Jurisprudenta revendicare imobiliară. Decizia 129/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL Operator 2928
SECTIA CIVILĂ
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 129/
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Claudia Rohnean
JUDECĂTOR 2: Maria Lăpădat
JUDECĂTOR 3: Daniela Calai
GREFIER: - -
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 731/A/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și jr, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura completă.
Recursul a fost declarat în termen și este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru.
Dezbaterea în fond a recursului și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică din data de 9 februarie 2010, cele declarate fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea s-a amânat pentru data de 16 februarie 2010.
CURTEA
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2221/16.02.2009 pronunțată în dosar nr-, Judecătoria Timișoaraa admis excepția lipsei calității procesuale pasive integrale și a respins cererea formulată de reclamanții și fiul, în contradictoriu cu pârâții și, ca fiind introdusă împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă integrală, având ca obiect obligarea pârâților la lăsarea în deplină proprietate și posesie a imobilului situat în 362 ( casă, curte și teren în suprafață de 2775 mp înscris în CF 2464, top. 354) și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de pârâți în baza Legii nr. 112/1995 cu privire la casă și a hotărârii de atribuire a terenului, fiind obligați reclamanții la plata către pârâți a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, sub aspectul inadmisibilității, excepție unită cu fondul potrivit art. 137 alin. 2.pr.civ. că reclamanții au înțeles să-și formuleze pretențiile în temeiul prev. art. 480.civ. arătând expres temeiul juridic al acțiunii, conform art. 112 alin. 1 pct. 4.pr.civ. demersul lor judiciar având drept scop redobândirea dreptului de proprietate asupra unui imobil preluat abuziv, demers care nu poate fi respins, ca inadmisibil, deoarece, în prezent, legislația română nu cuprinde niciun text de lege expres care să îngrădească folosirea acestei cauze ulterior apariției legilor speciale de retrocedare.
Efectivitatea dreptului de acces la tribunal impune ca exercițiul său să nu fie afectat de existența unor impedimente de drept care îi afectează substanța dreptului, or, sancționarea acțiunii reclamanților prin admiterea excepției inadmisibilității formulării acțiunii, apare excesiv de severă, raportat la necesitatea respectării dreptului de acces la instanță, garantat de art. 6 par. 1 din Convenție.
Or, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune. Nu se poate afirma însă că soluția respingerii ca inadmisibile a cererii reclamanților ar reprezenta o limitare permisă a dreptului de proprietate garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1, nefiind întrunite condițiile unei privări de proprietate legitime, adică instituirea sa legală, urmărirea unei cauze de utilitate publică, conformitatea cu dreptul intern, dar și respectarea unui raport de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat.
Mai mult, prin decizia recursului în interesul legii din 09.06.2008 Înalta Curte de Casație și Justiție și-a reorientat practica judiciară în materie, stabilind că în situația în care sunt sesizate neconcordanțe între legea specială, nr. 10/2001 și Convenția Europeană a Drepturilor Omului, convenția are prioritate. Această prioritate poate fi dată în cadrul unei acțiuni în revendicare, întemeiată pe dreptul comun, în măsura în care, astfel, nu se aduce atingere unui alt drept de proprietate ori securității raporturilor juridice.
Întrucât prin adoptarea soluției contrare, dreptul de acces la instanță al justițiabilului, garanție materială a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenție, ar fi încălcat în mod flagrant, s-a constatat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile convenționale, astfel că o acțiune în revendicare poate fi întemeiată pe dreptul comun, art. 480-481.civ. simpla invocare a acestui temei neputând cenzura, ab initio, accesul la justiție al proprietarului solicitant.
Prin urmare, s-a reținut că reclamanții se află în situația în care dreptul lor de proprietate invocat se bucură de protecția juridică oferită de disp. art. 480.civ. astfel că instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de pârâți.
Prima instanța, conform art. 137.pr.civ. raportat la art. 47.pr.civ. a supus discuției părților excepția lipsei calității procesuale pasive depline a pârâților și, invocată din oficiu, și a rămas în pronunțare asupra acesteia.
Analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria a reținut că, potrivit extrasului CF nr. 2464 nr. cadastral 354, numiții și au fost proprietarii imobilului situat în, nr. 173 ( actual 362), constând în casă cu curte și grădină în suprafață de 2775 mp, iar, din același extras CF aflat la filele 46-49 dosar, s-a constatat că pârâții și au cumpărat casa la data de 13.03.1997, cu titlu de bun comun potrivit Legii nr. 112/1995, iar terenul aferent le-a fost atribuit conform HCL nr.13/2004.
La data de 10.01.2007, imobilul din litigiu a fost dezmembrat în numerele topografice 11 și 12, reînscrise în aceeași carte funciară, iar la 12.01.2007 imobilul de sub A I-3, respectiv grădina în suprafață de 1500 mp, s-a transcris în CF 3860, în favoarea numiților și, situație confirmată de extrasele CF nr. 2664 și 3860 de la filele nr. 46-49 și 64 dosar, și cunoscută de reclamanți, conform cererii acestora adresată Primăriei de la fila 67 dosar.
Prin cererea de chemare în judecată titularii urmăresc readucerea în proprietatea lor a imobilului situat în localitatea, nr.362, constând în casă, curte și teren în suprafață de 2775 mp, înscris în CF 2464, nr. top 354, deci revendicarea unui bun, care, potrivit doctrinei de specialitate, reprezintă un veritabil act de dispoziție, supus regulii unanimității.
Potrivit art. 47.pr.civ. mai multe persoane pot fi împreună reclamante sau pârâte dacă obiectul pricinii este un drept sau o obligație comună ori dacă drepturile sau obligațiile lor au aceeași cauză. Deși, în principiu, în funcție de rolul voinței părților în formarea sa, coparticiparea procesuală are un caracter facultativ, există situații în care, datorită naturii litigiului, coparticiparea procesuală este obligatorie, în speță acțiunea în revendicare, litigiu în care trebuie să participe toți coproprietarii.
Având în vedere principiul disponibilității care guvernează procesul civil, dispozițiile imperative ale art. 129 al. 6.pr.civ. dar și faptul că pârâții s-au opus precizării acțiunii, prima instanță s-a pronunțat exclusiv asupra părților cererii deduse judecății.
Conform doctrinei și jurisprudenței, calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății iar, în mod corelativ, calitatea procesuală pasivă implică identitatea dintre persoana pârâtului și persoana care este obligată în raportul juridic dedus judecății.
Întrucât acțiunea formulată urmărește dobândirea, în aceste condiții, a dreptului de proprietate de către reclamanți asupra imobilului arătat mai sus, deci este o acțiune în realizare, susceptibilă de a modifica raporturile juridice dintre proprietarii tabulari și de a aduce atingere drepturilor acestora, reclamanții nu pot revendica numai față de pârâții și, fără a chema în judecată și pe numiții și, proprietarii terenului în suprafață totală de 1500 mp situat în, nr. 362 și înscris în CF nr. 3860 nr. cadastral 354/2, vecin cu nr. topo 354/1, adică al pârâților, deoarece soluționarea prezentului litigiu ar putea afecta interesele acestora, fără a-și putea exercita dreptul la apărare, drept fundamental, garantat de art. 24 alin. 1 din Constituție.
Având în vedere aceste considerente, întrucât pârâții și nu au în speță legitimarea de a figura în proces fără proprietarii și, în calitate de pârâți, în cauză, fiind vorba despre o coparticipare procesuală obligatorie, în baza dispozițiilor art. 47 raportat la 137 al. 1.pr.civ. prima instanță a admis excepția lipsei calității procesuale pasive integrale a pârâților și și a respins acțiunea formulată de reclamanții și fiul, ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă integrală.
Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanții, solicitând schimbarea în tot a acesteia și, în subsidiar, desființarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În cererea de apel, reclamanții au făcut o amplă trecere în revistă a demersurilor făcute de domniile lor, ulterior introducerii acțiunii, pentru obținerea extraselor de carte funciară și pentru identificarea domiciliilor numiților și, cărora pârâții le-au înstrăinat o suprafață de 1500 mp din terenul revendicat, precum și a dispozițiilor instanței de la fiecare termen de judecată și a discuțiilor purtate asupra problematicii timbrajului acțiunii.
Apelanții au apreciat că nu le este imputabilă lipsa diligențelor pentru depunerea unui extras CF la zi în vederea cunoașterii cu exactitate a tuturor proprietarilor de la primul termen de judecată, întrucât au făcut demersuri susținute pentru a afla domiciliul lui pentru a fi chemat în judecată și, în conformitate cu art. 138 pct. 2.proc.civ. nevoia chemării în judecată a lui și a reieșit din dezbateri, iar reclamanții nu au puteau prevedea. S-a apreciat astfel de către apelanți că precizarea de acțiune nu a fost tardiv formulată, raportat la art. 132.proc.civ. cât timp, până la termenul din 26.01.2009, instanța nu s-a pronunțat asupra achitării taxei judiciare de timbru.
Apelanții au invocat decizia 5/2000 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care, s-ar fi admis recursul în anulare formulat de Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție și s-a decis admisibilitatea acțiunilor în revendicare întemeiate pe dreptul comun după apariția Legii 10/2001.
Totodată apelanții au arătat că pârâții și nu sunt coproprietari ai imobilului cu pârâții și, în speță nefiind vorba despre o coparticipare procesuală obligatorie, motiv pentru care au apreciat că prima instanță a admis în mod greșit excepția lipsei calității procesuale pasive integrale a pârâților.
În drept, apelul a fost întemeiat pe disp. art. 282-298 proc.civ.
Prin decizia civilă nr. 731/A/23.10.2009 pronunțată în dosarul cu același număr, Tribunalul Timișa admis apelul declarat de reclamanții și, împotriva sentinței civile nr. 2221/16.02.2009 a Judecătoriei Timișoara, pe care a desființat-o și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara, fără a acorda cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut că prima instanță a considerat în mod greșit că, în speță, ne aflăm în situația unei coparticipări procesuale obligatorii între pârâții și și și, coparticipare motivată de judecătorie prin aceea că, în acțiunea în revendicare, au calitate procesuală pasivă toți coproprietarii. Or, în speță, pârâții și și și nu sunt coproprietari asupra aceluiași imobil, ci proprietari exclusivi asupra a două imobile distincte, după cum rezultă din cărțile funciare 2464 și 3860, depuse la filele 109-114 fond. Pârâții au vândut câtre și o suprafață de 1500 mp din terenul revendicat de reclamanți, pârâții rămânând proprietari asupra casei cu nr. 362, curții și grădinii de 1275 mp, iar și devenind proprietari exclusivi asupra grădinii în suprafață de 1500 mp. Astfel fiind, prima instanță putea soluționa acțiunea în ceea ce privește revendicarea imobilului rămas în proprietatea pârâților, imobil distinct de cel aflat în proprietatea lui și, fără a fi nevoie de coparticiparea procesuală pasivă a acestora din urmă, după cum a apreciat judecătoria.
Astfel fiind, în temeiul art. 296 raportat la art. 297 alin. 1.proc.civ. tribunalul a admis apelul, a desființat hotărârea apelată și a trimis cauza spre rejudecare Judecătoriei Timișoara.
Referitor la solicitarea apelanților ca prima instanță, în rejudecare, să judece împreună atât acțiunea inițială, cât și precizarea ulterioară a acesteia prin chemarea în judecată a numiților și, tribunalul a apreciat că aceasta nu poate fi primită.
Prima instanță a decis în mod corect că precizarea de acțiune formulată de reclamanți este tardivă.
Conform art. 132 alin. 1.proc.civ. la prima zi de înfățișare, instanța va putea da reclamantului un termen pentru întregirea sau modificarea cererii, precum și pentru a propune noi dovezi.
În speță, prima zi de înfățișare a fost ședința publică din 09.06.2008, ședință în care părțile, legal citate, au putut formula concluzii, cererea de chemare în judecată fiind scutită de taxe de timbru în conformitate cu prev. art. 15 lit. r din Legea 146/1997, aspect care putea fi invocat de către apărătorul avocat al reclamanților.
Cu toate acestea, abia la termenul următor, în 08.09.2008, apărătorul reclamanților a arătat că dorește să formuleze o precizare de acțiune, acordându-i-se termen pentru formularea în scris a acesteia. Precizarea de acțiune nu a fost însă depusă la termenul acordat în acest sens, 20.10.2008 și nici la termenul ce l-a urmat, 17.11.2008, ci doar la cel din 26.01.2009, fiind astfel în mod evident tardivă.
Reclamanții nu se pot apăra prin invocarea disp. art. 138 pct. 2.proc.civ. pentru depunerea cu întârziere a precizării de acțiune, câtă vreme aceste prevederi vizează administrarea probelor care nu au fost cerute prin cererea de chemare în judecată, întâmpinare sau cererea reconvențională, neputând fi extinse prin analogie și la situația depunerii precizării de acțiune. În plus, nu se poate reține că necesitatea precizării de acțiune ar reieși din dezbateri, cătă vreme reclamanții aveau datoria de a depune diligențe minime înainte de introducerea acțiunii pentru verifica în proprietatea cui se află imobilul revendicat și a-și putea astfel formula în mod corect cadrul procesual.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs, în termenul prev. de lege, pârâții și, solicitând modificarea în totalitate a hotărârii atacate, ca netemeinică și nelegală, și menținerea sentinței civile nr. 2221/16.02.2009 pronunțată de prima instanță, cu cheltuieli de judecată.
In motivare, se arată că instanța de fond și-a exercitat rolul activ, având în vedere că principiul disponibilității operează imperativ în speță, astfel că, în mod temeinic, a fost respinsă acțiunea pe calea excepțiilor tardivității precizării și a lipsei calității procesuale pasive integrale, față de obiectul cererii.
Modificarea acțiunii nu se poate face peste termenul prev. de art. 132.pr.civ. cu atât mai mult cu cât, în speță, se pune în vedere reclamanților la termenul din 8.09.2008, iar aceștia nu se conformează dispozițiilor instanței. Reclamanții au depus la dosar un CF in extenso al imobilului revendicat după 4 termenele de judecată, omițând faptul că din acest act rezultă că sunt coproprietari ai imobilului împreună cu numiții și. De altfel, această excepție este menținută de instanța de apel prin hotărârea dată.
In ceea ce privește obligativitatea coparticipării procesuale pasive, recurenții consideră că opinia instanței de apel este greșită, deoarece nu se poate vorbi de imobile diferite, rezultate în urma dezmembrării și a vânzării grădinii către recurenți, câtă vreme obiectul revendicat este imobilul situat în nr.362, constând în casă, curte și teren, în suprafață de 2775.
Prin acțiunea introductivă, se solicită întreg imobilul, în temeiul art.480 civ. iar, raportat la acest temei de drept și la obiectul cererii în revendicare, este obligatoriu ca pretențiile reclamanților să se îndrepte împotriva tuturor proprietarilor, coparticiparea procesuală pasivă fiind obligatorie.
Se arată că pretențiile din cererea principală trebuie realizate pe calea altei acțiuni; corect și legal formulate, sentința primei instanțe fiind temeinică și legală. Câtă vreme obiectul revendicat în cererea de chemare în judecată este imobilul în întregimea sa, mai înainte de dezmembrare, soluția privește pe toți proprietarii ( și pe cei care nu au fost chemați în proces), astfel că este obligatorie coparticiparea pasivă.
Cele două excepții arătate trebuie admise împreună, în caz contrar neajungându-se la finalitate practică prin rejudecare, ce vizează aceeași cerere supusă judecății, același obiect și aceleași părți. In speță, nu există două capete de cerere privind revendicarea a două imobile separate după dezmembrare, ci imobilul în integritatea sa.
In drept, se invocă art.299 și urm. pr.civilă, art.304 pct.9 pr.civilă.
Intimații și jr. au solicitat, prin întâmpinarea depusă, respingerea prezentului recurs, ca netemeinic, deoarece doar odată cu eliberarea extrasului in extenso la data de 3.09.2008 au luat cunoștință de vânzarea grădinii în suprafață de 1.500. către numiții și, cerând extinderea acțiunii și asupra acestei părți, fapt consemnat prin încheierea din 8.09.2008. Deși au făcut numeroase demersuri, nu au putut afla domiciliul noilor cumpărători pentru a putea depune în termen precizarea de acțiune.
Se mai arată că, prin precizarea de acțiune, au solicitat și constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare, cerere ce trebuia examinată de instanță chiar dacă ar fi fost formulată peste prima zi de înfățișare, deoarece nulitatea absolută poate fi invocată și de instanță, din oficiu, fiind relevant termenul la care s-a produs modificarea de acțiune.
Intimații arată că, sub acest aspect, hotărârile instanței de fond și de apel sunt nelegale deoarece prima zi de înfățișare nu a fost data de 9.06.2008, astfel că, în mod nelegal s-a constatat că precizarea de acțiune a fost tardiv formulată.
Se critică modalitatea de stabilire a taxei judiciare de timbru de către prima instanță și se arată că prima instanță nici nu s-a pronunțat cu privire la acest aspect, încălcând formele de procedură deoarece, până la stabilirea acestui aspect și achitarea taxelor datorate, instanța nu se putea pronunța nici cu privire la alte cereri sau excepții formulate de părți.
Cu privire la coparticiparea procesuală pasivă, își însușesc punctul de vedere al instanței de apel.
In drept, se invocă disp. art. 299-317 pr.civilă.
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în limitele trasate de prev.art.304 și 304 ind.1 pr.civ. față de actele și lucrările dosarului raportate la prev.art.299 și urm. pr.civ. art.480 civ. și art.137 pr.civ. Curtea constată că prezentul recurs nu este întemeiat, Tribunalul Timiș pronunțând o hotărâre temeinică și legală pentru considerentele expuse în cuprinsul său și pe care instanța de recurs și le însușește.
Astfel, în ceea ce privește excepția tardivității precizării de acțiune, Curtea constată că aceasta a primit o soluție corectă, ca urmare a unei juste aplicări și interpretări a disp. art. 132 alin. 1.pr.civ. raportat la situația de fapt existentă în cauză, motivarea primei instanțe și a celei de apel fiind redată anterior, astfel că nu vor mai fi reluate considerentele avute în vedere, pe care Curtea și le însușește în întregime.
De altfel, această parte din decizie nici nu a fost recurată de către părțile interesate ( reclamanții), astfel că a intrat în puterea lucrului judecat, nefăcând obiectul analizei instanței de recurs.
Prin întâmpinarea depusă în recurs, intimații au criticat soluția pronunțată cu privire la această problemă, susținând, pe de o parte, că excepția tardivității nu putea fi soluționată pentru că nu s-a lămurit problema timbrajului, iar, pe de altă parte, că excepția a fost greșit soluționată.
Aceste aspecte nu pot fi analizate, în prezenta hotărâre, în condițiile în care, așa cum au arătat, reclamanții nu au promovat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, ce a menținut soluția cu privire la excepția tardivității, astfel că această parte din hotărâre a intrat în puterea lucrului judecat. In recursul declarat de către partea adversă, pârâții și, ce nu vizează și această problemă, nu poate fi extinsă analiza soluției și asupra aspectelor ce nu au fost contestate prin cererea de recurs.
In ceea ce privește coparticiparea procesuală pasivă, este adevărat că acțiunea civilă vizează întregul imobil, în componența în care acesta a fost vândut în baza Legii nr.112/1995, respectiv casa cu nr. 362, curte și teren în suprafață de 2775. înscris în CF nr.2464, nr.top. 354, imobil ce a fost dezmembrat în 2 parcele anterior promovării acțiunii civile de față.
Cu toate acestea, este corectă concluzia Tribunalului Timiș, în sensul că nu este obligatorie coparticiparea procesual pasivă în cauză, deoarece, fiind vorba de 2 imobile nou formate, ce sunt distincte, înscrise în CF-uri diferite și cu nr.top. noi, se poate soluționa acțiunea în cadrul procesual stabilit inițial, în limita de imobil rămasă în proprietatea pârâților.
Fiind vorba de două noi imobile, nu se poate reține obligativitatea coparticipării procesuale pasive, deoarece nu se poate vorbi de o legătură indisolubilă între imobile, cererile putând fi soluționate separat.
Chiar dacă prin acțiune se revendică întregul imobil, în componența inițială, cererea poate fi soluționată în limita imobilului rămas în proprietatea pârâților, pentru restul de teren putând fi pusă în discuție calitatea procesual pasivă în cauză. Nu este necesar ca acțiunea să cuprindă petite separate pentru fiecare imobil nou format, putând fi soluționată conform celor arătate anterior, cu privire la o parte din obiectul cererii introductive, pentru care este corect stabilit cadrul procesual, iar pentru restul imobilului se poate promova o acțiune distinctă, nefiind necesară judecarea cererilor împreună.
Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor legale invocate, coroborate cu prev.art.299 și urm. pr.civ. constatând că prezentul recurs nu este întemeiat, în baza disp. art. 312 alin. 1.pr.civ. Curtea îl va respinge.
In baza disp. art. 274 și urm. pr.civ. față de soluția pronunțată în cauză, va obliga recurenții la plata către intimați a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs, constând în onorariu de avocat, potrivit chitanței depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâții și împotriva deciziei civile nr. 731/A/23.10.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu intimații și jr.
Obligă recurenții la plata către intimați a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 februarie 2010.
PRESEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Red.: /24.02.2010
Tehnored.// 2 ex./11.03.2010
Inst.fond.: jud.
Inst.apel: jud.,
Președinte:Claudia RohneanJudecători:Claudia Rohnean, Maria Lăpădat, Daniela Calai
