Speta Legea 10/2001. Decizia 289/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Nr.-operator 2928
SECȚIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR.289
Sedința publică din 10 decembrie 2008
PREȘEDINTE: PROF.-.DR.- -
JUDECĂTOR 1: Univ Lidia Barac
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr.1548/27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâtul intimat Primarul municipiului L, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat pârâtul intimat prin consilier juridic și reclamantul apelant prin avocat.
Procedura este legal îndeplinită.
După deschiderea dezbaterilor, s-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, nemaifiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat se acordă cuvântul în susținerea apelului.
Reprezentanta reclamantului apelant, având cuvântul, a solicitat admiterea apelului, schimbarea, în tot, a sentinței apelate, admiterea contestației formulată de în sensul restituirii în natură a terenului de 2127 mp, intravilan, învederând că instanța de fond, fără a analiza în detaliu problematica ce ține de revendicarea terenului de 2127 mp situat în L,-, a respins acțiunea, însă fără a observa că împotriva Sentinței civile nr.79/15.01.1963 s-a la care a făcut referire această instanță s-a declarat recurs.
Totodată, reprezentanta reclamantului apelant a susținut că art. 1896 cod civil nu putea fi aplicat în cauză, deoarece acest text se referă la ipoteza dobândirii unui imobil de la un neproprietar ce se interpune între adevăratul proprietar și posesor, or în cauză nu subzistă o atare situație.
Reprezentanta reclamantului apelant a învederat că, prin expertiza efectuată, s-a dovedit faptul că, în cauză, clădirile sunt construite pe teren, fără autorizație de construcție, planșele fiind depuse pentru executarea construcțiilor, dar nu sunt însoțite de autorizațiile aferente, așa cum este prevăzut, învederând că terenul de 163 mp2e liber de construcții dar și terenul, pe care sunt construite construcțiile fără autorizație, poate fi restituit, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta pârâtului intimat, având cuvântul, a solicitat respingerea apelului, menținerea hotărârii primei instanțe, învederând că măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent, susținând că negăsindu-se autorizațiile de construcție nu înseamnă că, în cauză, construcțiile au fost construite fără autorizație.
Reprezentanta reclamantului apelant a mai susținut că imobilul în cauză se află într-o stare de degradare ridicată, totul aflându-se în paragină.
CURTEA
În deliberare, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1548/27.06.2007 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantul împotriva pârâtului primarul mun.L, privind anularea dispoziției nr.494/26.02.2007.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin Dispoziția nr.494/26.02.2007 emisă de Primarul mun. L s-a respins notificarea reclamantului privind restituirea în natură a suprafeței de 2.127 mp teren intravilan, situat în L,- evidențiat în CF 7905 Român, nr.top.9021/1, propunându-se în schimb acordarea de despăgubiri pentru această suprafață, în condițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005 și s-a dispus trimiterea dosarului la Comisia Centrală.
S-a constatat din probele dosarului că imobilul în litigiu a fost înscris inițial în CF 2277 Român, sub nr.top.2800, unde a avut o suprafață totală de 5.555 mp teren intravilan și care s-a aflat integral în proprietatea tabulară a antecesorului reclamantului - defunctul - fiind trecut în proprietatea Statului Român ca efect al uzucapiunii de scurtă durată, constată prin sentința civilă nr.79/15.01.1963 a fostului tribunalul Popular al raionului L, regiunea.
Ulterior, terenul a fost supus unor dezmembrări, comasări și renumerotări topografice, astfel: o suprafață de 1.678 mp a fost transnotată în CF 7152/1 Român, sub nr.top.2800/2, actualul proprietar fiind SC - & Co. SRL cu o cotă de 1/1; o altă suprafață de 1.951 mp a fost înscrisă în CF 9689 Român sub nr.top.9021/2, având ca proprietar actual pe SC - ELECTRONIC SRL în cotă de 1/1, iar suprafața de 2.127 mp se află înscrisă în CF 7905 Român, nr.top.9021/1, aceasta rămânând în proprietatea Statului Român și reprezentând terenul aferent Grupului Școlar " " din
Dat fiind că imobilul notificat - nr.top. 9021/1 - ca parte a fostei suprafețe inițiale de 5.755 mp, configurată sub nr.top.2800 a fost dobândit de Statul Român prin unul dintre modurile de dobândire a proprietății, respectiv prin uzucapiunea de scurtă durată, în baza dispozițiilor art.1847 și 1895.civ. se impune concluzia că el nu intră sub imperiul legii de reparație nr.10/2001. Aceasta, în opinia tribunalului, deoarece sfera de reglementare și aplicare a legii este circumscrisă imobilelor enumerate de art.2 din -, or imobilul din litigiu, în raport cu modul de preluare al acestuia de către stat, nu se încadrează în categoria imobilelor ce fac obiectul de reglementare al legii.
Instanța de fond a mai apreciat că legiuitorul a exclus de la aplicarea 10/2001 acele imobile preluate prin acte translative de proprietate, cu titlu oneros, în acest caz considerându-se că nu a fost vorba de o preluare, ci despre o operațiune juridică de drept comun, pentru care legea nu a prevăzut expres posibilitatea acordării de măsuri reparatorii, cum a făcut-o în cazul donațiilor. În cauză a operat un schimb, conform considerentelor sentinței civile nr.79/15.01.1963, și astfel această operațiune intră în categoria actelor translative de proprietate, chiar dacă potrivit aceleiași sentințe din 1963, schimbul nu a fost pentru a transfera proprietatea, dar care a fost totuși apreciat ca fiind un just titlu, care a stat la baza uzucapării terenului în lumina prevederilor art.1895 civ.
Pe de altă parte, a mai reținut tribunalul, prin contestația reclamantului, instanța nu a fost investită cu verificarea valabilității sau nevalabilității titlului statului, context în care acest aspect nu a reprezentat un subiect de preocupare, raportat la disp.art.2 alin.1 lit.i din 10/2001-republicată. În considerarea acestui argument, tribunalul a făcut o trimitere generică și la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, care ar fi statuat deja că pe calea contestației formulate în temeiul 10/2001, nu se poate crea notificatorului o situația mai grea decât cea existentă, ca efect al soluționării notificării în etapa administrativă prealabilă. Cu alte cuvinte, în opinia instanței de fond, este aplicabil principiul "non reformatio in pejus", astfel că a decis respingerea contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen, reclamantul, care a susținut că instanța de fond a interpretat și aplicat greșit dispozițiile art.3-4 din 10/2001-republicată, alături de disp.art.26 și 52 ale aceluiași act normativ.
În concret, apelantul a susținut că tribunalul și-a depășit atribuțiile, atunci când a statuat că nu ar avea calitate de persoană îndreptățită, deși entitățile administrative investite cu notificarea i-au recunoscut această calitate, respectiv AVAS B și primarul mun.
În același context, apelantul a susținut că lipsa de titlu a statului a fost deja analizată de către autoritatea administrativă și în plus, în speță lipsește una dintre trăsăturile esențiale pentru inovarea uzucapiunii, respectiv lipsa unui just titlu.
În plus, apelantul a mai arătat că entitatea investită cu soluționarea notificării a ignorat prev. art.52 din 10/2001-republicată precum și pct.10.3 Cap.II din Normele Metodologice de aplicare a legii, în sensul că nu a procedat la identificarea, individualizarea și verificarea vecinătăților terenului revendicat în natură, în suprafață de 2.127 mp, și nu a respectat nici prev.art.26 alin.1 din lege, în sensul că a refuzat să parcurgă etapa a II-a a procedurii, respectiv aceea de a oferi în compensare alte bunuri sau servicii, înainte de a se trece la varianta finală, acea de a se stabili despăgubiri bănești.
În acest context, reclamantul-apelant a solicitat suplimentarea probatoriului, inclusiv pentru realizarea unei expertize tehnice, care să identifice, individualizeze și să verifice vecinătăților terenului revendicat în natură.
Prin întâmpinare, pârâtul - intimat a solicitat respingerea apelului, deși a acceptat că reclamantul-apelant are calitatea de persoană îndreptățită, potrivit art.4 rap.la art.2 alin.1 lit.h din --republicată.
Potrivit intimatului, lipsa de temeinicie a notificării și contestație reclamantului se întemeiază pe faptul că bunul revendicat în natură, respectiv terenul de 2.127 mp face parte din domeniul public întrucât acolo se află construit Grupul Școlar " " din L, inclus în inventarul bunurilor ce aparțin domeniului public, atesta prin HG 977/2002.
În acest context, pârâtul-intimat a susținut că această unitate școlară a fost edificată cu autorizație de construcție, astfel că potrivit art.10 alin.2 rap.la art.11 alin.4 din 10/2001-republicată, nu poate fi restituit în natură și de aceea s-au propus despăgubiri.
Raportat la susținerile și cererile părților, formulate în apel, curtea a decis suplimentarea probatoriului, prin înscrisuri și expertiză tehnică judiciară, sens în care s-a solicitat prezentarea autorizațiilor de construire a Grupului școlar și a anexelor amplasate pe terenul revendicat precum și expertiză tehnică, care să identifice, individualizeze și să verifice vecinătăților terenului revendicat în natură.
În acest context, curtea, raportat la motivele de fapt și de drept ale apelului cu care a fost investit, prin prisma disp.art.282 și urm. pr.civ. rap.la art.295 rap.la art.292 pr.civ. va constata în baza art.296 pr.civ. că apelul este întemeiat.
În acest sens, curtea va constata în primul rând, raportat la criticile formulate împotriva sentinței tribunalului, că instanțele de drept comun au competența de a se pronunța asupra valabilității titlului statului și au obligația de a face această analiză și pe calea contestației prev. de art.26 din L--republicată, cu atât mai mult cu cât art.2 lit.h din Legea nr.10/2001-republicată include în categoria imobilelor preluate abuziv și pe acelea care, aparent, ar fi fost preluate de stat pe baza unui titlu valabil. Numai că, observându-se conținutul deciziei civile nr.1354/03.06.1963 a fostului Tribunalul regional, care a analizat în recurs sentința civilă nr.79/15.01.1963 a fostului Tribunal popular al raionului L - și care este unica referire a instanței de fond, care a ignorat existența decizia instanței de control judiciar din acea epocă - titlul Statului asupra terenului ce a aparținut antecesorului reclamantului a fost dobândit "prin comasare" și nu prin uzucapiune ori prin schimb. De altfel, uzucapiunea nici nu era posibilă, în raport cu disp.115/1938, care guverna această materie la epoca respectivă, nefiind întrunite condițiile uzucapiunii, așa cum erau statuate de art.27-28 din 115/1938, câtă vreme antecesorul reclamantului a continuat să fie înscris ca proprietar, până la momentul deposedării, prin comasare, așa cum a constatat irevocabil instanța de recurs în anul 1963. Or, comasarea nu poate fi inclusă printre modurile legale de dobândire a proprietății, această instituție nefiind cunoscută nici de Codul Civil și nici de Constituția României din 1952 - în vigoare la acea dată.
Prin urmare, curtea va constata, asemenea entității administrative care a emis Dispoziția acum constatată că imobilul din litigiu a trecut în proprietatea Statului fără titlu, potrivit art.2 lit.i din 10/2001-republicată. În plus, chiar dacă s-ar aprecia că prin comasare Statul a avut un titlu valabil, și atunci imobilul din litigiu intră sub incidența 10/2001-republicată, potrivit disp.art.2 lit.
În al doilea rând, curtea va mai constata că nu s-a contestat nici un moment calitatea de persoană îndreptățită a reclamantului -, acesta făcând dovada că este succesorul legal al defunctului - proprietarul tabular.
În al treilea rând, curtea va constata că singurul subiect de controversă ce mai trebuie să facă obiectul analizei instanței de apel este legat de situația juridică a bunului revendicat și anume dacă entitatea care îl deține, în speță o unitate școlară, are un titlu valabil, respectiv dacă unitatea de învățământ a ocupat întregul teren revendicat și dacă ceea ce s-a edificat ulterior naționalizării a avut toate autorizațiile cerute de lege, în raport cu disp.art.11 alin.4 rap.la art.10 alin.2 din 10/2001-republicată.
În acest context, expertiza tehnică judiciară ordonată în cauză și realizată de expertul tehnic judiciar a constatat și concluzionat că din suprafața de 2.127 mp revendicată de reclamant, doar o suprafață de 163 mp de teren a rămas liberă de construcții și alte amenajări, inclusiv alei de acces.
În continuare, instanța de apel a solicitat pârâtului precum și expertului să analizeze și să producă dovezi cu privire la existența autorizațiilor de construcție pentru aceste edificii, iar probele și concluzia care a fost prezentată curții este aceea că există autorizații de construcție doar pentru o de tablă, demontabilă și care actualmente se află în ruină - autorizația nr.85/S din 31.08.1981 - precum și pentru un gard și 2 porți metalice - autorizația nr.28/S din 23 martie 1973, pentru restul construcțiilor neexistând nici un fel de autorizație de construire.
În acest context, curtea va constata că, potrivit art.10 alin.2 și 3 din 10/2001-republicată, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.a contrario,terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate de restituie în natură. De altfel, în acest sens sunt și dispozițiile alineatului ulterior al art.10, respectiv al. (3), care prevede că se restituie în natură terenurile pe care s-au ridicat construcții neautorizate în condițiile legii după data de 1 ianuarie 1990, precum și construcții ușoare sau demontabile.
Mai mult decât atât, potrivit constatărilor expertului judiciar, Grupul școlar, respectiv obiectivul de învățământ nu mai funcționează în imobilul din litigiu, având actualmente o nouă locație, astfel că pe suprafața de teren revendicată de reclamant se află construcții și anexe aflate în stare de degradare.
În sfârșit, curtea va mai constata că și în ipoteza, extrem de improbabilă, raportat la probele administrate și la care s-a făcut referire mai sus, că Grupul școlar este în continuare funcțional. Art.16 din 10/2001-republicată prevede că, n situația imobilelor având destinațiile arătate înanexa nr. 2lit. a), care face parte integrantă din prezenta lege, necesare și afectate exclusiv și nemijlocit activităților de interes public, de învățământ, sănătate ori social-culturale, foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora li se restituie imobilul în proprietate cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani, pentru cele arătate la pct. 3 dinanexa nr. 2lit. a), sau, după caz, de până la 5 ani de la data emiterii deciziei sau a dispoziției, pentru cele arătate la pct. 1, 2 și 4 dinanexa nr. 2lit. a).
(2) În acest interval plata cheltuielilor de întreținere aferente imobilului respectiv revine deținătorilor. În perioada prevăzută la alin. (1) noul proprietar va fi beneficiarul unei chirii în cuantumul stabilit prin hotărâre a Guvernului.
Ceea ce se constată însă a fi esențial în soluționarea acestui litigiu este faptul că edificatele existente pe terenul de 2.127 mp au fost ridicate fără autorizație de construcție, cu excepția unor anexe minore și demontabile și în plus, nu mai există afectațiunea de utilitate publică întrucât procesul de învățământ a fost transferat într-o altă locație.
În virtutea acestor considerente, în baza art.296 pr.civ. curtea va admite apelul declarat de reclamantul - împotriva sentinței civile nr.1548/27.06.2007 pronunțată de tribunalul Timiș în dosar nr-, pe care o va schimba integral, în sensul că va admite contestația reclamantului.
În consecință, va dispune anularea Dispoziției nr.494/26.02.2007 emisă de Primarul mun. L și va dispune restituirea în natură, către reclamant, a suprafeței de teren de 2.127 mp - intravilan, situat în L,-, evidențiat în CF 7905 Român, nr.top.9021/1, conform expertizei tehnice judiciare a expertului ing., care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu toate anexele, suplimentele de expertiză și răspunsurile la obiecțiuni.
Va constata că nu sunt aplicabile disp.art.274 pr.civ. întrucât reclamantul-apelant nu a solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de reclamantul - împotriva Sentinței civile nr.1548/27.06.2007, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-.
Schimbă în tot sentința, în sensul că admite contestația reclamantului.
În consecință, dispune anularea Dispoziției nr. 494/26.02.2007 emisă de Primarul municipiului L și dispune restituirea în natură către reclamant a suprafeței de teren de 2.127 mp - intravilan, situat în L,-, evidențiat în F 7905 Român, nr. top 9021/1, conform expertizei judiciare a expertului, care face parte integrantă din prezenta decizie, împreună cu toate anexele, suplimentele și răspunsurile la obiecțiuni.
Fără cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 10 decembrie 2008.
Președinte JUDECĂTOR 2: Cristian Pup
PROF.-.DR.- - - -
Grefier
- -
Se comunică:
Reclamantul apelant
- - L,-
Pârâtul intimat:
-Primarul municipiului L- L, P-ța - nr.4, jud.
RED.P/23.12.2008
DACT.B/4ex/12.01.2009
INST.FOND-- Tribunalul Timiș
Președinte:Univ Lidia BaracJudecători:Univ Lidia Barac, Cristian Pup
