Speta Legea 10/2001. Decizia 270/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 270/
Ședința publică din 16 noiembrie 2009
PREȘEDINTE: Erica Nistor
JUDECĂTOR 2: Marinela Giurgincă
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar împotriva sentinței civile nr.129/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și și cu pârâtul Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin C-S, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru reclamanți intimați și avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
După deschiderea dezbaterilor și verificarea actelor și lucrărilor dosarului, nemaifiind alte cereri formulate, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Reprezentantul reclamanților intimați solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și menținerea sentinței civile atacate ca legală și temeinică, conform întâmpinării depuse la dosar.
CURTEA
Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.129/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și împotriva pârâților Municipiul C, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, astfel cum a fost precizată.
Au fost obligați pârâții Municipiul C, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C, să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie următoarele imobile preluate abuziv: imobilul situat în C, identificat în CF 3372, nr. cadastral 4615/17/1, în suprafață de 857 mp; imobilul situat în C, identificat în CF 3373 C nr. cadastral 4615/18/1, în suprafață de 373 mp; imobilul situat în C, identificat în CF 5599/a, având nr. top al parcelei: a) 4615/17/2, în suprafață de 150 mp (transferat din CF 3372 C), b) 4615/18/2 în suprafață de 634 mp (transferat din CF 3373 C).
A fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții și împotriva Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de C-
Au fost obligați pârâții Municipiul C, prin Primar și Consiliul Local al Municipiului C să le plătească reclamanților suma de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că imobilele ce fac obiectul prezentei cereri, au fost preluate abuziv de stat prin Decizia nr. 25 din 23.02.1973, a Consiliului Popular al Municipiului C, Comitetul Executiv, respectiv prin Decretul de expropriere nr. 1011 din 31 octombrie 1968 al Consiliului de Stat.
Autoarea reclamanților, născută, a depus cerere de revendicare la Consiliul Popular al orașului C la 21.03.1991, cerere care a fost înregistrată cu nr. 1781, cerere completată prin adresa din data de 29.07.1991.
Reclamanții au depus notificare (dosar execuțional nr. 422/06.11.2002) la Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 10/2001. Prin dispoziția nr. 797/11.05.2006 a fost respinsă notificarea depusă în temeiul Legii nr.10/2001, cu motivarea că imobilele ce fac obiectul notificării precum și a dosarului pendinte nu fac obiectul legii speciale (Legea nr. 10/2001) "nu este vorba de o preluare abuzivă ci de un schimb"
Instanța a constatat faptul că imobilele ce fac obiectul dosarului nu au fost expropriate, întrucât nu s-au acordat despăgubiri, pe de o parte, iar pe de altă parte, exproprierea nu viza întreaga suprafață a imobilului revendicat, nu s-a efectuat nici un schimb de terenuri, întrucât lipsește intenția părților pentru efectuarea unui atare schimb, așa zisul schimb reprezentând de fapt o preluare abuzivă a 1230 mp din totalul suprafeței revendicate, iar în ceea ce privește Încheierea notariatului de Stat C prin care se intabulează întreaga suprafață de 2014 mp în favoarea Statului, nu are la bază nici un act juridic translativ de proprietate, nu se întemeiază pe voința părților sau dispoziții legale.
Prin urmare, în temeiul art. 480 și art. 481 cod civil raportat la art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, instanța este în măsură să verifice titlul statului cu privire la imobilele ce fac obiectul revendicării, modul în care acest titlu este sau nu valabil.
Din interpretarea dispozițiilor art. 6 din Legea nr. 213/1998 valabilitatea titlului statului presupune constituirea acestuia în concordanță cu prevederile Constituției, a tratatelor internaționale la care România era parte și a legilor în vigoare la data preluării de către stat.
Or, la data emiterii dispoziției de preluare (23.02.1973) erau în vigoare atât dispozițiile art. 36 din Constituția României din 1965, dispoziții care ocroteau dreptul de proprietate asupra casei de locuit, cât și dispozițiile art. 481din Codul civil care statuează că nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire (nu este cazul în speță).
Mai mult, dispozițiile art. 17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului (la care România era și atunci parte) interzic lipsirea în mod arbitrar de proprietate a oricărei persoane.
În consecință, imobilul în litigiu a fost preluat fără titlu valabil de Statul Român.
Lipsirea reclamanților de bunurile lor inclusiv după ce s-a reținut nevalabilitatea titlului statului ar echivala cu o încălcare a dispozițiilor art. 1 din protocolul 1al CEDO, convenție la care România este parte și de a cărei respectare este ținută de dispozițiile art. 20 din Constituția României.
Pentru aceste considerente, tribunalul, ca instanță de fond, în baza art. 480 și 481 Cod civil, art. 6 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, art. 1 alin.1 din Primul Protocol Adițional la CEDO, respectiv art. 6 din CEDO, raportate la dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României a admis acțiunea civilă formulată de reclamanții și, împotriva pârâților municipiul C, prin Primar și Consiliul Local al municipiului C, astfel cum a fost precizată.
Impotriva acestei hotărâri, pârâții Consiliul Local C, prin Primar și Municipiul C au declarat apel în termen legal la data de 22.04.2009, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței civile nr.129/11.02.2009, pronunțată de Tribunalul C-S în dosar nr-, iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamanții și.
In motivarea apelului, pârâții au susținut că instanța de fond a acordat reclamanților mai mult decât au solicitat prin cererea de chemare în judecată, în sensul că, deși reclamanții au solicitat prin acțiune constatarea dreptului de proprietate asupra imobilului identificat în CF nr.5599/a, nr.top.4630/1/1/2/2, în suprafață de 406. instanța de fond a acordat un drept de proprietate și posesie asupra unui alt imobil și anume, imobilul identificat în CF nr.5599/a, nr.top.4630/1/1/2/2, în suprafață de 406.
S-a mai susținut că prima instanță a pronunțat hotărârea apelată în baza unei precizări și completări a acțiunii introductive, precizare care a fost tardiv depusă la dosarul cauzei, fiind încălcate prevederile art.132 alin.1 pr.civilă.
Instanța de fond a admis acțiunea fără ca aceasta să fie susținută de probatoriu din partea reclamanților, probatoriu care, consideră pârâții, ar fi fost pertinent și util cauzei, fiind imperios necesară administrarea unei expertize topografice din partea reclamanților, prin care să fie identificate imobilele solicitate de aceștia, să se stabilească forma de proprietate (publică sau privată), actualul proprietar al imobilelor, precum și eventualele posibilități de revendicare.
Pe fondul cauzei, apelanții au precizat că reclamanții și și doamna au depus notificare (dosar execuțional nr.422/06.11.2001) la Comisia Locală de aplicare a Legii nr.10/2001, prin care au solicitat restituirea în echivalent bănesc pentru suprafața de 1764. conform art.36 și 38 din Legea nr.10/2001 pentru imobilul înscris în CF nr.3373 cu nr.top.4615/18/1 loc de casă de 375. imobilul înscris în CF nr.3372 nr.top.4615/17/1, loc de casă de 857. imobilul înscris în CF nr.5599/1, nr.top.4615/17/2 loc de casă de 150. și nr.top.4615/18/2 loc de casă de 634. și imobilul înscris în CF nr.3372 nr.top.4615/17/1 loc de casă de 857.
Pârâții au invederat și faptul că, notificarea formulată de reclamanți a fost soluționată de către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.10/2001, în acest sens fiind emisă Dispoziția nr.797/11.05.2006 prin care s-a respins notificarea nr.422/2001, înregistrată sub nr.14069/07.11.2001. Această notificare a fost respinsă, deoarece nu făcea obiectul legii speciale, în conformitate cu prevederile art.1 și 2 din Legea nr.10/2001, întrucât în speță nu a fost vorba despre o preluare abuzivă, ci de un schimb de teren efectuat între petenți și Statul Român.
De asemenea, pârâții apelanți arată că, deși Dispoziția nr.797/11.05.2006 le-a fost comunicată reclamanților, aceștia nu au atacat în instanță această dispoziție, fapt ce îi determină pe apelanți să invoce excepția inadmisibilității prezentei acțiuni, având în vedere că reclamanții formulează o acțiune în revendicare, deși aveau posibilitatea să uzeze de legea specială.
Se mai menționează că acțiunea în revendicare formulată de reclamanți este inadmisibilă și pe motiv că în speță, așa cum reiese și din extrasele de CF, a avut loc un schimb de teren, astfel că antecesoarea reclamanților nu a fost privată de proprietatea sa.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimații și au solicitat respingerea ca neîntemeiat a apelului, cu cheltuieli de judecată, întrucât hotărârea instanței de fond a avut în vedere exclusiv proba de înscrisuri și prezumții, respectiv extrasele de CF și actele juridice care au dovedit nevalabilitatea titlului statului.
In drept, au fost invocate prevederile art.115, 132, 134 și 136.pr.civilă.
Fără a intra în analiza pe fond a motivelor de apel invocate de pârâți și, pe cale de consecință, conform art.137 pr.civ. raportat la disp.art.2 alin.1 lit.b pr.civilă pr.civ. Curtea a pus în discuția părților competența materială a instanței de fond, raportat la valoarea obiectului terenului ce face obiectul prezentei acțiuni.
Astfel, potrivit raportului de evaluare a terenurilor întocmit la prima instanță de expert evaluator (fila 74 dosar apel), valoarea de piață a acestor terenuri este de 210.000 lei, adică 55.353 Euro (calculat la 29,35 euro/).
Având în vedere disp.art.2 alin.1 lit.b pr.civ. Curtea constată că, raportat la valoarea de piață a terenurilor în litigiu, competența materială de soluționare a cauzei în primă instanță revine Judecătoriei Caransebeș, în a cărei rază teritorială se află situate administrativ acestea.
In consecință, în baza art.297 pr.civ. raportat la art.2 alin.1 lit.b pr.civ. Curtea va admite apelul pârâților, va desființa sentința civilă și va dispune trimiterea cauzei pentru rejudecare pe fond la instanța competentă, Judecătoria Lipova, unde vor fi examinate toate celelalte aspecte de fond invocate de apelanți anterior, urmând se proceda și la identificarea faptică concretă a acestor terenuri, pe baza unei expertize topografice, pentru stabilirea situației faptice reale a lor, raportat la obiectul acțiunii civile deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului C și Municipiul C prin Primar împotriva sentinței civile nr.129/PI/11.02.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Desființează sentința civilă apelată și dispune trimiterea cauzei spre competentă soluționare la judecătoria Caransebeș, în primă instanță.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 noiembrie 2009.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.:/9.12.2009
Tehnored.// 7 ex./ 16.12.2009
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-reclamanți intimati: - -C, str.-.- nr.29, jud.C-
- idem
-pârâți apelanți: -Consiliul Local C -C, nr.1, jud.C-
-Municipiul C prin Primar - idem
-pârât intima -Statul Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice prin
C-S -Reșița,-, jud.C-
Președinte:Erica NistorJudecători:Erica Nistor, Marinela Giurgincă
