Speta Legea 10/2001.
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
ECIZIA NR.101
Ședința publică din data de 14 mai 2009
PREȘEDINTE: Mioara Iolanda Grecu
JUDECĂTOR 2: Eliza Marin
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor formulate de intimații PRIMARUL ORAȘULUI S, ORAȘUL S și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ P și de intervenienții, toți domiciliați în S, str. -, nr. 37 A, Cod poștal -, Județ P, și, ambii domiciliați în S, str.-, nr. 37, Cod poștal -, Județîmpotriva sentinței civile nr.2384 pronunțată la 23 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliat în B,-,. 43,. B,. 46, sector 4, Cod poștal -, domiciliată în B,-,. 8 A,. B,. 2,. 1, sector 4, Cod poștal -,prin procurator, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ
Apelurile sunt scutite de taxă de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns pelanții-intimați Primarul orașului S, Orașul S și Primăria orașului S reprezentați de consilier juridic, apelanții-intervenienți, -, reprezentați de avocat din cadrul Baroului P, apelanții-intervenienți și asistați de avocat G din cadrul Baroului P, intimații-contestatori și reprezentați de avocat din cadrul Baroului
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile, având cuvântul prin apărători, declară că nu mai au alte cereri de formulat în cauză.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în susținerea și dezbaterea apelurilor formulate.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-intimați Primarul orașului S, Orașul S și Primăria orașului S, susține oral motivele de apel, arătând că dispoziția nr.155/2006 emisă de Primarul Orașului S trebuie analizată și cu raportare la solicitarea efectivă a intimaților-contestatori de a obține doar diferența de valoare pentru imobilul în discuție, precum și la Hotărârea Comisiei Județene P nr.284/1996 de aplicare a dispozițiilor.112/1995.
Referitor la aplicarea legii civile în timp, consideră că instanța nu poate face abstracție de ultima modificare a Legii 10/2001.
De asemenea, arată că intimații-contestatori au primit despăgubiri pentru imobilele ce au aparținut autorilor lor, iar prin notificarea nr.1053/2005, aceștia nu au solicitat restituirea în natură a imobilului sau a unei părți din acesta, ci doar acordarea diferenței de valoare dintre cea primită și cea din actuala cerere, neputându-se prevala de dispozițiile art.2 din Legea 10/2001.
Totodată, susține că intimaților contestatori nu le sunt aplicabile nici dispozițiile art.14 al. 1 din legea 10/2001 și art.7 alin.2 din aceeași lege, iar cu privire la Hotărârea nr.284/1996 a Comisiei Județene P, prin care intimaților li s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent asupra imobilului compus din construcții și suprafața de 600 mp teren, din care fac parte și cei identificați prin raportul de expertiză reținut de către instanța de fond, arată că intimații contestatori nu au contestat în nici un fel această decizie.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond menținerea deciziei nr.155/2006 emisă de Primarul Orașului
Avocat, având cuvântul pentru apelanții, susține oral motivele de apel, arătând că prin dispoziția nr.155/2006 Primăria Orașului S răspunde în tot solicitărilor contestatorilor în sensul acordării de măsuri reparatorii prin echivalent.
Cu ocazia depunerii contestației la tribunal, contestatorii au formulat un plus petita, prin care solicitau pentru prima dată o restituire în natură a unei suprafețe de teren, pretins a fi liberă, eludând procedura specială prevăzută de Legea 10/2001, încercând să mascheze faptul că nu au formulat o notificare expresă, în termenul legal pentru restituirea terenului în natură.
Mai arată că, în realitate, la momentul cumpărării imobilului de către intervenienți, aceștia cunoșteau faptul că proprietatea aparținea Primăriei Orașului sinaia, deoarece intimaților-contestatori le-au fost acordate despăgubiri pe care aceștia le-au acceptat.
Totodată, arată că intimații contestatori susțin fără suport probator că pe terenul în litigiu intervenienții ar fi edificat unele construcții ușoare, deoarece în contractul de vânzare-cumpărare al acestora sunt menționate întocmai construcțiile existente dintotdeauna pe acest teren.
Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației, fără cheltuieli de judecată.
Referitor la apelul formulat de intimații Primarul orașului S, Orașul S și Primăria orașului solicită admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.
Avocat G, având cuvântul pentru apelanții-intervenienți și, declară că își însușește punctele de vedere ale celorlalți apelanți.
Referitor la apelul intervenienților, susține motivele de apel, arătând că tribunalul în mod greșit a admis contestația în ce privește restituirea în natură a terenului în litigiu, dat fiind faptul că prin notificarea formulată, contestatorii nu au solicitat altceva decât diferența dintre valoarea încasată, actualizată cu indicele de inflație, stabilită prin Hotărârea nr.284/1996.
De asemenea, arată că apare ca inadmisibilă contestația formulată, dat fiind faptul că în cauză contestatorii nu au urmat procedura prealabilă instituită prin Legea 10/2001 și au formulat cererea de restituire în natură a terenului pretins liber, cu ocazia depunerii contestației în instanță.
Solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, pe fond respingerea contestației și admiterea cererii de intervenție, cu cheltuieli de judecată.
Avocat, având cuvântul pentru intimații contestatori solicită respingerea tuturor apelurilor formulate în cauză.
Cu privire la susținerea apelanților intimați în sensul că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Legii 1/2009, arată că dispozițiile acestei legi nu sunt incidente, dat fiind faptul că în cuprinsul său nu se face referire că măsurile respective se vor aplica și cauzelor în curs de judecată, cu atât mai mult cu cât nu sunt emise nici normele metodologice ale aplicării acestei legi.
Cu privire la susținerea apelanților că nu s-a solicitat restituirea în natură ci obținerea de măsuri reparatorii prin echivalent bănesc, arată că este neavenită, deoarece, așa cum rezultă din notificarea nr.1053/28.11.2005, contestatorii au solicitat restituirea în natură și a unei părți din terenul de 600 mp întrucât este liber.
Referitor la susținerea apelanților în sensul că suprafața de teren de 185 mp nu poate fi restituită întrucât nu are calitatea de teren liber, arată că este nefondată, deoarece așa cum rezultă din raportul de expertiză, suprafața de teren restituită de instanța de fond, nu afectează construcțiile intervenienților și nici ieșirea acestora la calea publică.
Solicită respingerea apelurilor formulate în cauză ca nefondate, cu cheltuieli de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții intimați, declară că achiesează la concluziile formulate de apelanții intervenienți.
Avocat, având cuvântul pentru apelanții intervenienți, declară că achiesează la susținerile formulate de apelanții intimați și apelanții intervenienți, depune la dosar concluzii scrise și face precizarea că la instanța de fond toate părțile au formulat obiecțiuni la raportul de expertiză întocmit în cauză, dar le-au fost respinse.
CURTEA
Deliberând asupra apelurilor civile de față, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 4368/2006, contestatorii au solicitat in contradictoriu cu intimații Primarul Orașului S, Primăria S și Orașul S - prin Primar, anularea în parte a dispoziției nr. 155/2006 emisă de Primarul Orașului S în baza Legii nr.10/2001, în sensul de a se dispune restituirea în natură a terenului liber și acordării de despăgubiri numai pentru diferența de valoare.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că, prin dispoziția mai sus menționată s-a constatat calitatea lor de persoane îndreptățite a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, pentru diferența de valoare încasată, actualizată cu indicele de inflație, stabilită prin hotărârea nr.284/1996 a Comisiei Județene P pentru aplicarea Legii nr.112/1995, pentru imobilul compus din locuință, anexă, garaj și teren în suprafață de 600. și valoarea corespunzătoare a imobilului conform standardelor internaționale de evaluare.
S-a mai arătat că dispoziția respectivă este nelegală sub aspectul faptului că nu s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren liberă de construcția de 600 mp, ce nu a făcut obiectul vânzării și la care sunt îndreptățiți, potrivit art.7 din Legea nr.10/2001.
La data de 27.06.2008, intervenienții și au formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care au solicitat respingerea contestației, pe considerentul că nu se poate dispune restituirea în natură a terenului în litigiu, întrucât acesta este necesar folosirii construcțiilor înstrăinate în mod legal în baza Legii nr.112/1995.
La termenul de judecata din 7.11.2006 s-au introdus în cauza în calitate de intervenienți și numiții și.
In baza probelor administrate prin sentința civilă nr.858/2007 Tribunalul Prahovaa respins contestația ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut că terenul de 600 mp solicitat de contestatori a li se restitui în natură, nu este teren liber, reprezentând, în realitate, curtea aferentă construcțiilor proprietatea intervenienților, asigurând folosința normală, corespunzătoare a acestor construcții, precum și accesul la calea publică.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatoarea, susținând, în esență, că în mod greșit, in pofida disp.art.7 alin.1,9 si 10 alin.2 din Legea nr.10/2001, tribunalul le-a respins contestația. Astfel, potrivit dispozițiilor legii reparatorii, restul de teren, ce nu a fost înstrăinat intervenienților, trebuie să le fie restituit în natură.
Împotriva aceleiași sentințe, în temeiul art.2931pr.civilă, a declarat apel contestatorul, susținând în esență, punctul de vedere exprimat de apelanta.
In baza art.285 alin.1 pr.civila, curtea din oficiu, a invocat un motiv de nulitate de ordine publică, ce vizează nepronunțarea, de către prima instanță asupra fondului cererii de intervenție admisă în principiu.
Prin decizia civilă nr. 43/2008, Curtea de Apel P, a admis apelurile formulate de către contestatori, a desființat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță, pentru a se pronunța asupra fondului tuturor cererilor cu care a fost investită.
Dosarul a fost reînregistrat la Tribunalul Prahova sub nr-.
La termenul de judecată din data de 9 mai 2008, apărătorul contestatorilor a învederat instanței ca intervenientul a decedat, urmând să fie introduși în cauză, în calitate de succesori, soția supraviețuitoare și și -, în calitate de descendenți gr.
La dosar au fost depuse de către intervenienții, și -,concluzii scrise.
Prin aceste concluzii, intervenienții au arătat că niciuna dintre parcele nu poate fi restituită, inclusiv parcele de 276. si 278. identificate de expertul consilier al contestatorilor, deoarece în cazul restituirii contestatorilor a unei parcele ar însemna ca o parte din construcțiile cumpărate de intervenienți să fie demolate, fapt ce ar determina imposibilitatea acestora de a pătrunde la calea publică de la construcțiile intervenienților.
S-a mai arătat faptul că, contestatorii au primit la finele anului 2005 imobilul situat în- C și un teren de 778. imediat acestea fiind vândute numitului -, proprietarul unui teren ce se învecinează cu terenul intervenienților.
Numitul -, a mai susținut că intervenienții a cumpărat drepturile litigioase de la contestatori, urmând să facă demersuri pentru a acapara și acest teren pentru a-și construi o parcare pentru hotel, în detrimentul intervenienților.
Tribunalul Prahova prin sentința civilă nr.2384 pronunțată la 23 septembrie 2008a admis în parte contestația formulată de contestatorii, prin procurator în contradictoriu cu intimații Primăria Oraș S- prin primar, Primarul or. S, Orașul S-prin primar, intimații-intervenienți, și, a anulat în parte dispoziția nr.155/04.04.2006, emisă de Primarul Orașului S în baza Legii nr.10/2001 în sensul că a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 185 mp identificat prin raport de expertiză, menținând în rest dispoziția contestata.
Prin aceeași sentință tribunalul a respins cererea de intervenție ca neîntemeiată, fiind obligați, în solidar, intervenienții și intimații la plata cheltuielilor de judecata în cuantum de 3134,5 lei.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Prahovaa reținut că din analiza probelor administrate în cauză a rezultat că autorul contestatorilor, au deținut în timpul vieții în calitate de proprietari imobilele situate în S, str.- nr.37 si 37 ce au fost preluate de către stat la 26.07.1948 în baza Legii nr.119/1948 respectiv la 10.12.1958 în baza Decretului nr.92/1950 însă ulterior în urma intrării în vigoare a Legii nr. 112/1995 contestatorilor li s-au acordat despăgubiri în baza hot. nr.248/1996 în valoare totală de - lei pentru imobilul situat în S str.- nr.37 ce a aparținut autorului lor.
În baza Legii nr.10/2001 prin dispoziția nr.707/2005 a fost restituită în natura celor doi contestatori partea de imobil situat in S, str. - nr.37 ce a aparținut bunicului lor având un teren de 778 mp și o construcție cu parter și etaj.
Prin contractul de vânzare cumpărare nr.1503/1996, 1537/1998, intervenienții au cumpărat imobilul din S str.- nr.37 ce a aparținut autorului contestatorilor, respectiv preluat de către stat în baza 92/1950 având două apartamente cu 3 camere și dependințe și respectiv 2 camere, dependințe, anexe și parcele de teren de sub construcție de 111,98 mp și 67,26 mp, construcții care se află pe un teren de 600 mp ce nu a fost înstrăinat.
Din raportul de expertiză tehnică, a reieșit că terenul situat în S str.- nr.37 are suprafața totală de 1378 mp. din care 778 mp împreună cu construcțiile amplasate pe acesta este proprietatea contestatorilor în baza dispoziției nr.707/2005, iar restul de teren de 600 mp pc.t2-3-4-5-6-7-8-9-14, constituie suprafața de teren în litigiu pe care se află construcțiile ce au fost înstrăinate intervenienților, astfel încât ținându-se seama de suprafața de teren necesară unei folosiri normale a tuturor construcțiilor proprietatea intervenienților, de accesul la aceste construcții, de amenajările necesare, de căminele de apă, de anexe, de existența în a terenului cu un zid de sprijin amplasat pe teren, suprafața de teren ce putea fi restituită in natură era de 185 mp pct.2-3-4-A-B-5-6-7-8-9-14.
Faptul că, intervenienții au solicitat întreaga suprafață de teren ca fiind destinată folosirii normale a construcțiilor, nu a constituit un motiv pentru ca instanța de judecată să respingă contestația, deoarece conform art. 7 din Legea nr.10/2001 contestatorii au dreptul la restituirea în natură a suprafeței respective, iar pentru suprafețele vândute, la diferența dintre valoarea încasata si valoarea corespunzătoare a imobilului.
Instanța de fond a mai reținut că, a respinge contestația formulată echivalează cu a aduce atingere substanței dreptului de proprietate al contestatorilor, reiterând astfel, abuzurile săvârșite asupra proprietății particulare din perioada anterioara.
Totodată, tribunalul nu a reținut aspectele invocate de către intervenienții, în sensul că prin restituirea în natură se încalcă dreptul acestora de a avea acces la calea publică, întrucât la data achiziționării construcțiilor cunoșteau situația juridica a terenului pe care se afla calea de acces.
De asemenea, s-a mai reținut că nici susținerile acestora în sensul ca numitul - este cel care dorește sa achiziționeze terenul in litigiu, nu reprezintă relevanță în această speță, față de faptul că nu constituie obiect al prezentului litigiu, reprezentând simple raporturi cunoscute de către intervenienți.
În ceea ce privește solicitarea contestatorilor privind omologarea variantei a I, respectiv a II-a din raportul de expertiză, instanța de fond a respins-o, reținând că prin acea variantă nu se ține seama de suprafața de teren necesară unei folosiri normale a tuturor construcțiilor proprietatea intervenienților, de accesul la aceste construcții, de amenajările necesare, de căminele de apă, de anexe, de existența în a terenului cu un zid de sprijin amplasat pe teren.
Împotriva sentinței pronunțată de Tribunalul Prahova au declarat apel Primăria Oraș S, prin primar, intervenienții, și intervenienții și, toți considerând-o nelegală și netemeinică.
În apelul său Primăria oraș S, prin primar a arătat că prin dispoziția primarului nr.155/4.04.2006 s-au acordat intimaților despăgubiri ca și măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența dintre valoarea încasată de aceștia și valoarea corespunzătoare standardelor internaționale de evaluare și în acest context față și de dispozițiile art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001 și art.7 alin.5 din aceeași lege în conformitate cu care imobilele înstrăinate respectiv construcții și terenuri,în baza Legii nr.112/1995 cu modificările ulterioare nu se restituie în natură, hotărârea instanței de fond apare nelegală.
Intervenienții au susținut că hotărârea instanței de fond este nelegală deoarece s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 185 mp. astfel cum a fost identificată în raportul de expertiză în condițiile în care prin notificările formulate intimații au cerut măsuri reparatorii prin echivalent corespunzătoare imobilului și terenului aferent, anterior aceștia beneficiind de drepturi bănești prin Hotărârile nr. 283 și 284 din 1996, sub acest aspect dispoziția nr.155/4.04.2006 emisă de Primăria oraș S este nelegală întrucât a constatat dreptul intimaților de a beneficia de măsuri reparatorii pentru diferența dintre valoarea încasată și valoarea actualizată cu indicele de inflație.
Au mai arătat apelanții intervenienți că terenul așa zis liber în suprafață de 185 mp nu este liberă ca să poată fi retrocedată deși nu a fost solicitată în natură, constituind o enclavă în interiorul împrejmuirilor ai căror proprietari sunt și a-l restitui în natură intimaților ar însemna să se realizeze un decupaj de teren în interiorul acestor împrejmuiri pentru care intimații au primit despăgubiri și în plus o restituire în natură ar duce la permanente conflicte între părți.
Intervenienții au arătat prin motivele de apel, în esență, că intimații au solicitat prin notificare măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație stabilită prin Hotărârea nr.284/1996, că notificarea lor a fost soluționată favorabil prin dispoziția nr.155/2006 emisă de Primar oraș S, astfel că nu este posibilă restituirea în natură a terenului în discuție cu atât mai mult cu cât terenul nu este liber, el reprezentând curtea aferentă construcțiilor cumpărate de ei, destinată folosinței normale a acestora.
Au mai susținut acești apelanți că prin restituirea suprafeței de 185 mp. intimaților se cedează acestora părți din proprietatea lor, respectiv zidul de sprijin din piatră, scara de acces spre drumul public care constituie singurul acces și izolează construcția proprietatea lor de restul proprietății, în acest fel încălcându-se dreptul lor de proprietate situație ce ar genera permanent conflicte.
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Curtea constată că apelurile de față sunt fondate, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare astfel:
Din probatoriul administrat rezultă că autorii contestatorilor și au dobândit în proprietate imobilele situate în S,- și 4. care au fost preluate de stat în baza Legii nr.119/1948 și a Decretului nr.92/1950.
Ulterior apariției Legii nr.112/1995 prin hotărârea nr. 248/1996 a Comisiei de aplicare a Legii nr.112/1995 s-au acordat contestatorilor intimați despăgubiri în valoare totală de 86.706.276 lei pentru imobilul situat în S,- ce a aparținut lui.
Ulterior în baza Legii nr.10/2001 prin dispoziția nr. 707/2005 s-a dispus restituirea către contestatori a părții din imobilul situat în S- ce a aparținut bunicului compus din 770 mp. și construcție cu parter și etaj, prin contractele de vânzare cumpărare nr. 1503/1996, nr. 1537/1998, vânzându-se intervenienților imobilul din S, - nr.37 fost proprietatea lui preluat de stat în baza Decretului nr.92/1950 compus din două apartamente cu 3 camere și dependințe și respectiv 2 camere și dependințe și parcelele de teren de sub construcții de 111,98 mp. și 67,26 mp., construcțiile aflându-se pe un teren de 600 mp. ce nu a fost înstrăinat.
Din totalul terenului din S de 1378 mp. suprafața de 778 mp. și construcțiile aflate pe acesta au devenit proprietatea contestatorilor prin dispoziția nr.707/2005 restul de 600 mp. fiind terenul în litigiu pe care parțial se află amplasate construcțiile înstrăinate intervenienților, rămânând în accepțiunea expertului liberă și posibil de restituit suprafața de 185 mp. teren.
În acest context contestatorii au formulat notificările 111/25 iunie 2001 și 1053/28 noiembrie 2005 prin care au solicitat a li se acorda măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele în litigiu, corespunzător valorii de piață imobilului și terenului aferent.
Prin Hotărârile nr.283 și 284/1996 contestatorii au primit despăgubiri, fapt menționat de altfel și în notificarea nr.1053/28 noiembrie 2005 prin care au solicitat în baza Legii nr.10/2001 măsuri reparatorii prin echivalent pentru valoarea încasată actualizată cu indicele de inflație.
Urmare acestei notificări se emite dispoziția nr.155/4.04.2006 emisă de Primar oraș S prin care se recunoaște dreptul intimaților contestatori de a beneficia de măsuri reparatori pentru diferența dintre valoarea încasată și valoarea actualizată a imobilelor în discuție.
Sub acest aspect se constată că prin notificarea 1053/2005 intimații au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent și nu restituirea în natură a terenului ce face obiectul prezentei cauze.
Ceea ce au solicitat au și primit prin dispoziția nr.155/2006 emisă de Primar oraș S și nici nu puteau primi altceva decât au solicitat.
Așa fiind, se constată că în ce privește această critică toate apelurile sunt întemeiate deoarece instanța de fond respectiv Tribunalul Prahova nu putea să anuleze în parte dispoziția nr.155/4.04.2006 emisă de Primar oraș S în baza Legii nr.10/2001 și să dispună restituirea în natură a terenului de 185 mp. chiar și în condițiile în care acesta ar fi fost liber în sensul legii.
Cea de-a doua critică formulată de apelanții intervenienți în sensul că nu putea dispune restituirea în natură a terenului pentru că acesta nu este liber, este de asemenea întemeiată.
Din expertiza efectuată în cauză, din planșele fotografice depuse la dosar rezultă că această porțiune de 185 mp. teren se află situată în interiorul curții unde sunt amplasate imobilele proprietatea intervenienților dobândite conform Legii nr. 112/1995 și nu poate fi restituită în natură deoarece ea deservește proprietățile intervenienților, pe acesta se află scara de acces, zidul de piatră de sprijin, și împrejmuirile terenului, constituind o enclavă în interiorul acestor împrejmuiri.
În plus, a-l restituit în natură ar însemna a se crea o permanentă stare conflictuală între părți, a se aduce atingere drepturile de proprietate ai actualilor proprietari ai construcțiilor care au fost dobândite conform Legii nr.112/1995, neputându-se discuta de reaua credință a intervenienților la momentul dobândirii imobilelor deoarece aceștia au cumpărat imobilele după ce contestatorilor li s-au acordat despăgubiri bănești.
Terenul în discuție deservește folosinței normale a construcțiilor proprietatea intervenienților,face parte din curtea acestora, este unicul acces la calea publică, astfel că nu îndeplinește cerințele de a fi liber spre a putea fi restituit în natură.
Si sub acest aspect apelurile intervenienților sunt fondate.
Cât privește prima critică formulată de Primăria oraș S, în sensul că terenul nu poate fi restituit în natură date fiind prevederile art.7 alin.1 și 5 din Legea nr. 1/2009 care a modificat Legea nr.10/2001 în conformitate cu care imobilele înstrăinate în baza Legii nr.112/1995 (construcții și terenuri) nu se pot restituit în natură și că acesta ar fi textul de lege pentru care se impunea a se respinge contestația intimaților, urmează a se observa că este neîntemeiată, dat fiind faptul că aceste dispoziții introduse prin Legea modificatoare nr.1/2009 au intrat în vigoare la 30 ianuarie 2009, ori contestatorii au formulat notificarea anterior apariției acestei legi și intrării ei în vigoare.
Având în vedere toate aceste considerente, Curtea apreciază că toate apelurile sunt întemeiate urmând ca față de dispozițiile art. 296 să fie admise, și pe cale de consecință a se schimba în tot sentința și pe fond a se respinge contestația formulată de intimați.
Față de o atare soluție se impune a se admite și cererea de intervenție formulată de intervenienții și chiar dacă prin această cerere intervenienții nu au făcut decât apărări fără a solicita ceva anume.
În baza art.274 Cod pr.civilă urmează ca intimații să fie obligați să plătească apelanților intervenienți suma de 500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu pentru apărător, apelanții Primăria oraș S prin primar și apelanții nesolicitând cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelurile formulate de intimații PRIMARUL ORAȘULUI S, ORAȘUL S și PRIMĂRIA ORAȘULUI, cu sediul în S,-, Cod poștal -, Județ P și de intervenienții, toți domiciliați în S, str. -, nr. 37 A, Cod poștal -, Județ P, și, ambii domiciliați în S, str.-, nr. 37, Cod poștal -, Județ împotriva sentinței civile nr.2384 pronunțată la 23 septembrie 2008 de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu contestatorii, domiciliat în B,-,. 43,. B,. 46, sector 4, Cod poștal -, domiciliată în B,-,. 8 A,. B,. 2,. 1, sector 4, Cod poștal -,prin procurator, domiciliat în,-, Cod poștal -, Județ I, și în consecință;
Schimbă în tot susmenționata sentință, și pe fond respinge contestația formulată de intimații, prin procurator, împotriva dispoziției nr.155/4.04.2006 emisă de primar oraș S în baza Legii nr.10/2001.
Admite cererea de intervenție formulată de intervenienții și.
Obligă intimații să plătească apelanților intervenienți și suma de 500 lei cheltuieli de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 mai 2009.
Președinte, Judecător,
- - - - -
Grefier,
- -
Red.EM/BA
13 ex./15.05.2009
f- Trib.
operator de date cu caracter personal
număr notificare 3120/2006
Președinte:Mioara Iolanda GrecuJudecători:Mioara Iolanda Grecu, Eliza Marin
