Speta Legea 10/2001. Decizia 278/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILĂ NR. 278/
Ședința publică din 26 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mihaela Popoacă
JUDECĂTOR 2: Irina Bondoc
Grefier - -
Pe rol, judecarea apelului civil declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediul în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 971/4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu sediul în C,-, - 14,. 2,. 13, județul C, având ca obiect contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru apelanții pârâți, avocat, în baza delegației de substituire din 29.10.2008, depusă la dosar, lipsind intimata reclamantă.
Procedura este legal îndeplinită, cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul apel este declarat în termen, motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
După referatul grefierului de ședință;
Instanța având în vedere că nu sunt motive de amânare, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților asupra motivelor de recurs.
Avocat, pentru apelanții pârâții, având cuvântul, arată că, din interpretarea sistematică a legii, rezultă fără echivoc că cererile privind terenurile extravilane, formulate de către alte persoane decât cultele, urmează a fi soluționate de către comisiile de fond funciar, în timp ce toate notificările privind bunurile ce au aparținut cultelor se soluționează în procedura instituită de nr.OUG 94/2000. OUG94/2000, act ce reglementează situația bunurilor ce au aparținut cultelor, era în vigoare și își producea efectele de plin drept la momentul formulării notificărilor de către contestatoare. În acest sens, subliniază că, legiuitorul nu distinge între bunurile ce au aparținut cultelor, și nu exceptează de la aplicarea art. 8 al. 2, terenurile extravilane. Totodată, urmează a se avea în vedere că, în cauză nu poate fi vorba despre aplicarea dispozițiilor art. 28 din Legea 10/2001, în sensul că nu este cunoscută unitatea deținătoare a bunului solicitat, pentru a se putea înainta notificarea direct către primărie.
În concluzie, apărătorul apelanților pârâții solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în principal să se constate nulitatea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii ca nefondat, cu cheltuieli de judecată
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluționării apelului.
După rămânerea în pronunțare, se prezintă avocat pentru intimata reclamantă, potrivit delegației de substituire nr. 33/25.11.2008 - Baroul C, și se reiau dezbaterile asupra concluziilor.
Avocat, pentru intimata reclamantă, având cuvântul, depune la dosar delegația de substituire nr. 33/25.11.2008, factura nr. -/27.10.2008, cu care face dovada onorariului de avocat, contractul de asistență juridică care vizează această cale de atac și extrasul de cont privind încasarea onorariului. Precizează că, în extrasul de cont sunt menționate 2 plăți de onorariu.
Apărătorul intimatei reclamate solicită respingerea apelului, ca nefondat, cu cheltuieli de judecată. Arată că, în mod corect, instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului Municipiul C prin Primar, întrucât acesta trebuie să fie parte în proces fiind proprietarul imobilelor a căror restituire s-a solicitat. Mai arată că, hotărârea instanței de fond este absolut motivată și în susținere invocă dispozițiile art. 1 pct. 7 din Norma metodologică de aplicare a OUG94/2000 aprobată cu modificări și completări prin legea 501/2002, art.1 pct. 9 din OUG94/2000 republicată și art. IV din Legea 247/2005. Totodată, depune la dosar actele normative la care a făcut referire în susțineri.
Cu privire la cheltuielile de judecată, apărătorul intimatei reclamante invocă dispozițiile art. 274 al. 2 Cod proc. civilă.
Apărătorul apelanților pârâții, având cuvântul, arată că, în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate de intimata reclamantă, acestea urmează a fi apreciate de instanță în raport de dispozițiile art. 274.pr.civ.
În replică, apărătorul intimatei reclamante arată că instanța va avea în vedere mai întâi valoarea obiectului cauzei și apoi munca depusă.
Instanța rămâne în pronunțare asupra soluției în apel.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr-, reclamanta - a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin Primar și Primarul municipiului C, anularea dispoziției nr. 7161/13.12.2007 emisă de Primarul Municipiului Constanta, obligarea pârâților la înaintarea notificărilor ce au vizat acordarea de despăgubiri pentru demolată din M și restituirea în natură a clădirii care a fost școală în M și a terenului aferent către Comisia Specială de a Cultelor, la inaintarea notificării privind restituirea terenului în suprafață de 7 ha situat în extravilanul comunei M către Comisia Locală de Aplicare a Legii nr.18/1991 Constanta și obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare s-a arătat că în termen legal și în condițiile Legii nr.10/2001 reclamanta s-a adresat cu notificare Primarului municipiului C și a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în M, compus din actuala clădire care a fost școala din M și a terenului aferent, acordarea de despăgubiri pentru demolată din M și restituirea suprafeței de teren de 7 ha. extravilan, din suprafața totală de 10 ha.
A mai susținut reclamanta că prin dispoziția a cărei anulare se solicită a fost respinsă notificarea ca inadmisibilă, cu motivarea că nu se încadrează în dispozițiile Legii nr.10/2001 și că dispoziția este nelegală pentru că pârâții aveau obligația de aoî nainta organelor competente pentru soluționare.
Pârâții au invocat prin întâmpinare excepția lipsei calității procesual pasive a Municipiul Constanta prin Primar, iar pe fond au solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.
Prin sentința civilă nr. 971/04.09.2008 Tribunalul Constanțaa respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiul C prin Primar, a admis acțiunea, a anulat dispoziția nr.7167/13.12.2007 emisă de Primarul Municipiului C și a obligat pârâții să înainteze notificarea privind acordarea de despăgubiri pentru demolată din M și restituirea în natură a actualei clădiri care a fost școală situată în M, județul C și a terenului aferent, către Comisia Specială de a Cultelor și la înaintarea notificării privind restituirea terenului în suprafață de 7 ha situat în extravilanul orașului C, zona M, către Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991
La pronunțarea hotărârii s-a avut în vedere că Municipiul Constanta prin Primar este proprietarul imobilelor a căror restituire se solicită și că, în această calitate și în raport de prevederile art.22, 25 și 26 din Legea nr.10/2001, are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fondul cauzei s-a reținut că notificările reclamantei au fost adresate pârâților anterior aprobării nr.OUG94/2000 prin Legea nr.501/2002, iar față de această împrejurare aceștia aveau obligația de a le înainta organului competent, conform art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001.
A constatat instanța că notificările privesc imobile situate atât în intravilan, cât și în extravilan, care aparțin cultelor, astfel că sunt supuse dispozițiilor actelor normative speciale, respectiv art.1, art.11și art.2 din nr.OUG94/2000 și celor ale Legii nr.18/1991 și prevederilor art.IV al Legii nr.247/2005, conform cărora ererile de având ca obiect terenuri situate în extravilanul localităților la data preluării abuzive, precum și construcții de orice fel, situate în extravilanul localităților, aparținând exploatațiilor agricole și care au fost trecute în proprietatea statului, construcții de pe terenurile forestiere, care au făcut parte din exploatarea forestieră la data trecerii în proprietatea statului, se vor înainta de către Comisia specială de, în vederea soluționării, în termen de 60 de zile, comisiilor comunale orășenești și municipale constituite potrivit Legii fondului funciar nr.18/1991 republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr.1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul municipiului C și Municipiul C prin Primar și au criticat-o pentru nelegalitate sub următoarele aspecte:
- greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C pentru că obiect al acțiunii este anularea unei dispoziții emisă de primar, cu consecința înaintării notificărilor formulate către comisii speciale, nu restituirea în natură a bunurilor în litigiu, iar față de acest obiect nu este relevantă calitatea Municipiului, de proprietar al acestor bunuri.
- la data depunerii notificării la Primăria erau deja în vigoare dispozițiile nr.OUG94/2000, care reglementau situația bunurilor care au aparținut cultelor, chiar dacă legea de aprobare a fost publicată abia în anul 2002, iar această împrejurare exclude incidența în cauză a prevederilor art.28 din Legea nr.10/2001, care vizează cazul în care nu se cunoaște unitatea deținătoare.
Prin urmare, depunerea greșită a notificărilor este imputabilă exclusiv lipsei de diligență a contestatoarei, care nu poate invoca propria turpitudine pentru a obține un drept în prezenta cauză, iar în aceste condiții soluția respingerii lor ca inadmisibile este conformă prevederilor art.8 alin.2 din Legea nr.10/2001.
- notificarea referitoare la terenul extravilan în suprafață de 7 ha este supusă tot nr.OUG94/2000, iar cererea referitoare la acest imobil nu se impune a fi soluționată de Comisia de aplicare a Legii nr.18/1991 pentru că din interpretarea prevederilor art.8 din Legea nr.10/2001 rezultă fără echivoc că în competența acestei comisii intră doar cererile referitoare la terenuri extravilane formulate de alte persoane decât cultele.
Așa fiind, în cauză sunt pe deplin aplicabile prevederile alin.2 al textului de lege menționat, care stabilesc expres că astfel de cereri se resping ca inadmisibile, fără a stabili obligația unității sesizate în mod greșit de a le declina către persoana competentă.
- hotărârea atacată este lovită de nulitate ca urmare a caracterului lacunar al motivării ei, care echivalează cu o lipsă a acesteia, pentru că instanța s-a limitat la redarea textelor de lege invocate, iar motivarea efectivă e cuprinsă în două fraze din care nu rezultă care sunt argumentele de interpretare și considerentele pentru care instanța a dat dreptate reclamantei, respectiv care sunt motivele pentru care reglementarea specială nu își produce efectele anterior aprobării sale prin lege.
Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în raport cu criticile formulate instanța reține următoarele:
În determinarea cadrului procesual pasiv al litigiului în mod corect s-a reținut că procedura specială de acordare a măsurilor reparatorii pentru bunurile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, indiferent că aceasta este reglementată de dispozițiile Legii nr.10/2001 sau de alte reglementări speciale în materie, aplicabile terenurilor din extravilan sau imobilelor care au aparținut cultelor, nu se poate desfășura decât între "persoana îndreptățită la restituire", care are calitate procesuală activă, și "unitatea deținătoare", care are calitate procesuală pasivă, care nu pot fi înlocuite de o altă parte.
Prin urmare, în cazul în care bunul aparține patrimoniului unei unități administrativ teritoriale, obligația de soluționare a notificării prin care se solicită restituirea lui în natură sau prin echivalent trebuie opusă "deținătorului", respectiv comunei, orașului sau municipiului, ca persoane juridice de drept public, iar nu reprezentantului lor legal, în nume propriu.
În exercitarea atribuțiilor care îi revin ca reprezentant legal al persoanei juridice de drept public, primarul exercită și atribuția stabilită prin art.67 din Legea nr.215/2001, în sensul că emite o dispoziție motivată, intenția legiuitorului fiind aceea de a desemna, în mod expres, actul procedural prin care se soluționează notificările, iar nu aceea de a stabili o "obligație în nume propriu".
Această soluție se impune indiferent că în faza contencioasă a procedurii de acordare a măsurilor reparatorii se urmărește restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv sau o altă modalitate de rezolvare a notificării, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primarului municipiului C - chemat în judecată în calitate de "unitate deținătoare" investită cu soluționarea notificărilor prin care reclamanta a solicitat acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilele situate în C, zona M - a fost în mod corect rezolvată.
Nefondată este și critica referitoare la greșita interpretare a prevederilor nr.OUG94/2000 și a dispozițiilor art.8 din Legea nr.10/2001.
Deși la data formulării de către reclamantă a notificărilor soluționate prin dispoziția contestată erau deja în vigoare prevederile nr.OUG94/2000, investirea Primăriei C, în procedura Legii nr.10/2001, cu soluționarea acestor cereri, care au vizat bunuri aparținând cultelor, nu conduce în mod automat la concluzia inadmisibilității acestor solicitări, în condițiile art.8.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 aprobate prin nr.HG250/2007.
Art.8 din Legea nr.10/2001 delimitează sfera de aplicare a acestui act normativ de cea a Legilor nr.18/1991 și 1/2000 și a nr.OUG94/2000 și nr. 83/1999 și stabilește că imobilele preluate abuziv la care fac referire aceste reglementări speciale nu intră sub incidența sa.
Situația notificărilor care privesc bunuri supuse acestor acte normative, dar depuse conform dispozițiilor Legii nr.10/2001, este reglementată în mod distinct de art.8.2 și 8.3 din Normele ei metodologice de aplicare, în sensul că pentru cele din materia fondului funciar s-a stabilit că unitatea sesizată le va înainta, în vederea soluționării, comisiilor comunale, orășenești și municipale constituite potrivit Legii nr.18/1991 și Legii nr.1/2000, în timp ce pentru celelalte, prevăzute de alin.2-4 al art.8 din lege, s-a prevăzut caracterul lor inadmisibil.
În aprecierea acestei inadmisibilități urmează a fi avută, însă, în vedere și reglementarea cuprinsă în art.1 din nr.OUG94/2000, republicată care, stabilind sfera de aplicare a acestui act normativ, prevede în alin. 9 că, în toate cazurile, cererile de a imobilelor prevăzute la alin.1 "se pot depune" la Comisia specială de prevăzută de prezenta ordonanță de urgență "în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a acesteia".
Din interpretarea textului de lege menționat rezultă că reglementarea referitoare la obligativitatea depunerii cererilor de restituire pentru imobilele care au aparținut cultelor la comisia specială de instituită prin această ordonanță de urgență vizează doar perioada următoare aprobării ei prin lege, deci ulterioară datei de 31.07.2002, când a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr.501/2002 pentru aprobarea nr.OUG 94/2000 privind a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor din România, nu și cererile de restituire formulate anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, cu atât mai mult cu cât art.8 din Legea nr.10/2001 nu a instituit inadmisibilitatea investirii cu astfel de solicitări a organismelor cu atribuții în aplicarea sa.
Cum notificările reclamantei au fost anterioare intrării în vigoare a Legii nr.501/2002, fiind formulate în 2001, depunerea lor la Primăria nu putea fi sancționată cu inadmisibilitatea, cum în mod eronat s-a apreciat prin dispoziția contestată, iar pârâții aveau obligația înaintării ei la comisia specială de instituită de nr.OUG94/2000 pentru că reglementarea art.8.3 din Normele de aplicare a Legii nr.10/2001 nu este incidentă cauzei.
Nu poate fi reținută ca întemeiată nici critica referitoare la reglementarea aplicabilă terenului extravilan în suprafață de 7 ha pentru că din interpretarea coroborată a prevederilor art.1 alin.1,2 și 3 din nr.OUG94/2000 republicată rezultă că în sfera de aplicare a acestui act normativ nu intră decât "construcțiile existente în natură, împreună cu terenurile aferente lor, situate în intravilanul localităților, cu oricare dintre destinațiile avute la data preluării în mod abuziv, precum și terenurile aflate la data preluării abuzive în intravilanul localităților, nerestituite până la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Rezultă că terenurile situate în extravilanul localităților, indiferent că aparțin cultelor sau altor categorii de "persoane îndreptățite", nu sunt supuse reglementării cuprinse în nr.OUG94/2000, ci fac obiectul Legii nr.18/1991 și al Legii nr.1/2000, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, iar în conformitate cu prevederile art. V alin. 2 din Titlul I al Legii nr.247/2005 - la care fac trimitere și prevederile art. 8.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 - trebuie înaintate comisiilor competente de fond funciar, constituite potrivit Legii nr.18/1991.
Va fi înlăturată ca neîntemeiată și critica referitoare la nulitatea hotărârii instanței de fond, determinată de caracterul lacunar al considerentelor expuse în justificarea soluției pronunțate, pentru că tribunalul a arătat care sunt argumentele de fapt și de drept pentru care inadmisibilitatea notificărilor formulate de reclamantă nu poate fi reținută, arătând în concret, pentru fiecare categorie a bunurilor aflate în litigiu, care sunt normele de drept incidente, care exclud aplicarea prevederilor art.8.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001, iar în raport de argumentele expuse în considerentele hotărârii nesocotirea prevederilor art.261 alin.5 din Codul d e procedură civilă nu poate fi reținută.
Pentru considerentele arătate și în temeiul prevederilor art.296 din Codul d e procedură civilă, apelul va fi respins ca nefondat.
În temeiul art.274 alin.1 din același cod, apelanții vor fi obligați la 3.750 lei cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR, cu sediile în-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 971/4.09.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu sediul în C,-, - 14,. 2,. 13, județul C, ca nefondat.
Obligă apelanții la 3750 lei, cheltuieli de judecată către intimata reclamantă.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud. fond. -
Red./tehnored.jud.dec.-/23.12.2008
Președinte:Mihaela PopoacăJudecători:Mihaela Popoacă, Irina Bondoc
