Speta Legea 10/2001. Decizia 212/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 212/A/2009
Ședința publică din 2 iulie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Carmen Maria Conț
JUDECĂTOR 2: Silvia Nicorici
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare apelul declarat de reclamanții, - și împotriva sentinței civile nr. 334 din 27 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe pârâtul intimat
PRIMARUL COMUNEI, având ca obiect plângere la Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, nu se prezintă nimeni.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de taxă judiciară de timbru și de timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, la prima strigare a cauzei, instanța constată că, prin registratura instanței, la data de 30.06.2009, reclamanții apelanți, prin reprezentantul lor, avocat, din Baroul Sălaj, au depus la dosar o cerere, prin care solicită judecarea cauzei și în lipsă. Totodată, constată că la cererea mai sus menționată, a fost anexată împuternicirea avocațială cu nr. 114/2009, prin care a fost împuternicit domnul avocat, pentru redactarea motivelor de apel.
Instanța lasă cauza la a doua strigare, pentru a da părților posibilitatea să se prezinte la dezbateri.
La a doua strigare a cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă nimeni.
Având în vedere că, prin cererea depusă la dosar la data de 30.06.2009, reclamanții apelanți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, Curtea, după deliberare, în baza actelor de la dosar, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 334/27.02.2009, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții, și, în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei, având ca obiect anularea dispoziției nr. 353/24.02.2008, precum și obligarea pârâtului la stabilirea măsurilor reparatorii în favoarea reclamanților, în baza Legii nr. 10/2001, pentru imobilul "moară țărănească", înscris în CF nr. 630 nr. top 193, reținându-se în considerentele sentinței faptul că reclamanții nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului de către stat.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel, în termen legal, reclamanții, și, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței instanței de fond, cu consecința admiterii acțiunii reclamanților, invocând în motivarea apelului faptul că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât nu a ținut seama de " nominal cu morile țărănești propuse pentru suprimare în județul S, din partea comisiei speciale instituite în baza Ordinului nr. 16933/1948 a MAI", tabel din care rezultă că moara proprietatea familiei și a fost propusă pentru suprimare. Indiferent că a fost naționalizată, suprimată sau demolată de către regimul comunist, măsura tot abuzivă era și, în consecință, foștii proprietari sau moștenitorii acestora sunt îndreptățiți la despăgubiri. S-a mai invocat de către apelanți adresa eliberată de Arhivele Statului S, cu nr. 41/C/14.02.1991, din care rezultă preluarea abuzivă a imobilului în litigiu de către Statul Român, cu referire la "tabel cu morile naționalizate comerciale și țărănești și centrele urbane și rurale din anul 1948".
Apelul este fondat.
Cu privire la circumstanțele de fapt ale cauzei:
Prin dispoziția nr. 353/24.09.2008 emisă de Primarul comunei, s-a respins notificarea nr. 32/E/13.06.2001, formulată de reclamanții, și, având ca obiect acordarea măsurilor reparatorii în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul moară țărănească, înscris în CF nr. 630, nr. top 193, motivat pe faptul că notificatorii nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului ( 2 dosar fond).
Concret, prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, prin intermediul executorului judecătoresc, înregistrată sub nr. 32/E/13.06.2001, reclamanții apelanți, și au solicitat acordarea despăgubirilor bănești cuvenite în temeiul Legii nr. 10/2001 pentru imobilul "moară țărănească", preluat în mod abuziv de către stat în anul 1948 și apoi demolat, arătând în motivarea notificării faptul că moștenitorii proprietarilor tabulari sunt și soția, decedați în anii 1961 și 1964, calitate în care le revine cota de 2/3 parte din acest imobil, înscris în CF nr. 630 nr. top 193 ( 28 dosar fond).
Din xerocopia cărții funciare evolutive nr. 630, depusă in extenso la dosarul de fond ( 15-18,. 64-66), rezultă faptul că, în această carte funciară, au fost înscrise inițial trei imobile: A + 1, nr. top 192, constând din teren intravilan în suprafață de 930 stj. (3348 mp.); A + 2, nr. top 193, constând din "trei căși, moară, curte și grădină cu încă una casă", cu suprafața de 1 jugăr 280 stj. (6763 mp.) și A + 3, nr. top 196, constând din grădină în suprafață de 287 stj. (1033,2 mp.).
Inițial, asupra acestor imobile s-a întabulat sub B 1, 2 și 3, la data de 24.02.1915, dreptul de proprietate în favoarea numiților, măritată, în cotă de câte 1/3 parte pentru fiecare, cu titlu de drept moștenire.
Sub B 4 și 5, asupra porțiunii de proprietate de sub B 3 lui, în baza contractului de schimb din 20.01.1932, se întabulează dreptul de proprietate în favoarea lui și soția născută Pocola, acest fiind una și aceeași persoană cu prorietarul tabular de sub B 1,.
Sub B 6 - B 10, la data de 20.11.1972, în baza certificatului de moștenitor nr. 226/1970 - depus în xerocopie la fila 54 dosar fond -, asupra cotei de 800/4353 părți din terenul de sub A + 1 și A + 2, care reprezintă 800 mp. teren, plus 2/3 părți din casă - fără să existe o precizare care să permită stabilirea cu exactitate a casei asupra căreia poartă această cota de 2/3, dat fiind că în CF erau întabulate patru case () -, asupra porțiunii de sub B 1, 4, 5 lui și soția, prin încheierea de CF nr. 1228/20.11.1972 ( 50 dosar fond), se întabulează moștenitorii, născută, în cotă de 8/24 parte, născută, în cotă de 8/24 parte, în calitate de fiice, născută, în cotă de 2/24 parte, în calitate de noră, și, în calitate de nepoți de fiu, în cotă de câte 3/24 parte fiecare.
Mai apoi, la data de 08.11.1978, în baza contractului autentificat sub nr. 691/08.11.1978, un contract de donație, se radiază minoritatea de pe numele proprietarilor de sub B 9 și 10, se radiază existența morii de pe numărul topografic 193, se notează existența casei de locuit asupra cotelor de proprietate de sub B 6 - B 10, se întabulează dreptul de proprietate în favoarea numitei, născută, cu titlu de donație, asupra cotei de 16/24 părți, din casa de locuit cu anexele gospodărești, asupra porțiunii de proprietate de sub B 6 - B 10.
Prin urmare, în anul 1978 în cartea funciară se face mențiunea notării radierii existenței morii de pe imobilul cu nr. top 193, afirmativ, în baza contractului de donație autentificat sub nr. 691/08.11.1978, însă, din analiza conținutului clauzelor acestui contract de donație, depus în xerocopie la fila 19 dosar fond, rezultă cu evidență faptul că în acest contract de donație nu s-a făcut nici un fel de mențiune cu privire la moara țărănească amplasată pe nr. top 193 din CF nr. 630.
Din actele de stare civilă depuse la fila 68-77 dosar fond, coroborate cu certificatul de moștenitor nr. 226/19.11.1970, rezultă faptul că după defuncții și au rămas ca moștenitori, născută, născută, născută, și ( 54 dosar fond).
Rezultă totodată, faptul că reclamanta este fiica lui, născută, reclamantul este fiul lui, născută, iar reclamanta este, de asemenea, fiica lui, născută.
Reclamanții și-au dovedit, așadar, calitatea de moștenitori după defunctul și soția, respectiv, vocația succesorală legală la moștenirea acestora, cu privire la cota de 2/3 parte din toate imobilele înscrise în CF nr. 630.
Din extrasul eliberat de Arhivele Statului S, înregistrat sub nr. 41/C/14.02.1991, rezultă faptul că în tabelul cu morile naționalizate, comerciale și țărănești, din centrele urbane și rurale, din anul 1948, figurează numiții și, cu bunurile mobile existente în moară, și cu mențiunea că moara împreună cu toate aceste bunuri mobile au fost propuse pentru suprimare ( 20 dosar fond).
Din cazierul de evidență nr. 247 pentru moara țărănească situată în comuna, plasa, județul S, proprietatea numiților și, cazier emis de Ministerul Industriei și Comerțului - Oficiul Economic Județean S, rezultă că, la data de 22.10.1948, în baza dispoziției Comisiei Speciale instituite în baza Ordinului nr. 16933/1948 a MAI, moara proprietatea lui și a fost înscrisă în nominal cu morile țărănești propuse pentru suprimare, în județul S, în baza sus-amintitului ordin ( 10-11 dosar apel), componența morii, respectiv, capacitatea de producție a acesteia, dimensiunile de producție, tipul morii, etc. fiind menționate în fișa documentară pentru "mori țărănești sistematice și prese sau leascuri de oleu", eliberată la data de 20.01.1948 ( 12-13 dosar apel).
Cu privire la dispozițiile legale aplicabile:
Art. 1 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că imobilele preluate în mod abuziv de către stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor, și nerestituite, se restituie, în natură, în condițiile acestei legi, alin. 2 al aceluiași articol, prevăzând că în situația în care restituirea în natură nu este posibilă, se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent.
Art. 6 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, revede faptul că măsurile reparatorii acordate în temeiul acestei legi privesc și utilajele și instalațiile preluate de stat sau de alte persoane juridice odată cu imobilul, în afară de cazul în care au fost înlocuite, casate sau distruse.
Art. 2 alin. 1 lit. a din aceeași lege prezumă caracterul abuziv al preluării imobilelor în temeiul Legii nr. 119/1948, lege care în art. 1 pct. 50 prevedea că se naționalizează "toate morile sistematice având cel puțin un valt dublu pentru sau porumb și o capacitate teoretică de măciniș de minimum un vagon /24 ore de păioase sau de porumb".
Prin urmare, din moment ce exista o lege specială, Legea nr. 119/1948, prin care s-a stipulat, la acel moment, că se naționalizează toate morile, este de prezumat că inclusiv moara obiect al prezentului litigiu a fost naționalizată în temeiul Legii nr. 119/1948, lege care nu a exceptat de la naționalizare nici un fel de mori.
Existând prezumția naționalizării morii în litigiu, în temeiul art. 1 pct. 50 din Legea nr. 119/1948 - prezumție care nu a fost răsturnată de către pârâtul intimat -, prin prisma art. 2 alin. 1 lit. a din Legea nr. 10/2001 republicată, caracterul abuziv al preluării morii în litigiu este dovedit de chiar textul acestei legi.
Este irelevant faptul că Statul Român nu și-a întabulat efectiv în cartea funciară dreptul de proprietate asupra acestei mori naționalizate în temeiul Legii nr. 119/1948, câtă vreme, pe de o parte, dreptul de proprietate al Statului Român s-a dobânditex lege, chiar și fără întabularea acestuia în cartea funciară, în condițiile art. 26 din Decretul-lege nr. 115/1938, iar, pe de altă parte, nu exista nici un impediment în privința aproprierii imobilului de către Statul Român și a folosirii faptice a acestuia, folosire care a culminat cu suprimarea faptică a respectivei mori, independent de faptul că Statul Român și-a întabulat sau nu în CF dreptul de proprietate asupra respectivei mori și aceasta pentru că, după cum bine se știe, caracterul abuziv poartă și asupra unei preluări faptice a unui imobil.
Prin prisma art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 coroborat cu art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, raportat la actele de stare civilă și la certificatul de moștenitor depuse la dosarul de fond, reclamanții au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr. 10/2001, cu privire la această moară țărănească.
Prin prisma art. 24 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, dovada preluării abuzive este conferită chiar prin actul normativ prin care s-a dispus naționalizarea morii în litigiu.
Curtea constată, așadar, că în speță, este vorba despre o preluare abuzivă a morii țărănești aflate în litigiu, amplasată pe numărul topografic 193 din CF nr. 630, că reclamanții sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii pentru această moară - nu doar pentru cota de 2/3 parte ce a aparținut antecesorilor lor, ci chiar pentru întregul imobil, în condițiile art. 4 alin. 4 din Legea nr. 10/2001 republicată, dacă se dovedește că succesorii lui, celălalt coproprietar al morii în litigiu, nu au formulat în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001 notificare pentru cota ce a aparținut autorului lor -, astfel încât în mod nelegal prima instanță a respins acțiunea reclamanților pe motiv că aceștia nu au făcut dovada preluării abuzive a imobilului în litigiu.
Prin respingerea acțiunii reclamanților pe această excepție, Tribunalul a pronunțat o soluție nelegală, cu necercetarea fondului cauzei, soluție ce intră sub incidența art. 297 alin. 1. proc. civ.
Așa fiind, în temeiul tuturor considerentelor anterior expuse și a prevederilor art. 297 alin. 1. proc. civ. se va admite apelul reclamanților, se va desființa în întregime sentința apelată, cu consecința trimiterii cauzei la același tribunal, pentru rejudecare pe fond.
În rejudecare, vor fi avute în vedere toate considerentele expuse în argumentarea prezentei decizii, se vor administra probe pentru a se stabili care a fost componența efectivă a morii la data preluării sale abuzive, pentru a se stabili în concret ce utilaje și instalații au fost preluate de către stat odată cu moara în litigiu, pentru a se stabili în ce condiții a fost demolată această moară, toate acestea fiind menite să stabilească în concordanță cu dispozițiile Legii nr. 10/2001 măsurile reparatorii cuvenite reclamanților.
Eventualele cheltuieli de judecată ocazionate părților vor fi avute în vedere de instanța de rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamanții, - și, în contra sentinței civile nr. 334 din 27.02.2009, dosar nr- a Tribunalului Sălaj, pe care o desființează în întregime și trimite cauza pentru rejudecare pe fond la aceeași instanță, Tribunalul Sălaj.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 2 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
--- - - - - -
Red./dact.MM
6ex./03.07.2009
Jud.fond:
Președinte:Carmen Maria ConțJudecători:Carmen Maria Conț, Silvia Nicorici
