Speta Legea 10/2001. Decizia 21/2010. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
DECIZIE Nr. 21
Ședința publică de la 24 Februarie 2010
completul format din:
PREȘEDINTE: Valerica Niculina Grosu JUDECĂTOR
- - - - - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare apelul civil promovat de apelantul-pârât CENTRUL DE B împotriva sentinței civile nr. 887 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat pentru intimata, lipsă fiind aceasta din urmă și reprezentantul apelantul.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefierul de ședinței, învederând instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, iar prin serviciul arhivă al instanței s-au atașat la filele 123 și 126 dosar răspunsurile la relațiile solicitate la termenul anterior de la Primăria Municipiului B și de la Spitalul Județean de Urgență B, după care:
Instanța, constată că s-a răspuns adreselor din 3.03.2010 ( fl. 121, 122 ) cu adresele 65049/2010 ( fl. 123-124 ) și 1104/2010 ( fl. 126 ); pune în discuție cererea de cercetare la fața locului formulată de apelantă prin cererea de apel și dacă mai sunt alte cereri.
Avocat pentru intimată, consideră că, față de răspunsurile la relațiile solicitate la termenele anterioare, ar fi necesar a se efectua adresă către Ministerul Sănătății, pentru a se comunica anexa nr.27 la nr.866/16.08.2002; apreciază că nu este necesară cercetarea la fața locului față de probele administrate.
Instanța, față de cererea intimatei contestatoare prin apărător, apreciază că nu se impune a i se da curs întrucât se consideră lămurită asupra regimului juridic al terenului având în vedere răspunsurile la relațiile solicitate; prin urmare respinge cererea de se efectua adresă către Ministerul Sănătății. De asemeni, față de aspectele ce se doresc a fi probate cu cercetarea la fața locului, în contextul probelor administrate și a poziției procesuale a intimatei, apreciază ca neutilă cauzei cererea de cercetare locală formulată de apelantă în cererea de apel ( art. 295 alin.2 pr.civ. )
Avocat pentru intimată, arată că nu mai are alte cereri de formulat, solicitând cuvântul pentru dezbateri.
Nemaifiind alte cereri și/sau excepții de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru intimată, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică, avându-se în vedere că din adresa emisă de Ministerul Sănătății rezultă că din suprafața totală revendicată se poate restitui suprafața de 452m.p. teren, fapt ce echivalează cu o recunoaștere a dreptului de proprietate asupra terenului. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra apelului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 887/20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosar -, s-a admis contestația formulată de contestatoarea împotriva Deciziei nr. 23/2008 în contradictoriu cu intimatul Centrul de B, s-a anulat decizia și a fost obligată intimata să restituie contestatoarei, în natură, suprafața de 720. situată în B la pct. Centrul de B și identificată în schița anexă la raportul de expertiză întocmit de expert.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că:
Prin Decretul Lege nr. 92/1950 a fost expropriată suprafața de 2171 mp situată în B,- de la autorul contestatoarei, .
Prin notificarea nr.14 bis/4.02.2002 a fost solicitată restituirea acestei suprafețe de către, moștenitoarea lui, în baza Legii nr. 10/2001.
Cu adresa nr- Primăria municipiului Baî naintat notificarea către pârâtă, în conformitate cu dispozițiile art. 27 din Legea 10/2001, pentru ca aceasta să soluționeze notificarea cu privire la suprafața de 720 mp cu privire la care s- stabilit prin raportul de expertiză extrajudiciară întocmit de expert că este deținută de pârâtă.
Prin decizia nr. 23/6.06.2008 pârâta a stabilit că "suprafața revendicată de 452 mp, de către doamna afectează condițiile tehnice, funcționarea Centrului Județean de B, ea neputând fi retrocedată întrucât ar afecta întreaga activitate transfuzională de pe toată raza municipiului și județului B".
După cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, din suprafața de 708,10 deținută prin identificare, 264,5 mp sunt ocupați de clădirea centrului de B, iar 443,6 mp este suprafața neafectată de construcții și utilități.
De asemenea, în suplimentul la raportul de expertiză se precizează că accesul utilajelor și al donatorilor se poate face prin zona estică de pe terenul Spitalului Județean
Așadar motivul respingerii notificării nu subzistă, terenul găsit liber poate fi restituit în natură către contestatoare.
Cu privire la apărările formulate de către pârâtă s-a reținut că acestea se contrazic cu cele reținute prin chiar decizia contestată în care se specifică că terenul solicitat se află "în patrimoniul entității noastre, în baza Legii proprietății și reformei în justiție nr.247/2005".
În consecință față de poziția exprimată chiar de către pârâtă prin decizia contestată și în lipsa unor dovezi contrare, instanța a apreciat că acesta are calitatea de unitate deținătoare în sensul art. 25 din Legea 10/2001.
S-a mai observat că precizarea făcută de către expert în suplimentul la raport, cum că terenul nu se află în proprietatea Centrului a fost făcută pe baza afirmațiilor pârâtei.
Pentru considerentele expuse s-a admis contestația și s-a anulat decizia contestată cu obligarea pârâtei la restituirea în natură a suprafeței identificată de expert ca fiind liberă.
Împotriva sentinței s-a declarat apel în termen, legal scutit de plata taxelor judiciare, de către intimatul Centrul de B, cauza înregistrându-se pe rolul Curții de APEL BACĂU sub nr-.
Apelanta a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie și nelegalitate, invocând, în esență, următoarele aspecte:
- lipsa calității de unitate deținătoare, față de faptul că nu a preluat în patrimoniu, potrivit HG961/1990 și Ordinului MS 7/1992, și terenul solicitat prin notificare, teren identificat în expertize și în planurile de situație ca fiind în proprietatea Statului Român și administrarea Ministerului Sănătății; prin urmare, a apreciat că notificarea trebuia adresată spre soluționare Spitalului Județean B ( argumente punctele 1-3 );
- suprafața de teren neafectată de construcții nu poate fi restituită în natură pentru că afectează buna funcționare a instituției, în sensul că pe ea este amplasată intrarea principală de la - - ( trepte și alee betonată ) și servește pentru parcarea mașinilor cu care se efectuează deplasarea în județ pentru activitatea de colectare a sângelui; a mai arătat că momentan accesul se face pe altă cale ( prin partea de vest a clădirii ), însă față de faptul că anterior Spitalul le-a interzis intrarea pe porțile sale, se impune menținerea accesului pe intrarea principală aflată pe terenul solicitat de către intimata contestatoare ( punctele 4-5 ).
- nu este posibilă restituirea terenului de sub construcție pentru că s-ar ajunge la demolarea a Jd in aceasta ( punctul 6 ).
În susținerea apelului s-au depus înscrisuri - schițe raport extrajudiciar, proces verbal predare-primire/28.10.1992, descriere mijloc fix, Instrucțiuni DB 337/3615/IF/16.01.2003, G 866/2002 ( fl. 6-14 ), Ordin 7/10.01.1992 ( fl. 33 ), adresa 46953/2009, schița cadastrală a Spitalului Județean B din august 2009 ( fl. 44-46 ) - și s-a solicitat admiterea unei cercetări la fața locului ( în cerere de apel ), probă respinsă ca neutilă soluționării cauzei.
La 4.12.2009 ( fl. 43 ), apelanta a invocat excepția lipsei calității sale procesuale în cauză, excepție ce nu a fost analizată în condițiile art. 137.pr.civ. întrucât vizează în realitate calitatea sa de unitate deținătoare a imobilului în accepțiunea Legii 10/2001 ( confuzie pe care a făcut-o și la fond - a se vedea precizarea de la termenul din 17.12.2008 și calificarea de făcută la același termen de către instanța de fond ), iar această apărare constituie și motiv de apel, urmând a fi analizat ca atare.
Legal citată, intimata contestatoare nu s-a prezentat personal, însă prin apărător angajat a formulat cereri și concluzii de respingere a apelului ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Din oficiu, instanța a dispus completarea probatoriului pentru dovedirea calității de persoană îndreptățită a intimatei contestatoare ( fl.23, 40, 47, 59-77,101 ), a modului de preluare a imobilului ( fl. 70 ) și a regimului juridic al terenului ( fl. 24-28, 31, 34-36, 47-52, 88-100, 106-117, 123-126 ), sens în care a pus în vedere intimatei să dovedească legătura de rudenie cu și faptul că este singura moștenitoare acceptantă a succesiunii autorului, Primăriei B să înainteze întregul dosar constituit pe baza notificării nr. 14 bis/2002, iar Spitalului Județean, Consiliului Județean B și Consiliului Local B să facă dovada terenurilor rămase în proprietatea statului/respectiv trecute în proprietatea publică a județului/municipiului - conform nr.HG 866/2002, 867/2002, 1705/2006, OG70/2002 - din terenul ce a fost aferent Spitalului Județean B până în 1992.
Examinând apelul în raport de motivele invocate, de actele și lucrările dosarului și față de dispozițiile art. 295.pr.civ. constată caracterul său întemeiat, justificat de considerentele ce se vor dezvolta:
Nu s-a contestat în cauză ( în această fază procesuală ) calitatea intimatei contestatoare de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Legii 10/2001 - fiind nepoată de soră a autorului ( fl. 40, 74-77 apel ), fost proprietar al imobilului casă și teren în suprafață de 2.171. din B,- ( fost nr. 44 - fl. 71 apel) conform rolului/1967, fișei juridice a imobilului, adresei 51/2007 a "" B și anexei la Decretul de naționalizare 92/1950( fl. 62-68, 70-71 ) -, nici preluarea abuzivă în condițiile art. 2 pct.1 lit."a" din Legea 10/2001 republ. cu modif. și nici promovarea în termen a notificării nr. 14 bis/2002 ( fl. 56 apel ). Prin urmare aceste aspecte nu mai pot forma obiectul analizei prezentului apel conform art. 295 alin.1 pr.civ.
1. S-a contestat în schimb de către apelantă că ar avea calitatea de unitate deținătoare a imobilului ( "că ar avea calitate procesuală în cauză" ) - reprezentat de suprafața de 720. ( din totalul de 2.171. ), pentru care i s-a înaintat de către Primăria Municipiului B, cu adresa 10/1633/5.07.2007 ( fl. 84 apel ), spre soluționare, notificarea 14 bis/2002 - invocându-se că proprietatea asupra terenului aparține Statului Român, fiind în administrarea Ministerului Sănătății, că nu are în patrimoniu terenul, ci doar clădirea, că Primăria știa aceste aspecte și trebuia să înainteze notificarea Spitalului Județean, că activitatea sa este deosebit de importantă la nivelul județului și nu este drept să se creeze disfuncții în activitatea sa.
Drept urmare, apelanta a apreciat că notificarea trebuia înaintată spre soluționare Spitalului Județean
Această critică nu poate fi însă primită, din moment ce:
- Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001, republ. cu modif. forma de la data investirii apelantei cu soluționarea notificării ( 5.07.2007 ), aprobate prin HG250/2007, definesc noțiunea de unitate deținătoare ca fiind fie entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică), fie entitatea cu personalitate juridică care are înregistrat în patrimoniul său, indiferent de titlul cu care a fost înregistrat bunul care face obiectul legii (regii autonome, societăți/companii naționale și societăți comerciale cu capital de stat, organizații cooperatiste);
Pornind de la aceste dispoziții se constată că, în cauză, operează prima teză a textului menționat.
* Astfel, imobilul ce face obiectul legii este suprafața de 720. ( găsiți la măsurătoare 708,10. ) - așa cum rezultă din art. 6 din Legea 10/2001, republ. cu modif. (Prin imobile, în sensul prezentei legi, se înțeleg terenurile,cu sau fără construcții); Prin urmare, nu prezintă relevanță construcția aflată pe acest teren, și astfel nici faptul că aceasta este în domeniul public al statului și administrația Ministerului Sănătății prin ordonator terțiar Institutul Național de ( anexa 15 la HG 1705/2006 - fl. 100 apel ) - for tutelar apelantei ( fl. 32 apel ).
* Ca și regim juridic, acesta este în proprietatea privată a statului, fiind în administrarea Ministerului Sănătății - fapt necontestat de nici una din părți ( recunoscut chiar expres de apelantă - fl. 3, 20, 32, 41, 43, 47 ) și confirmat de coroborarea următoarelor situații:
- terenul nu se regăsește printre cele menționate de art. 3 din Legea 213/1998 ( ca aparținând domeniului public ), aplicându-i-se dispozițiile art. 4 din același act normativ (ART. 4 Domeniul privat al statului sau al unităților administrativ-teritoriale este alcătuit din bunuri aflate în proprietatea lor și care nu fac parte din domeniul public. Asupra acestor bunuri statul sau unitățile administrativ-teritoriale au drept de proprietate privată);
- nu se regăsește nici printre cele deținute de Spitalul Județean B după semnarea protocolului cu apelanta din 1.10.1992, și care au trecut din domeniul privat al statului și administrarea Ministerului Sănătății și Familiei în domeniul public al Județului B ( conform HG867/2002 ), respectiv în domeniul public al Municipiului B ( conform HG866/2002 ) - a se vedea în acest sens evidența Consiliului Județean B privind clădiri și teren, comunicată cu adresa 12609/2010 ( fl. 88 - 99, fl. 45-46 apel) coroborată cu răspunsul Spitalului Județean B nr. 1104/23.02.2010 ( fl. 126 apel ), respectiv evidența Consiliului Local B comunicată cu adresa 65021 /27.01.2010 ( fl. 106-109 apel );
* Apelanta are personalitate juridică și nu a contestat nicicând că ar avea în administrare și terenul pe care-l folosește în fapt, afirmând chiar că-l are în patrimoniu - decizie 23/2008, adresa 1539/27.08.2007, fl. 3, 7 fond -, respectiv în administrare - în baza unui protocol de primire (fila 47), aspect neprobat însă, dar nici contestat. Nu interesează însă dacă avea/are sau nu terenul în patrimoniu, neaplicându-se teza a II- a textului din norme ce definește unitatea deținătoare, ci doar să îl dețină în numele statului.
Fiind unitate deținătoare, apelanta avea competența și de a soluționa notificarea conform acelorași norme metodologice aprobate prin HG250/2007 ( entitate învestită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare cu privire la un bun care nu se află în patrimoniul său), având și acceptul Ministerului Sănătății - Institutul Național de ( fl. 7 fond ).
- Natura juridică actuală a imobilului nu poate împiedica restituirea imobilului dacă sunt îndeplinite celelalte condiții ale legii. În acest sens sunt dispozițiile alin.2 al punctului 6.1 din Norme ( conform căruiaÎn cursul procedurii administrative de soluționare a notificărilor nu prezintă relevanță afectațiunea juridică actuală a imobilelor solicitate, fiind fără relevanță juridică calificărileLegii nr. 213/1998, cu modificările și completările ulterioare, sau alte acte normative subsidiare acesteia).
- Nici calitatea deținătorului ori importanța activității sale, nici faptul că anterior notificarea a fost adresată altei instituții nu au relevanță în cadrul procedurii speciale reparatorii a Legii 10/2001, fapt decurgând din dispozițiile punctului 9.1 din Norme (Sintagma indiferent în posesia cui se află în prezent are semnificația, pe de o parte, că incidența legii este stabilită erga omnes, indiferent de calitatea deținătorului (minister, primărie, instituție publică, societate comercială cu capital de stat, organizație cooperatistă și altele asemenea) și, pe de altă parte, are semnificația stabilirii momentului în funcție de care se face calificarea unității deținătoare, respectiv cel care deținea imobilul respectiv la data intrării în vigoare a legii (prezent se raportează la momentul nașterii juridice a dreptului la restituire). În cazul în care, după data intrării în vigoare a legii, un imobil notificat potrivit legii a fost transferat în administrarea unei alte entități, aceasta din urmă devine entitate deținătoare învestită cu soluționarea notificării. Entitatea inițial notificată are obligația de a transmite notificarea și documentația aferentă entității deținătoare și totodată de a înștiința în mod expres persoana îndreptățită despre această situație).
2. S-a mai contestat că ar putea fi restituită în natură suprafața neocupată de clădire, fără afectarea majoră a activității Centrului prin împiedicarea accesului autoturismelor ce-l deservesc și a pacienților, respectiv a parcării respectivelor autoturisme.
Nici această susținere nu va fi primită întrucât: - * - legiuitorul a prevăzut expres ce terenuri nu pot fi restituite în natură ( respectiv cele ce sunt afectate servituților legale - străzi, trotuare, parcări amenajate și altele asemenea - și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale - conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare calibru, adăposturi militare și altele asemenea - conform punctelor 10.1 și 10.3 din Norme ), iar suprafața de 443,60. - identificată cu albastru în expertiza ( fl. 52 fond ) nu are o astfel de afectațiune.
Astfel, pe respectiva suprafață nu este amenajată nici o parcare, ci partea de nord este utilizată ocazional la staționarea utilajelor ce deservesc centrul( conform susținerilor apelantei - fl. 58 fond, 4 apel -, confirmate de expert - fl. 63-65 fond - și necontestate de către contestatoare ). Mai mult în lipsa unor probe contrare din partea apelantei, nu se poate reține că acesta este singurul teren pe care se poate staționa; din expertiză rezultă că nimic nu împiedică staționarea lor pe terenul din partea de vest a centrului sau pe terenul din partea de sud-est, cu atât mai mult cu cât nu s-a invocat și nici probat care este numărul de autoturisme cărora trebuie să li se asigure un loc de parcare.
De asemenea, această suprafață de teren nu este singura pe care se poate face accesul mașinilor, a personalului și a pacienților, ci există posibilitatea utilizării căilor de acces menționate de expert în completarea la raport - fl. 65 fond; Dar aceasta numai dacă intrarea din partea de est ar fi funcțională; ori, chiar apelanta a recunoscut că accesul din partea de est nu este în prezent utilizat pentru că este degradată copertina și ar pune în pericol viețile omenești, apelându-se la intrarea din partea de vest ( fl. 4 apel ).
Mai mult, nu se poate reține că pe terenul în litigiu s-a constituit încă de la construcția clădirii singura cale de acces dinspre - - ( așa cum se susține în cererea de apel ) întrucât:
- nu s-a dovedit această susținere conform art. 1169.civil;
- accesul auto și pietonal nu se pot realiza în mod practic dinspre stradă datorită gardului cu fundație din beton ce închide acea latură ( vezi concluzii expertiză -fl. 63 fond -, punct 2 obiecțiuni făcute de pârâtă fl. 57 fond și inventar fl. 30 fond, probe nerăsturnate prin contraprobe până în prezent ).
Nici susținerea că Spitalul Județean i-ar fi interzis în timp accesul pe poarta sa nu poate fi reținută ca impediment al restituirii în natură în lipsa unui minim de probatoriu în acest sens( rămâne o simplă afirmație ).
- * - a recunoscut inițial că poate restitui în natură 452. conform adresei 145/20.02.2008 - fl. 6 fond.
3. Este întemeiată însă critica vizând imposibilitatea restituirii în natură a suprafeței de 264,50 ocupată de o porțiune a clădirii Centrului.
În acest sens este de observat că instanța de fond a dispus retrocedarea în natură și a terenului de sub construcție, trecând nu numai peste voința contestatoarei ( fl. 55 fond ), ci și peste dispozițiile legii 10/2001 - art. 10(2)În cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Prin urmare, în contextul expus, se justifică admiterea apelului numai pentru acest ultim motiv, schimbarea în parte a sentinței sub aspectul înlăturării măsurii restituirii în natură a acestei suprafețe ( 264,50. ); astfel, se va obliga pârâta la restituirea în natură numai a suprafeței de 443,60. liberă și la înaintarea de propunere pentru despăgubiri pentru 264,50.
Va fi menținută dispoziția privind anularea Deciziei 23/2008.
Se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul civil promovat de apelantul-pârât CENTRUL DE B împotriva sentinței civile nr. 887 din 20.05.2009, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că admite în parte contestația astfel precizată.
Obligă pârâta să restituie în natură reclamantei suprafața de de 443,60. teren, identificată cu albastru în schița anexă la raportul de expertiză ( 52 fond) și să înainteze propunere de acordare de despăgubiri pentru diferența de 264,50. ce nu poate fi restituită în natură conform art.26 Lg.10/2001 republicată cu modificări.
Menține dispoziția privind anularea Deciziei 23/2008.
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 24.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
red.sent.
red.dec./ 01.03.
tehnored. /5 ex./03.03.
Președinte:Valerica Niculina GrosuJudecători:Valerica Niculina Grosu, Petrina Manuela Aștefănesei
