Speta Legea 10/2001. Decizia 280/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 280/A/2008
Ședința publică din data de 24 octombrie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Valentin Mitea vicepreședinte al Curții de Apel Cluj
JUDECĂTOR 2: Lucia Ștețca
Grefier: - -
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, apelul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 371 din 11.05.2007 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr- privind și pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C - având ca obiect acțiune în baza Legii nr. 10/2001.
Dezbaterea în fond a cauzei a avut loc în ședința publică din 17 octombrie 2008, când reprezentanta reclamantei apelante a pus concluzii care au fost consemnate în încheierea ședinței publice din aceeași dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Prin serviciul de registratură al instanței, la data de 21 octombrie 2008, reclamanta apelantă a depus la dosar concluzii scrise.
CURTEA:
Deliberând, reține că prin sentința civilă nr. 371 din 11.10.2007 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, a fost respinsă acțiunea civilă înaintată de reclamanta în contradictoriu cu Primarul municipiului C-N, având ca obiect plângerea împotriva dispoziției nr. 1418/2007 emisă de către pârât.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a avut în vedere, în esență, următoarele:
Prin Dispoziția nr.1418 din 17.01.2007 a Primarului municipiului C-N au fost soluționate notificările formulate de reclamantă în temeiul Legii nr. 10/2001, propunându-se acordarea în favoarea reclamantei de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, aferent terenului în suprafață de 1229 mp. precum și a unei alte suprafețe de 350 mp. teren, pentru acesta din urmă având în vedere despăgubirile acordate la expropriere.
S-a susținut că terenul în suprafață de 1229 mp. a trecut în proprietatea statului prin Decretul nr. 218/1960 și nr. 712/1966,ulterior fiind preluată și suprafața de 350 mp. teren cu titlu de expropriere, antecesorul reclamantei fiind despăgubit pentru acesta din urmă.
Reclamanta solicită acordarea în compensare a unui teren echivalent celui preluat abuziv, acestea nefiind libere, fără a indica însă în concret terenul care să-i fie astfel acordat.
La nivelul municipiului C-N nu există însă un inventar al bunurilor care să poată fi atribuite prin compensare, Consiliul Local afirmând în mod constant că la dispoziția sa nu se află astfel de bunuri.
În aceste circumstanțe, acordare de despăgubiri este singura soluție posibilă, în condițiile în care nu se poate da eficiență măsurii privind restituirea în natură, imobilul fiind situat într-o zonă sistematizată.
În ce privește terenul în suprafață de 350 mp. preluat de stat prin expropriere, acordare măsurilor reparatorii este condiționată de restituirea în valoarea actualizată a despăgubirilor primite ca urmare a exproprierii, astfel cum au fost ele determinate prin procesul verbal nr. 8175/08.06.1983 al Comisiei Județene de evaluare.
Împotriva acestei sentințe reclamanta a declarat apel, solicitând schimbarea ei în totalitate, în sensul admiterii acțiunii formulate, deoarece:
a) Hotărârea primei instanțe este nelegală, fiind dată cu încălcarea prevederilor art. 129 alin. 5. proc. civ. privitoare la obligația instanțelor de a avea un rol activ. Astfel, deși reclamantei i se reproșează că nu a indicat în concret un imobil ce ar putea fi acordat în compensare, instanța nu a întreprins nici un fel de demersuri sub acest aspect, preferând a uza de prezumție de notorietate a faptului că la nivelul municipiului C-N nu există bunuri disponibile care să fie oferite în compensare. Mai mult, instanța a greșit și atunci când a susținut că reclamanta ar fi trebuit să indice în concret în teren, căci sarcina probei îi revenea pârâtei, aceasta fiind datoare a face inventarul bunurilor disponibile pentru compensare.
b) Soluția primei instanțe are în vedere afirmația nedovedită că pentru suprafața de 350 mp. teren preluată prin exproprierea s-ar fi acordat despăgubiri la data preluării. Or, reclamanta a negat primirea acestor despăgubiri de către antecesorul ei, iar dovezi care să ateste efectuarea plății nu au fost înfățișate.
c) Chiar și în situația în care s-ar dovedi că pentru suprafața de 350 mp. teren au fost încasate despăgubiri la expropriere, era necesar a se menționa în dispoziția emisă de Primarul municipiului C-N faptul că, în temeiul Legii nr. 10/2001 urmează a se primi despăgubiri din care să se scadă valoarea reactualizată a celor încasate.
d) Nu s-a administrat nici o probă din care să rezulte că terenul este în totalitate afectat de construcții, astfel că pe bună dreptate reclamanta s-a arătat nemulțumită de acordarea unor despăgubiri dintr-un fond inexistent și a solicitat despăgubirea prin acordarea unui alt teren construibil situat în intravilanul municipiului C-N și având aceeași valoare cu terenul expropriat.
e) Pârâtul avea obligația de a face dovada faptului că întreaga suprafață de teren situat este afectată de construcții, iar o asemenea dovadă nu a fost făcută, neefectuându-se o expertiză topografică necesară.
Intimatul Primarul municipiului C-N a formulat întâmpinare ( 10), solicitând respingerea apelului ca nefondat.
Cu privire la acest apel, Curtea are în vedere următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001, imobilele preluate abuziv se restituie, de regulă, în natură, rămânând ca în cazul în care restituirea în natură nu este posibilă, persoana îndreptățită să poată opta pentru măsuri reparatorii prin echivalent, cu observarea însă a cazurilor expres prevăzute în acest sens de lege.
, prin prevederile art. 11 alin. 4 din lege se stabilește, privitor la terenurile expropriate, că în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea "ocupă funcțional" întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil
În același timp, prin art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 se arată că măsurile reparatorii prin echivalent ce pot fi acordate atunci când restituirea în natură nu este posibilă, pot consta în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv.
În fine, are în vedere Curtea că prin dispozițiile art. 1 alin. 5 din lege se stipulează că primarii sau, supă caz, conducătorii entităților învestite cu soluționarea notificărilor au obligația să afișeze lunar, la loc vizibil, un tabel care să cuprindă bunurile care pot fi acordate în compensare.
Din toate aceste prevederi legale, analizate coroborat, rezultă așadar că, deși restituirea în natură are preferință, atunci când, în concret, ea nu apare ca posibilă persoana îndreptățită poate obține măsuri reparatorii prin echivalent sub formă de bunuri sau servicii oferite în compensare ori sub formă de despăgubiri bănești, în condițiile legii speciale.
În ce privește bunurile sau serviciile ce ar putea fi acordate în compensare, ele nu pot fi decât acelea menționate în tabelul întocmit de primar sau de conducătorul entităților învestite cu soluționarea notificărilor, conform art. 1 alin. 5 din lege, ceea ce trimite și la concluzia că persoanele îndreptățite nu ar putea ele însele, în mod unilateral, să identifice bunuri care să fie oferite, pretinzând acordarea lor efectivă. În consecință, dacă un bun sau serviciu nu se află menționat în tabelul la care legea se referă, el nu ar putea fi oferit persoanei îndreptățite.
Astfel fiind, statuarea primei instanțe potrivit căreia reclamanta era în drept să indice un alt teren decât cel preluat abuziv și care, liber fiind, să îi poată fi atribuit în compensare, nu poate fi primită, ea depărtându-se de intenția avută în vedere de Legea nr. 10/2001 prin art. 1 alin 1 și 5.
În consecință, decisiv era, în cauză, dacă la dispoziția Primarului municipiului C-N s-ar afla alte terenuri care, cu rol compensatoriu să-i poată fi atribuite reclamantei. Or, sub acest aspect este de văzut că, răspunzând solicitării prezentei instanțe, Primăria municipiului C-N a comunicat (12) că în prezent compensarea cu alte bunuri oferite în echivalent nu este posibilă, Consiliul Local al municipiului C-N nedeținând bunuri disponibile.
În ce privește situația juridică a terenului preluat abuziv de la antecesorul reclamantei (respectiv suprafețele de 1229 mp și 350 mp.), în apel s-a efectuat o expertiză topografică ( 80-81) în cuprinsul căreia s-a concluzionat că terenul este "ocupat integral cu obiectivele de construcții proiectate", ocuparea vizând blocuri de locuințe și, după caz, utilități edilitare (apă-canal).
În concluzie, nefiind nici în parte liber, terenul nu se poate restitui în natură nici măcar parțial, reclamantei rămânându-i deschisă doar posibilitatea de a obține măsuri reparatorii în echivalent.
Întrucât,așa cum s-a arătat mai sus, Primarul municipiului C-N nu dispune de bunuri sau servicii care să poată fi oferite în compensare, devine posibilă acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
În ce privește critica privitoare la greșita obligare a reclamantei la a restitui despăgubirile primite de antecesorul ei la data exproprierii, Curtea are a observa că simpla stabilire a dreptului de a primi o despăgubire, ca drept de creanță, nu este suficientă concluziei că, într-o asemenea situație, acordarea de măsuri reparatorii conform Legii nr. 10/2001 s-ar afla condiționată de restituirea, în valoare actualizată a acestora.
Ceea ce trebuie să producă efecte juridice nu este simpla stabilire a dreptului de creanță, ci încasarea efectivă a sumei care îi corespunde, căci doar într-un asemenea caz restituirea își are justificare în nevoia de a evita îmbogățirea fără justă cauză a beneficiarului despăgubirii ori a succesorilor lui.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada că antecesorul reclamantei ar fi încasat despăgubirea în sumă de 788 lei ( 95 dosar Tribunal), această dovadă căzând în sarcina pârâtului.
Sub acest aspect apelul este, deci, fondat și trebuie admis, dispoziția nr. 1418/17.01.2007 a Primarului municipiului C- trebuind modificată în sensul înlăturării mențiunii potrivit căreia reclamanta are obligația de a restitui, în valoare actualizată, despăgubirile primite cu ocazia exproprierii suprafeței de 350 mp. teren.
Este însă nefondată critica potrivit căreia prin evocata dispoziție a Primarului municipiului C- s-a omis a se prevedea că se acordă despăgubiri în baza Legii nr. 10/2001 și cu privire la terenul în suprafață de 350 mp. căci din examinarea dispozitivului acestei dispoziții rezultă cu limpezime că acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 se face "pentru terenul în suprafață de 1229 mp și, de asemenea, pentru terenul expropriat în suprafață de 350 mp.", deci pentru ambele terenuri.
În raport cu cele ce preced, apelul se va admite în parte, în baza art. 296. proc. civ. sentința urmând a fi schimbată în limitele sus arătate, după cum în temeiul art. 274. proc. civ. va fi obligat Primarul municipiul C-N la a-i plăti reclamantei suma de 1.000 lei cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță și apel.
La stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată s-a avut în vedere măsura în care au fost admise apelul și acțiunea reclamantei, precum și cuantumul total al cheltuielilor sale de judecată, cuprinzând onorariu avocațial și onorariu al expertului tehnic judiciar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite în parte apelul declarat de reclamanta - - împotriva sentinței civile nr. 371 din 11 mai 2007 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o schimbă în parte.
În consecință:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta - - împotriva PRIMARULUI municipiului C-
Modifică în parte dispoziția nr. 1418 din 17 ianuarie 2007 PRIMARUL municipiului C-N, în sensul că înlătură mențiunea potrivit căreia reclamanta are obligația de a restitui, în valoare actualizată, despăgubirile acordate la exproprierea terenului.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă pe PRIMARUL municipiului C- la a-i plăti reclamantei suma de 1000 lei cheltuieli parțiale de judecată în primă instanță și apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 24.10.2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
(n, semnează
președintele instanței,
)
red.VM/dact.MM
5ex. 29.12.2008
Jud.fond:
Președinte:Valentin MiteaJudecători:Valentin Mitea, Lucia Ștețca
