Speta Legea 10/2001. Decizia 233/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 233
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009
PREȘEDINTE: Violeta Stanciu
JUDECĂTOR 2: Constanța Ștefan C -
Grefier - - -
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanții și -, ambii domiciliați în B,--18, sect.2, împotriva sentinței civile nr. 1213 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, jud.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică din 11 decembrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, a amânat pronunțarea pentru azi data de mai sus, dându-se următoarea decizie:
CURTEA:
Examinând apelul civil de față, constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată cu nr. 7316/105/10.11.2008 reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta Primăria prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să se dispună obligarea pârâtei să emită dispoziție de restituire și să restituie terenul de 126 mp situat în, cartier -,-, jud.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că autorii lor, au deținut în timpul vieții imobilul situat în, cartier -,-, jud. P, având un teren de 474 mp și o construcție, imobil preluat abuziv de către stat, iar după intrarea în vigoare a 10/2001 li s-a restituit doar o parte din imobil respectiv 348 mp și construcția fără să se țină seama că întreaga suprafață de teren era de 474 mp.
La data de 05.12.2008 reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând completarea dispoziției de restituire nr. 593/27.05.2004 și cu terenul în litigiu de 126 mp.
La data de 13.02.2009 pârâta a formulat o întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității introducerii acțiunii în condițiile în care reclamanții nu mai sunt în termen pentru a solicita completarea dispoziției, solicitând și respingerea acțiunii atât timp cât întregul imobil situat în, cartier -,-, jud. P, s-a aflat în indiviziune între autorii reclamanților și terțe persoane.
În cauză s-au administrat probe cu acte și expertiză topometrică.
Prin sentința civilă nr. 1213 din 4 iunie 2009, Tribunalul Prahova a respins excepția tardivității introducerii acțiunii invocată de către pârâtă și a respins acțiunea precizată formulată de reclamanții si în contradictoriu cu parata Primăria orașului - prin Primar, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:
În baza deciziei nr. 37/15.06.1960, adeverințelor nr. 4102/1998, 4774/2000, 8592/2008, 7855/2005, procesului verbal din 29.06.1959, numitul a fost condamnat prin decizia penală nr. 1994/1959 a Tribunalului Regional G la confiscarea totală a averii, respectiv a imobilelor situate în, cartier -,-, jud. P, în timp ce numiții și au fost condamnați la confiscarea parțială a averii constând în imobilele situate în, cartier -,-, jud. P, motiv pentru care imobilul situat în, cartier Țapului,- ce a aparținut lui ( ) trecut în proprietatea statului compus din demisol și parter în suprafață construită de 126 mp împreună cu terenul curte în suprafață de 348 mp, s-a transmis începând cu 01.06.1960 în administrarea IGO la 15.06.1960.
Potrivit notificărilor, memoriului depuse la dosar, dispozițiilor nr. 593/27.05.2004, proceselor verbale nr. 4093/2006, 1240/2006, s-a dispus restituirea în favoarea reclamanților în baza 10/2001 în natură a imobilului situat în, cartier -,-, jud. P, având o construcție cu demisol, parter, în suprafață de 126 mp și teren aferent curte de 348 mp, motivându-se că acest imobil a trecut abuziv în proprietatea statului de la autorul reclamanților prin decizia penală nr. 1994/1959 în urma confiscării totale a averii acestuia.
În cuprinsul raportului de expertiză tehnică topometrică ing. se menționează că terenul în litigiu situat în, cartier -,-, jud. P, are suprafața de 574 mp pct. 1,2,3,10,11,12,13,8,9,1 din care 348 mp au făcut obiectul dispoziției nr. 593/2004 pct. 1, 2,3,4,5,6,7,8,9,1, iar restul de 226 mp pct. 3,10,11,12,13,8,7,6,5,4,3 constituie diferența dintre suprafața preluată și cea restituită, vecinătățile actuale fiind unele și aceleași cu cele înscrise în decizia nr. 37/1960, caz în care terenul preluat prin această decizie are suprafața de 574 mp în raport de vecinătățile înscrise în această decizie.
Disp. art. 1, 2 lit.b din 10/2001 modificată și completată stipulează că imobilele preluate în mod abuziv de stat în perioada 06.03.1945-22.12.1989 se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, prin imobile preluate abuziv, înțelegându-se și imobilele preluate prin confiscarea averii ca urmare a unei hotărâri judecătorești de condamnare pentru infracțiuni de natură politică prevăzute de legislația penală săvârșite ca manifestare a opoziției față de sistemul totalitar comunist.
Ca atare, atât timp cât autorul reclamanților a deținut în proprietate în timpul vieții imobilul situat în, cartier -,-, jud. P, având o construcție și un teren curte de 348 mp, imobil preluat efectiv de către stat în urma unei hotărâri penale de confiscare a averii fostului proprietar, iar prin dispozițiile nr. 593/2004, imobilul susmenționat a fost restituit în integralitatea sa reclamanților în baza 10/2001 în calitate de moștenitori ai fostului proprietar, înseamnă că aceștia din urmă nu mai pot solicita și nu mai au dreptul la restituirea în natură a terenului în litigiu de 226 mp, întrucât nu există nicio dovadă la dosar care să ateste dreptul de proprietate al autorului reclamanților asupra acestei diferențe de teren și preluarea de către stat de la acesta a acestei diferențe de teren.
De altfel, toate actele existente la dosar demonstrează cu certitudine preluarea de către stat în mod abuziv de la autorul reclamanților a terenului în suprafață de 348 mp și nicidecum de 574 mp, mai ales că o asemenea probă incumbă reclamanților care au obligația să facă dovada dreptului de proprietate al autorului lor și asupra diferenței de 226 mp.
Faptul că în cuprinsul expertizei topo ing. se menționează că terenul situat în,-, are suprafața de 574 mp în raport de vecinătățile indicate în decizia nr. 37/1960 fiind în realitate preluată suprafața de 574 mp în loc de 348 mp nu înseamnă în mod automat că reclamanții au dreptul și la diferența de 226 mp deoarece în speță pentru a putea fi obligată pârâta să le restituie în natură reclamanților diferența de teren de 226 mp este obligatoriu ca aceștia să facă dovada dreptului de proprietate al autorului lor asupra acestei suprafețe, preluarea abuzivă a acesteia de către stat de la autorul lor, dovezi inexistente în cauză, iar expertiza topo nu constituie o asemenea dovadă vizând identificarea unui teren în raport de vecinătăți, nefiind o dovadă a dreptului de proprietate.
Impotriva acestei decizii au formulat apel contestatorii, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit nu s-a dispus și restituirea diferenței de 226. teren ce reprezintă suprafața preluată de stat, dar rămasă nerestituită, deși instanța conștientizează că există o diferență de teren ce nu a fost restituită.
Au mai arătat apelanții că în conformitate cu art. 24 din Legea 10/2001, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ de preluare, reprezentat în speță de decizia nr. 37/15.06.1959 prin care a fost preluată o suprafață de 574. suprafață ce a fost identificată prin raportul de expertiză efectuat în cauză.
In concluzie, au arătat apelanții este greșită soluția primei instanțe care nu a dispus restituirea și a acestei suprafețe deși terenul a fost individualizat prin raportul de expertiză efectuat în cauză ale cărui concluzii nu au fost contestate.
Față de apelul formulat, intimata Primăria orașului a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat motivat de faptul că în mod corect instanța de fond a reținut că imobilul a fost restituit în integralitatea sa, întrucât la dosar nu există nici un fel de dovadă care să ateste dreptul de proprietate al autorului reclamanților asupra diferenței de teren și preluarea de către stata a acestei suprafețe de teren.
Curtea, examinând apelul prin prisma criticilor formulate, în raport de dispozițiile legale incidente în cauză și având în vedere actele și lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin decizia de preluare nr. 37/15.06.1959 a Sfatului Popular al orașului, a fost trecut în proprietatea statului, imobilul situat în,-, compus din demisol și parter în suprafață construită de 126. împreună cu terenul curte în suprafață de 348. învecinat la răsărit cu strada -, la apus cu proprietatea, la miazăzi cu proprietatea - și la miazănoapte cu strada - -.
Prin dispoziția de restituire nr. 593/2004 Primarul orașului a dispus restituirea în natură a imobilului clădire și teren aferent în suprafață de 348.
Potrivit art. 221din Legea 10/2001 așa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura predării abuzive sau s-a pus în executare măsura predării abuzive,
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expertul, s-a stabilit întinderea proprietății ce a făcut obiectul preluării prin decizia 37/1959, ca fiind suprafața de 574., rezultând astfel o suprafață de 226. rămasă nerestituită în raport de dispoziția nr. 593/2004 a Primarului Orașului, prin care s-a restituit suprafața de 348.
In acest raport de expertiză terenul se identifică prin arătarea vecinătăților care, așa cum precizează expertul, au rămas neschimbate, astfel încât, din observarea schiței de plan anexă la raportul de expertiză rezultă că suprafața deja restituită reclamanților prin dispoziție, nu are aceleași vecinătăți pe latura de sud cu cele înscrise în Decizia de preluare nr. 37/1959.
Astfel, așa cum s-a arătat mai sus, în această decizie de preluare proprietatea autorului contestatorilor se învecina pe latura de sud cu -, în prezent suprafața restituită învecinându-se cu proprietatea statului ( respectiv restul proprietății rămase nerestituite), ceea ce duce la concluzia că s-a restituit numai în parte proprietatea autorului contestatorilor, de vreme ce hotarul vechi există încă.
Față de aceste considerente, din care rezultă că întreg imobilul situat în, str. - - ( actuala-) a aparținut autorului contestatorilor și a avut suprafața de 574., Curtea constată că apelul formulat este fondat și se impune restituirea în natură și a diferenței de teren rămasă nerestituită în suprafață de 226., identificată conform raportului de expertiză.
In consecință, în baza art. 296 Cod pr.civilă, Curtea urmează să admită apelul și să schimbe în parte sentința în sensul că va admite contestația, urmând să fie menținute restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea excepției tardivității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții și -, ambii domiciliați în B,--18, sect.2, împotriva sentinței civile nr. 1213 din 4 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâta Primăria orașului, jud.P, și în consecință:
Schimbă în parte sentința în sensul că admite contestația.
Obligă intimata să emită în favoarea contestatorilor dispoziție de restituire în natură și cu privire la suprafața de 226. teren identificată conform raportului de expertiză și a schiței de plan anexă, între pct. 3,10,11,12, 13, 8,7,6,5,4,3.
Menține restul dispozițiilor sentinței cu privire la respingerea excepției tardivității.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, azi 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - C -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Tehnored.VS/CO
5 ex./15.01.2010
f- Trib.
Președinte:Violeta StanciuJudecători:Violeta Stanciu, Constanța Ștefan
