Speta Legea 10/2001. Decizia 188/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 188/A/2009
Ședința publică din data de 5 iunie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
Grefier: - -
-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamantul precum și apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N împotriva sentinței civile nr.610/10.10.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind și pe pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI C- N și pe intervenienții și având ca obiect Legea nr. 10/2001.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 1 iunie 2009, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 5 iunie 2009, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
La data de 4 iunie 2009, prin serviciul de registratură al instanței, intervenienții și au depus la dosar concluzii scrise ( filel 69-71 din dosar ), iar reclamantul apelant a depus la dosar " note de ședință " ( filele 72-73 din dosar ).
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.610/18.XI.2008 pronunțată de Tribunal C, în Dosarul cu numărul unic -, s-a admis în pate acțiunea reclamantului împotriva pârâtului Primarul Municipiului C-N, anulându-se parțial Dispoziția nr.893/24.II.2006 emisă de pârât, în sensul că s-a dispus restituirea în natură în favoarea reclamantului a terenului în suprafață de 607. ce se identifică cu imobilul înscris în CF 1789 C-N top nr.7.611/2.
Totodată, s-a dispus dezmembrarea parcelei cu nr.top 7611/2, situată în str. - -, în două parcele cu numere top noi, 7611/2/1 de 71. și 7611/2/2 de 536. instituindu-se drept de servitute de trecere auto pe o lățime de 4,5 și lungime de 29,99, peste imobilul cu nr.top 7611/2/1, în favoarea imobilului cu nr.top 7611/1, precum și servitutea de acces la conductele de canalizare și apă, pentru reparații, pe durata existenței rețelelor respective.
În final, s-a dispus întabularea dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului de 607. cu nr.top noi 7611/2/1 și 7611/2/2, cu instituirea dreptului de servitute de trecere auto și reparații, peste imobilul cu nr.top 7611/2/1, în favoarea imobilului cu nr.top 7611/1, conform raportului de expertiză întocmit de ing., respingându-se acțiunea față de pârâta Primăria Municipiului C-N, precum și cererea de intervenție în interesul pârâtului, formulată de și, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantului suma de 980 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că imobilul situat în C-N-, înscris în CF 1789 C-N top 7.611, compus din casă și teren de 227 st.p. (817.p), a constituit proprietatea reclamantului, trecând ulterior, în baza Decretului nr.223/1974 în proprietatea Statului Român, fără plata vreunei despăgubiri.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr.31.146/28.XI.1996, Statul Român prin mandatara SC SA, a înstrăinat casa cu terenul de 180. având nr.top 7611/1, intervenienților, iar prin sentința civilă nr.1943/2003 a Judecătoriei Cluj -N, rămasă irevocabilă, s-a respins acțiunea reclamantului împotriva Consiliului Local C-N și soții, pentru constatarea preluării abuzive a imobilului în litigiu și nulitatea absolută a actului de înstrăinare.
Cererea de restituire în natură a imobilului, formulată de reclamant în baza Legii nr.10/2001, a fost respinsă prin Dispoziția nr.893/2006 emisă de Primarul municipiului C-N, propunându-se acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Din raportul de expertiză administrat de instanță, în specialitatea construcții, efectuată de ing., rezultă că pe terenul în litigiu, alături de clădirea veche, s-a construit un nou corp de clădire, în baza autorizației de construire nr.1353/2001, existând și două garaje, suprafața construită a tuturor edificatelor fiind de 244,09.
Comparând suprafața efectiv construită de 244. cu cea legal deținută de intervenienți de numai 228. compusă din suprafața cumpărată și apoi întabulată în favoarea intervenienților de 178. și din suprafața de 50. concesionată acestora, prin contractul nr.28.874/1997 încheiat cu Consiliul Local C-N, instanța a ajuns la concluzia că intervenienții, nu au respectat autorizația de construire.
Raportat la dispozițiile art.14 din Legea nr.10/2001, conform cărora și suprafețele concesionate pot fi restituite în natură foștilor proprietari, ținând cont de culpa intervenienților, constând în încălcarea autorizației de construire, și de raportul de expertiză topografică efectuată de ing., din care reiese că terenul liber de construcții, este de 607. s-a apreciat că nelegal a propus Primarul Municipiului C-N, prin Dispoziția contestată, acordarea de despăgubiri, pentru această suprafață.
Întrucât intervenienții, nu au acces la construcțiile situate în spatele imobilului vechi, s-a considerat că se impune instituirea unei servituți de trecere și a uneia de acces la conducta de canalizare și apă, pentru efectuarea lucrărilor de reparații, motiv pentru care s-a partajat parcela de 607. conform raportului de expertiză efectuat de, vaianta din 10.2008.
Primăria municipiului C-N, nefiind emitentul Dispoziției atacate și nici unitatea deținătoare, acțiunea reclamantului a fost respinsă față de această pârâtă, fiind respinsă și cererea de intervenție a soților, întrucât interesul lor se limitează la terenul restituit în natură, nu și la despăgubirile cuprinse în Dispoziția primarului.
Împotriva acestei sentințe rezumate mai sus, reclamantul a declarat apel în termen legal, solicitând schimbarea ei, în sensul înlăturării celor două servituți instituite peste imobilul cu nr.top 7611/2/1, în favoarea imobilului cu nr.top 7611/1, cu obligarea pârâtului la plata tuturor cheltuielilor de judecată, la fond și apel.
În motivare, se arată că instituirea celor două servituți, nu a fost cerută de nici una dintre părți, astfel că soluția pronunțată de prima instanță încalcă principiul disponibilității și prevederile art.129 alin.6 Cod.pr.civilă, porivit cărora, în toate caurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Susținând că problema servituților, trebuie desigur reglementată, dar nu în cadrul prezentei cauze, ci pe cale amiabilă sau printr-un proces separat, cu plata despăgubirilor aferente terenului grevat, reclamantul în continuare învederează că servitutea de acces la conducte, pentru reparații, nu se justifică în condițiile în care intervențiile vor fi ocazionale, fiind vorba de conducte pozate relativ recent.
De asemenea, acordarea servituții de trecere pe o lățime de 4,5, este exagerată, depășind dimensiunile unui camion, pe când intervenienții dispun doar de autoturisme, se concluzionează că suprafața de 70. nu este necesară pentru servitutea de trecere, fiind de fapt o acceptare voalată a cererii intervenienților, pentru terenul aferent construcțiilor, care în situația dată, este nelegală.
Apoi cheltuielile de judecată, justificate cu chitanțele depuse la dosar, nu au fost acordate în întregime de prima instanță.
Ulterior reclamantul și-a completat motivele de apel, solicitând schimbarea sentinței atacate, în sensul restituirii în natură a întregului imobil situat în C-N-, cu obligarea reclamantului, în baza art.494 Cod. Civil, să achite intervenienților valoarea materialelor și prețul muncii, pentru construcții și terenul de 178. solicitând totodată să se constate preluarea abuzivă, fără titlu valabil a întregului imobil, cu consecința desființării actului subsecvent de vânzare-cumpărare.
Invocând dispozițiile HG nr.20/1996 modificată prin HG nr.11/1997, Decretul nr.223/1974, art. 1201 Cod.civil, art-.1 alin.5 și art.6 din Legea nr.213/1998, dispozițiile din 1948, 1952 și 1965 privind proprietatea, art.9 din Legea nr.112/1995, art.966-968 și 948 alin.4 Cod.civil și art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001, reclamantul susține că actul de înstrăinare a imobilului în litigiu, a avut o cauză ilicită, deoarece a fost preluat fără titlu valabil, în baza Decretului nr.223/1974, fără plata vreunor despăgubiri, reclamantul păstrându-și calitatea de proprietar conform art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001.
Vânzarea acestuia, nu s-a realizat cu respectarea dispozițiilor legale, fiind preluat fără titlu valabil, nu putea face obiectul Legii nr.112/1995, fiind vândut prin fraudarea legii, ambele părți contractante fiind de rea-credință, iar la data înstrăinării, proprietar tabular era reclamantul, vânzarea având loc anterior trecerii imobilului în proprietatea statului și anterior partajării acestuia.
La rândul său, Primarul municipiului C-N a atacat cu apel aceeași sentință, cu motivarea că raportul de expertiză a fost efectuat defectuos, în privința terenului considerat liber, fără ca expertul să se informeze, dacă este afectat de rețele subterane.
Pe de altă parte, terenul neafectat de construcții, este necesar bunei exploatări a acestora, utilitatea terenului liber de 607. neputând fi valorificată de reclamant, se conchide că nu poate fi restituită revendicatorului, suprafața liberă de construcții, impunându-se menținerea Dispoziției emise de Primarul municipiului C-
Prin întâmpinare, intervenienții și au solicitat respingerea apelului promovat de reclamant, întrucât instituirea servituților, este absolut necesară exploatării fondului dominant cu nr.top 7611/1, dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 au fost abrogate, nevalabilitatea titlului statului și constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare, au fost examinate prin sentința civilă nr.1943/2003 a Judecătoriei Cluj -N, intrată în puterea lucrului judecat, iar cheltuielile de judecată s-au acordat corect reclamantului, acțiunea acestuia fiind doar parțial admisă.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate de reclamant, constată că apelul acestuia este în parte fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare.
Prin acțiunea introductivă de instanță promovată în 29.III.2006, reclamantul, înțeles să conteste în condițiile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, Dispoziția nr.893/24.II.2006 emisă de Primarul municipiului C-N, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în C-N-, înscris în CF inițială 1789 top. 7611, sau măsuri reparatorii prin echivalent, constând în oferirea unui alt imobil (1-3 dosar fond).
În drep0t nu se invocă nici un fel de dispoziții legale.
În motivare, reclamantul expune starea de fapt vizând imobilul în litigiu, preluat de stat în baza Decretului nr.223/1974 și dezmembrat ulterior, învederând demersurile succesive întreprinse de reclamant, consideră că nelegal intrat imobilul în proprietatea statului, deoarece conform art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001, a rămas proprietar reclamantul, astfel că atât vânzarea, cât și concesionarea, s-au realizat în condiții de nelegalitate.
Ulterior prin scriptul intitulat "memoriu", reclamantul dezvoltă motivele contestației intentate în baza Legii nr.10/2001, relevând nelegalitățile care au condus la respingerea notificării.
În acest context, reiterează preluarea fără plată a imobilului, în baza Decretului nr.223/1974, vânzarea s-a perfectat nelegal, în timp ce la CF figura reclamantul ca proprietar, iar imobilul nu era partajat, intervenienții au extins construcția fără a respecta autorizația, iar întinderea terenului aferent construcțiilor, a fost stabilită prin însăși partajarea efectuată de Consiliul Local, care nu poate fi schimbată, invocând în final dreptul reclamantului la un proces echitabil - art.6 fin Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului (121 dos.fond).
Restul scriptelor depuse la dosar de reclamant, sunt obiecțiuni aduse la rapoartele de expertiză administrate în cauză, rezultă așadar din cuprinsul cererilor redactate de reclamant, prin avocat, cu care a fost învestită instanța de fond, că nicăieri reclamantul nu a formulat în mod expres, în cadrul procesual circumscris de art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, vreun petit vizând constatarea preluării abuzive, fără titlu valabil a imobilului în litigiu, ori nulitatea actului de înstrăinare pentru cauză ilicită, respectiv fraudarea legii și nici nu a invocat suita de acte normative enunțate, în cuprinsul motivelor de apel.
Or, în conformitate cu dispozițiile art.294 pr.civ. în apel nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot face alte cereri noi, petitele indicate mai sus necesitând atragerea în proces și a altor părți, decât cele împrocesuate în prezenta cauză în baza art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
De altfel, prin sentința civilă nr.1943/12.III.2003 dată în Dosarul nr.469/2003 al Judecătoriei Cluj -N, rămasă irevocabilă prin respingerea căilor de atac, a fost respinsă acțiunea reclamantului, fiind cenzurată în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al mun. C-N și soții, atât valabilitatea titlului statului, prin prisma Decretului nr.223/1974, Constituției din 1965, art.6 din Legea nr.213/1998, cât și valabilitatea contractului de vânzare-cumpărare, raportat la HG nr.20/1996, HG nr.11/1997, art.9 din Legea nr.112/1995 și art.45 alin.1 din Legea nr.10/2001, coroborate cu prevederile Codului civil vizând cauza ilicită.
În condițiile în care, această sentință a intrat în puterea lucrului judecat, apare cu evidență faptul că în prezenta cauză, nu se poate reține contrariul celor statuate prin această hotărâre, respectiv preluarea fără titlu valabil, ori nulitatea actului subsecvent.
În schimb criticile aduse de reclamant, privind instituirea în favoarea intervenienților, a celor două servituți, de către instanța de fond, sunt întemeiate, având în vedere că într-adevăr, nici una dintre părți nu a cerut constituirea acestora.
Prima instanță, depășind limitele cererilor cu care a fost învestită, a comis un ultrapetit, încălcând principiul disponibilității părților, precum și dispozițiile art.129 alin.6 pr.civ, conform cărora în toate cazurile, judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Având în vedere că raportul de expertiză tehnică topografică, nu este de natură să înlocuiască voința părților, acestea urmând să-și reglementeze pe viitor problema servituților, soții având în prezentul proces, vizând cenzurarea Dispoziției emise de Primarul mun. C-N, doar calitatea de intervenienți în interesul acestui pârât, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.282, 296.pr.civ. va admite în parte apelul reclamantului.
Pe cale de consecință, Curtea va schimba sentința atacată, în sensul că va înlătura dispozițiile privind parcelarea imobilului cu nr.top 7611/2 și instituirea celor două servituți, în favoarea imobilului cu nr.top 7611/1, proprietatea intervenienților, dispunând întabularea în CF 1789 C-N a dreptului de proprietate al reclamantului, asupra parcelei cu nr.top. 7611/2, în suprafață de 607. situată în C-N-, menținând restul dispozițiilor sentinței.
Critica vizând cuantumul cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță, nu poate fi primită, în condițiile în care acțiunea introductivă, a fost admisă numai în parte, iar la dosar nu există nici un act care să justifice onorariul avocațial achitat de reclamant, la fond și în apel.
Referitor la apelul promovat de pârâtul Primarul mun. C-, acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Prin completările succesive ale raportului de expertiză topografică, din 14.IV.2008 și 10.2008, efectuate de ing., aceasta a evidențiat cu claritate traseul conductelor subterane de apă și canalizare, marcate cu culoare albastră și respectiv maro, poziția acestora fiind indicată de intervenienți, care i-au pus la dispoziția expertei, planșa din proiectul în baza căruia s-au instalat conductele (182-185, 224-229 dosar fond).
În ce privește terenul liber de construcții, în suprafață de 607. pretins necesar pentru utilizarea construcțiilor, este o critică ce apără în mod vădit interesele intervenienților, care s-au extins, după bunul lor plac încălcând autorizația de construire, dincolo de limita terenului vândut și respectiv concesionat, totalizând împreună doar 228. față de cea construită de 244.
În acest context, culpa intervenienților, în nici un caz nu este de natură să conducă la suplimentarea suprafeței necesare pentru "exploatarea" construcțiilor proprietatea intervenienților, câtă vreme prin însăși dezmembrarea inițială a topograficului nr.7611, operată în 9.VI.1997 de Consiliul Local C-N, acesta a considerat că suprafața vândută și întabulată apoi în favoarea intervenienților de 178. este suficientă pentru utilizarea construcției, dreptul de concesiune pentru 99 de ani fiind evidențiat la CF doar în 7.XI.2001, după intrarea în vigoare a Legii nr.10/2001.
Ca atare, suprafața apreciabilă ca întindere, de 607. fiind liberă de construcții, este neîndoielnic susceptibilă de restituire în natură reclamantului. Principiul restituirii în natură, fiind cel care primează, față de celelalte măsuri reparatorii prin echivalent, în mod corect a acordat prima instanță eficiență juridică dispozițiilor art.1 alin.2, art.7 alin.1 și art.14 din Legea nr.10/2001, Dispoziția emisă de Primarul mun. C-N fiind parțial nelegală, raportat la aceste prevederi incidente în speță.
Nici critica pârâtului, conform căreia suprafața de 607. nu poate fi valorificată de reclamant, nu poate fi primită, deoarece indiferent de destinația prefigurată în viitor de reclamant, suprafeței restituite, această împrejurare nu-l poate priva de drepturile care i se cuvin, conform Legii nr.10/2001, acest criteriu al valorificării viitoare, fiind străin de prevederile actului normativ menționat.
În consecință, Curtea față de considerentele prezentate anterior, în baza acelorași dispoziții procedurale, va respinge ca nefondat apelul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 610 din 18.11.2008 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură dispozițiile cu privire la parcelarea imobilului cu nr.top.7611/2 în două parcele; instituirea unui drept de servitute de trecere auto pe o lățime de 4,5 și lungime de 29,99, peste imobilul cu nr.top.7611/2/1 în favoarea imobilului cu nr.top.7611/1, precum și a servituții de acces la conducta de canalizare și apă, pentru reparații pe durata existenței rețelelor de pe imobilul cu nr. top.7611/2/1, în favoarea imobilului cu nr.top.7611/1.
Dispune întabularea în CF nr. 1789, nr.top.7611/2 a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenului cu suprafața de 607 mp situat în C-N,-, jud.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Respinge apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
Respinge cererea apelantului privind obligarea pârâtului intimat PRIMARUL MUNICIPIULUI C- N la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./Dact.
8 ex./26.06.2008
Jud.fond:
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
