Speta Legea 10/2001. Decizia 25/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 25/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1095/C din 03.10.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și (moștenitorii defunctului reclamant ), domiciliați în C, B-dul. 1 - nr. 4, -. 48, județ C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod proc. civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28.01.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
La 27.09.2007 reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții, Primarul Municipiului C,Municipiul C prin Primar și Primăria Municipiului C, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța, să se constate calitatea de persoană îndreptățită la restituire și în consecință să fie obligați pârâții să emită o dispoziție motivată de restituire în natură a suprafeței de teren liberă din cei 300 mp și prin măsuri reparatorii în echivalent prin compensare pentru diferența de teren și despăgubiri bănești pentru construcție, urmând ca din valoarea construcției să fie dedusă valoarea actualizată a despăgubirilor primite.
Totodată reclamantul a solicitat obligarea pârâților și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul litigiu.
În motivarea cererii reclamantul a arătat în esență că este proprietarul imobilul compus din teren în suprafață de 300 mp și construcție ce a făcut obiectul notificării formulată în temeiul Legii nr.10/2001 și care a fost trecut abuziv în proprietatea statului în baza Decretului nr.212/1988, decret de expropriere și demolare în vederea construirii de locuințe.
Prin notificare nr.34 din 05.02.2002 reclamantul a solicitat Primăriei Municipiului C restituirea în natură sau prin echivalent a imobilului compus din teren și construcții, fără a primi și un răspuns la această solicitare în modalitatea și termenul prevăzut de legea specială de reparație.
Se arată în continuare că atitudinea persoanei juridice deținătoare de a temporiza soluționarea notificării echivalează cu un refuz de restituire, fapt ce deschide persoanei îndreptățite accesul direct la justiție.
În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile din Legea nr.10/2001și art.1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Prin sentința civilă nr.1095 din 3 octombrie 2008 Tribunalul Constanțaa luat act de renunțarea la judecata cererii formulată de reclamantul în contradictoriu cu Primăria Municipiului C și a admis acțiunea formulată de către reclamantul în contradictoriu cu pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul În consecință, a constatat că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la restituire și a obligat pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C, prin Primar să restituie în natură reclamantului prin emiterea unei dispoziții terenul în suprafață de 199, 58 mp astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză și să acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 aferente imobilului preluat abuziv în cuantum de 150.630 Euro, pentru terenul în suprafață de 100,42 mp care nu poate fi restituit în natură și în cuantum de 24.032 lei pentru construcția demolată din care se va deduce suma de 7.972 lei reprezentând valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru construcție.
Prin aceeași hotărâre a obligat pârâții către reclamant la plata sumei de 3.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat și respectiv onorariu de expert.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că reclamantul în calitate de proprietar al imobilului a întreprins demersul prevăzut de art.21 alin.1 din Legea nr.10/2001 și a notificat la data 05.02.2002, Primăria Municipiului C prin intermediul Biroului executorului judecătoresc, cu solicitarea prevăzută de lege și anume restituirea în natură sau acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilul compus din teren în suprafață de 30o mp și construcții, solicitare la care entitatea juridică deținătoare a imobilului nu a răspuns în modalitatea și termenul prevăzut de legea specială.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr.10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22. 12.1989,exprimată în contextul profund reparatoriu, s-a reținut că, prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar prin abuzurile săvârșite de către stat.
Conform dispozițiilor art.3 și 4 din Legea nr.10/2001 sunt îndreptățite la măsuri reparatorii constând în restituire în natură, sau după caz, prin echivalent, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitori legali sau testamentari a persoanelor fizice îndreptățite.
Imobilul situat în C-, compus din teren în suprafață de 300mp și o construcție casă de locuit a făcut obiectul decretului de expropriere și demolare nr.212/1988 în vederea construirii de locuințe, fiind menționat în tabelul anexa la poziția 12.
Prin actul de vânzare-cumpărare, transcris la notariatul de stat sub nr.29990 din 04.06.1985, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului compus din teren în suprafață totală de 30o mp și o construcție cu patru camere un hol și dependințe.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art.22 din Legea nr.10/2001, se înțelege orice acte juridice translative de proprietate (act de vânzare-cumpărare,extras de carte funciară) acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită, titular al bunului preluat sau moștenitorului acestuia (acte de stare civilă, certificate de moștenitor), acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Conform dispozițiilor art.22 ind.1 alin.1 din Legea nr.10/2001 în absența unor probe contrare, existența sau după caz întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, iar potrivit alin.2 în absența umor probe contrare, persoana individualizată în actul normativ prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar.
Prezumția instituită prin art.22 ind.1 din Legea nr.10/2001 în sensul că imobilul situat în C- compus din teren în suprafață de 300 mp și construcție a fost proprietatea reclamantului și a făcut obiectul decretului de expropriere și demolare, act normativ calificat ca fiind abuziv prin legea nr.10/2001, nu a fost răsturnată de către pârâți, situație în care, Tribunalul a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită, în sensul art.3 din Legea nr.10/2001.
În procesul de soluționare a notificării depuse de persoanele îndreptățite, Legea nr.10/2001 impune prin art.1 alin.1, respectarea principiului prevalenței restituirii în natură a imobilului ce face obiectul notificării și numai în cazul în care această măsură nu este posibilă se va proceda la acordarea celorlalte măsuri prin echivalent.
Amplasamentul, respectiv limitele și dimensiunile imobilului din litigiu compus din teren și construcții, stabilit potrivit înscrisurilor exhibate de către părți, au fost identificate și prin măsurătorile efectuate în teren cu ocazia întocmirii raportului de expertiză.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză, a rezultat că imobilul construcție a fost demolat integral iar terenul este ocupat funcțional în parte pe o suprafață de 100,42 mp de construcția blocului iar diferența de 199,58 mp este în prezent liberă de construcții.
Conform dispozițiilor art.11 alin 3 din Legea nr.10/2001 în cazul în care construcțiile expropriate au fost demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părți de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi autorizate, cea afectată servituților legale și a altor amenajări de utilitate publică ale localității urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
Reținând caracterul abuziv al preluării, calitatea de persoană îndreptățită la restituire a reclamantului dar și existența unei părți din teren rămase liberă de construcții, instanța a obligat pârâți să restituie reclamantului în natură suprafața de 199,58 mp, prin emiterea unei dispoziții în acest sens.
Totodată, față de împrejurarea că restituirea în natură a construcției precum și a diferenței de teren de 100,42 mp, aferentă construcției preluate de la reclamant nu mai este posibilă iar unitatea deținătoare nu dispune de un alt teren intravilan neexistând dovezi în acest sens, instanța a obligat pârâții să acorde reclamantului prin emiterea unei dispoziții, măsurii reparatori prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești în condițiile prevăzute de Titlul VII din legea nr.247/2005 din care trebuie dedusă valoarea actualizată a despăgubirilor primite de către reclamant pentru construcția expropriată.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Municipiul C și Primarul Municipiului C pentru următoarele motive:
1. În mod greșit instanța a dispus restituirea în natură a suprafeței de teren de 199,58 mp care este ocupată de amenajări de utilitate publică ale Municipiului C, respectiv spațiu din ansamblul de locuințe din zona centrală.
Susțin apelanții că și pentru acest teren trebuiau acordate măsuri reparatorii prin echivalent, modalitatea de restituire dispusă de instanță fiind contrară prevederilor art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
2. Cu încălcarea art. 1 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 instanța a obligat pârâții să acorde despăgubiri bănești în cuantum de 150.630 Euro și 24.032 lei.
Susțin apelanții că în competența Primarului intră numai propunerea de acordare de despăgubiri, iar nu obligația de acordare a despăgubirilor și că despăgubirile pot avea forma unor titluri de valoare potrivit art. 16 alin. 6 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar nu sume de bani.
3. În mod nelegal instanța a stabilit cuantumul despăgubirilor pentru că, potrivit prevederilor titlului VII din Legea nr. 247/2005, doar Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor poate să stabilească cuantumul final al despăgubirilor, după o procedură administrativă prealabilă.
4. Susțin apelanții că au fost obligați la plata cheltuielilor de judecată prin încălcarea principiului disponibilității, pentru că reclamantul a afirmat în concluziile orale că nu solicită cheltuieli de judecată.
Afirmă, totodată, că instanța trebuia să cenzureze cuantumul cheltuielilor de judecată pentru că onorariul de avocat este exagerat raportat la munca depusă de avocatul care s-a prezentat la ultimul teremen de judecată, după ce probatoriul a fost administrat.
În apel, după decesul intimatului reclamant, intervenit la 19 noiembrie 2008, au fost introduși în cauză ca urmare a transmisiunii calității procesuale d-nii seri și.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate în raport de criticile formulate de pârâți, instanța constată că apelul este în parte întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din raportul de expertiză efectuat în cauză de d-nul expert (fila 32-34 dosar fond) rezultă că terenul ce a aparținut autorului intimaților este parțial ocupat pe o suprafață de 100,42 mp de construcția blocului de locuințe MF 3 situat pe str. -, diferența de teren de 199,58 mp fiind liberă de construcții, considerată de expert "spațiu ". Instanța de fond a dispus restituirea în natură a acestei porțiuni de teren apreciind incidente în cauză dispozițiile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001.
În adevăr, potrivit acestui text, "în cazul în care construcțiile expropriate au fost integral demolate și lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se în echivalent".
sintagma "amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale" la pct. 10.3 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001adoptate prin HG nr. 250/2005 a arătat că se au "în vedere acele suprafețe de teren afectate unei utilități publice, respectiv suprafețele de teren supuse unor amenajări destinate a deservi nevoile comunității, și anume căi de comunicație (străzi, alei, trotuare etc.), dotări tehnico edilitare subterane, amenajări de spații verzi din jurul blocurilor de locuit, parcuri și grădini publice, piețe pietonale și altele. Individualizarea acestor suprafețe, în cadrul procedurilor administrative de soluționare a notificărilor, este atributul entităților investite cu soluționarea notificărilor, urmând a fi avute în vedere, de la caz la caz, atât servituțile legale, cât și documentațiile de amenajare a teritoriului și de urbanism".
Rezultă din textele legale sus citate că pentru a se aprecia afectarea în scop de utilitate publică a imobilului solicitat a fi restituit este necesar ca asupra acelui imobil să se fi efectuat lucrări de amenajare destinate a deservi nevoile comunității, amenajare care să rezulte dintr-o documentație de amenajare a teritoriului și de urbanism.
Simpla afirmație că terenul liber este afectat de spațiu nu poate fi primită ca un motiv de respingere a cererii de restituire în natură a terenului liber, câtă vreme apelanții pârâți nu au prezentat instanței o documentație în temeiul căreia terenul respectiv a fost amenajat ca spațiu cu destinația de utilitate publică, terenul fiind ocupat parțial de o vegetație spontană, conform planșelor fotografice depuse la dosarul de fond, iar nu de o amenajare de spațiu.
Prin urmare, se constată că instanța de fond în mod corect a considerat liberă porțiunea de teren în suprafață de 199,58 mp și a dispus restituirea în natură a acesteia.
În privința porțiunii de teren ocupate de construcția blocului de locuințe MF 3 și a construcției demolate, care nu mai pot fi restituite în natură, tribunalul a obligat pârâții Primarul Municipiului C și Municipiul C "să acorde măsuri reparatorii prin echivalent sub forma despăgubirilor bănești în condițiile prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 aferente imobilului preluat abuziv în cuantum de 150.630 Euro, pentru terenul în suprafață de 100,42 mp care nu poate fi restituit în natură și în cuantum de 24.032 lei pentru construcția demolată", cu nerespectarea procedurii reglementate de art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2201 și de prevederile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Astfel, din art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, republicată, rezultă că în cazul în care restituirea în natură nu mai este posibilă, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării "propune acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv", propunere care se înaintează conform art. 16 din Legea nr. 247/2005 Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, organism competent potrivit art. 13 alin. 1 din lege să analizeze și să stabilească cuantumul final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi.
Prin urmare, rezultă din textele legale invocate că nici primarul și nici municipiul nu au competența de a stabili valoarea imobilului ce nu mai poate fi restituit în natură și că acestora legea nu le-a stabilit nici obligația de a "acorda măsuri reparatorii sub forma despăgubirilor bănești", aceste competențe aparținând organismelor prevăzute în legea specială, respectiv în Legea nr. 247/2005, titlul VII.
Considerentele arătate la punctul analizat anterior determină instanța de apel să constate că, sub acest aspect, apelul este întemeiat.
În privința cheltuielilor de judecată, în mod corect a reținut tribunalul că sunt aplicabile prevederile art. 274 Cod procedură civilă, cererea de cheltuieli de judecată fiind formulată de reclamant odată cu acțiunea introductivă de instanță.
Odată formulată această cerere prin acțiunea inițială, instanța este investită și este obligată să se pronunțe și numai o renunțare la judecată, expresă iar nu tacită, poate să determine, în virtutea principiului disponibilității, să nu se mai pronunțe o soluție cu privire la cheltuielile de judecată.
În speță, renunțarea la judecata cererii de obligare a pârâților la cheltuieli de judecată a fost făcută de avocat, în lipsa mandatului expres dat de reclamant în sensul renunțării la judecata acestei cereri, situație în care instanța în mod corect a dispus asupra cererii de cheltuieli.
Cât privește cuantumul onorariului de avocat, în mod corect s-a apreciat că suma de 2000 lei justifică munca depusă de avocatul care a reprezentat partea la ultimul termen de judecată, a formulat concluzii orale și apoi concluzii scrise pe care le-a depus la dosar. Prin urmare, acest motiv de apel nu este întemeiat.
Aplicând prevederile art. 274 Cod procedură civilă în apel, intimații vor fi obligați la plata cheltuielilor de judecată către apelanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul civil formulat de apelanții pârâții MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și PRIMARUL MUNICIPIULUI C, ambii cu sediul în C, B-dul. - nr. 51, județ C - împotriva sentinței civile nr. 1095/C din 03.10.2008, pronunțate de Tribunalul Constanța - Secția civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți și (moștenitorii defunctului reclamant ), domiciliați în C, B-dul. 1 - nr. 4, -. 48, județ
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că stabilește că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafață de 100,42 mp și pentru construcția demolată în condițiile Titlului VII, din Legea 247/2005, reprezentând diferența dintre valoarea de circulație a construcției demolate și a terenului ce nu poate fi restituit în natură și suma de 32.000 lei ce se va reactualiza cu coeficientul de actualizare prevăzut la art. alin. (1) al titlului II din nr.OUG 184/2002.
Obligă Primarul Municipiului C să emită dispoziție cu propunere în acest sens.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Obligă intimatul la 300 lei, cheltuieli de judecată.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red./Tehnored.dec.jud.-/14.04.2009
Tehnored.disp.gref./8ex./16.04.2009
Emis 4 com./16.04.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
