Speta Legea 10/2001. Decizia 27/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 27/
Ședința publică din 28 Ianuarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Daniela Petrovici
Grefier - -
Pe rol pronunțarea asupra apelului civil formulat de apelanții reclamanți, domiciliat în C, B-dul. - - nr. 94, -.42,. B,. 1,. 25, județ C, domiciliată în B, - 13, nr. 108,. 52 - 54,. 1,. 4,. 10, sector 5 și, domiciliată în B, - 13, nr. 108,. 52 -54,. 1,. 4,. 10, sector 5 - declarat împotriva sentinței civile nr. 617/20.04.2005 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 604/2004 în contradictoriu cu intimați pârâți PRIMARUL COMUNEI, CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna,-, județul C, având ca obiectcontestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile asupra apelului au avut loc în ședința publică din data de 21.01.2009, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 260 alin. 1 în referire la art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 28.01.2009, dată la care a pronunțat următoarea soluție:
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. 604/2004 reclamanții, și au formulat în contradictoriu cu Primarul comunei contestație împotriva Dispoziției nr. 52/23.03.2005, solicitând anularea acesteia și obligarea Comisiei de aplicarea Legii nr. 10/2001 să emită o nouă dispoziție prin care să fie restituit terenul în suprafață de 1092.
În motivarea acțiunii, reclamanții arată că au solicitat prin notificarea înregistrată la Primăria comunei la data de 3.08.2001 o parte din terenul moștenit în suprafață de 1092. situat în intravilanul localității, bun preluat abuziv de stat în perioada 1980, iar prin Dispoziția nr. 52/23.03.2004 i-a fost respinsă notificarea, cu motivarea că imobilul solicitat nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Prin sentința civilă nr. 617/20.04.2005 a Tribunalului Constanțaa fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a avut în vedere, în esență, că terenul ce formează obiectul contestației de față, a fost restituit autorului celor în cauză, conform titlului de proprietate nr. 18515/897/994, din cuprinsul căruia rezultă cu evidență că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991 a vizat și terenul intravilan în suprafață de 2800. S-a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în raport de faptul că terenul solicitat este cuprins în terenul de 2800. ce a format obiectul restituirii, în baza legii anterioare.
Apelul declarat de reclamanți împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefundat prin decizia nr. 934 din 14 decembrie 2005 Curții de APEL CONSTANȚA - Secția Civilă.
S-a reținut de asemenea că regimul juridic al terenului în litigiu a fost și este reglementat prin Legea nr. 18/1991, în temeiul căreia a fost emis un titlu de proprietate pe numele autorului reclamanților, cu privire la care prin hotărâre irevocabilă s-a constatat nulitatea parțială a actului de restituire, această dispoziție vizând tocmai terenul ce formează obiectul notificării, supuse analizei de fapt.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs reclamanții, care au criticat-o pentru nelegalitate.
Prin decizia nr. 1451/15.02.2007 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis ca fondat recursul reclamanților și a casat decizia recurată, cauza fiind trimisă instanței de apel - Curtea de APEL CONSTANȚA spre rejudecare.
Pentru a pronunța această decizie Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut, în esență, că în mod greșit instanțele de fond și apel, au reținut, în cauză incidența prevederilor art. 8 din Legea nr. 10/2001, în raport de care au considerat că cererea de față nu intră în cadrul de aplicare a Legii nr. 10/2001.
S-a mai reținut că Legea nr. 10/2001 are caracter reparatoriu, de complinire a acelor situații neacoperite prin vechea reglementare, iar în condițiile în care terenul este intravilan, și nu a făcut obiectul reconstituirii în temeiul Legii nr. 18/1991 - titlul emis conform acestei legi fiind anulat prin sentința civilă nr. 4860/31.03.1998 a Judecătoriei Constanța, definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și a recursului - reclamanții au dreptul să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
După casare, cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de APEL CONSTANȚA sub nr-.
În condițiile art. 29.pr.civ. la solicitarea apelanților reclamanți instanța a încuviințat completarea materialului probator administrat în fața primei instanțe, cu înscrisuri și expertiză tehnică imobiliară.
Analizând legalitatea hotărârii primei instanțe, în raport cu criticile reclamanților și în limitele deciziei de casare, cu respectarea dispozițiilor art. 315.pr.civ. se reține că apelul este fondat pentru următoarele considerente:
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 privind situația juridică a unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, exprimată în caracterul profund reparatoriu, este de precizat că prin acest act normativ legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de foștii proprietari prin abuzurile săvârșite de stat.
Legiuitorul a fost preocupat să asigure, pe cât posibil, toate situațiile de preluare a imobilelor de către stat în perioada de referință și astfel că repare prejudiciile cauzate proprietății private.
În speță se reține că reclamanții s-au legitimat ca succesori legali ai defunctului, fost proprietar al unui teren în suprafață de 2800. situat în intravilanul localității, pe malul Mării Negre, conform actului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată, încheiat la 14 mai 1946 (fila 130 - dosar - al Curții de APEL CONSTANȚA ).
Sarcina probei proprietății și a deținerii legale a acestuia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptățite în condițiile art. (3), lit. (c) și ale art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Prin noțiunea de acte doveditoare, în sensul art. 22 din lege se înțelege orice acte translative de proprietate, acte care atestă calitatea de persoană îndreptățită - titular al bunului preluat sau moștenitorul acestuia (acte de stare civilă, certificat de moștenitor) și acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă.
Art. 23.1. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 498/2003 prevede că prin acte doveditoare se înțelege orice act translativ de proprietate, care atestă deținerea proprietății de către o persoană fizică sau juridică, cum ar fi act de vânzare-cumpărare, tranzacție, donație sau act sub semnătură privată încheiat înainte de intrarea în vigoare a Decretului nr. 221/1950.
Din probatoriul administrat și față de dezbaterile Înaltei Curții de Casație și Justiție din decizia civilă nr. 145/2007 se reține că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii, conform Legii nr. 10/2001, pentru terenul de 1092. preluat abuziv de stat.
De asemenea, art. 3.11. din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, prevede că în cazul în care pentru imobilul preluat nu se face dovada formală a preluării de către stat, iar imobilul respectiv se găsește în patrimoniul statului după o dată invocată ca fiind data preluării abuzive, soluționarea notificării se va face în funcție și de acest element - faptul că imobilul se regăsește în patrimoniul statului constituie o prezumție relativă de preluare abuzivă - deci fără titlu.
În cauză se reține că terenul revendicat de reclamanți - în suprafață de 1092. a fost identificat prin expertiza efectuată în apel d e ing., ca fiind situat în curtea pichetului de drumuri cu acces spre faleză și este ocupat parțial de construcții folosite de pichetul de drumuri și poduri 2 Mai, și anume:
- C1 - Clădire birouri cu o suprafață de 96.;
- C2 - Atelier cu suprafața construită de 24.;
- C3 - Atelier cu suprafața construită de 50.;
- C4 - Depozit subteran carburanți cu suprafață construită de 33.;
- C5 - WC cu suprafața construită de 13.
Diferența de teren neafectată de construcții este utilizată pentru accesul la diferitele clădiri existente pe teren și pentru accesul în curtea imobilului.
Conform raportului de expertiză, terenul este ocupat în totalitate de pichetul de drumuri și poduri, motiv pentru care expertul a propus restituirea unei suprafețe de 620. în două parcele, care depășesc curtea pichetului de drumuri și poduri 2 mai, dar și vechiul amplasament al proprietății reclamanților - varianta II, parcelele 3 și 4 (pag. 115).
Pârâtul Primarul Comunei cu adresa nr. 9818/16.01.2009 a comunicat instanței că terenul în litigiu intră în categoria pășune, este proprietatea Comunei și nu este de acord cu atribuirea în compensare a celor două parcele în suprafață de 620. expertul depășind obiectivele stabilite de instanță, și anume identificarea terenului și stabilirea gradului de ocupare cu construcții (pag. 124).
Deși terenul nu a fost propus de pârâți pentru a fi acordat reclamanților în compensare pentru terenul în suprafață de 1092. preluat abuziv și nici nu figurează în lista bunurilor disponibile, expertul și-a depășit atribuțiile și a propus atribuirea acestui teren de 620. în compensare.
Conform dispozițiilor art. 10 al. (2) din Legea nr. 10/2001 în cazul în care pe terenurile preluate abuziv s-au edificat noi construcții autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane sau rurale, măsurile se stabilesc în echivalent.
Singura excepție reglementată de lege o constituie terenurile ocupate de construcții neautorizate în condițiile legii, edificate după 1 ianuarie 1990, sau de construcții ușoare sau demontabile care sunt restituibile în natură, excepție neaplicabilă în speță.
Din probatoriul administrat rezultă că terenul notificat de reclamanți se află situat în incinta pichetului de drumuri și poduri 2 Mai și este afectat parțial de construcții, iar diferența reprezintă teren aferent acestor construcții, care asigură accesul și utilizarea normală în condiții de siguranță a acestor clădiri, între care se află și un depozit de carburanți.
Față de întregul probatoriu administrat în cauză se reține că terenul nu poate fi restituit în natură.
Art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, prevede că în ipoteza în care restituirea în natură nu este posibilă, entitatea investită cu soluționarea notificării este obligată să acorde persoanelor îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Dar măsura compensării cu alte bunuri sau servicii rămâne la latitudinea deținătorului imobilului sau, după caz, a entității investite cu soluționarea notificării, singura care poate aprecia dacă, din punctul său de vedere, măsura este sau nu posibilă.
Prin urmare, în cazul compensării cu alte bunuri sau servicii, entitatea investită cu soluționarea notificării are plenitudine de competență în stabilirea măsurii reparatorii, în timp ce în privința despăgubirilor formulează numai o propunere de acordare a acestora. Chiar dacă din cuprinsul art. 26 alin.(1) al legii reparatorii rezultă că, în cazul imposibilității restituirii în natură, regula este acordarea măsurilor compensatorii și numai în subsidiar, dacă această măsură nu este posibilă ori nu este acceptată de cel îndreptățit, se vor face propuneri de acordare de despăgubiri, apreciem că dispozițiile amintite trebuie coroborate cu prevederile art.1 alin.(5) din lege, în forma modificată prin OUG nr. 209/2005. În acest sens, instanța sesizată de cel nemulțumit nu va putea acorda ca măsură compensatorie alte bunuri decât cele cuprinse în tabelul bunurilor disponibile care se pot acorda în compensare.
Includerea bunurilor în categoria celor disponibile este o atribuție care revine Consiliului Local, în temeiul art. 38 lit."h" din Legea nr. 215/2001, singura autoritate care este îndrituită să analizeze dacă un bun proprietate a unității administrativ teritoriale trebuie să fie menținut sau nu în proprietatea sa, fiind sau nu necesar satisfacerii intereselor unității administrativ-teritoriale. În aceste condiții, instanța de judecată, în cadrul contestației celui nemulțumit de modul de soluționare a notificării sale, nu poate dispune de un alt bun decât cel înscris în lista bunurilor disponibile, peste voința titularului dreptului.
În speță, se reține că unitatea deținătoare a imobilului notificat și care nu poate fi restituit în natură nu a făcut nici o ofertă de compensare cu alte bunuri sau servicii reclamanților și nici reclamanții nu au făcut dovada că pârâta a refuzat, nemotivat, să le dea în compensare un anumit bun care era înscris în lista bunurilor disponibile.
Cum terenul indicat de expert în cele două parcele 3 și 4 în suprafață totală
de 620. (fila 17) nu este inclus în lista bunurilor disponibile întocmită conform art. 1 al. (5) din legea modificată, iar pârâții s-au opus la atribuirea acestuia în compensare reclamanților, în schimbul terenului în suprafață de 1092. ce nu poate fi restituit în natură, instanța nu poate dispune atribuirea acestuia în compensare.
În măsura în care apelanți reclamanți apreciază că suprafața de teren identificată prin expertiză s-ar putea atribui în compensare, deci că în mod nelegal nu este menționată în tabelul bunurilor disponibile se pot adresa eventual instanței de judecată pentru a solicita obligarea intimatului la includerea acestui teren pe tabelul bunurilor disponibile, acesta fiind singurul cadru procesual în care se poate analiza, în contradictoriu cu titularul dreptului, necesitatea menținerii unui bun în domeniul privat al unității administrativ teritoriale.
Față de aceste considerente, în baza art. 296C.pr.civ. se va admite apelul reclamantului și se va schimba în tot sentința apelată în sensul admiterii acțiunii.
Anulează dispoziția nr. 52/23.03.2004 emisă de Primarul Comunei și obligă pârâtul Primarul Comunei să emită dispoziție cu propunere de acordare în compensare reclamanților alte bunuri sau servicii - de care dispune unitatea deținătoare, și sunt menționate în tabelul bunurilor disponibile întocmit conform art. 1 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 - iar în ipoteza în care astfel de bunuri nu sunt identificate sau reclamanții nu le acceptă, să propună acordare de despăgubiri conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, pentru terenul în suprafață de 1092. ce nu poate fi restituit în natură.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul formulat de apelanții reclamanți, domiciliat în C, B-dul. - - nr. 94, -.42,. B,. 1,. 25, județ C, domiciliată în B,-,. 52 - 54,. 1,. 4,. 10, sector 5 și, domiciliată în B, - 13, nr. 108,. 52 -54,. 1,. 4,. 10, sector 5 - declarat împotriva sentinței civile nr. 617/20.04.2005 pronunțate de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr. 604/2004 în contradictoriu cu intimați pârâți PRIMARUL COMUNEI și CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI, ambii cu sediul în comuna,-, județul
Schimbă în tot sentința apelată în sensul că admite acțiunea.
Anulează dispoziția nr. 52/23.03.2004 emisă de Primarul Comunei.
Obligă pârâtul să emită dispoziție cu propunere de acordare în compensare reclamanților alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv pentru terenul în suprafață de 1092 mp, situat în comuna, identificat prin expertiza și care nu poate fi restituit în natură.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință, astăzi, 28 Ianuarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond -
Red.dec.jud.-/09.02.2009
Tehnored.gref./7ex./11.02.2009
Emis 5 com./11.02.2009
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Daniela Petrovici
