Speta Legea 10/2001. Decizia 28/2009. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.28/A/2009
Ședința publică din data de 9 februarie 2009
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Silvia Nicorici
JUDECĂTOR 2: Anca Adriana Pop
Grefier: - -
-a luat în examinare apelul declarat de pârâtul apelant PRIMARUL MUNICIPIULUI C- împotriva sentinței civile nr.601/12.11.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr- privind reclamanții intimați, și pârâtul intimat STATUL ROMÂN PRIN CONSILIUL LOCAL C - N, având ca obiect Legea nr. 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamanților intimați, avocat cu împuternicire avocațială la dosar ( fila 11 ), lipsă fiind reprezentantul pârâtului apelant, reclamanții intimați și reprezentantul pârâtului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Apelul este formulat în termenul legal, a fost comunicat reclamanților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care, reprezentanta reclamanților intimați arată că nu are de formulat cereri în probațiune ori excepții de invocat, solicitând judecarea apelului.
Nefiind formulate cereri prealabile ori excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul cu privire la apelul formulat.
Reprezentanta reclamanților intimați, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin sentința civilă nr.601/12.XI.2008 pronunțată în Dosarul nr- al Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea reclamanților și împotriva pârâtului Primarul municipiului C-N, atribuindu-se reclamanților prin compensare terenul în suprafață de 280 mp. - curte și grădină, situat în C-N- (fostă str. -) înscris în CF 4514 C, nr.top.9114.
Prin aceeași sentință, reclamanții au fost obligați să achite valoarea actualizată a despăgubirilor încasate la data exproprierii terenului de 188,40 mp. Situat în C-N-, respingându-se acțiunea reclamanților față de Statul Român prin Consiliul Local C-N, pe excepția lipsei calității procesuale pasive, admisă de instanță.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul a reținut că Statul Român prin Consiliul Local C-N, neavând atribuții în domeniul aplicării Legii nr.10/2001, părțile care pot sta în proces conform acestui act normativ, fiind persoana care a formulat notificarea și entitatea deținătoare a imobilului, Statul Român prin Consiliul Local C-N, nu are legitimarea procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că prin notificarea formulată inițial, reclamantul a solicitat restituirea în natură sau prin echivalent a terenului expropriat din parcelele cu nr.top.5290/3, și 5297/2/2, situate în C-N -, ulterior cerând în schimb alte terenuri, iar în final în compensare, terenul aferent construcției din-.
Până în prezent notificarea reclamantului, nu a fost soluționată.
Instanța având în vedere că terenul expropriat din proprietatea reclamantului, nu poate fi restituit în natură, fiind ocupat de blocul situat în-, Școala Specială nr.2, alei de acces și parcări, aspect constatat de Comisia de Aplicare a Legii nr.10/2001, s-a apreciat că poate fi acordat prin compensare reclamanților, terenul de 280. proprietatea statutului, înscris în CF 4514 C, top. nr.9114, reprezentând curtea și grădina construcției cumpărate de reclamanți, în baza Legii nr.112/1995, fiind incidente dispozițiile art.1 alin.2, art.11 alin.4 și 8 și art.26 alin.1 și 3 din Legea nr.10/2001.
Deși terenul expropriat, conform raportului de expertiză efectuat de ing., valorează în prezent 71.440 EURO, iar terenul aferent locuinței reclamanților are o valoare de 56.000 EURO, reclamanții nu pretind diferența valorică de 15.440 EURO.
Împotriva sentinței rezumate mai sus, pârâtul Primarul municipiului C-N a declarat apel în termen legal, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivare, reluând starea de fapt reținută de instanța de fond, apelantul susține că nu deține terenuri ce pot fi acordate în compensare, în temeiul Legii nr.10/2001 și nu și-a însușit raportul de expertiză administrat în cauză.
Măsura compensării, fiind posibilă dacă există bunuri sau servicii disponibile, a fi acordate în compensare, consideră că singura în măsură să hotărască dacă există, ori nu astfel de bunuri, este autoritatea administrativă și nu instanța de judecată.
Pârâtul prin poziția procesuală, învederând în mod constant inexistența unor bunuri disponibile, prevederile art.26 din Legea nr.10/2001 instituind doar o obligație de mijloace, în limita posibilităților, și nu una imperativă, concluzionează că instanța de judecată nu se poate substitui autorităților administrative locale, pentru a întocmi inventarul bunurilor aflate în proprietatea privată a acestora.
Fiind vorba de dreptul de proprietate privată al Statului Român, ocrotit de Constituție, nimeni nu poate fi obligat să-și înstrăineze bunul propriu.
Curtea examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor invocate, constată că apelul pârâtului este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Conform dispozițiilor art.26 alin.1 din Legea nr.10/2001, dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau entitatea investită cu soluționarea notificării, este obligată ca, prin decizie sau dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art.25 alin.1, să acorde persoanei îndreptățite în compensare, alte bunuri sau servicii, ori să propună acordarea despăgubirilor în condițiile legii speciale.
În speță având în vedere că pârâtul, nici până în prezent nu a soluționat notificarea înregistrată la Biroul Executorului Judecătoresc, sub nr.1675/13.VIII.2001, deși avea obligația legală să se pronunțe prin Dispoziție motivată în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, în mod corect a apreciat Tribunalul, că această pasivitate a pârâtului,echivalează cu un refuz nejustificat, în îndeplinirea obligației menționate.
Prin decizia nr. XX din 19.III.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în cadrul recursului în interesul legii, s-a statuat că în aplicarea dispozițiilor art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, republicată, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond, nu numai contestația împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și notificarea persoanei îndreptățite, în cazul refuzului nejustificat de a răspunde la notificarea părții interesate.
În cauza de față, refuzul pârâtului de a soluționa notificarea reclamantului fiind indiscutabil, în condițiile în care de la data înregistrării notificării și până la data intentării acțiunii introductive, s-au scurs aproape 7 ani, fără nici un rezultat, apare în evidență faptul că instanța de judecată, s-a substituit autorității administrative abilitate de legiuitor, în emiterea Dispoziției, stabilind inclusiv terenul disponibil, susceptibil a face obiectul compensării.
Ca atare, în mod temeinic și legal a circumscris Tribunalul în favoarea reclamanților, măsura compensării, câtă vreme terenul expropriat, solicitat a fi restituit în natură, este ocupat de construcții, respectiv Școala Specială nr.2, blocul aflat în- și căi de acces, aspect stabilit atât de Comisia de aplicare a Legii nr.10/2001, cât și prin raportul de expertiză administrat în cauză, efectuat de ing. căruia nu i s-au adus nici un fel de obiecțiuni din partea pârâtului. (16,35-47, 56, 61 dos.fond).
Adevărat că prin întâmpinarea formulată de pârât, acesta s-a opus măsurii compensării, arătând că nu există pe raza Municipiului C-N terenuri disponibile, care să fie acordate în compensare, numai că această poziție procesuală lipsită de orice suport probator, nu este obligatorie pentru instanță, în sensul reflectării ei în soluția pronunțată.
Dovedindu-se cu certitudine, prin extrasul CF nr.4514 C-N top. nr. 9114, că terenul de 132 st.p., reprezentând 475. constituie proprietatea Statului Român, intabulat sub B3, suprafață din care a și vândut reclamanților în baza Legii nr.112/1995, suprafața de 190. împreună cu construcția existentă, susținerile pârâtului nu corespund realității, fiind infirmată de evidențele de CF.
Pe de altă parte, afirmațiile pârâtului sunt contradictorii, relevând în partea introductivă a motivelor de apel, că nu deține terenuri ce pot fi acordate în compensare, pentru ca în final să se prevaleze de dispozițiile art.44 alin.2 din Constituție, vizând garantarea și ocrotirea proprietății private, conchizând că nimeni nu poate fi obligat să-și înstrăineze bunul propriu.
Or, aceste susțineri contradictorii, nu fac decât să ilustreze reaua-credință a pârâtului și refuzul acestuia de a face aplicarea dispozițiilor Legii nr.10/2001, la cazul în speță, în care sunt îndeplinite condițiile statornicite de legiuitor în art.11 alin.4 și 8, rap. la art.26 alin.1 și 3, pentru aplicarea măsurii reparatorii în echivalent, constând în compensarea cu alte bunuri.
Pe cale de consecință, Curtea față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art.282, 296 Cod.pr.civ. va respinge ca nefundat apelul pârâtului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 601 din 12 noiembrie 2008 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 februarie 2009.
PREȘEDINTE JUDECATOR GREFIER
- - - - - - - -
Red.SN/Dact.SM
6 ex./13.02.2009
Jud.fond.
Președinte:Silvia NicoriciJudecători:Silvia Nicorici, Anca Adriana Pop
