Speta Legea 10/2001. Decizia 213/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(457/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 213
Ședința publică din 6.04.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mariana Haralambe
JUDECĂTOR 2: Fănica Pena
Grefier - - -
- XX -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de apelanții contestatori și -, împotriva sentinței civile nr. 1816 din 16.12.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului
Cauza are ca obiect contestație formulată în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 30 martie 2009, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amâna pronunțarea la data de 6 aprilie 2009 și a decis următoarele:
CURTEA
Asupra apelului civil de față, constată următoarele:
La data de 22 septembrie 2008, reclamanții și - cetățeni români cu domiciliul în SUA prin mandatar au chemat în judecată pe pârâtul Primăria Municipiului B prin Primarul General, solicitând instanței, în baza Legii nr. 10/2001, anularea Dispoziției nr. 9057 din 07 noiembrie 2007, comunicată la data de 21 august 2008, prin care s-a respins - în mod nelegal și netemeinic - notificarea formulată privind restituirea în natură a garajului nr. 30, situat în imobilul din B,-, - 7, sector 6 - garaj vândut în baza Legii nr. 112/1995 conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 426 din 26 noiembrie 1996 și prin care totodată - potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001 s-a propus reclamanților, acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru acest garaj.
În motivarea contestației, reclamanții au arătat că au cumpărat garajul susmenționat, o dată cu apartamentul nr. 22 situat la aceeași adresă, prin contractele de construire locuințe proprietate personală nr. 1934 din 23 martie 1970 și care apoi au fost preluate la stat prin decizia nr. 906/1988 a Consiliului General al Municipiului B potrivit Decretului nr. 223/1974 - decizie necomunicată - fapt ce echivalează cu o preluare fără titlu și care face ca reclamanții să-și păstreze calitatea de proprietari avută la data preluării imobilului, potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001.
Reclamanții au formulat notificare la data de 04 iulie 1995 pentru apartament și garaj în temeiul Legii nr. 112/1995, apoi ulterior în baza Legii nr. 10/2001 la data de 07 iulie 2001.
Prin Decizia Primăriei Municipiului B nr. 9057/2007, reclamanților le-a fost restituit doar apartamentul și predat cu procesul - verbal din 27 august 2008, nu și garajul vândut la data de 26 noiembrie 1996, deși Legea nr. 112/1995 a dispus spre vânzare numai asupra imobilelor care au fost preluate de stat cu titlu, or în speță imobilul a fost preluat fără titlu legal, iar Primăria Municipiului B nu a analizat lipsa de titlu al statului, în prealabil potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, pentru a constata că trebuie restituit și garajul asupra căruia nu s-a pierdut dreptul de proprietate de către reclamanți.
S-a mai arătat că reclamanții au formulat și o acțiune de revendicare față de pârâtul pentru garajul în litigiu, iar prin sentința civilă nr. 3842 din 09 iunie 2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B în dosarul nr- s-a admis acțiunea reclamanților, s-a constatat nulitatea deciziei nr. 906/1988 a Primăriei Municipiului B, fiind obligat pârâtul să lase reclamanților, în deplină proprietate și posesie garajul.
S-au depus la dosar: procura generală autentificată sub nr. 1379 din 01 septembrie 2008, dispoziția Primăriei Municipiului B nr. 9058 din 07 noiembrie 2007, notificările, contractul de constituire, decizia de preluare nr. 906/1988, sentința civilă nr. 3842 din 09 iunie 2008 Judecătoriei Sectorului 6 B, prevăzută cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pârâtul Primăria Municipiului Bad epus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, întrucât garajul a fost vândut cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, devenind incidente prevederile art. 20 din Legea nr. 10/2001, reclamanții având dreptul doar la măsuri reparatorii în echivalent, respectiv despăgubiri care vor fi stabilite potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
S-au atașat și actele care au stat la baza emiterii deciziei contestate, schițe de amplasament, evidența plătitorilor de rol, corespondență privind situația juridică garajului, fotografii.
Prin sentința civilă nr. 1816 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă în dosarul nr- s-a respins contestația ca nefondată.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul Bucureștia reținut că potrivit probelor administrate în cauză, garajul a fost preluat în proprietatea statului conform Decretului nr. 223/1974, care a fost vândut conform Legii nr. 112/1995, cumpărătorului, conform contractului de vânzare - cumpărare nr. 426 din 26 noiembrie 1996, astfel că prin dispoziția contestată s-au aplicat prevederile art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 cu privire la garaj, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, persoana îndreptățită având dreptul,doar la măsuri reparatorii prin echivalent.
Invocarea unei hotărâri judecătorești de admitere a acțiunii în revendicarea garajului în temeiul art. 480 cod civil a fost apreciată ca fiind fără relevanță, câtă vreme sentința depusă la dosar în acest sens, nu a rămas definitivă și irevocabilă - în sensul art. 1169 Cod civil.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel contestatorii și -, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea apelului, s-a arătat că prima instanță a respins în mod greșit contestația, nefiind analizate susținerile contestatorilor în sensul că vânzarea garajului s-a făcut, dimpotrivă, cu respectarea prevederilor Legii nr. 112/1995, întrucât preluarea garajului nr. 30 din- s-a făcut în mod abuziv conform Decretului nr. 223/1974 și sentinței civile nr. 3842/2008 pronunțată de Judecătoria Sectorului 6 B prin care s-a constatat nulitatea deciziei de preluare a garajului la stat și obligarea cumpărătorului la restituirea în natură către reclamanți. Prin soluția instanței - s-a arătat de către apelanți - le-a fost încălcat dreptul la un "bun" potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Or, dată fiind sentința de revendicare, în mod greșit s-a considerat că apelanții - contestatori ar avea dreptul doar la despăgubiri conform art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, în condițiile în care garajul trebuia restituit în natură, conform sentinței de revendicare, singura soluție cu efect reparator, întrucât contractul de vânzare - cumpărare nu a respectat Legea nr. 112/1995, întrucât titlul statului era nul, astfel că vânzătorul nu a avut ce să transfere, respectiv dreptul de proprietate al statului fiind fundamentat pe o preluare abuzivă, iar buna - credință a vânzătorului este exclusă în această situație și în condițiile în care, Legea nr. 112/1995 privea doar vânzarea locuințelor, contractul fiind lovit de nulitate absolută.
S-au solicitat admiterea apelului și admiterea contestației, astfel cum a fost formulată.
În apel s-a solicitat administrarea probei cu înscrisuri privind modul de soluționare a revendicării garajului față de cumpărătorul și privind dovedirea demersurilor constante privind restituirea întregului imobil - apartament și garaj.
Probele au fost respinse, primele ca fiind inutile cauzei, iar următoarele ca fiind neconcludente, raportat și la limitele procedurii speciale instituite de Legea nr. 10/2001.
Apelul nu este fondat.
Curtea constată că în speță, obiectul dedus judecății îl constituie contestația formulată împotriva dispoziției Primăriei Municipiului B de soluționare a notificării reclamanților, prin care instanța este chemată să verifice aspectele de nelegalitate și netemeinicie ale dispoziției contestate, în sensul dacă au fost respectate cerințele Legii de aplicare nr. 10/2001, în care Primăria Municipiului B trebuia să soluționeze cererea notificatorilor.
Or, Primăria Municipiului B prin modul de soluționare a notificării a respectat întocmai prevederile legii speciale de reparație, aplicând legal și temeinic textele de lege - art. 18 lit. c și art. 20 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 - constatând că s-a vândut garajul în litigiu în baza Legi nr. 112/1995, astfel că reclamanții sunt persoane îndreptățite, doar la măsuri reparatorii în echivalent, în speță despăgubiri care vor fi acordate potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 de modificarea și completare a Legii nr. 10/2001.
Susținerea că instanța care trebuie să soluționeze pe fond notificarea, trebuia să analizeze, ca de altfel și Primăria Municipiului B, nulitatea titlului statului, potrivit art. 2 din Legea nr. 10/2001, să constate apoi, nevalabilitatea contractului de vânzare - cumpărare a garajului către și să dispună restituirea bunului în natură, către reclamanți, având în vedere și sentința de revendicare admisă de Judecătoria Sectorului 6 B, este greșită.
Curtea costată că reclamanții nu au solicitat în termenul legal, nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpărare invocat, termenul a expirat, astfel că dreptul material la o astfel de acțiune este prescris conform Decretului nr. 167/1958, astfel că este inadmisibilă ocolirea prevederilor acestei legi, spre a mai analiza, după expirarea termenului legal, valabilitatea contractului, care astfel s-a consolidat în timp, constituind un titlu valabil de dobândire a dreptului de proprietate.
De altfel, apelanții invocă nulitatea absolută și lipsa de bună - credință a cumpărătorului direct în apel, ori instanța nu are căderea să analizeze cereri noi care nu au făcut obiectul sesizării primei instanțe, decât cu încălcarea prevederilor art. 294 Cod de procedură civilă, ceea ce este inadmisibil.
Iar o cerere de constatare a nulității unui contract nu se poate formula, decât în condițiile în care sunt chemate în judecată toate părțile contractante, și nu doar vânzătorul.
Susținerea că potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, instanța de fond, ca și Primăria Municipiului B, trebuia să constate că dreptul de proprietate nu s-a pierdut, este greșită, întrucât textul de lege trebuie coroborat și cu celelalte texte din lege - art. 45, art. 18 lit. c și art. 20 alin. 2 din lege, ceea ce unitatea deținătoare și prima instanță au și făcut, analizând notificarea din perspectiva tuturor textelor aplicabile situației concrete.
Critica în sensul că vânzarea garajelor nu făcea obiectul vânzării - cumpărării în baza Legii nr. 112/1995 nu este fondată, fiind contrazisă de însuși textul legal - art. 3 din lege, care definește noțiunea de apartament, cu referire nu doar la camerele din care este compusă, dar și anexe, garaje, poduri etc. (sublin red).
Curtea observă că dimpotrivă, titlul statului a fost analizat ca fiind unul abuziv, din perspectiva Legii nr. 10/2001, astfel că a și constatat calitatea reclamanților de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, fiind aplicabil și art. 20 alin. 2 din lege.
Critica în sensul că prima instanță trebuie să țină seama de sentința de revendicare admisă depusă la dosar este total nefondată, în condițiile în care sentința nu era definitivă și irevocabilă, astfel cum în mod corect a reținut Tribunalul București.
Susținerea că reclamanților le-a fost încălcat dreptul la un "bun", în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului este greșită, întrucât reclamanții nu dețin o hotărâre judecătorească de revendicare irevocabilă, astfel ca dreptul lor invocat să fie unul real, nediscutabil (în căile de atac) și actual, dar pe care să-l poată invoca, nu în cadrul strict al unei contestații în baza Legii nr. 10/2001, ci împotriva cumpărătorului, care, fără îndoială, este deținătorul unui "bun" actual în sensul art. 1 Protocolul nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Pentru considerentele reținute, potrivit art. 296 Cod de procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelanții - contestatori și - prin mandatar domiciliat în B,-,. 7,. B,. 3,. 26, sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1816 din 16 decembrie 2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a III a Civilă, în contradictoriu cu intimata Primăria Municipiului B cu sediul în B,-, sector 5, ca nefondat.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06 aprilie 2009.
Președinte, Judecător, Grefier,
- - - - - -
Red.
.
5ex./13.04.2009
-3.-
Președinte:Mariana HaralambeJudecători:Mariana Haralambe, Fănica Pena
