Speta Legea 10/2001. Decizia 298/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE CIVILA NR.298/
Ședința publică de la 15 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Paulina Georgescu
JUDECĂTOR 2: Vanghelița Tase
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în comuna, județul C - declarat împotriva sentinței civile nr. 185/C/26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul civil nr-, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna ,-, județul C, având ca obiect - contestație în temeiul Legii nr. 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns apelantul reclamant prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale seria - nr. -/19.05.2008,depusă la dosar lipsind intimatul pârât Primarul Comunei.
Procedura este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod proc. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Instanta luând act că nu mai sunt alte cereri prealabile ori înscrisuri de depus la dosar, fiind lămurită asupra cauzei, în conformitate cu art.150 Cod pr.civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul părtilor.
Apărătorul apelantului-reclamant, având cuvântul, arată că nici un înscris nu atestă că G ar fi primit 3540 mp teren care adiționati la suprafata de teren primită de tatăl său ar fi întregit suprafata de teren la circa 7000 mp.Din analiza actelor rezultă că au fost repartizate 2 proprietăți de câte 3540 mp fiecare fiecare cu aproximativ aceleași vecinătăți ceea ce conduce la concluzia că suprafetele erau indivize.Nu este real că expertul nu a găsit suprafata de teren de aproximativ 7000 mp; așa cum rezultă din raportul de expertiză s-au identificat peste 6100 mp teren.
În concluzie solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Instanta rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată inițial la udecătoria Constanța sub nr. 7928/2006, reclamantul a chemat în judecată Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 a comunei, precum și a Primarului comunei, solicitând ca pe baza probelor administrate să se dispună anularea dispoziției nr. 488/2004 și a dispoziției nr. 301/19.06.2006, ambele emise de Primarul localității.
În considerente, reclamantul a arătat că autorul său a deținut în localitatea, jud. C, un imobil compus din 3540.p teren, pe care erau edificate două corpuri de casă, patru grajduri, trei magazii mari, două plevare mari și un atelier de fierărie. Ca urmare atitudinii sale față de regimul comunist, acesta a fost condamnat la 20 de ani muncă silnică și confiscarea totală a averii.
Reclamantul a arătat că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 a notificat Comuna, prin Primar, pentru a obține restituirea în natură a acestui imobil.
S-a mai menționat că după confiscare, un corp de casă și anexele au fost demolate, fiind edificat Dispensarul comunal, cu o suprafață construită de 270.
În aceste condiții, Primarul comunei a emis dispoziția nr. 82/18.10.2001 prin care i s-a restituit reclamantului construcția existentă și suprafața de 1350 mp teren, din totalul de 3540.
După apariția Legii nr. 247/2005 s-a solicitat primăriei să se restituie întreaga suprafață de teren ( anume, diferența de 2.190.p ), iar prin dispoziția nr. 301/19.06.2006 a fost completată suprafața atribuită inițial conform dispoziției nr. 82/2001, pentru suprafața de 690.
Reclamantul a susținut că odată cu dispoziția emisă în anul 2006 i s-a comunicat și referatul Comisiei locale, din care rezultă că ar mai exista și dispoziția nr. 488/14.04.2003 ( 2004 ), prin care i s-ar fi restituit în natură încă 1.500 mp - act pe care însă reclamantul nu l-a primit.
S-a mai susținut că restul de teren, de 1500. și respectiv de 690 mp aparțin unui vecin, iar terenul ce a aparținut autorului său se află împrejurul dispensarului, însă primarul refuză să i-l restituie deși pentru deservirea dispensarului nu sunt necesari mai mult de 300.
Pentru aceste motive s-a solicitat anularea dispozițiilor nr. 301/2006 și 488/2004 și să fie obligată autoritatea locală să restituie terenul pe vechiul amplasament, iar pentru diferență să se acorde despăgubiri.
Prin acțiunea înregistrată sub nr. 8367/2006 la udecătoria Constanța, reclamantul a chemat în judecată Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor - comuna, precum și a Primarului com., solicitând anularea dispoziției nr. 302/19.06.2006, cu obligarea Comisiei locale de Lege nr. 18/1991 de a-i restitui suprafața de 3540 mp teren ce a aparținut bunicului său, cu plata de despăgubiri pentru restul imobilului.
S-a arătat că bunicul reclamantului a fost evacuat din localitatea, jud., în anul 1940, odată cu el fiind evacuați și părinții săi, G cu familia.
S-a susținut că la sosirea în România, bunicului și tatălui său le-au fost atribuite câte o gospodărie formată din teren de 3540 mp ( total 7080 mp ); pe aceste terenuri au fost ridicate construcții - două case compuse din trei camere, fiecare cu plevar și un coșar.
Reclamantul a arătat că în anul 1945, bunicul său a decedat, iar singurul moștenitor a rămas fiul acestuia, G; în anul 1950, acesta din urmă a fost condamnat politic la 20 de ani muncă silnică și confiscarea totală a averii.
Reclamantul a arătat că din procesul-verbal de punere în executare a hotărârii de confiscare rezultă că au fost confiscate două case cu anexele lor. Astfel cum rezultă din vecinătățile terenului suprafața rezultată este de cca. 7000 mp, ceea ce probează că au existat două proprietăți a câte 3540 mp fiecare.
Prin încheierea din 15.09.2006, Judecătoria Constanțaa dispus conexarea celor două cauze, apreciind că există o strânsă legătură în soluționarea lor.
Prin sentința civilă nr. 8337/15.09.2006, instanța mai întâi sesizată a declinat competența în favoarea Tribunalului Constanța -secția civilă, considerând că în speță sunt incidente dispozițiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Cauzele conexe au fost înregistrate la această instanță sub nr. 4173/2006
( - ).
Având în vedere că în prezentul litigiu Comisia locală pentru stabilirea dreptului de proprietate a comunei a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, motivat de faptul că dispozițiile a căror anulare se cere au fost emise de Comisia internă de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamantul, prin apărător, a susținut la termenul din 30.01.2007 că înțelege să se judece cu această din urmă entitate.
Față de punerea în discuție, la același termen, a excepției lipsei capacității de folosință a Comisiei interne de aplicare a Legii nr. 10/2001, reclamantul - prin apărător - a precizat la termenul din 27.03.2007 că înțelege să-și formuleze acțiunea doar față de Primarul comunei, iar nu și față de cele două comisii
( fila 53 ).
Primăria, jud. C - Comisia internă de analizare a notificărilor depuse în baza Legii nr. 10/2001, a depus precizări asupra suprafețelor de teren atribuite în natură reclamantului, arătând că prin dispozițiile Primarului nr. 82/2001, 488/2004 și 301/2006, lui i s-a restituit suprafața de teren confiscată de 3.540 mp, în conformitate cu vecinătățile prevăzute în copia extras,Tablou de evacuați definitiv din, Centru, dosar nr. 55/1947, nr. crt. 134,Fond Inspectoratul General al din anul 1947.
S-a susținut că solicitarea reclamantului, de anulare a dispoziției nr. 302/2006 prin care a fost respinsă notificarea nr. 1376/10.08.2006 vizând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în comuna, compus din teren în suprafață de 3.540 mp și construcție cu trei camere și dependințe de la bunicul său, nu este întemeiată, întrucât acesta din urmă a decedat în anul 1945 ( conform certificatului de deces), iar dovada proprietății a fost făcută cu copie extras din,Tablou de evacuați definitiv din, Centru, dosar nr. 55/1947, nr. crt. 134,Fond Inspectoratul General al din anul 1947. S-a susținut, totodată, că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive a acestei suprafețe de teren ce ar fi aparținut lui.
S-a depus documentația care a stat la baza emiterii dispozițiilor nr. 488/2004, 301/2006 și 302/2006.
În cauză au fost încuviințate și administrate probele apreciate ca relevante și concludente cauzei.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 185 din 26.02.2008, prin care a admis în parte acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâtul Primarul comunei
.
A fost anulată în parte dispoziția nr. 302 din 19.06.2006 și a fost obligat pârâtul să acorde reclamantului măsuri reparatorii prin echivalent sau să propună acordarea de despăgubiri în cuantum de 19.793,oo lei pentru construcția demolată.
A fost respinsă ca nefondată acțiunea în ceea ce privește anularea dispozițiilor nr. 488/2004 și 301/2006, precum și restituirea suprafeței de 3540. ce a făcut obiectul notificării nr. 1376/2002.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin dispoziția nr. 82 din 18.10.2001 i s-a restituit reclamantului suprafața de 1350.
Prin dispoziția nr. 488 din 14.04.2004 emisă în completarea dispoziției nr. 82/2001, i s-a mai restituit suprafața de 1500.
Printr-o altă dispoziție, nr. 301 din 19.06.2006, emisă în completarea celor două dispoziții, s-a dispus și restituirea suprafeței de 690. în total 3540. rămași de pe urma defunctului care l-a moștenit prin reprezentare pe tatăl său G, în prezent decedat.
Împrejurarea că suprafețele de 1500. și respectiv, 690. care au fost restituite conform deciziilor menționate și sunt ocupate de alte persoane nu are relevanță sub aspectul aplicării Legii 10/2001.
Privitor la dispoziția nr. 302/13.06.2006 emisă de Primarul comunei și contestată de către reclamant, instanța a reținut că nu s-a făcut dovada proprietății pentru suprafața de 3540. a cărei restituire a solicitat-o, fapt pentru care nu s-au acordat măsuri reparatorii.
A fost anulată în parte dispoziția nr. 302/2006 și s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent către reclamant pentru construcția demolată.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 185 din 26.02.2008, a declarat apel reclamantul.
Motivează apelul arătând că motivarea instanței de apel în sensul că nu a făcut dovada că nu a avut în proprietate suprafața de 3540. este în contradicție cu actele depuse la dosar, respectiv extras de la Arhivele Statului din care rezultă că a primit lot nr. 142 format din 10 ha. și gospodărie care se compune din casă de locuit și suprafața de 3540.; Gap rimit lot 117 compus din 10 ha. casă de locuit și suprafața de 3540.
Din actele depuse la dosar, rezultă că celor doi le-au fost repartizate două proprietăți de câte 3540. fiecare, cu aceleași vecinătăți, de unde rezultă că suprafețele erau indivize.
Pentru cele relatate mai sus a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel formulate, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele:
Potrivit disp.art. 3 (1) lit. a din legea -, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989, sunt îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de lege, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora.
Rezultă, astfel, că o condiție esențială pentru aplicarea dispozițiilor legii de reparație este aceea ca solicitantul să fi avut calitatea de proprietar al bunului preluat de stat.
Dreptul de proprietate poate fi dovedit prin orice înscris constatator al unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ, translativ sau declarativ și care generează o prezumție relativă de proprietate în favoarea persoanei care îl invocă.
Legiuitorul, ținând seama de contextul socio-istoric al perioadei adoptării actului normativ arătat a constituit o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite prin art. 24, în sensul că în absența unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar, existența și întinderea dreptului de proprietate fiind cele înscrise în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare.
Așadar, în speța dedusă judecății reclamantul nu a făcut dovada că bunicul său a avut în proprietate suprafața de 3540.
În vederea soluționării cauzei și anume a dovedirii faptului că bunicul său a avut în proprietate suprafața de 3540. instanța prin încheierea de repunere pe rol din data de 22.09.2008 a dispus ca reclamantul să depună următoarele acte:
- istoricul de rol al celor două loturi pretinse prin notificare în raport de cele două acte de proprietate extrase de la Arhivele Statului și care privesc:
- dosar nr. 55/1947/134 pentru;
- dosar nr. 55/1947/119 pentru G;
- copie de pe registrul oficial în referire la cele două loturi;
- punerea în discuție că la data emiterii celor două titluri din anul 1947, pe numele autorilor și respectiv G, față de data decesului lui - 1945.
În baza rolului activ instanța a solicitat Consiliului Local al comunei, în vederea soluționării cauzei, istoricul de rol al celor două loturi pretinse prin notificare în raport de cele două acte de proprietate extrase de la Arhivele Statului și care privesc dosarul nr. 55/1947/134 pentru și dosarul nr. 55/1947/110 pentru G, precum și copie de pe registrul agricol în referire la cele două loturi.
Cu adresa nr. 5090 din 4.11.2008, primăria comunei face cunoscut că în registrul agricol pe anul 2006 al comunei, la poziția o62 figurează cu număr de rol 276 cu suprafața de 3540.
În concluzie, reclamantul apelant nu a depus la dosarul cauzei actele solicitate de către instanță și nici Consiliul Local al comunei, pentru a face dovada proprietății suprafeței de 3540. a cărui restituire a solicitat-o în baza Legii 10/2001.
Față de cele relatate mai sus, precum și față de împrejurarea că la data emiterii celor două titluri de proprietate, în anul 1947, era decedat ( 1945), instanța constată că reclamantul nu a făcut dovada proprietății asupra suprafeței de 3540. rămasă de pe urma autorului său, pentru a fi îndreptățit la măsuri reparatorii conform Legii 10/2001.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul reclamant împotriva sentinței civile nr. 185 din 26.02.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelantul reclamant, domiciliat în comuna, județul C, în contradictoriu cu intimatul PRIMARUL COMUNEI, cu sediul în comuna ,-, județul C, împotriva sentinței civile nr. 185 din 26.03.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul civil nr-, ca nefondat.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15 2008.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
Pt. gref. - -
aflată în semnează
potrivit art. 261 al.2
Grefier șef,
Jud.fond
Red.dec.jud.
26.01.2009
Dact.gref.
2 ex./ 5.02.2009
Președinte:Paulina GeorgescuJudecători:Paulina Georgescu, Vanghelița Tase
