001), imobilul teren și construcție erau deținute de o organizație cooperatistă, fără a distinge între cele de consum sau de credit;
- nu are relevanță dobândirea suprafeței de 78. și de la cine prin contractul de vânzare -cumpărare nr. 1982/16.06.1993, anterior adoptării Legii nr. 10/2001 ci faptul că este deținută de o organizație cooperatistă. de Credit V, este "unitate deținătoare" care a soluționat notificarea prin decizia nr.8/2001, are calitate procesuală pasivă.
În același sens, nu înlătură dreptul la restituire pentru reclamanți sau măsuri reparatorii, hotărârea judecătorească prin care s-a respins acțiunea în nulitate a contractului de vânzare -cumpărare, încheiat de cele două organizații cooperatiste. Condiția cerută de lege este de a fi deținător al bunului ce este îndeplinită, iar cumpărătorul face parte din categoria unităților prevăzute în art. 21 ce au obligația de restituire în natură sau propune măsuri în echivalent, indiferent de titlu cu care a fost înregistrat în patrimoniul său.
Deținător al imobilului, în parte este și, de Consum - reprezentată de V, pentru partea din teren și construcții ce o deține, căreia îi revin obligațiile stabilite de Legea nr. 10/2001,în nume propriuși nu de chemat în garanție.
Instanțele de judecată auplenitudinede jurisdicție în soluționarea contestațiilor în primă instanță iar în cazul în care sunt judecate pe fond,curtea ca instanță de apelrejudecă fondul.
În aplicarea dispozițiilor art.9 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate în mod abuziv,se restituie în natură, în starea în care se află la data cererii de restituire libere de orice sarcini șiindiferent de posesiacui se află în prezent.
în stabilirea întinderii dreptului de proprietate, cine este deținătorul în prezent, dacă este posibilă restituirea în natură sau nu, suntconcluziile expertizei tehnice.Situația de fapt avută în vedere de tribunal la data pronunțării sentinței s-a modificat în timpul judecății astfel:
- suprafața de 260,62. este deținută de moștenitorii, fiind teren arabil. Având posesia nu se justifică restituirea în natură de nici unul din pârâți;
- terenul revendicat are categoria de curți, construcții în suprafață de 637,85. din care suprafața de 45,98. se găsește în afara împrejmuirii actuale (anexa 3 expertiză).
- din construcțiile preluate, pe teren există construcția notată 1, deținută de de Credit -V (în suprafață la sol de 103,21.); extinderea 2 reprezintă lucrare executată în 1966, autorizația nr. 861/65, amplasată pe un teren ce nu face parte din proprietatea I;
- pe teren s-a executat construcția neautorizată C4, din care este amplasată pe terenul în litigiu;
- din suprafața de 450. preluată prin executare silită de Consum deține 377,23. și din construcția C4 neautorizată (anexa 3 raportat de expertiză).
Curtea reține că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 2 lit. "i" din Legea nr. 10/2001 imobilul fiind preluat fără titlu prin acte de dispoziție ale organelor locale ale puterii de stat.
În consecință, restituirea se dispune în natură, pentru construcțiile preluate și terenul aferent, la care sunt obligați deținătorii actuali. Pentru suprafețele de teren pe care sunt construcții noi se acordă numai despăgubiri, conform art. 10 din Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele expuse instanța admite și schimbă în parte sentința, conform dispozitivului prezentei hotărâri, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă.
În ce privește contestația formulată de -. ca moștenitor al lui împotriva deciziei nr. 3/2002 emisă de de Credit V, pentru considerentele expuse, și a reținerii că nu este proprietara imobilului, moștenitorii nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, soluția de respingere este legală și se păstrează.
Curtea constată achitarea parțială a onorariului de expertiză de reclamanți; cererea de obligare la plată formulată de expert este întemeiată și se admite. Cererea de cheltuieli de judecată formulată de apelanți este întemeiată și se admite conform art. 274 Cod procedură civilă pentru pretențiile dovedite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN N UMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții -., -., și în calitate de succesori ai lui I și, împotriva sentinței civile nr. 498 din 7 aprilie 2003 dată de Tribunalul Vaslui, pe care o schimbă în parte, în sensul:
Admite contestația formulată de -., -. și I, continuată de succesorii acesteia și (succesoare și a lui ) împotriva deciziei nr. 8/20.08.2001 dată de de Credit V, în prezent Banca Cooperatistă " " V, pe care o anulează.
Obligă pârâta -intimată Banca Cooperatistă " " V să restituie în natură reclamanților apelanți imobilul compus din construcție C1 identificată în anexa 3 raportului de expertiză efectuat de ind. (pag. 102 ds- Curtea de APEL IAȘI ) și la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 45,98. (anexa 3 expertiză pct. 5-6-7-15-14-5).
Obligă de Consum în prezent de Consum - reprezentată de V (fost V) să restituie reclamanților terenul în suprafață de 377,23 mp și din Construcția 4 -identificată conform anexei 3 raportului de expertiză ing. (pct. 3-4-5-14-15-16-17-9-10-3).
Obligă apelanții să achite Biroului de expertize tehnice și contabile I diferență onorarii expertiză în cuantum de 990 lei.
Obligă intimații de Consum - ( de Consum ) și de Credit V, în prezent Banca cooperatistă " " să plătească apelanților cheltuieli de judecată.
celelalte dispoziții ale sentinței nr. 498/2003 a Tribunalului Vaslui ce nu sunt contrare prezentei hotărâri.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicate.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.XI.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Grefier
Red.
Tehnored.
2 ex.
17.12.2008
Tribunalul Vaslui:
-
Președinte:Cristiana AngelescuJudecători:Cristiana Angelescu, Valeria Cormanencu Stanciu
