Speta Legea 10/2001. Decizia 281/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR-
(101/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.281
Ședința publică de la 05 mai 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții reclamanți și, împotriva sentinței civile nr.164 din 24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă avocat, pentru apelanții reclamanți și, în baza împuternicirii avocațiale nr.9/3.02.2009, emisă de Baroul Teleorman - Cabinet Individual (fila 11), lipsind intimatul pârât Primarul Municipiului
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul apelanților reclamanți învederează instanței că nu formulează obiecțiuni la raportul de expertiză efectuat în cauză și că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părții și, constatând cauza în stare de judecată, acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul apelanților reclamanți solicită admiterea apelului, desființarea sentinței civile atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare; arată că va solicita, pe cale separată, cheltuielile de judecată.
Susține că există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii atacate; în timp ce prin considerente acțiunea este respinsă, ca inadmisibilă, prin dispozitivul sentinței cererea a fost respinsă, ca nefondată.
Mai arată că nu s-a respectat principiul contradictorialității, astfel că au fost soluționate unele excepții care nu au fost puse în discuția părților, cu încălcarea dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În subsidiar, solicită admiterea apelului în sensul criticilor formulate, modificarea sentinței apelate și admiterea acțiunii, actualizarea sumei stabilită prin sentința civilă nr.233/2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, cu indicele de inflație, astfel încât restituirea în echivalent a imobilului să reprezinte o despăgubire justă și echitabilă. Solicită omologarea primei variante a raportului de expertiză efectuat în cauză de expert.
Depune la dosar concluzii scrise în sensul celor susținute oral.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, Curtea constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 22.07.2008, pe rolul Tribunalului Teleorman, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI A, solicitând să se dispună actualizarea măsurilor reparatorii stabilite prin sentința civilă nr.223/2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, pentru imobilul retrocedat în echivalent bănesc în temeiul Legii nr.10/2001, în raport de indicele de inflație.
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința menționată li s-au acordat despăgubiri bănești care, după rămânerea irevocabilă a hotărârii, le-au fost plătite de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, conform art.4 din Titlul VII din Legea nr.247/2005. Cum sentința a rămas irevocabilă în anul 2005, iar plata s-a făcut în anul 2008, Comisia trebuie obligată și la plata diferenței ce reprezintă inflația pe această perioadă.
Prin sentința civilă nr.164/24.11.2008, Tribunalul Teleormana respins, ca nefondată, cererea formulată de reclamanții și.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, prin cererea adresată instanței, reclamanții au solicitat actualizarea sumei stabilită cu titlu de măsuri reparatorii prin sentința civilă nr.223/21.03.2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și irevocabilă.
Prin Decizia nr.827/19.09.2006, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a decis emiterea titlului de despăgubire în cuantum de 229.048,82 lei, după care s-a eliberat Titlu de plată - Decizia nr.1047/10.12.2007 - de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților; la 01.07.2008, conform propunerii, s-a făcut efectiv plata către reclamanți.
Tribunalul a apreciat că cererea reclamanților este nefondată, întrucât, conform procedurii stabilite în Titlul VII al Legii nr.247/2005 privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și alte măsuri adiacente, aceștia trebuiau să conteste câtimea despăgubirilor acordate în condițiile Legii nr.554/2004, republicată, competența de soluționarea aparținând secției de contencios administrativ a curții de apel din raza teritorială unde domiciliază.
În termen legal au declarat apel reclamanții și, arătând că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică.
După expunerea situației de fapt, apelanții au arătat că există contradicție între considerentele și dispozitivul hotărârii, în sensul că prin considerente acțiunea este respinsă ca inadmisibilă, în timp ce în dispozitiv instanța apreciază că cererea este nefondată. În opinia apelanților, existența acestei contradicții conduce la nulitatea hotărârii, nulitate ce se solicită a fi constatată.
Totodată, apelanții au precizat că soluționarea cauzei s-a realizat în temeiul unei excepții care nu a fost pusă în discuția părților, prin aceasta fiind înfrânt principiul contradictorialității și dreptul la un proces echitabil. Au arătat că pe parcursul dezbaterilor nu a fost invocată excepția inadmisibilității acțiunii, nici cea a necompetenței materiale a tribunalului, procedându-se doar la încuviințarea unor probe asupra cărora, ulterior, prima instanță a revenit. Cu toate acestea, instanța de fond a făcut trimitere la nerespectarea procedurii prevăzute de art.19 și 20 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, precum și la legea contenciosului administrativ, cât privește competența de soluționare a pricinii în primă instanță.
Încălcarea principiului contradictorialității și cel al dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, conduce la privarea părților de dreptul de a-și formula apărările legate de excepțiile ce au stat la baza pronunțării hotărârii apelate.
Asupra fondului cauzei, reclamanții au susținut că prima instanță a respins în mod greșit acțiunea, deși nu s-a contestat cuantumul despăgubirilor, ci doar s-a solicitat actualizarea cu indicele de inflație a sumei de bani achitată. În acest sens, apelanții reclamanți au făcut trimitere la dispozițiile art.44 alin.1 și 3 din Constituția României, la art.4 și 22 din Titlul VII al Legii nr.247/2005, arătând că, prin adresa nr.-/18.08.2008, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților le-a comunicat împrejurarea că, pe de o parte, nu se poate face actualizarea sumei reprezentând despăgubirile stabilite de instanță, iar, pe de altă parte, că această instituție nu are competența legală în acest sens.
În apel, s-a administrat proba cu înscrisuri și expertiză contabilă, având ca obiectiv reactualizarea sumei de 2.290.488.250 lei (ROL), stabilită prin sentința civilă nr.233/21.03.2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, îndreptată prin încheierea din 18.07.2005 a aceleiași instanțe (filele 5 - 7 dosar fond), în două variante: 1. începând cu decembrie 2004, data efectuării expertizei în dosarul nr.3193/2004 al Tribunalului Teleorman, până la 01.07.2008; 2. perioada 27.01.2006 - 01.07.2008.
Atât prin concluziile expuse oral după închiderea dezbaterilor, cât și prin notele scrise depuse la dosar, reclamanții au solicitat, în principal, admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Teleorman, iar, în subsidiar, schimbarea hotărârii, în sensul admiterii acțiunii și stabilirii că apelanții sunt îndreptățiți la primirea sumei de 58.980 lei, reprezentând actualizarea despăgubirilor stabilite prin sentința civilă nr.232/2005, pronunțată de Tribunalul Teleorman, definitivă și irevocabilă (conform primei variante a raportului de expertiză efectuat în cauză).
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de probele administrate și de dispozițiile art.295 alin.1 Cod de procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Instanța de apel este obligată să verifice, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
În speță, se constată că, fără a pune în discuția părților excepția inadmisibilității acțiunii, dar și pe cea a necompetenței materiale a tribunalului în soluționarea pricinii pe fond, prima instanță motivează hotărârea pronunțată în raport de aceste două excepții, deși în minută și prin dispozitiv respinge cererea formulată de reclamanții și, ca nefondată.
Astfel, omițând să pună în dezbatere aceste excepții, instanță de fond a încălcat principiul contradictorialității și a soluționat apelul în baza altui temei juridic decât cel care a făcut obiectul discuțiilor, ceea ce atrage nulitatea hotărârii în condițiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă, reclamanții fiind vătămați cât privește formularea apărărilor sub acest aspect.
Procedând la această manieră, instanța de fond a încălcat și dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nedând posibilitatea reclamanților să își pregătească apărarea cu privire la excepțiile avute în vedere în considerentele sentinței atacate. Cerința din art.6 pct.1 al Convenției, aceea ca o cauză să fie examinată în mod echitabil, trebuie înțeleasă în sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricărui proces, și anume principiul contradictorialității și principiul dreptului la apărare, ambele asigurând egalitatea deplină a părților în proces.
Pe de altă parte, existând o contradicție între considerente și dispozitiv, instanța de apel nu poate exercita controlul judiciar, astfel încât să cerceteze legalitatea ori temeinicia sentinței civile apelate în raport de obiectul cererii de chemare în judecată. Motivarea pe care se întemeiază hotărârea trebuie să corespundă cu dispozitivul, astfel cum a fost întocmit la momentul pronunțării.
În situația de față, dispozitivul cuprinde o altă concluzie decât cea pe care considerentele o impuneau, astfel că hotărârea dată este nemotivată; dispozițiile art.297 alin.1 Cod de procedură civilă fac trimitere la necercetarea fondului de către prima instanță, situație în care sentința pronunțată urmează a fi desființată, iar cauza trimisă spre rejudecare.
Pentru toate aceste motive, văzând dispozițiile legale invocate, Curtea va admite apelul, va desființa sentința civilă apelată și va trimite cauza spre rejudecare Tribunalului Teleorman, instanță care urmează a pune în discuția părților, în scopul respectării principiului contradictorialității și a dreptului la apărare, excepțiilor avute în vedere la motivarea hotărârii pronunțate și a cerceta celelalte aspecte legate de fondul pricinii, expuse prin motivele de apel d e către reclamanți. Soluționând în acest mod apelul declarat de reclamanții și, Curtea nu a putut analiza criticile invocate de apelanți în ceea ce privește motivul 3 de apel, cel legat de nelegalitatea și netemeinicia hotărârii instanței de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții reclamanți și, domiciliați în B,-, -.97,.5,.2,.77, sector 3, împotriva sentinței civile nr.164/24.11.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI A, cu sediul în A,-, județ
Desființează sentința civilă apelată și trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului Teleorman.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 05 mai 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact.
5 ex./22.06.2009
------------------------------------
T - Gh.
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
