Speta Legea 10/2001. Decizia 24/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 24/A/2010
Ședința publică de la 19 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Florentina Cojan
JUDECĂTOR 2: Daniela Mărginean
Grefier - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelului declarat de contestatorii, și, împotriva sentinței civile nr. 1122/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar civil nr-, având ca obiect legea 10/2001.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 12 februarie 2010, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra apelului civil de față,
Prin contestația înregistrată la Tribunalul Sibiu sub dosar nr-, contestatorii, - și au solicitat în contradictoriu cu intimatul Primarul Municipiului Sibiu, anularea dispoziției nr. 4480/2008 și restituirea în natură a întregii suprafețe de teren liber și constatarea nulității tuturor actelor de înstrăinare efectuate după data cererilor de retrocedare.
În motivarea contestației se arată că deși au solicitat restituirea imobilului încă din 1991, nici în baza Legii nr. 112/1995 și nici în baza Legii 10/2001 cererea nu le-a fost admisă însă terenul a fost înstrăinat.
Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea contestației deoarece nu s-a dovedit existența cererii conform Legii nr. 18/1991 și nu au formulat cerere conform Legii nr. 112/1995.
Prin sentința civilă nr. 1122/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiua fost respinsă contestația formulată de contestatori.
În considerentele sentinței s-a reținut că prin dispoziția nr. 4480/2008 s-a dispus restituirea în natură a apartamentului nr. 1 din Sibiu,-, jud. Sibiu, din CF inițial 10239 Sibiu, nr. top. 3537/2 în cote de 1/3 pentru fiecare:, și și 2/3 din terenul aferent apartamentului.
S-a propus Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate conform Legii 4/1973 respectiv pentru 6/11 din CF 18613 Sibiu; cota 5/11 din CF 18613 Sibiu; apartamentul nr. 3 din CF 18535 Sibiu; apartamentul nr. 4 din CF 18568 Sibiu.
Conform înscrierilor din CF inițial 10239 Sibiu, nr. top. 3537/2, proprietar a fost, care a fost naționalizată în baza Decretului nr. 92/1950.
Ulterior naționalizării imobilul a fost apartamentat în 4 apartamente, din care 2 apartamente au fost înstrăinate integral, respectiv cel din CF 18658 Sibiu și cel din CF 18353 Sibiu, unul a rămas în proprietatea Statului Român.
Contestatorii au calitate de moștenitori ai fostei proprietare tabulare, deci sunt persoane îndreptățite la restituire, conform art. 4 din Legea 10/2001(acte de stare civilă, certificat de naștere, certificat de deces, certificat de moștenitor, copii acte de identitate).
Imobilul a fost preluat fără titlu valabil, conform art. 1 al. 1 și 2, art. 2 alin. 1 lit. "a" din Legea 10/2001, iar notificările au fost depuse în termenul prevăzut de Legea 10/2001.
Contestatoarele și au formulat cerere de restituire a imobilului, conform Legii 112/1995, însă cererea le-a fost respinsă prin Hotărârea nr. 229/1996 a Comisiei de Aplicare a Legii nr. 112/1995, hotărâre ce a rămas definitivă în 02.10.2001, în baza sentinței civile nr. 1948/1997 a Judecătoriei Sibiu.
Conform CF 10239 Sibiu, imobilul a suferit apartamentări ( 48 și urm. dosar fond), respectiv imobilul a fost apartamentat în 4 apartamente. Imobilul apartament de sub, nr. top. 3537/2/3 a fost înstrăinat lui (B 5) în anul 1975; imobilul apartament de sub, nr. top. 3537/2/4 a fost înstrăinat lui și în anul 1975 (), iar imobilul apartament de sub, nr. top. 3537/2/2 a fost înstrăinat în anul 1976 lui și.
Ca atare, 3 apartamente au fost înstrăinate anterior cererilor de restituire și nu mai sunt libere pentru restituire, astfel că în mod legal, Primarul Municipiului Sibiu a propus acordarea de despăgubiri Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
C de-al patrulea apartament a fost restituit în natură.
În atare situație, față de starea de fapt relevată, instanța de fond a apreciat că dispoziția nr. 4480/2008 a Primarului Municipiului Sibiu a fost emisă în mod legal, motiv pentru care s-a respins cererea de anulare a acesteia.
S-au respins și cererile de anulare a tuturor actelor de înstrăinare efectuate după formularea notificării, deoarece conform CF-ului, acestea s-au efectuat în baza Legii 18/1991 și vizează cota indiviză din terenul aferent apartamentelor.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel contestatorii, și.
În expunerea motivelor de apel se arată că în termen legal și-au precizat cererea, solicitând să li se atribuie subsolul, mansarda și celelalte spații din imobil care nu au fost retrocedate sau înstrăinate și care nu sunt prin natură și destinație coproprietate forțată și perpetuă așa cum aceasta este definitivă de codul civil.
Tribunalul Sibiu în mod nejustificat le-a încălcat dreptul la apărare, respingând solicitarea de probatoriu a contestatorilor atât cu referire la acțiunea inițială cât și cu privire la precizarea de acțiune, și nu amintește de existența acesteia din urmă.
Consideră nelegală soluția cu privire la cererea de restituire a terenului, deoarece la data atribuirii terenului de către Prefectură exista o notificare pe rol, astfel că orice scoatere din patrimoniu este lovită de nulitate absolută.
Susțin că expertiza imobiliară era esențială deoarece s-ar fi constatat că există mai multe spații care trebuiau retrocedate și care nu intră în categoria coproprietății forțate și perpetue precum și evoluția în timp a situației terenului.
În drept invocă dispozițiile art. 282 și urm. cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, Primarul Municipiului Sibiu a solicitat respingerea apelului, arătând că 3 apartamente au fost înstrăinate chiriașilor în baza Legii nr. 4/1973 iar terenul solicitat și părțile comune indivize nu pot fi restituite în natură deoarece au fost atribuite în funcție de cotele de proprietate, proprietarilor actuali.
Verificând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Așa cum rezultă din practicaua sentinței civile apelate, tribunalul a arătat considerentele pentru care a respins solicitarea în probațiune a contestatorilor (adresă la Biroul CF, interogatoriu, înscrisuri și expertiza tehnică). Ca atare, împrejurarea că prima instanță a apreciat ca fiind suficiente actele existente la dosar, respectiv actele anexă depuse la dosar de notificatoare și că nu se impune completarea probațiunii nu se poate constitui într-o încălcare a dreptului la apărare al contestatorilor, critica formulată sub acest aspect neputând fi primită.
La termenul de judecată din 20 martie 2009, instanța de apel a respins cererea în probațiune cu interogatoriu care nu era întocmit la data solicitării și a încuviințat proba cu înscrisuri și expertiză topografică.
Deși au solicitat proba cu înscrisuri, contestatorii nu au depus la dosarul cauzei nici un înscris nou în probațiune.
Prin raportul de expertiză topografică întocmit în cauză și prin suplimentul efectuat ca urmare a încuviințării obiecțiunilor părților, s-a stabilit că doar apartamentul nr. I - parter, 2 pivnițe de la subsol aferente acestuia și terenul de 1.079 mp au rămas în proprietatea Statului Român, nefiind înstrăinate în baza Legii nr. 4/1973. Din terenul în suprafață de 1.079 mp a rămas liber doar suprafața aferentă. I ( 361 mp) iar asupra restului terenului aferent celorlalte apartamente, a fost constituit în condițiile Legii nr. 18/1991 dreptul de proprietate în favoarea proprietarilor acestor apartamente (384 mp pentru apartamentul nr. II, 215 mp pentru. nr. III și 119 mp pentru. nr. IV).
S-a mai reținut că încăperile de la parter, etaj și mansardă nu și-au schimbat destinația, că una din cele 3 pivnițe aparține. nr. II iar încăperile cu destinația WC, spălătorie și coridor sunt părți comune indivize pentru apartamentele I, II și III ( CF nr. 10239 Sibiu).
De asemenea, expertul a arătat că nici la demisol și nici la mansardă nu mai sunt spații libere cu destinația încăperi. În cuprinsul expertizei sunt identificate apartamentele cât și toate părțile comune indivize, expertul stabilind că. nr. I compus la subsol - 2 pivnițe, la parter 3 camere, 1 bucătărie, 1 debara, 1, 1 baie, wc cu spălător, este cel care a fost restituit în natură apelanților prin dispoziția atacată.
În condițiile în care s-a restituit contestatorilor în natură apartamentul nr. I care nu a făcut obiect al Legii nr. 4/1973 cât și dependințele acestuia și cotele aferente din terenul de 361 mp și cum din expertiza efectuată rezultă că nu sunt alte spații, încăperi sau suprafețe libere în înțelesul Legii 10/2001 care să poată fi restituite în natură, Curtea constată că soluția primei instanțe de respingere a contestației este corectă.
Deținând asupra construcțiilor contracte de vânzare - cumpărare valid încheiate în temeiul Legii nr. 4/1973 cât și un drept de folosință asupra terenului aferent acestora, cumpărătorii celor 3 apartamente nerestituite în natură sunt îndreptățiți să dobândească dreptul de proprietate asupra terenului deținut în folosință, conform art. 36 din Legea nr. 18/1991. Împrejurarea că trecerea în proprietatea cumpărătorilor - chiriași a terenului aferent s-a făcut după formularea notificării de către contestatori nu este de natură a atrage nulitatea absolută a actelor de trecere în proprietate emise conform Legii nr. 18/1991 în condițiile în care, așa cum s-a arătat mai sus, contractele de vânzare încheiate în baza Legii nr. 4/1973 sunt valide iar titularii acestora beneficiază de prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991.
Prima instanță, reținând că 3 dintre apartamente nu sunt libere pentru restituire iar cel de-al 4 -lea a fost restituit în natură, a apreciat că dispoziția contestată este legală, în acest mod pronunțându-se implicit și asupra precizării de acțiunii la care fac referire apelanții.
Așa cum rezultă din cele expuse anterior, în fața instanței de apel s-a administrat proba cu expertiza topografică care a stabilit că nu există spații sau încăperi care să poată fi restituite în natură, precizarea formulată de contestatori fiind nefondată.
Față de cele reținute, constatând că sunt nefondate criticile pe care contestatorii le-au adus sentinței primei instanțe, Curtea, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul promovat de aceștia.
În baza art. 274 cod procedură civilă, apelanții vor fi obligați să plătească suma de 300 lei în contul Ministerului Justiției - Biroul Local de Expertize Judiciare, Tehnice și Contabile Sibiu, reprezentând diferența de
(continuarea deciziei civile nr. 24/A/19.02.2010 pronunțată de Curtea de APEL ALBA IULIA în dosar civil nr-)
onorariu datorată pentru suplimentul de expertiză întocmit de expert.
Pentru aceste motive:
În numele legii
DECIDE
Respinge apelul declarat de contestatorii, și împotriva sentinței civile nr. 1122/2008 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
Obligă apelanții să plătească suma de 300 lei în contul Ministerului Justiției - Biroul Local de Expertize Tehnice și Contabile IBAN cu nr. --, Sucursala CEC Sibiu, reprezentând diferență onorariu expert.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 19.02.2010.
Președinte, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
.
Tehn.
7 ex/19.03.2010
Jud. fond -
Președinte:Mihaela Florentina CojanJudecători:Mihaela Florentina Cojan, Daniela Mărginean
