Obligație de a face. Decizia 456/2008. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 456
Ședința publică de la 14 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Georgeta Protea
JUDECĂTOR 2: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 3: Mona Maria
Grefier
S-a luat în examinare cererea de recurs formulată de împotriva deciziei civile nr. 389/2.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul asistat de avocat, lipsă fiind intimații,.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Avocat depune la dosar împuternicire avocațială pentru recurent și chitanța nr. -/14.11.2008 reprezentând dovada achitării taxei judiciare de timbru de 182 lei și timbru judiciar de 1,5 lei.
Instanța constată timbrajul satisfăcut integral.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța pune în discuția părților aspectul invocat la termenul de judecată anterior privind admisibilitatea recursului, având în vedere valoarea imobilului din litigiu și prevederile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă.
Avocat solicită admiterea recursului, obiectul cererii îl constituie obligația de a face cu aspect nepatrimonial. Consideră că recursul este admisibil.
În plus, arată apărătorul că instanța de fond nu a stabilit ce cale de atac trebuie exercitată. Între minută și restul hotărârii este o diferență totală, în minută se menționează calea de atac cu apel și prin aceasta se deduce că s-a judecat apelul.
De asemenea, precizează că nu se poate imputa recurentului faptul că o instanță anterioară nu a dat calificarea legală căii de atac pe care o judecă, încadrarea juridică o face instanța, nu partea. Cauza a fost soluționată în complet nelegal de doi judecători și nu de trei. În condițiile în care s-ar considera că partea nu are această cale de atac a recursului, ar însemna că ar fi privată de o cale de atac.
Intimata solicită respingerea recursului, ca nefiind temeinic, hotărârile pronunțate sunt legale, procesul a început încă din anul 2002. Solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată.
Declarându-se dezbaterile închise, instanța rămâne în pronunțare asupra aspectului privind admisibilitatea recursului.
După deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra recursului civil de față;
Prin sentinta civila nr. 11049/8.10.2007 pronunțată de Judecătoria Iașis -a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ca neîntemeiată.
A fost admisă în parte cererea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții, și - în calitate de moștenitori ai lui, decedată.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantului în ceea ce privește obligarea pârâților la îndeplinirea convenției încheiate la 14.11.1994, prin înscris sub semnătură privată, de către reclamant și autoarea pârâților, .
S-a dispus rezoluțiunea convenției încheiate la 14.11.1994 prin înscris sub semnătură privată, precum și repunerea părților în situația anterioară, sens în care au fost obligati pârâții să restituie în solidar reclamantului suma de 350.000 lei vechi actualizată cu indicele de inflație la data plății, reprezentând contravaloarea suprafetei de 2.500. teren arabil, situata în T 67, parcela 3127/20, numită și " la Parohie", ce a făcut obiectul convenției încheiate la 14.11.1994, de către reclamant și autoarea pârâților, .
Au fost obligați pârâții să plătească în solidar reclamantului 856,91 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată"
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în privința repunerii părților în situatia anterioară, că nu pot fi acordate sumele solicitate în baza unei expertize extrajudiciare și că reclamantul nu a formulat o cerere în pretenții, ci a solicitat repunerea în situatia anterioară, astfel încât, dat fiind obiectul acțiunii - rezoluțiune antecontract de vânzare-cumpărare, nici expertiza administrată în instanță nu era utilă. A apreciat că pentru o reală despăgubire se impune ca restituirea prețului achitat să se facă reactualizat cu rata inflației.
Tribunalul Iași, prin decizia civilă nr. 389 din 2 iunie 2008, a respins apelul declarat de reclamantul și a păstrat sentința judecătoriei.
Pronunțând această decizie, tribunalul a reținut că reclamantul a investit instanța cu o acțiune având un capăt principal de cerere - obligarea pârâtei să încheie contractul autentic de vânzare-cumpărare pentru terenul în suprafață de 2.500, situat pe raza satului, com., în legătură cu care părțile încheiaseră un antecontract în anul 1994 și, în subsidiar, rezoluțiunea antecontractului și repunerea părților în situatia anterioară, în sensul restituirii prețului de 350.000 ROL, reactualizat, achitat la momentul încheierii promisiunii de vânzare.
Prin cererea depusă la 6.09.2004, reclamantul a făcut precizarea că solicită repunerea părților în situația anterioară, în sensul că, predându-se bunul, cere restituirea prețului, "dar în echivalent reactualizat pentru o suprafață similară de teren".
Este adevărat că, urmare a rezoluțiunii, părțile pot cere repunerea în situatia anterioară, constând în restituirea prestațiilor îndeplinite de fiecare parte, precum pot cere și despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor suferite ca urmare a neexecutării obligațiilor, separat de repunerea în situația anterioară.
În speță, reclamantul a solicitat numai repunerea în situația anterioară, fără a formula și o cerere în despăgubiri.
Repunerea în situatia anterioară presupune strict restituirea prestațiilor, în speță, restituirea prețului reactualizat, și nu achitarea valorii din prezent a unei suprafețe de teren echivalente.
A admite contrariul ar însemna depășirea limitelor repunerii în situația anterioară.
Chiar dacă reclamantul a restituit bunul, el nu poate pretinde valoarea de piață din prezent a unui bun similar, întrucât el nu a deținut niciodată proprietatea bunului, ci a fost numai titularul unui drept de creanță, constând în dreptul de a solicita încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Pe de altă parte, prețul convenit pentru terenul promis spre vânzare este rezultatul negocierii purtate între părți, fără a fi în mod necesar egal cu valoarea de piață a bunului, aceasta întrucât la formarea prețului concură și elemente subiective, astfel încât în cadrul cererii de repunere în situația anterioară reclamantul nu poate pretinde altceva decât restituirea reactualizată a prețului plătit în anul 1994, și nu valoarea unui teren echivalent.
Referitor la motivul de apel prin care reclamantul invocă intervenirea novației, tribunalul constatat că, la fila 7 dosar de fond nr. 17567/2003 al Judecătoriei Iași, există interogatoriul pârâtei, administrat la cererea reclamantului.
La întrebarea nr. 4 " de acord ca în contul terenului ce ați promis să ni-l vindeți să ne transmiteți proprietatea altei suprafețe de 800 teren situat în intravilan, doar cu acesta mai figurând în proprietate în prezent?" răspunsul pârâtei a fost afirmativ, însa, la întrebarea nr. 5, " de acord ca pentru diferența de 1700 teren să restituiți suma plătită drept preț, reactualizată cu indicele de inflație?", răspunsul paratei a fost negativ.
a fost definită ca fiind acea convenție prin care părțile unui raport juridic obligațional sting o obligație existentă, înlocuind-o cu o nouă obligație, efectele obligației inițiale convertindu-se în efectele obligației care se naște prin novație.
În speță, coroborând răspunsurile pârâtei la interogatoriu (întrebările 4 si 5), tribunalul a constatat ca acordul de voință în vederea novației nu s-a realizat, pârâta nefiind de acord cu partea a doua a propunerii avansate de reclamant, adică să restituie prețul reactualizat pentru diferența de 1700 teren pentru care nu mai există posibilitatea vânzării.
Mai mult, însuși reclamantul a avut reprezentarea că nu s-a realizat nici un acord de voință in sensul novației, de vreme ce a stăruit în continuarea procesului, în loc să solicite încetarea lui.
Pe de altă parte, reclamantul nu poate invoca în apel novația și din considerente de ordin procedural, întrucât nu a investit prima instanță cu o cerere scrisă în acest sens, așa cum stipulează regula generală înscrisă în art. 82 alin.1 Cod procedură civilă potrivit căreia "Orice cerere adresată instanțelor judecătorești trebuie să fie făcută în scris".
În lipsa unei cereri scrise care să vizeze constatarea novației, instanța nu a fost legal investită cu judecarea unui astfel de capăt de cerere și nu avea obligația să se pronunțe asupra lui.
a declarat recurs considerând că decizia tribunalului este nelegală pentru motivele înscrise în art. 304 punctele 7, 8, 9 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs el susține că tribunalul a reținut că, prin cererea depusă la 7 septembrie 2004, ar fi solicitat restituirea prețului, dar în echivalent reactualizat pentru suprafață similară de teren cu cea care forma obiectul înscrisului sub semnătură privată.
Însă, interpretarea instanței de apel potrivit căreia ar fi solicitat doar prețul reactualizat, vine în contradicție cu obiectul citat de această instanță.
Recurentul pretinde că el a cerut - și tribunalul a citat - echivalentul reactualizat pentru o suprafață similară de teren, așa cum rezultă din cererea depusă la 6 septembrie 2004, iar aceasta reprezintă, practic, prețul plătit plus prejudiciile suferite ca urmare neexecutării obligației, neexecutare ce a avut drept consecință faptul că nu a cumpărat un alt teren.
Învederează recurentul că nu era necesar să facă o departajare separată iar art. 1021 Cod civil, pe care și-a întemeiat acțiunea, prevede și posibilitatea de a se plăti daune - interese, respectiv acoperirea prejudiciilor suferite.
Apreciază recurentul că tribunalul nu a ținut seama de natura declarației date de defuncta la instanța de fond și care nu mai putut fi finalizată datorită decesului acesteia.
Astfel, părțile și-au exprimat acordul de voință, în fața instanței, în sensul schimbării obiectului convenției, lucru pe care tribunalul trebuia să-l aibă în vedere.
Recurentul arată că opunerea defunctei la întrebarea nr. 5 din interogatoriu privea un alt aspect, dar pe care părțile contractante nu l-au putut lămuri tot datorită intervenirii decesului promitentei.
Mai pretinde recurentul că nu rezultă de nicăieri că el nu ar fi fost de acord cu acea variantă, iar motivarea tribunalului potrivit căreia el ar fi avut reprezentarea nerealizării acordului de voință, deoarece a continuat procesul, este ilogică, întrucât atât schimbarea obiectului convenției, cât și a obligațiilor părților trebuia consemnată într-o hotărâre judecătorească, eventual pe calea unei tranzacții care nu s- mai putut realiza datorită decesului pârâtei și atitudinii totale de rea-voință a moștenitorilor acesteia.
Intimata a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului, deoarece este inadmisibil ca Peturu să se judece cu care a decedat.
Intimata mai afirmat că în cauză există mai multe hotărâri judecătorași irevocabile pe care recurentul le-a ignorat.
Ceilalți intimați nu au formulat întâmpinări.
La termenul de judecată din 24 octombrie 2008, recurentul a precizat că terenul ce forma obiectul convenției cu privire la care s- dispus rezoluțiunea are valoare de 5000 lei.
Raportat la valoarea obiectului convenției dintre părți și la prevederile art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea, din oficiu, a invocat și pus în dezbaterea contradictorie a părților excepția inadmisibilității recursului declarat de reclamant.
Recurentul susținut că acțiunea promovată are drept obiect obligația "de face", iar aceasta are caracter nepatrimonial.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a menționat drept cale de atac apelul și nu i se poate imputa faptul că această instanță nu a dat calificarea legală căii de atac, pe care trebuia să o exercite împotriva sentinței pronunțate.
Cu privire la excepția invocată din oficiu, Curtea reține că, prin cererea cu care a investit instanța de fond, reclamantul a solicitat, în contradictoriu cu:
- obligarea pârâtei la îndeplinirea convenției materializate în înscrisul sub semnătură privată din 14 19904, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare în formă autentică:
- în subsidiar rezoluțiunea convenției cu repunerea părților în situația anterioară, respectiv predarea bunului și restituirea prețului reactualizat.
Curtea constată că cele două capete de cerere formulate de sunt alternative și se exclud reciproc, însă ambele au finalitate patrimonială.
Astfel, capătul de cerere principal vizează sporirea patrimoniului reclamantului - recurent cu o suprafață de teren cu privire la care pârâta ( iar ulterior decesului, moștenitorii săi) ar fi obligată la încheierea actului translativ de proprietate, iar capătul de cerere subsidiar are ca finalitate readucerea în patrimoniul reclamantului - recurent a prețului reactualizat al terenului ce formează obiectul convenției părților, ca urmare a rezoluțiunii acestei convenții.
La data încheierii convenției, 14 1994, părțile - de comun acord - au evaluat suprafața de 2.500 ce urma să fie transmisă reclamantului - recurent la suma de 350.000 lei (ROL), conform prețului achitat de, și încasat de.
În recurs, a precizat că valoarea actuală a terenului ce formează obiectul litigiului dedus judecății este de 5.000 lei RON.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, așa cum fost modificat prin Legea nr. 195/2004, nu sunt supuse apelului hotărârile judecătorești date în primă instanță în litigii al căror obiect au o valoare de până la 100.000 lei RON.
Tot astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis, prin decizia nr. 32 din 9 iunie 2008, pronunțată în recursul în interesul legii că dispozițiile art. 1 pct. 1 art. 2 pct. 1 lit. a și b și art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă se interpretează în sensul că, în vederea determinării competenței materiale de soluționare în primă instanță și a căilor de atac, sunt evaluabile în bani litigiile civile având ca obiect constatarea existenței sau inexistenței unui drept patrimonial, constatarea nulității, anularea, rezoluțiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent dacă este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situației anterioare.
Chiar dacă în dispozitivul sentinței pronunțate de judecătorie s-a menționat calea de atac a apelului, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității și a celui constituțional al egalității în fața legii și autorităților.
Astfel, dacă potrivit art. 282 ind. 1 Cod procedură civilă, hotărârea primei instanțe este supusă numai căii de atac a recursului, iar recurentul a uzat de această cale, ce a fost soluționată de tribunal, el nu mai poate exercita un nou recurs la curtea de apel.
Împrejurarea că tribunalul soluționat cauza în complet compus din doi judecători și nu în complet de trei judecători, nu este de natură să confere recurentului dreptul de a exercita o cale de atac neprevăzută de lege.
Față de cele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de .
În conformitate cu dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă și ale art. 1169 Cod civil, Curtea va respinge cererea intimatei de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată, aceasta neproducând probe în sensul dovedirii cheltuielilor efectuate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMEL LEGII
DECIDE:
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de împotriva deciziei civile nr. 389/2.06.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, decizie pe care o menține.
Respinge ca nedovedită cererea intimatei privind cheltuielile de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
Red.
Tehnored.
02 ex.
10.12.2008
Tribunalul Iași
Jud.
Jud.
Președinte:Georgeta ProteaJudecători:Georgeta Protea, Liliana Palihovici, Mona Maria
