Speta Legea 10/2001. Decizia 261/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 261/
Ședința publică din 10 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Maria Ploscă JUDECĂTOR 2: Irina Tănase
Judecător: - -
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul civil declarat de pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în Bălcești, - -, județul V, împotriva sentinței civile nr.857 din data de 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, intimați fiind reclamanții, domiciliat în B,-, sector 3, G, domiciliat în B, strada-, -.12,.11, sector 3 și, domiciliat în B,-, -.12,.A,.3,.11, sector 3.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier juridic, pentru apelanții-pârâți Primăria Orașului Bălcești și Primarul Orașului Bălcești, în baza delegației de la dosar și avocat, pentru intimații-reclamanți lipsă, G și, în baza împuternicirii avocațiale nr.73 din data de 2.12.2008, emisă de Baroul V-cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează instanței că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură, întâmpinare din partea intimaților-reclamanți, care se comunică, în copie, reprezentantului apelanților-pârâți.
Consilier juridic, pentru apelanții-pârâți, arată că a lecturat întâmpinarea intimaților, înainte de începerea ședinței de judecată, astfel încât nu solicită amânarea cauzei în acest sens.
Părțile prezente, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de probatorii de formulat și nici excepții de invocat.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Consilier juridic, având cuvântul pentru apelanții-pârâți, solicită admiterea apelului, casarea sentinței instanței de fond și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii, fără cheltuieli de judecată. Arată că notificarea a fost respinsă, motivat de faptul că notificatorii nu sunt persoane îndreptățite, întrucât - a fost menționată în decretul de expropriere, iar intimații au solicitat măsuri reparatorii de pe urma autorului Precizează că în perioada 1971-1975, ca proprietari ai imobilului figurau G și, iar în perioada 1974-1980, este trecută în registrul agricol ca proprietar al acestor bunuri. În acest context, nu există identitate între persoana expropriată și persoana care a deținut terenul.
Avocat, având cuvântul pentru intimații-reclamanți, solicită respingerea apelului și menținerea sentinței Tribunalului Vâlcea, ca fiind legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată. Apreciază că în mod corect a fost anulată dispoziția nr.2/2008, iar sentința instanței de fond a avut drept temei proba cu acte administrată de părți. Arată că se impunea verificarea gradului de rudenie între reclamanți și autori, acest aspect fiind indispensabil soluționării cauzei. Precizează că nu există nici un dubiu că - este fiica autorilor care figurează ca persoane expropriate în actele de la filele 47-50 ale dosarului, bunurile expropriate provenind de la autorii G și. De asemenea, nu se poate reține că a operat un transfer al dreptului de proprietate, analizând chitanța de la fila 35 a dosarului, fiind vorba de un act sub semnătură privată și nu face referire la bunurile tranzacționate. Mai arată că s-a făcut dovada că persoană îndreptățită la despăgubiri este autorul
Consilier juridic, pentru apelanții-pârâți, precizează că, potrivit art.3 lit."a" din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite persoanele fizice proprietare la data preluării imobilului.
CURTEA:
Asupra apelului civil de față:
Prin contestația înregistrată la 21 iulie 2008, la ribunalul Vâlcea, contestatorii, G și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Orașului Bălcești și Primarul Orașului Bălcești pentru a se anula dispoziția nr.2 din 26.06.2008 emisă de Primar, prin care s-a respins notificarea nr.60 din 12.07.2001, depusă la Biroului Executorului Judecătoresc și emiterea unei noi dispoziții, în sensul admiterii ei și acordarea de despăgubiri conform Legii nr.10/2001.
În motivarea contestației s-a arătat că au solicitat prin notificarea nr.60 din 12.07.2001 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele locuință și anexe gospodărești care au aparținut tatălui lor, G decedat la 23 martie 1976, anexând acte doveditoare, însă în mod greșit le-a fost respinsă notificarea, cu motivarea că nu sunt persoane îndreptățite în sensul art.3 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.857 din 9 octombrie 2008, Tribunalul Vâlceaa admis contestația, a anulat decizia nr.2/2008 emisă de pârâți, obligându-i să emită decizie de restituire în echivalent pentru imobilele ce fac obiectul notificării și la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut pe baza probatoriului administrat în cauză, următoarele:
"Excepția lipsei calități procesuale pasive a pârâtei Primăria Orașului Bălcești, invocată prin întâmpinarea de la fila 28 fost soluționată de instanță în ședința publică din 22 septembrie 2008 (fila 53) în sensul respingerii acesteia. Soluția pronunțată de tribunal a avut în vedere dispozițiile art. 20 alin 3 din Legea 10/2001 coroborate cu prevederile capitolului II din Normele metodologice de aplicare a acestei legi, aprobate prin HG250/1997, fiind vorba de o legitimare procesuală expres stabilită de prevederile legii speciale.
În ceea ce privește fondul litigiului tribunalul constată că reclamanții s-au adresat pârâților cu notificare în condițiile și în termenul impus de dispozițiile Legii 10/2001, solicitând restituirea în echivalent a imobilelor teren și construcții demolate ce au aparținut autorului G, ai cărui moștenitori sunt reclamanții.
Relativ la calitatea de moștenitori ai părților din dosar, din certificatul de moștenitor aflat la fila 4, tribunalul reține că după autorul G, decedat la 23 martie 1976, au rămas ca moștenitori cu vocație succesorală, în calitate de fii, - și Certificatul de moștenitor cuprinde și bunurile rămase în succesiunea autorului, acestea făcând în integralitate obiectul notificării: casa construită din lemn și cărămidă, șopronul, pătulul și terenul.
Fiica autorului G, -, a decedat la data de 20.10.1997 lăsând ca unic moștenitor legal pe reclamantul.
În consecință, reclamanții sunt moștenitorii autorilor
În privința calității de proprietar al autorului G, la fila 47 dosar a fost depus actul de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1935, prin care acesta a dobândit în proprietate terenul. Din evidențele de rol prezentate în dosar rezultă că în perioada 1071-1975 figura înregistrat autorul G alături de soția sa, cu o casă de locuit construită în anul 1936, un grajd și un pătul și mai multe suprafețe de teren între care și categoria curți - grădini - 900.
Prin Decretul de expropriere nr.24/1978 (emis, deci, după decesul autorului G) se expropriază imobilele situate în localitatea Bălcești, teren și construcții, la proprietar fiind înscrisă fiica autorului -.
Că persoana expropriată este fiica autorului se poate deduce din rubrica următoare a anexei la decretul de expropriere, unde este înscris domiciliul acesteia.
Astfel, dacă comparăm adresa indicată, pentru această persoană, în certificatul de moștenitor emis pe numele autorului G și adresa consemnată în anexa decretului de expropriere, vom constata că acestea sunt identice, condiții în care, cu siguranță - din decretul de expropriere este una și aceeași persoană cu -, fiica autorului G, căruia i-au aparținut imobilele.
În aceste condiții, tribunalul constată că dispoziția emisă de pârâte încalcă prevederile Legii 10/2001, reclamanții probând că au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, în sensul art.4 alin.2 din Legea nr. 10/2001, unde se arată expres că de prevederile prezentei legi beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite, în speța de față persoana îndreptățită la restituire în sensul prevederilor art.3 lit. a fiind autorul reclamanților - G, căruia i-au aparținut imobilele ce fac obiectul notificării.
În chitanța depusă la dosar la fila 35 se consemnează că a primit de la suma de 25.000 lei în data de 7.11.1976, urmând ca diferența să o primească în ianuarie 1977. Chitanța nu consemnează vreo tranzacție în legătură cu vreun bun. În aceste condiții, dat fiind și caracterul de înscris sub semnătură privată al actului, pârâții nu pot pretinde că prin această chitanță ar fi operat transferul dreptului de proprietate cu privire la imobilul teren, în favoarea doamnei. Această persoană apare înscrisă în evidențele de rol depuse la dosar de pârâți ca locuind în gospodăria autorului reclamanților
Prin urmare, susținerea pârâților din întâmpinare este nefondată. Imobilele ce fac obiectul notificării sunt imobilele ce au aparținut în proprietate autorului reclamanților - G (așa cum se probează cu actul de vânzare-cumpărare, evidențele de rol și certificatul de moștenitor), imobile ce au fost expropriate în anul 1978 la numele proprietarului fiind trecută fiica autorului, - (filele 56-57 dosar).
În concluzie, tribunalul va reține că reclamanții sunt persoane îndreptățite în sensul legii speciale, așa cum am arătat anterior, ei fiind moștenitorii autorului G, iar imobilele a căror restituire se solicită fac parte din categoria celor prevăzute de dispozițiile art. 2, coroborat cu art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Întemeiat pe dispozițiile art.26 alin. 3 din Legea nr.10/2001 tribunalul va admite acțiunea formulată de reclamanți și va anula dispoziția nr. 2/26 iunie 2008 emisă de pârâți.
Pârâții vor fi obligați să emită decizie de restituire în echivalent pentru imobilele ce fac obiectul notificării, construcție și teren, reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2, art.3 alin. 1, coroborat cu art.4 alin. 2, art. 11 și art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Întemeiat pe dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă tribunalul îi va obliga pe pârâți la plata a 1500 lei cheltuieli de judecată către reclamanți, probat cu chitanța de la fila 22 bis dosar."
Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat apel pârâții Primarul și Primăria Orașului Bălcești susținând că în mod greșit a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanți și anulată dispoziția nr.2 din 26.06.2008.
S-a susținut că instanța de fond a analizat speța doar prin prisma stabilirii gradelor de rudenie dintre notificatori și autorii lor, în loc să țină seama strict de înscrisurile depuse la dosar în care se evidențiază că notificatorii au solicitat dreptul după G, iar în decretul de expropriere era înscrisă -.
Se susține că notificatorii nu sunt persoane îndreptățite, fiind moștenitorii autorului G, iar proprietara imobilelor expropriate rezultă a fi -.
De asemenea, a fost interpretat cu superficialitate actul declarativ (registrul agricol) în care există o necorelare în sensul că în perioada anilor 1971-1975 imobilele a căror restituire s-a solicitat erau înscrise pe numele autorilor G și, iar în actele de expropriere întocmite în 1978 apare în calitate de proprietar -, ca ulterior, între anii 1974-1978 să figureze mențiunea că în gospodărie se regăsea, precizare coroborată cu chitanța olografă depusă la dosar.
Apelanții au invocat faptul că nu s-a ținut seama de procedura specială prevăzută de Legea nr.10/2001, ci de legislația succesorală.
Examinând sentința apelată sub aspectul motivelor de apel invocate, în raport cu actele dosarului, curtea constată că apelul este nefondat și urmează a fi respins.
Instanța de fond a făcut o analiză corespunzătoare probatoriului administrat în cauză, reținând corect atât calitatea procesuală activă a reclamanților, ca persoane îndreptățite în sensul legii speciale, cât și faptul că imobilul care a format obiectul notificării nr.60 din 12.07.2001, locuințe, anexe gospodărești și teren, a fost proprietatea autorului
Susținerile apelanților în sensul că prima instanță nu a fost preocupată de aplicarea Legii speciale nr.10/2001, nu are nici un suport real, întrucât din considerentele sentinței rezultă că a existat o astfel de preocupare și față de considerentele care au fost avute în vedere în dispoziția nr.2/2008 la respingerea notificării "motivat de faptul că solicitanții imobilelor nu sunt persoane îndreptățite în sensul art.3 din legea specială" s-a verificat gradul de rudenie dintre contestatori și autorii lor prin analizarea actelor de stare civilă ale acestora și a certificatelor de moștenitor de la filele 4 și 5 dosar, pentru că numai în aceste condiții se putea verifica dacă sunt sau nu moștenitorii lui G și.
Rezultă că s-a făcut dovada că persoana îndreptățită la restituire în sensul art.3 din Legea nr.10/2001 este autorul intimaților-reclamanți, G, iar intimații au dovedit calitatea de moștenitori ai persoanei îndreptățite în sensul dispozițiilor art.4 din aceeași lege.
Cu privire la susținerea apelanților că la data exproprierii imobilelor în 1978 figura autoarea -, fiica autorului G, nu are nici o relevanță din punct de vedere al legii speciale pentru că s-a dovedit că proprietarul imobilelor a fost G și soția acestuia, care la data exproprierii erau decedați (filele 46-51).
Faptul pretins de apelanți în sensul că ar exista o necorelare cu privire la situația imobilelor din litigiu și că printr-o chitanță olografă ar fi operat un transfer de proprietate a bunurilor imobile către numita este în contradicție cu însuși conținutul actului la care se face referire, precum și cu dispozițiile legale care reglementează dobândirea bunurilor imobile.
Astfel, din chitanța de la fila 35 dosar, sub semnătură privată, nu rezultă existența vreunei tranzacții cu privire la imobilele care au format obiectul notificării formulată de către reclamanți.
Prin urmare, rezultă că instanța de fond reținut corect faptul că dispoziția emisă de primar este dată cu încălcarea dispozițiilor art.3, 4, 11 și 26 din Legea nr.10/2001 și că se impune anularea acesteia, criticile formulate de către apelanți nefiind întemeiate.
În raport de considerentele expuse anterior, în temeiul art.296 Cod procedură civilă, urmează a se respinge apelul ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă urmează a obliga pe apelanți la plata sumei de 1800 lei cheltuieli de judecată către intimați.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâții PRIMĂRIA ORAȘULUI și PRIMARUL ORAȘULUI, cu sediul în orașul Bălcești, - -, județul V, împotriva sentinței civile nr.857 din 9 octombrie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimați fiind reclamanții, domiciliat în B,-, sector 3, G, domiciliat în B, strada-, -.12,.11, sector 3 și, domiciliat în B,-, -.12,.A,.3,.11, sector 3.
Obligă pe apelanții-pârâți să plătească intimaților-reclamanți suma de 1800 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
Pl.,
Grefier,
Red.Pl.
Tehnored.
Ex.7/18.12.2008.
Jud.fond:.
Președinte:Maria PloscăJudecători:Maria Ploscă, Irina Tănase
