Partaj judiciar Proces partaj Imparteala judiciara. Decizia 1042/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 1042
Ședința publică din data de 15 decembrie 2009.
PREȘEDINTE: Eliza Marin
JUDECĂTOR 2: Elisabeta Gherasim
JUDECĂTOR 3: Constanța Pană C -
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de reclamantul domiciliat în comuna D, sat, județ D și pârâții -,domiciliat în comuna D, județ D, domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliat în comuna M, județ D, domiciliată în Târgoviște,. -.60,.B,.27, județ D, domiciliată în Târgoviște, str.-.52,.22, județ D, intervenientele forțat domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliată în Târgoviște,-, județ și pârâții, ambii domiciliați în comuna D, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 163 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâtele domiciliată în comuna D, sat, județ D și cu același domiciliu.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul reclamant, lipsă fiind recurenții pârâți -, recurentele interveniente forțat, recurenții-pârâți, G, intimatele pârâte și.
Procedura îndeplinită.
Cereri de recurs netimbrate.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Se invederează instanței că prin serviciul registratură s-a depus de către intimata-pârâtă note scrise.
Recurentul -reclamant având cuvântul depune trei chitanțe fiscale reprezentând taxă judiciară de timbru în cuantum de 10,00 lei fiecare respectiv: nr. -/2009, nr. -/2009, nr. -/2009,anulate și atașate la dosar. Va depune și timbru judiciar.
Curtea ia act că s-a îndeplinit cerința timbrajului în ceea ce privește recursurile declarate de reclamantul, pârâții și G, sub rezerva de a se depune timbru judiciar.
Recurentul-reclamant având din nou cuvântul arată că nu a evaluat imobilul în litigiu. Prezintă instanței câteva planșe foto. Susține că are apărător angajat și anume pe avocat.
Curtea verificând dosarul constată că nu se regăsește împuternicire avocațială privind pe avocat și din oficiu invocă excepția netimbrării recursurilor declarate de pârâții -, al intervenientelor forțate, și excepția nulității recursului declarat de pârâți și G pentru nemotivare și acordă cuvântul pe excepții și fondul recursului declarat de reclamantul.
Recurentul-reclamant având cuvântul lasă la aprecierea instanței cu privire la excepțiile invocate, iar în ceea ce privește recursul său solicită admiterea conform motivelor aflate în scris la dosar. Cu cheltuieli de judecată.
Susține că de cca 6 ani de zile este în litigiu cu pârâții, a suportat multe cheltuieli efectuate pe parcursul procesului.
După ce curtea a rămas în pronunțare se prezintă în instanță avocat care depune împuternicire avocațială, timbru judiciar de 0,15 lei ( anulat și atașat la dosar) și solicită admiterea excepțiilor invocate din oficiu de instanță. În ceea ce privește recursul declarat de reclamantul solicită admiterea acestuia.
CURTEA,
Asupra recursurilor de față:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște sub nr. 3250/31.05.2006, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții, -, și, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se constate deschisă succesiunea defunctului, decedat la 07.12.1962, în comuna D, să se constate că moștenitorii acestuia sunt părțile din proces - el, G (decedat în prezent, fără copii), - și (nepoți de fiică venind prin reprezentarea mamei lor - - fiica defunctului), și (în calitate de nepoate de fiu, venind la moștenire prin reprezentarea tatălui lor ) și, să se constate că din masa succesorală fac parte 5600 mp. teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul nr. 39735/2004, 1100 mp. teren cu vegetație forestieră reconstituit pe numele a 5 frați pentru care nu au vocație succesorală pârâții - și, 1000 mp. teren intravilan, un pătul cu două camere, teren și construcție date ca zestre surorii sale; să fie obligați pârâții - și să raporteze la masa de partaj bunurile imobile date de zestre mamei lor; să se constate deschisă succesiunea defunctului frate G, decedat la 19.11.203, fără copii, moștenitori fiind frații rămași în viață și cei patru nepoți de frate și soră; să se constate că bunurile rămase de pe urma acestui defunct sunt partea ce se cuvine acestuia de pe urma tatălui, casa în suprafață de 36 mp. și o anexă din scândură și mai multe bunuri mobile ce au fost însușite de -; să se constate că pasivul succesoral prilejuit de moartea defunctului, pasiv evaluat la 60 000 000 lei a fost suportat în exclusivitate de el.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că defunctul Gaf ost singurul acceptant al succesiunii mamei sale care i-a lăsat o casă și terenul aferent acestei, bunuri pe care G le-a vândut pârâtei prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986 pe baza certificatului de moștenitor nr. 181/1979; că acea casă este diferită de cea solicitată prin acțiune, casă care a fost construită de defunctul său frate în anul 1977.
A fost atașat dosarul nr. 328/2004 al Judecătoriei Târgoviște.
La termenul din 06.10.2006, a fost introdusă în cauză în calitate de intervenientă - soția supraviețuitoare defunctului.
La termenul din 10.11.2006, instanța de fond introdus în cauză în calitate de intervenientă pe - moștenitoare a defunctului.
Prin încheierea interlocutorie din 20.04.2007, prima instanță a luat act de renunțarea reclamantului la capătul de cerere privind partajarea terenului în suprafață de 1000 mp. teren intravilan și partajarea pătulului cu două camere din punctul; a admis excepția autorității de lucru judecat al sentinței civile nr. 1217/06.04.2004 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 328/2004 în raport cu capătul de cerere privind aducerea la masa de partaj rămasă de pe urma defunctului G, decedat la data de 19.11.2003, a casei în suprafață de 36 mp. din zid, compusă din 2 camere, o și o anexă din scândură acoperită cu carton; a respins capătul de cerere privind aducerea la masa de partaj de pe urma defunctului HG a casei în suprafață de 36 mp. din zid, compusă din 2 camere, o și o anexă din scândură acoperită cu carton; a admis în principiu și în parte cererea introductivă de instanță așa cum a fost precizată la 19.01.2007; a constatat deschisă succesiunea defunctului, decedat la 07.12.1962, cu ultimul domiciliu în comuna, județul D; a constatat că au calitatea de moștenitori ai defunctului reclamantul, pârâții, G, în calitate de descendenți de gradul I și (), în calitate de soție supraviețuitoare; a fost constatată deschisă succesiunea defunctei (), decedată la data de 07.12.1978, având ultimul domiciliu în comuna D, județul D; s-a constatat că de pe urma defunctului, pe numele lui, G, și, s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 39742/04.05.1994 emis de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafața de 1000 mp. teren, cu privire la care cei 5 descendenți au o cotă de 1/5; s-a constatat că de pe urma defunctului, pe numele lui G, și și, s-a reconstituit dreptul de proprietate prin titlul de proprietate nr. 39735/15.10.2004 emis de Comisia Județeană D pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor pentru suprafața de 5600 mp. teren, cu privire la care cei 6 descendenți au o cotă de 1/6; a fost constatată deschiderea succesiunii defunctului, decedat la data de 08.03.2002, având ultimul domiciliu în comuna D, județul D; s-a constatat că persoanele cu vocație succesorală legală concretă la moștenirea acestui defunct sunt, în calitate de soție supraviețuitoare, și, și, în calitate de descendente de gradul I; a fost constatată deschisă succesiunea defunctei, decedată la data de 31.04.1994, având ultimul domiciliu în comuna D, județul D; s-a constatat că persoanele cu vocație succesorală legală concretă la moștenirea acestei defuncte sunt - și, în calitate de descendenți de gradul I; s-a constatat deschisă succesiunea defunctului G, decedat la data de 19.11.2003, având ultimul domiciliu în comuna D, județul D; s-a constatat că au calitatea de moștenitori, în calitate de colaterali de gradul II (frați), și, în calitate de rude colaterale de gradul III care vin la moștenire prin reprezentarea tatălui lor predecedat, care a fost fratele acestui defunct; și - și, în calitate de rude colaterale de gradul III care vin la moștenire prin reprezentarea mamei lor predecedate, care a fost sora defunctului; a constatat că acele cote din moștenire care li se cuvin moștenitorilor lui G sunt de câte 1/5 pentru, ), și, care vin la moștenire prin reprezentarea tatălui lor predecedat, culegând cota parte ce s-ar fi cuvenit tatălui lor (1/5) iar - și, care vin la moștenire prin reprezentarea mamei lor predecedate, culegând cota parte de 1/5 ce s-ar fi cuvenit mamei lor; a constatat că masa succesorală rămasă de pe urma defunctului G este formată din cota ce i se cuvine lui G din moștenirea lui și că pasivul succesoral în sumă de 2375 lei noi a fost suportat în exclusivitate de reclamantul și s-a dispus efectuarea unei expertize în specialitatea topografie pentru identificarea, evaluarea și întocmirea propunerilor de lotizare a bunurilor succesorale.
În cauză a fost întocmit raportul de expertiză topo de către experta iar ca urmare a admiterii obiecțiunilor s-a dispus completarea raportului de expertiză, la care părțile nu au avut obiecțiuni.
La data de 20.12.2007, înaintea ultimului termen de judecată la instanța de fond, pârâtul a depus o cerere prin care a solicitat 1000 lei - despăgubire pentru casa demolată de reclamant care a utilizat materialele din ea.
Prin sentința civilă nr. 252/18.01.2008, Judecătoria Târgoviștea admis în parte cererea de partaj succesoral așa cum a fost precizată la 19.11.2007 și prin renunțarea de la termenul de judecată din 20.04.2007 și a dispus partajarea bunurilor succesorale conform încheierii de admitere în principiu pronunțate la 20.04.2007 și conform variantei 2 de lotizare arătate în completarea la raportul de expertiză înregistrată la Biroul de Expertiză din cadrul Tribunalului Dâmbovița sub nr. 1862/13.09.2007; a fost respinsă ca inadmisibilă cererea formulată de pârâtul în data de 20.12.2007, a fost admisă în parte cererea de revendicare formulată de reclamantul împotriva pârâtei și a obligat pârâta să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 150 mp situată în comuna D, sat, județul D, în tarlaua 27, parcela 34, cu vecini la nord -, la est - lotul 1, la sud -lotul 6, la vest - (suprafața de 250 mp. care este proprietatea acestei pârâte fiind suprafața aferentă casei acesteia, cu laturile de la est și vest de 16,10, dimensiunile de la nord și sud fiind egale), suprafața de 150 mp. fiind diferența intre cei 400 mp. arătată în titlul de proprietate nr. 39735/15.10/2004 și suprafața de 250 mp. astfel calculată; a fost obligată pârâta la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată în sumă de 316,87 lei; au fost obligați ceilalți pârâți și intervenientele la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată de câte 69,60 lei.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că varianta a doua de lotizare respectă dispozițiile art. 6735-9Cod procedură civilă și ale art. 728 Cod civil, fiind solicitată de reclamant în condițiile în care celelalte părți nu au avut nici un fel de cereri cu privire la lotizarea finală; că cererea pârâtului este inadmisibilă întrucât este formulată după pronunțarea încheierii de admitere în principiu iar cererea de aducere la masa de partaj a unor alte bunuri, fără acordul celorlalte părți, nu este admisibilă pe această cale, pârâtul având posibilitatea de aof ormula pe cale separată; că din suprafața de 400 mp. revendicată de către reclamant și inclusă în titlul de proprietate nr. 39735/2004, suprafața de 250 mp. este proprietatea pârâtei potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991, fiind suprafața aferentă casei de locuit cumpărată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2713/17.05.1986; că în urma comparației celor două titluri de proprietate ale părților, titlul de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 250 mp. aferentă casei este mai bine caracterizat și că pentru restul de 150 mp. - pârâta nu are titlu de proprietate în timp ce reclamantul are titlu, dobândind această suprafață de teren prin partaj de la autorul său.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantul și pârâții - și.
În motivele de apel, reclamantul a criticat încheierea de admitere în principiu și sentința pentru netemeinicie arătând că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat a sentinței civile nr. 1217/2004 pronunțată de Judecătoria Târgoviște cu privire la aducerea la masa de partaj de pe urma defunctului G, fratele apelantului, a casei de cărămidă cu suprafața construită de 36 mp compusă din două camere, o și o anexă din scândură, acoperită cu carton; că s-a reținut de către instanță că defunctul a înstrăinat prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986 o casă din paiantă acoperită cu tablă (fără să fie menționată suprafața construită) și un teren de 250 mp aferenți construcției, bunuri dobândite de G prin moștenire de la mama sa, ca singur moștenitor, cum se menționează în act; că prin sentința civilă nr. 1217 s-a respins cererea de partaj formulată de pentru partajarea averii rămase de pe urma fratelui său G, cu motivația că bunurile ce urmează a fi partajate provin de la autorii lor, și, și că în această situație acțiunea reclamantului apare ca inadmisibilă până la stabilirea masei succesorale de pe urma defuncților părinți; că așa cum s-a dovedit de către apelant cu probele administrate în cauză, declarații de martori, acte de proprietate și adresele Primăriei D, în cauză este vorba de 2 case diferite, respectiv o casă ce face obiectul actului de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986 și este din paiantă acoperită cu tablă și un teren de 250 mp aferenți construcției, iar această afirmație se coroborează cu certificatul de moștenitor nr. 181/1979 eliberat pentru defuncta, și oad oua casă din zid, cu suprafața construită de 36 mp edificată de G în anul 1977; că la momentul vânzării, pe teren, se aflau două construcții, casa bătrânească, din paiantă, care s-a vândut, și cea din cărămidă construită de G; că încă din motivarea acțiunii apelantul reclamant a specificat că prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986 a fost înstrăinată altă casă decât cea solicitată acum la masa de partaj iar faptul că există două case diferite este atestat cu adresele emise de Primăria D în care se arată că la fața locului s-au găsit două construcții și anume o fundație de la casa veche în paiantă, demolată de cumpărătoarea, și o casă din cărămidă de roșu; că în mod greșit instanța de fond nu a reținut la partaj atât prin încheierea de admitere în principiu cât și prin sentința civilă nr. 252/2008 casa situată în comuna D, sat, județul D, casă din cărămidă, cu suprafața construită de 36 mp, compusă din două camere, o și o anexă din scândură, acoperită cu carton, rămasă de pe urma defunctului G, decedat la data de 19.11.2003; că un alt aspect ce nu a fost înțeles de instanța de fond se referă la terenul de 400 mp, categoria de folosință curți - construcții, în sensul că în mod eronat prima instanță reține că suprafața de 250 mp aferentă construcției ce a fost vândută de G prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986, face parte din terenul de 400 mp menționat mai sus și care provine de la autorul apelantului, terenul respectiv fiind reținut în titlul de proprietate nr. 39735/15.10.2005; că terenul din care a fost efectuată vânzarea avea suprafața de 650 mp și că prin vânzarea suprafeței de 250 mp au rămas evident 400 mp ceruți corect la masa de partaj de către apelant, însă instanța de fond scade cei 250 mp vânduți din cei 400 mp deja rămași și în aceste condiții trebuia reținută la partaj întregul de 400 mp și nu suprafața de 150 mp așa cum a procedat instanța; că imobilele vândute de G prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986, respectiv casă din paiantă acoperită cu tablă și un teren de 250 mp aferenți construcției, trebuiau reținute la partaj în mod separat și în totalitate, deoarece vânzarea s-a făcut cu încălcarea mai multor cerințe legale și anume: că defunctul G nu putea vinde în mod valabil decât cota parte ideală din moștenirea mamei sale, decedată la 17.12.1978, deoarece nu era singur moștenitor, în fapt existând și alți frați, respectiv părțile din prezenta cauză, că defunctul G suferea de psihoză paranoidă conform actelor medicale depuse la dosar, astfel că există suspiciuni cu privire la consimțământul valabil exprimat de către acesta în momentul vinderii casei și terenului; că terenul aferent casei nu este identificat cu vecinătăți și nu există schiță anexă la contract; că mai există o confuzie a instanței de fond cu privire la acest teren de 400 mp, categoria de folosință curți-construcții, în sensul că pentru capătul de cerere privind revendicarea se admite cererea reclamantului și obligă pârâta să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 150 mp, suprafață ce reprezintă diferența dintre 400 mp și cei 250 mp vânduți de G lui prin contractul 2713/1986 și că în acest caz instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut (plus petito) respectiv încă 250 mp ce se cuvin în plus de contract pârâtei, în timp ce apelantul și ceilalți moștenitori au fost privați prin scoaterea forțată de la masa de partaj a suprafeței întregi de 400 mp; că în expertiza efectuată în cauză, deși s-au format loturi pentru fiecare moștenitor și s-a dispus plata unor sulte, nu se regăsește faptul cui trebuie achitate și de către cine; că tot din expertiză reiese că defunctul G, decedat la data de 19.11.2003 a cărui succesiune a fost deschisă și ale cărui bunuri trebuie împărțite, beneficiază de lot separat - lotul nr. 2, chiar primește și sultă, dar nu se precizează de la care dintre moștenitori; că pasivul succesoral reținut de instanța de judecată, suma de 2.375 lei, nu reflectă probele administrate în cauză, respectiv acte doveditoare și declarații de martori, și că reclamantul a solicitat împărțirea sumei de 6000 lei, reprezentând cheltuielile de înmormântare, pomeni și parastase suportate doar de acesta pentru toți trei defuncții, respectiv părinții săi și fratele său.
Apelanții pârâți - și au solicitat, prin motivele lor de apel, ca suprafața de 150 mp teren din cei 400 mp, suprafață de teren amplasată în comuna D, sat, județul D, având categoria de folosință curți - construcții, să fie împărțită în mod egal la toți moștenitorii, respectiv pârâții din prezentul dosar.
Prin întâmpinarea formulată, intimatul apelant reclamant a solicitat respingerea ca nefondat a apelului declarat de pârâții - și,arătând că pârâta nu are calitatea de moștenitoare de pe urma părinților lor, defuncții, decedat la data de 7.12.1962 și, decedată la data de 7.12.1978, astfel încât nu are nici calitate, nici interes pentru a solicita împărțirea vreunei suprafețe de teren ce se cuvine în mod evident numai moștenitorilor legali; că era corect ca instanța de fond să rețină la partaj întreaga suprafață de 400 mp și nu suprafața de 150 mp, deoarece cei 400 mp provin de pe urma părinților defuncți; că inițial au fost 650 mp din care s-a efectuat vânzarea prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17.05.1986, restul de 400 mp rămânând în posesia și proprietatea autorilor săi, acesta fiind și motivul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlul de proprietate nr. 39735/15.10.2005.
La data de 02.10.2008, apelantul reclamant a formulat precizare la pct. 3 din motivele de apel prin care a arătat că de pe urma defunctului lor frate, G, au rămas mai multe bunuri mobile pe care le-a solicitat a fi aduse la masa de partaj prin cererea introductivă: trei căruțe de lemne, două covoare de iută, trei cuverturi plușate, un studio pat, șifonier în două uși, sobă metalică, 200 farfurii, o masă, patru scaune, două lenjerii de pat, două perne cu fulgi și o plapumă din lână; că nici în IAP nici în hotărârea finală aceste bunuri nu sunt reținute la partaj, deși au fost dovedite; că nici expertiza dispusă în cauză nu a avut ca obiect evaluarea și lotizarea acestor bunuri și că din motivarea cererii de chemare în judecată reiese că aceste bunuri mobile au fost însușite de pârâtul -, astfel că trebuiau să fie repartizate în lotul lui și trebuia să i se diminueze corespunzător cota sa din moștenire.
În apel, a fost admisă proba cu doi martori pentru apelantul reclamant și s-a dispus completarea raportului de expertiză întocmit la fond de către expert în sensul de a se stabili care dintre moștenitori datorează sulte și către care dintre comoștenitori trebuie plătite, respingându-se ca neconcludentă solicitarea apelantului reclamant de evaluare a locuinței și a bunurilor mobile.
Întrucât pe parcursul judecății apelului, intimatul pârât a decedat, au fost introduși în cauză moștenitorii acestuia -, G și.
Tribunalul Dâmbovița, prin decizia civilă nr. 163 din 23 aprilie 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții-și, a admis apelul declarat de reclamantul și a schimbat în parte hotărârea atacată numai sub aspectul nominalizării părților care datorează sultă și a celor ce urmează să o primească, potrivit completării la raportul de expertiză.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că apelanții pârâți - și au criticat hotărârea apelată numai în ce privește lotizarea bunurilor solicitând completarea raportului de expertiză cu o variantă în care terenul de 150 mp. situat în intravilan, parte din suprafața de 400 mp. teren curți construcții să fie împărțită în mod egal la toți moștenitorii.
Tribunalul a apreciat că apelul pârâților este nefondat având în vedere că prin această variantă de împărțire în natură a terenului intravilan curți construcții ar duce la o îmbucătățire excesivă a terenului și ar cauza o scădere importantă a valorii acestuia ca și modificare păguboasă a destinației economice a acestui teren.
Critica apelantului reclamant în sensul că în mod greșit instanța de fond a admis excepția autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 1217/2004 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 328/2004 și a respins capătul de cerere privind aducerea la masa de partaj de pe urma defunctului HG a casei în suprafață de 36 mp. din zid, compusă din 2 camere, o și o anexă din scândură acoperită cu carton, nu a putut fi primită, întrucât în mod corect prima instanță a făcut aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 1201 Codul civil și a constatat că în cauză există autoritate de lucru judecat în ce privește aducerea la masa de partaj de pe urma defunctului HG a casei în suprafață de 36 mp. din zid, compusă din 2 camere, o și o anexă din scândură acoperită cu carton, câtă vreme cererea formulată de apelantul reclamant în cauză pedinte are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți.
Astfel, prin sentința civilă nr. 1217/2004 pronunțate de Judecătoria Târgoviște în dosarul nr. 328/2004, sentință rămasă definitivă și irevocabilă, prin respingerea apelului și recursului declarat de apelantul reclamant, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții - și, cerere având ca obiect partajarea unei case din cărămidă cu două camere și cu o magazie anexă, construită în anul 1977, și a terenului aferent de 400 mp. În considerentele sentinței, s-a arătat că din probele administrate a rezultat că terenul a aparținut defunctului; că de cuius Gav ândut în timpul vieții casa solicitată la partaj intervenientei.
De altfel, și instanțele de control judiciar au reținut că, la data decesului - 19.11.2003, în patrimoniul lui G, nu exista un alt imobil; că defunctul Gaf igurat în registrul agricol cu o singură casă pe care a și înstrăinat-o în 1986 prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/1986 numitei.
Mai mult, depozițiile martorilor audiați în apel a rezultat că defunctul G demolat casa din paiantă și a ridicat în 1977-1978 o casă din cărămidă pe terenul aparținând tatălui său. Ca urmare, în anul 1986, nu ar fi putut înstrăina decât casa nouă ridicată în anul 1977, singura care exista la acel moment în curtea părintească.
Susținerea apelantului reclamant referitoare la reținerea eronată a suprafeței de 400 mp. teren intravilan categoria curți construcții, situat în tarlaua 27, parcela 34, cu vecini la nord -, la vest - 33, la est și sud - rest proprietate, nu a putut fi primită întrucât instanța de fond a reținut la masa de partaj suprafața de teren astfel cum rezultat ea din titlul de proprietate nr. 39735/15.10.2004 (fila 24).
În ce privește cel de-al treilea motiv de apel invocat de apelantul reclamant privitor la faptul că "există suspiciuni cu privire la consimțământul valabil exprimat de către defunctul G", tribunalul a constatat că acesta nu este întemeiat, întrucât lipsa discernământului la momentul încheierii unui act juridic civil constituie o cauză de nulitate relativă ce poate fi invocată în termenul de prescripție de 3 ani și numai de persoana ocrotită și al cărei interes a fost nesocotit la încheierea actului, adică numai de către defunctul G sau de succesorii lui în drepturi, ceea ce nu s-a întâmplat în speță.
Susținerea apelantului reclamant în sensul că terenul de 250 mp. aferent casei vândute de G prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/1986 a fost greșit localizat și că nu ar face parte din cei 400 mp. de teren reținuți la masa de partaj, nu a fost primită, întrucât din depozițiile martorilor audiați în cauză, - și coroborate cu înscrisurile de la dosar (fila 61, 62), răspunsurile la interogatoriu (filele 95,123, 153) și cu raportul de expertiză întocmit în cauză rezultă că respectiva casă care a fost vândută de G în anul 1986 fost construită pe terenul în suprafață de 400 mp. pentru care a fost eliberat titlul de proprietate nr. 39735/15.10.2004 moștenitorilor defunctului și nu pe un alt teren de 250 mp. pe care G l-ar fi moștenit de la mama sa -, teren aflat lângă cel de 400 mp.
Nu a fost considerat fondat nici cel de-al patrulea motiv de apel invocat de apelantul reclamant cu privire la soluția dată acțiunii în revendicare câtă vreme prima instanță constatând că, pentru terenul de 250 mp. aferent casei vândute, atât apelantul reclamant cât și apelanta pârâtă au titlu de proprietate (apelantul reclamant fiind proprietar al terenului ca urmare a faptului că s-a procedat la partajul terenului între moștenitorii defunctului pe numele cărora s-a eliberat titlul de proprietate nr. 39735/15.10.2004 iar instanța a omologat o variantă în care i-a fost atribuit terenul de 400 mp. curți construcții ce include terenul de 250 mp. aferent casei proprietatea în timp ce apelanta pârâtă este proprietara terenului de 250 mp. aferent case de locuit cumpărată prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2713/17.05.1986, potrivit art. 23 din Legea nr. 18/1991) a procedat la compararea celor două titluri de proprietate ale părților și a stabilit că titlul de proprietate al pârâtei pentru suprafața de 250 mp. aferentă casei este mai bine caracterizat.
Critica apelantului reclamant referitoare la greșita reținere a pasivului succesoral nu a fost primită, întrucât reclamantul apelant a solicitat numai cheltuielile suportate de el cu înmormântarea, pomenile și parastasele făcute pentru defunctul G nu și pentru ceilalți defuncți (a se vedea punctul din pagina 2 cererii de chemare în judecată, precizarea de la fila 121, pagina 3 din notele scrise de la fila 168) iar din probele administrate (depozițiile martorilor, -, coroborate cu înscrisurile de la 141, 142, 144) a rezultat că pasivul succesoral a fost suportat în exclusivitate de apelantul reclamant până la data pronunțării este 2375 lei și de 6000 lei cât a susținut apelantul reclamant.
Cât privește susținerea apelantului reclamant în sensul că nu s-a reținut corect componența masei succesorale rămase de pe urma defunctului G, aceasta nu a fost reținută de tribunal, întrucât din depozițiile martorilor audiați în cauză nu rezultat care au fost bunurile mobile aflate în patrimoniul lui G la data decesului iar pârâții nu au recunoscut la interogatoriul luat de instanță bunurile mobile indicate de apelantul reclamant în cererea de chemare în judecată.
Au fost considerate însă fondate motivele de apel d e la punctele 5 și 6 întrucât prin raportul de expertiză, deși s-au format loturi pentru fiecare moștenitor și s-a dispus plata unor sulte nu s-a precizat, care dintre moștenitori datorează sulte și către care dintre moștenitori trebuie plătite.
Tribunalul, la cererea apelantului reclamant, a dispus completarea raportului de expertiză în acest sens iar la data de 08.01.2009, a fost depus raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de expert.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul, în temeiul dispozițiilor 296 Cod procedură civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâții - și, a admis apelul declarat de reclamantul și a schimbat în parte hotărârea atacată numai sub aspectul nominalizării părților care datorează sultă și a celor ce urmează să o primească, potrivit completării la raportul de expertiză, urmând a se păstra restul dispozițiilor sentinței.
În temeiul dispozițiilor art. 274 Cod procedură civilă, față de soluția dată apelului declarat de reclamant, a obligat pe apelanții pârâți și pe intimați la plata sumei de 19,25 lei - cheltuieli de judecată către apelantul reclamant.
Împotriva sus menționatei decizii au declarat recurs reclamantul, pârâții -, G și intervenientele forțate, criticând-o pentru nelegalitate susținând următoarele:
În recursul său reclamantului, a arătat că în mod greșit a fost exclusă de la masa de partaj o casă cu suprafața de 36 mp compusă din 2 camere, o și o anexă din scândură acoperită cu carton, care provine de pe urma defunctului
HGSusține recurentul-reclamant că în ceea ce privește acest imobil nu poate fi admisă excepția autorității de lucru judecat deoarece prin sentința civilă nr. 1217/2004 a Judecătoriei Târgoviște se respinge cererea de partaj formulată de cu motivarea că bunurile ce fac obiectul partajului provin de la autorii lor și, fără să se facă precizarea cu privire la casa și terenul în litigiu, nefiind incidente dispozițiile articolului 1201 Cod civil.
Cu probele administrate recurentul-reclamant a făcut dovada că este vorba de două case diferite, iar instanțele au făcut o greșită interpretare a probelor atunci când au reținut că acest imobil în litigiu a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 2713/1986 dintre defunctul G și intervenienta.
Din cuprinsul acestui contract de vânaze-cumpărare nr. 2713/1986 și al certificatului de moștenitor nr. 181 rezultă că imobilul înstrăinat provine prin moștenire de la defuncta care l-a dobândit de la părinții săi de peste 30 ani. Dovada că a avut în proprietate o casă reiese și din adresa nr. 4872/2 august 2004 " figurează în Registrul Agricol Volum fila nr. 1/52 cu casă de locuit de 24 mp dată în folosință în anul 1910".
A doua critică a recursului formulat de recurentul-reclamant se referă la terenul în suprafață de 400 mp identificat în titlul de proprietate nr. 39735/15 octombrie 2005, situată în tarlaua 27, parcela 34 cu vecinii: N-, V- 33, E- rest proprietate, V- rest proprietate.
A mai susținut recurentul-reclamant că instanța i-a acordat numai suprafața de 150 mp, rezultați prin diferența celor 250 mp vânduți intervenientei din cei 400 mp reconstituiți moștenitorilor prin titlu de proprietate.
Mai arată recurentul-reclamant că așa cum a precizat, inițial au fost 650 mp din care s-a efectuat vânzarea prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/17 mai 1986, restul de 400 mp rămânând în posesia și proprietatea moștenitorilor, acesta este și motivul reconstituirii dreptului de proprietate prin titlu de proprietate nr.39735/15 octombrie 2005 pentru o suprafață de 5600 mp, teren cu care s-a aflat înscris în Registrul Agricol.
Deși a solicitat, cele două instanțe nu au dorit clarificarea situației în concret, în sensul de a se stabili cu certitudine terenul vândut prin contractul 2713/1986 și terenul aflat efectiv în posesia moștenitorilor în pct. Acasă.
A treia critică a deciziei civile nr. 163 o constituie neacordarea sumei de 6000, reprezentând cheltuieli de înmormântare, pomeni și parastase suportate doar de recurentul pentru toți defuncții, respectiv părinții săi și și G, fratele său.
Motivarea instanței pentru respingerea acestei cereri este lipsa solicitării din partea recurentului și a neproducerii de dovezi.
Acest aspect nu poate fi reținut, deoarece din cererea de chemare în judecată reiese intenția recurentului de a solicita plata cheltuielilor de înmormântare și a celor cu pomenile ulterioare pentru toți defuncții -tatăl, -mamă, G-frate.
Aceeași critică o are recurentul-reclamant pentru bunurile mobile rămase de pe urma defunctului G pe care le-am solicitat a fi aduse la masa de partaj în cererea introductivă: 3 căruțe de lemne, două covoare de iută, 3 cuverturi plușate, un studio pat, șifonier cu 2 uși, sobă metalică,200 de farfurii, o masă, 4 scaune, 2 lenjerii de pat, 2 perne cu fulgi, o plapumă de lână.
În mod greșit instanța de apel nu a dispus refacerea expertizei și identificarea și evaluarea acestor bunuri. Era evident ca prin răspunsul la interogatoriu pârâții - și, cei care stăpânesc casa și bunurile în mod abuziv, să nu recunoască existența acestora.
Ca atare, a fost mai simplu să se respingă cererea decât să se facă un efort pentru aflarea adevărului.
Expertiza nici nu a avut ca obiectiv acest aspect, deoarece prin IAP solicitarea a fost respinsă.
Mai susține recurentul-reclamant că defunctul G suferea de psihoză paranoidă, conform actelor medicale depuse la dosar și nu era cunoscător de carte, astfel că există suspiciuni cu privire la consimțământul valabil exprimat de către acesta în momentul vinderii casei și terenului.
În susținerea acestei afirmații anexează adeverința nr. 475/17 decembrie 2008 eliberată de Școala, comuna
O altă critică se referă la capătul de cerere privind revendicarea. S-a admis cererea reclamantului și a fost obligată pârâta să lase în deplină proprietate și posesie suprafața de 150 mp, suprafață ce reprezintă diferența dintre 400 mp și cei 250 mp vânduți de G lui prin contractul nr. 2713/1986.
Apreciază recurentul-reclamant că nu poate face o comparație de titluri așa cum procedează instanța de fond, menținută de instanța de apel, unde se arată că titlul pârâtei este mai bine caracterizat decât titlul recurentului-reclamant, ca atare pârâta este proprietara celor 250 mp aferenți casei cumpărată prin contractul sus menționat.
Ultima critică a recurentului-reclamant se referă la expertiza tehnică judiciară dispusă în cauză.
Susține recurentul că a solicitat refacerea acesteia prin motivele de apel, iar ulterior a depus în scris prin nota de probatorii de la termenul din data de 30 octombrie 2008 mai multe obiective care erau absolut necesare unei juste soluționări.
Singurul obiectiv admis a fost cel de a se stabili pentru fiecare moștenitor ce sultă primește și de la care din moștenitori.
Celelalte obiective au fost respinse fără o justificare clară.
În concluzie, apreciază că se impune admiterea recursului și în temeiul art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă să se dispună casarea deciziei civile nr. 163/23 aprilie 2009 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea reținerii la masa de partaj a bunurilor indicate și a refacerii raportului de expertiză conform criticilor aduse.
În recursul lor pârâții -, și intervenientele forțate, au arătat că nu au pretenții la terenul în suprafață de 150 mp ai cumpărătoarei, care rămâne în proprietatea sa, iar cu privire la terenurile ce au fost atribuite moștenitorilor nu doresc aceste suprafețe.
Critica recurenților pârâți și al intervenientelor forțate se referă la faptul că suprafața de teren arabil este supraevaluată deoarece acest teren extravilan are o categorie de folosință inferioară.
Au mai declarat recurs și pârâții și G recurs pe care însă nu l-au motivat în termenul legal de 15 zile de la comunicarea hotărârii aș cum prevăd dispozițiile art. 301 Cod procedură civilă, ceea ce atrage sancțiunea nulității recursului pentru nemotivare potrivit dispozițiilor art. 306 alin.1 Cod procedură civilă.
Cu privire la recursul declarat de către recurenții-pârâți -, și intervenientelor forțate și, acesta nu a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru și timbru judiciar dispusă de către instanța de recurs prin încheierea de ședință din data de 20 octombrie 2009, respectiv cu 9,50 lei și 0,30 lei timbru judiciar.
În cazul netimbrării recursului, potrivit dispozițiilor articolului 20 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, intervine sancțiunea anulării recursului pentru netimbrare, text de lege indicat și în cauza de față.
Curtea examinând recursul reclamantului prin prisma criticilor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale ce au incidență în soluționarea cauzei, constată că recursul este nefundat pentru următoarele considerente:
Este nefondată critica recurentului-reclamant cu privire la greșita reținere a autorității de lucru judecat raportat la sentința civilă nr. 1217/2004 a Judecătoriei Târgoviște cu privire la casa de 36 mp compusă din două camere, o, o anexă din scândură acoperită cu carton, deoarece cererea recurentului-reclamant în cauza pendinte are același obiect, cauză și este între aceleași părți.
Prin sentința mai sus menționată a fost respinsă cererea recurentului-reclamant cerere având ca obiect partajarea aceluiași imobil, hotărâre rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și respectiv recursului reclamantului.
S-a reținut de către instanțele de control judiciar, că la data decesului lui G nu exista un alt imobil, el figura cu o singură locuință pe care a vândut-o în anul 1986 numitei așa cum rezultă din contractul de vânzare-cumpărare nr. 2713/1986.
Referitor la suprafața de teren de 400 mp intravilan categoria curți -construcții din care numai 150 mp au revenit reclamantului, care ar fi fost reținută în mod eronat și această critică este nefondată deoarece terenul reținut la masa de partaj s-a făcut potrivit titlului de proprietate nr. 39735/2004 emis în baza Legii fondului funciar. De asemenea sunt nefondate și criticile referitoare la pasivul succesoral și respectiv la bunurile mobile rămase de pe urma defunctului G, pe de o parte pentru că recurentul-reclamant a solicitat numai cheltuielile efectuate de către el cu înmormântarea și pomenile ulterioare nu și pentru celelalte părți, pe de altă parte din probele administrate a rezultat o sumă de 2375 lei și nu 6000 lei cum a susținut acesta.
Aceeași situație și pentru bunurile mobile solicitate de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, ele nu au fost dovedite cu probele administrate, ele nefiind de altfel recunoscute de celelalte părți cu ocazia administrării probei cu interogatoriu la instanța de fond.
Critica cu privire la greșita interpretare a probatoriilor de către instanțele anterioare reprezintă aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate, ele nu pot fi analizate în această fază procesuală a recursului.
Nefondată este și critica potrivit căreia defunctul ar fi suferit de o psihoză paranoică conform actelor medicale depuse la dosar și că ar fi fost necunoscător de carte astfel că nu putea să-și dea un consimțământ valabil exprimat la vânzarea casei și terenului conform contractului nr. 2713/1986. Acest lucru, deoarece lipsa discernământului la momentul încheierii actului juridic reprezintă o cauză de nulitate relativă care poate fi invocată în termenul de prescripție de 3 ani și numai de către persoana al cărui interes a fost nesocotit la încheierea actului, respectiv de către defunctul G sau de succesorii lui în drepturi, ceea ce nu a avut loc, cum corect reține și instanța de apel.
În mod corect au procedat cele două instanțe în precedent cu privire la soluția dată acțiunii în revendicare, procedându-se la compararea titlurilor de proprietate deținute de către recurentul-reclamant și pârâta, reținându-se că al acesteia din urmă este mai bine caracterizat, cu privire la terenul în suprafață de 250 mp aferent casei de locuit, decât cel al reclamantului, astfel că și sub acest aspect critica recurentului-reclamant este nefondată.
Nefondată este și critica privitoare la modul în care a fost efectuată expertiza tehnică de specialitate, care a răspuns obiectivelor stabilite de către instanța de apel raportat la criticile reclamantului din apel, respectiv la lotizarea bunurilor și sultelor care urmează să fie plătite de către moștenitori.
Concluzionând, curtea apreciază că motivele de recurs invocate de către recurentul-reclamant sunt nefondate și vor fi respinse ca atare, în baza dispozițiilor art. 312 alin.1 Cod procedură civilă.
Totodată se vor anula ca netimbrate recursurile pârâților -, și intervenientelor forțate și, și intervenientelor forțate și se va constata nulitatea recursului declarat de către pârâții și
OGPENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează recursurile declarate de pârâții pârâții -,domiciliat în comuna D, județ D, domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliat în comuna M, județ D, domiciliată în Târgoviște,. -.60,.B,.27, județ D, domiciliată în Târgoviște, str.-.52,.22, județ D, intervenientele forțat domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliată în Târgoviște,-, județ D, împotriva deciziei civile nr. 163 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna D, sat, județ D, pârâtele domiciliată în comuna D, sat, județ D, cu același domiciliu și pârâții, ambii domiciliați în comuna D, sat, județ D, ca netimbrate.
Respinge recursul declarat de reclamantul reclamantul domiciliat în comuna D, sat, județ D împotriva deciziei civile nr. 163 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu pârâții -,domiciliat în comuna D, județ D, domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliat în comuna M, județ D, domiciliată în Târgoviște,. -.60,.B,.27, județ D, domiciliată în Târgoviște, str.-.52,.22, județ D, intervenientele forțat domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliată în Târgoviște,-, județ D, pârâții, ambii domiciliați în comuna D, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 163 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița și pârâtele domiciliată în comuna D, sat, județ D și cu același domiciliu, ca nefondat.
Constată nul recursul declarat de pârâții pârâții, ambii domiciliați în comuna D, sat, județ D, împotriva deciziei civile nr. 163 din 23 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul domiciliat în comuna D, sat, județ D și pârâții -,domiciliat în comuna D, județ D, domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliat în comuna M, județ D, domiciliată în Târgoviște, B-dul. -.60,.B,.27, județ D, domiciliată în Târgoviște, str.-.52,.22, județ D, intervenientele forțat domiciliată în comuna D, sat, județ D, domiciliată în Târgoviște,-, județ și pârâtele domiciliată în comuna D, sat, județ D și cu același domiciliu.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 decembrie 2009.
Președinte, Judecători,
- - - - C -
Grefier,
- -
Red./
Tehnored./grefier CM
14 ex/18 dec.2009
3250/2006 Judecătoria Târgoviște
a- - Tribunalul Prahova
Operator cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Președinte:Eliza MarinJudecători:Eliza Marin, Elisabeta Gherasim, Constanța Pană
