Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
GREFIER: - -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanții (), și () împotriva sentinței civile nr.1180/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local Reșița și Ministerul Economiei și Finanțelor B, având ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
Apelul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterea în fond a apelului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acel termen, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru data de 16 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul C- sub nr.1848/115/10.07.2008, reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Statul Român prin Consiliul Local al municipiului Reșița și Ministerul Economiei și Finanțelor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului situat în Reșița,-, înscris în CF 587 Reșița Montană și să dispună obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri în cuantum de 93.000 Euro.
În motivarea cererii a arătat că este imposibilă retrocedarea în natură a imobilului întrucât acesta a fost demolat, iar pe teren s-a edificat o nouă construcție proprietatea SC SA Reșița.
Au arătat că, în anul 1968, în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.977/1968, au dobândit acest imobil și, pe considerentul că urmau să părăsească România, au fost expropriați în baza Decretului nr.17/11.02.1975 de către Statul Român care, fără a le acorda o dreaptă și prealabilă despăgubire, a demolat construcția-casa cu teren de 378 mp și a acordat Combinatului Reșița dreptul de administrare operativă directă asupra terenului.
Se arată că a administrat direct terenul până în anul 1990, iar prin HG nr.834/1991 a dobândit dreptul de proprietate asupra acestuia.
Reclamanții mai arată că titlul Statului Român bazat pe Decretul nr.17/11.02.1975 este nevalabil, acest act normativ fiind în contradicție cu prevederile Constituției României din 1965 cât și prevederile art.481 Cod civil, iar conform art.2 alin.2 din Legea nr.10/2001 își păstrează calitatea de proprietari avută la momentul preluării imobilului în proprietatea statului.
În drept, invocă dispozițiile art.6 alin.1 din CEDO, art.1 din Protocolul nr.1 al CE, art.6 din Legea nr.213/1998, art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938, art.480, 481 Cod civil.
La termenul de judecată din 07.10.2008, reclamanții și-au precizat acțiunea, solicitând introducerea în cauză a prin C-S, solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 93.000 Euro cu titlu de despăgubiri.
Prin întâmpinare Consiliul Local al Municipiului Reșița a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamanți ca fiind inadmisibilă.
De asemenea au invocat și excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al mun. Reșița, deoarece calitatea de expropriator a aparținut Statului Român, asupra imobilului în cauză Consiliul Local neavând nici un drept.
Pe fondul cauzei, pârâtul apreciază acțiunea reclamanților ca fiind inadmisibilă, deoarece, potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998, cu modificările și completările ulterioare, bunurile preluate de stat fără titlu valabil sau cele obținute prin vicierea consimțământului, pot fi revendicate de foștii proprietari sau de succesorii acestora, dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație, ori regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 06.03.1945-22.12.1989 a fost și este reglementat prin Legea nr.10/2001 - lege specială.
Mai arată că, potrivit art.2 lit.1 din Legea nr.10/2001, republicată și modificată, regimul juridic al imobilului din discuție fiind reglementat prin lege specială, nu poate fi revendicat pe calea dreptului comun.
Tribunalul a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local Reșița.
A respins excepția inadmisibilității cererii.
A respins acțiunea civilă formulată de reclamanții (), și () în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Consiliul Local Reșița și Ministerul Economiei și Finanțelor
Pentru a pronunța astfel, tribunalul a reținut în esență că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Consiliului Local al Municipiului Reșița, având în vedere lipsa unei identități între pârâtul Consiliul Local Reșița și,cel obligat în raportul juridic dedus judecății, în temeiul art.137 Cod procedură civilă, va admite excepția invocată.
În privința inadmisibilității cererii, având în vedere dreptul liber de acces la o instanță, a respins excepția invocată.
A reținut că imobilul înscris în CF 587 Reșița Montană sub nr.480/C-casa cu nr. conscripțional 1077, cu teren de 378 mp a fost dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.977/1968 de către ( necăsătorit ) și ( căsătorit cu ), în cote egale de părți și înscris în CF ( filele 7-8 dosar ).
În baza adresei nr.762/1976 a Combinatului Reșița și Decretului nr.17/11.02.1975 dreptul de proprietate asupra imobilului s-a întabulat în favoarea Statului Român cu titlu de expropriere și trecut în administrarea operativă directă a. Ulterior, în baza documentației tehnice cadastrale vizate cu nr.619/09.03.2005 de OCPI C-S și a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria -/9132 emis de Ministerul Economiei și Comerțului la 17.03.2004 se radiază construcția și imobilul s-a transnotat în CF nr.4913 în favoarea.
S-a reținut că, în temeiul Legii nr.10/2001, reclamantul a formulat notificare în dosarul execuțional nr.378/2001al BEJ G, soluționată prin Dispoziția nr.1615/23.07.2003 a Primarului municipiului Reșița în sensul respingerii acesteia ( fila 22 dosar ) și pentru că, în temeiul legii speciale, reclamanții nu au obținut restituirea în echivalent bănesc a imobilului au formulat o nouă acțiune.
Tribunalul a apreciat că referitor la primul petit formulat de către reclamanți prin care se solicită să se constate nevalabilitatea titlului Statului Român asupra imobilului situat în Reșița,-, înscris în CF 587 Reșița Montană, având în vedere situația de carte funciară, Statul Român a preluat dreptul de proprietate asupra imobilului menționat cu titlu de expropriere pentru utilitate publică, astfel că, imobilul din litigiu a fost preluat și încredințat în administrare directă cu titlu valabil. În aceste împrejurări, potrivit dispozițiilor art.6 alin.2 din Legea nr.213/1998 cu modificările și completările ulterioare, numai bunurile preluate fără titlu pot fi,revendicate dacă nu fac obiectul unor legi speciale de reparație.
Referitor la cel de-al doilea petit al acțiunii respectiv obligarea Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice prin C-S la plata sumei de 98.000 Euro, tribunalul a reținut că acest petit fiind subsidiar, ca o consecință a respingerii primul petit se impune respingerea și petitului secundar.
S-a reținut că suma avansată pentru despăgubiri nu a fost determinată funcție de criterii concrete și obiective, că expertiza extrajudiciară întocmită de economist membru nu poate lega instanța câtă vreme nu s-a dispus admiterea acesteia în cursul procedurii de judecată iar pe de altă parte expertul judiciar ales în cauză, ing., a concluzionat că evaluarea imobilului astfel cum a fost înscris în CF 587 Reșița Montană, nu poate fi efectuată din lipsa datelor tehnice, respectiv anul edificării construcțiilor ( în prezent demolate ) casă și anexe, sistemul constructiv, materialele de construcție folosite, starea tehnică a clădirilor la momentul exproprierii, releveul construcțiilor și nu în ultimul rând,fișa tehnică a imobilului din care rezultă oficial întinderea construcțiilor, suprafața construită a fiecărui corp de clădire, anul construirii și starea de întreținere la momentul exproprierii.
In termen, împotriva sentinței civile nr.1180 din 2.11.2009 au declarat recurs reclamanții (), și () care au solicitat modificarea în tot a hotărârii atacate, cu consecința admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
In motivare au arătat că hotărârea atacată este pronunțată cu încălcarea disp.art.129 și 137.pr.civ. întrucât, fiind vorba de o acțiune de drept comun întemeiată pe disp.art.480 - 481.civ. tribunalul trebuia să-și verifice competența și să constate că nu este competent să judece cauza și în consecință să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Reșița.
Pe fondul cauzei arată că după transmiterea imobilului din litigiu proprietatea lor - în proprietatea Statului Român în baza Decretului de expropriere nr.17 din 11.02.1977 - nu au primit de la stat o dreaptă și prealabilă despăgubire pentru imobilul aflat în litigiu nici la data exproprierii și nici până în prezent.
Susține că titlul statului bazat pe dispozițiile Decretului nr.17/1975 este nevalabil deoarece actul normativ era în contradicție cu dispozițiile Constituției României din 1965, contravenea dispozițiilor legale în vigoare la acea vreme, respectiv art.481 civ. iar neconstituționalitatea lui a fost stabilită de jurisprudența Inaltei Curți de Casație și Justiție în repetate rânduri, prin decizii de speță.
Preluarea abuzivă în condițiile încălcării principiilor consacrate de Codul civil în materia proprietății a exclus calitatea de proprietar al statului, iar, în Decizia nr.73/19.07.1995 Curtea Constituțională a reținut că acolo unde preluarea imobilelor s-a făcut fără titlu valabil "dreptul persoanei fizice nu a fost legal desființat".
Arată că prevederile Decretului nr.17/1975 contravine dispozițiilor legale în vigoare la acea dată, respectiv art.481 civ. potrivit căruia "nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea sa afară numai pentru cauza de utilitate publică și primind o dreaptă și prealabilă despăgubire", iar la data preluării imobilului nu a existat o decizie administrativă de trecere a imobilului în proprietatea statului, iar dacă ar fi existat acestea făceau referire la dreptul de folosință și nu la dreptul de proprietate.
In drept invocă disp.art. 6 alin.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art.1 din Protocolul nr.1 al, art.6 din Legea nr.213/1998, art.34 din Decretul-Lege nr.115/1938, art.480, 481.civ. art.159 pct.2, 129 și 137.pr.civilă.
La termenul de judecată din 9.02.2010 instanța a pus în discuția părților recalificarea căii de atac și a constatat că această cale de atac exercitată împotriva hotărârii atacate este cea a apelului raportat la disp.art.282 pr.civilă.
Prin întâmpinare pârâtul Consiliul Local al Municipiului Reșița solicitat admiterea excepției de necompetență materială a Tribunalului Timiș și trimiterea cauzei spre judecare Judecătoriei Reșița, ca instanță de fond cu motivarea că prezenta acțiune este o acțiune în revendicare și conform disp.art.1 și 2.pr.civ. este de competența judecătoriei.
Examinând sentința civilă atacată în raport de disp.art.1, 2 art.137 pr.civ. Curtea constată că apelul este fondat.
Astfel, acțiunea formulată de reclamanți este o acțiune în revendicare, evaluabilă în bani întemeiată în principal în drept pe disp.art.480, 481.civil.
Tribunalul a trecut la cercetarea în fond a cauzei, fără ca în prealabil să-și verifice competența, având în vedere că unul din petitele acțiunii îl reprezintă obligarea Statului Român la plata unor despăgubiri în cuantum de 93.000 Euro (sub 5 miliarde lei).
Or, în cazul prevăzut de art.2 pct.1 lit.b pr.civ. repartizarea pricinilor între tribunal și judecătorie se face cu unele excepții expres prevăzute de lege, după criteriul valorii obiectului litigiului determinată la data sesizării instanței.
Cum dispozițiile legale mai sus menționate au caracter imperativ și atrag nulitatea actelor procedurale efectuate cu încălcarea lor, instanțele au obligația ca anterior cercetării cauzei pe fond și cu respectarea cadrului procesual prev.de art.137 alin.1 pr.civ. să-și verifice competența materială și corelativ, competența teritorială exclusivă.
In cauza dedusă judecății tribunalul ignorând regulile la care s-a făcut referire a judecat în fond cauza, trecând cu vederea faptul că obiectul cauzei fiind patrimonial, evaluabil în bani (sub 5 miliarde lei) a reținut în mod greșit că este dată competența de prima instanță în favoarea tribunalului.
Față de considerentele arătate, Curtea în baza art.297 alin.2 pr.civ. va admite apelul declarat de reclamanții (), și () împotriva sentinței civile nr.1180/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-, va anula sentința civilă atacată și va trimite cauza pentru judecare, Judecătoriei Reșița.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanții (), și () împotriva sentinței civile nr.1180/2.11.2009 pronunțată de Tribunalul C-S în dosarul nr-.
Anulează sentința civilă atacată și trimite cauza pentru judecare, Judecătoriei Reșița.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicate.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR,
- - - -
GREFIER,
- -
Red.:/01.03.2010
Tehnored.// 7 ex./12.03.2010
Inst.fond.: jud.
Se comunică:
-recl.apel. - () -Reșița, str.-,.6,.12, jud.C-S
- idem
- () idem
-pâr.int. -Statul Român prin Consiliul Local Reșița-Reșița, 1 1989,
Nr.1, jud.C-
-Ministerul Economiei și Finanțelor B-B,str.-, nr.17
Sector 5
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat
