Speta Legea 10/2001. Decizia 30/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 30/A/2008
Ședința publică din 17 ianuarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Angela Alb
JUDECĂTOR 2: Carmen Maria Conț
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare - în vederea pronunțării - apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 242 din 2 martie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr- (număr în format vechi 3939/2005), privind și pe pârâtul PRIMARUL ORAȘULUI, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
Se constată că la data de 15 ianuarie 2008, prin registratura instanței, reclamantele apelante și au depus la dosar concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din data de 10 ianuarie 2008, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 242/02.03.2007 a Tribunalului Maramureș, dosar nr-, s-a admis în parte plângerea formulată de reclamantele și împotriva pârâtului Primarul orașului.
A fost anulată dispoziția nr. 1160/08.07.2005, emisă de pârât.
S-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 1346 mp teren.
S-a respins acțiunea față de ceilalți pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin dispoziția nr. 1160/08.07.2005 dată de pârâtul Primarul orașului, s-a respins notificarea reclamantelor pentru restituirea în natură a terenului în suprafață de 7000 mp, înscris în CF 7334, nr.top. 38, CF 29 nr.top. 29 și CF 5712 nr.top. 39, din, incinta UM 01038, pe motiv că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind preluat înainte de 6 martie 1945.
În anul 1942, potrivit scriptului de la fila 3, s-a luat în considerare procedura de expropriere conform Legii nr. II/1939, de la, antecesorul reclamantelor, expropriere demarată de Apărarea Națională.
Judecătoria, la acea vreme, a obligat expropriatorul să depună 300 de "penghei", dar, în situația în care părțile nu se vor înțelege asupra despăgubirii, urmând să se numească un expert.
În zona și a Transilvaniei înglobate în Statul s-a aplicat dreptul privat ungar, Legea nr. /1881.
Potrivit deciziei dată de Tribunalul Sighetu Marmației la 14.05.1943, în cazul procedurii efectuată în baza Ordinului Ministerului Apărării Naționale din 1941, dacă înțelegerea de dezdăunare nu s-a realizat, până la 28.07.1943 părțile vor numi un expert.
Acest fapt, ca și lipsa întabulării în CF a dreptului de proprietate al expropriatorului, demonstrează că procedura exproprierii nu a fost finalizată.
Totuși, pe terenul preluat de la antecesorii reclamantelor s-au edificat cazarmă și clădiri ale Ministerului Apărării, care există și azi, și care au constituit patrimoniul Ministerului Apărării și după eliberarea Transilvaniei de sub ocupația ungară.
Cert este că și după eliberarea Transilvaniei terenul și clădirile au fost folosite de către Ministerul Apărării Române, fără a se întreprinde vreun demers de către stat cu privire la proprietatea terenului, natura juridică a titlului statului fiind neelucidată.
Neîntocmirea procedurilor legale la timpul respectiv poate conduce la ideea că preluarea abuzivă s-a produs la 6 martie 1945, astfel că terenului îi sunt aplicabile prevederile art. 2 lit. e, f și h din Legea nr. 10/2001, iar reclamantele sunt persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent, nefiind posibilă restituirea în natură.
Respingerea notificării de către Primarul orașului nu are suport legal.
Cererea de restituire în natură nu a fost soluționată pe fond, ci pe considerentul că nu face obiectul Legii nr. 10/2001.
Apreciind că terenul s-a preluat abuziv de către stat, după data de 6 martie 1945, notificarea se include în prevederile Legii nr. 10/2001.
Din expertiza topografică efectuată în cauză rezultă că nu se poate determina exact poziția și suprafața terenului ce a aparținut antecesorului reclamantelor, care nu a fost întabulat în CF, configurația actuală din teren fiind diferită.
terenul indicat de reclamante, ca fiind cel expropriat, rezultă că imobilul se află în incinta fostei unități militare, iar suprafață de 250 mp este ocupată de actuala strada - din orașul.
Rezultă că cei 1346 mp, la cât și-au restrâns pretențiile reclamantele, se suprapun peste clădirile 1 și 2, ocupând spațiul dintre clădiri, inclusiv poarta de acces în unitatea militară.
De precizat că în prezent aceste clădiri au trecut din patrimoniul Ministerului Apărării în cel al Primăriei.
Rezultă fără nici un dubiu că terenul nu este liber și nu poate fi restituit în natură, urmând să fie acordate despăgubiri în condițiile art. 108din Legea nr. 10/2001, pentru terenul de 1346 mp.
Acțiunea se va respinge față de ceilalți pârâți, Comisia Locală de fond funciar și Comisia Județeană de fond funciar M, deoarece la procedura specială din Legea nr. 10/2001 este parte doar emitentul dispoziției contestate.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termen legal, reclamantele, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii plângerii și restituirii în natură a terenului confiscat abuziv.
În motivare, reclamantele susțin că hotărârea este nelegală și netemeinică, întrucât, potrivit concluziilor raportului de expertiză, terenul este liber și abandonat de Primăria orașului, teren pe care diferite persoane fizice depozitează lemne de foc, rumeguș, bolțari.
Sunt de acord cu despăgubirile pentru terenul aflat sub clădiri, dar cel liber trebuie să le fie restituit.
Terenul nu a fost evaluat prin raportul de expertiză, astfel că se impune completarea probatoriului administrat.
Este necesară proba cu expertiza tehnică, deoarece în fața primei instanțe au fost convinse că vor obține restituirea în natură a terenului.
Solicită restituirea în natură a terenului liber, conform raportului de expertiză întocmit de ing..
Prin întâmpinare, intimatul Primarul orașului a solicitat respingerea apelului și păstrarea sentinței, arătând că terenul revendicat, de 1346 mp, din incinta fostei unități militare, este ocupat de clădirile 1 și 2 și de terenul aferent acestora, nefiind susceptibil de restituire în natură.
În ședința publică din 15 noiembrie 2007 ( 28) apelantele au învederat că terenul în discuție, obiect al cauzei, este reprezentat de porțiunea încadrată cu culoare în raportul de expertiză administrat în fața tribunalului, la nord de str. -, în suprafață totală de 4658 mp, și nu de 1346 mp.
Prin concluziile scrise, înregistrate la data de 15 ianuarie 2008, ca și prin dezbaterile în fond ce au avut loc la termenul din 10 ianuarie 2008, reclamantele au pus concluzii de restituire în natură a suprafeței identificate în expertiza efectuată de ing., de 1883 mp, și acordarea despăgubirilor bănești în cuantum de 5.000 Euro/ar, pentru diferența de teren de 3564 mp.
Examinând hotărârea criticată prin prisma motivelor invocate de reclamante, se constată următoarele:
Notificarea trimisă de reclamante în baza art. 22 din Legea nr. 10/2001, republicată ( 97 dosar tribunal), ca fiice ale defunctului, a avut ca obiect un teren în suprafață de circa 7000 mp, situat în intravilanul orașului, identificat din două puncte de vedere. O dată, sub aspect topografic, ca făcând parte din imobilele înscrise în CF 29, 7334 și 5712, cu nr.top. 29, 38 și 29. doua oară, s-a arătat amplasamentul faptic, administrativ, fiind vorba despre terenuri cuprinse în perimetrul UM și pe care se află două clădiri.
Cererea de restituire în natură a fost respinsă, prin dispoziția nr. 1160/08.07.2005 a Primarului orașului, motivându-se că terenul a fost preluat de stat în afara perioadei de referință a Legii nr. 10/2001, respectiv în anul 1942, când s-au construit cazarmele militare. Dispoziția atacată a avut la bază documentația depusă la filele 9-18 dosar tribunal, ce atestă că pârâtul a avut în vedere terenul evidențiat în cele trei cărți funciare menționate mai sus, aflat în incinta UM 01038, între str. - - și Pârâul.
Confirmând calitatea procesuală activă a reclamantelor, de moștenitoare legale ale fostului proprietar, care a dobândit terenul prin contract de vânzare-cumpărare încheiat la data de 28.04.1938 ( 6 dosar fond) cu proprietarii tabulari ai imobilelor nr. top. 29, 38 și 39, din CF 29, 7334 și 5712, prima instanță a admis în parte acțiunea, a anulat dispoziția pârâtului și a dispus acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 1346 mp teren.
Analizând momentul preluării de către stat a imobilului, față de împrejurarea că procedura exproprierii, inițiată în anul 1942, în baza Legii nr. II/1939, în contra autorului reclamantelor, nu a fost finalizată, tribunalul a ajuns la concluzia că data trecerii în proprietate de stat este ulterioară celei de 6 martie 1945, fiind fără titlu.
Întrucât este cert că demersurile legale pentru exproprierea antecesorului reclamantelor nu au fost epuizate și acest mod de transfer al dreptului de proprietate nu și-a realizat efectele juridice, apare evident că preluarea abuzivă a operat conform art. 2 lit. h din Legea nr. 10/2001, fără plata vreunei despăgubiri.
Luând în considerare raportul de expertiză efectuat de ing., instanța a stabilit că terenul nu este susceptibil de restituire în natură, deoarece este ocupat de construcții și reprezintă teren aferent exploatării normale a clădirilor.
Pârâtul nu a atacat sentința cu apel, ceea ce înseamnă că a achiesat la statuările tribunalului în legătură cu calitatea procesuală activă a reclamantelor și faptul că terenul face obiectul Legii nr. 10/2001.
Aceste chestiuni de drept, astfel, se impun cu caracter definitiv instanței de apel, nemaiputând fi cenzurate ori contestate în actuala fază procesuală, în concordanță cu dispozițiile art. 296.pr.civ.
Probele suplimentare administrate în apel, declarații de martori ( 26, 27) și raportul de expertiză întocmit de ing. ( 33-43), coroborate cu cele aflate în dosarul primei instanțe, converg spre concluzia unei stări de fapt diferite în speță decât cea reținută în hotărârea criticată, cu consecințe și asupra felului măsurilor reparatorii ce se cuvin reclamantelor.
Pornind de la premisa că terenul revendicat se situează în interiorul perimetrului fostei UM 01038 - care, în baza nr.HG 1244/2004, a fost transmis din domeniul public al statului și administrarea Ministerului Apărării Naționale în domeniul public al orașului și în administrarea Consiliului Local al orașului - și se învecinează cu str. - - ți Pârâul, expertul a conchis că imobilul, hașurat cu în schița de la fila 124, este în suprafață de 4658 mp, se mărginește, la sud, cu str. -, și este ocupat de două clădiri, C1 este utilizată ca bloc de locuințe și este închiriată de Primăria, iar C2 este un fost corp administrativ, nefolosit și dezafectat.
a identificat pe acest amplasament doar o parte din parcelele nr. top. 38 și 39, cu suprafața de 1346 mp, precizând că restul terenului ce a aparținut UM se regăsește în alte parcele, nr. top. 35-43, proprietatea unor terțe persoane. A indicat un amplasament mai îndepărtat pentru parcela nr. top. 29 - inclusă în contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938 - lângă str. -, așa cum reiese din anexa 1 expertizei ( 124 dosar tribunal).
Dificultatea identificării topografice corecte a celor trei parcele și a întinderii fiecăreia dintre ele a fost explicată prin existența doar a unui plan cadastral concretual de CF al zonei în cauză, nerealizat la scară, și înscrierea nr. top. 29, 38 și 39 în CF fără menționarea suprafeței de teren ce le corespunde.
parcela nr. top. 29 mult deplasat față de locul indicat de reclamante, expertul face supoziții vizând o identificare eronată a imobilului la data vânzării ( 120) și presupune că, în realitate, parcela nr.top. 40, proprietatea lui Alter, a fost efectiv cumpărată de tatăl reclamantelor ( 122).
Evident că astfel de considerații și prezumții exced atribuțiilor date în competența expertului topograf, căci interpretarea unui act juridic și a efectelor pe care le produce, determinarea unei situații de fapt pe baza probelor administrate sunt elemente specifice activității de judecată.
Ținând seama de caracterul relativ al acestei prime lucrări de specialitate, afirmat chiar de autorul ei ( 121), în apel s-a dispus efectuarea unei noi expertize de către ing., obiectivele fixate în sarcina acestuia având ca reper amplasamentul faptic al terenului pretins, recunoscut prin dispoziția emisă de primar și cercetat în expertiza de la tribunal ( 30 dosar curte).
Raportul de expertiză întocmit în apel ( 33-43) procedează la o identificare topografică parțial diferită decât cea din prima lucrare, a fost comunicat tuturor părților, potrivit dovezilor de la filele 47 și 48, dar nici una dintre acestea nu formulat obiecțiuni față de concluziile expertului.
Acest raport de expertiză urmează să fie însușit în apel, nu numai pentru că nu a fost contestat de către părți, ci și pentru că este mai documentat și argumentat științific și, în mod esențial, se coroborează cu probele administrate, contractul de vânzare-cumpărare din anul 1938 și depozițiile martorelor R și.
Astfel, se dă eficiență actului juridic de înstrăinare ce demonstrează cumpărarea terenului înscris în CF 29, nr.top. 29, și folosirea acestui amplasament ca un tot unitar de către familia apelantelor. Expertul identifică parte din parcela nr. top. 29 în interiorul suprafeței revendicate, chiar în vecinătatea Pârâului (), menționat în acest sens și în contractul de vânzare-cumpărare, și nu lângă strada -, mai la distanță, așa cum a făcut ing..
că amplasamentul și forma numerelor topografice sunt determinate de planul concretual de CF, expertul a calculat suprafețele aferente parcelelor, prin raportare la întinderea celor învecinate, astfel: de 6459 mp pentru nr.top. 29, 1379 mp pentru nr.top. 38 și 822 mp pentru nr.top. 39.
Dar terenul revendicat în litigiu este circumscris doar perimetrului fostei UM, care cuprinde suprafața de 1883 mp, liberă de orice construcții, și suprafața de 3278 mp, ocupată de clădirile notate cu C1, C3-C9, ambele făcând parte din parcela nr.top. 29, apoi 100 mp din parcela nr.top. 39 și porțiunea de 186 din parcela nr. top. 38.
Restul suprafețelor de teren ale celor trei parcele sunt în afara procesului și reprezintă domeniul public al orașului (străzile învecinate) sau proprietatea unor persoane particulare.
În privința suprafețelor aparținând nr.top. 38 și 39, din litigiu, de 186 mp și, respectiv, 100 mp, expertul precizează că sunt ocupate de incinta fostei UM, afectate construcției C2 ( 41-42), în timp ce porțiunea de 1883 mp din parcela nr.top. 29 este liberă de orice construcții, utilități sau amenajări publice și servituți, delimitată între conturul punctelor de la 1 la 20 din anexa grafică 5 (în acest sens a fost asigurat accesul locatarilor din blocul C1, terenul aferent acestei clădiri fiind stabilit la suprafața de 315 mp și înlăturat de la restituire, hașurat cu albastru în schița de la fila 42). O mică rectificare se impune referitor la delimitarea suprafeței de 1883 mp, care nu cuprinde și spațiul între punctele 15-16-17, aflat în exteriorul parcelei nr. top. 29 și în afara litigiului, ci doar de la 15 la 17 (excluzând porțiunea marcată cu 16), restul numerotării rămânând valabilă.
Suprafața de 3278 mp din parcela nr. top. 29 nu este susceptibilă de retrocedare în natură pentru că ea corespunde construcțiilor C1, C3-C9, edificate în perioada funcționării UM.
În concluzie, prin prisma dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 10/2001, republicată, nr.HG 250/2007, este posibilă restituirea în natură a porțiunii de 1883 mp teren, urmând ca pentru diferența rămasă să se acorde măsuri reparatorii în echivalent, în temeiul art. 1-3, art. 26 din legea republicată.
Cum prima instanță a făcut o greșită aplicare a legii, cauzată de stabilirea unei stări de fapt eronate, în baza art. 296.pr.civ. se va admite în parte apelul și se va schimba sentința.
Chiar dacă prin concluziile scrise de la fila 178 dosar tribunal și susținerile orale consemnate în încheierea de ședință din 16 februarie 2007, reclamantele au solicitat doar restituirea în natură a terenului în suprafață de 1346 mp, trebuie remarcat că întreg procesul s-a purtat asupra unui teren în suprafață de circa 7000 mp, ce a făcut obiectul atât al notificării de la fila 97, cât și al acțiunii în justiție introduse la 02.08.2005, reclamantele stăruind la restituirea în natură și arătând că, în proporție de 90%, acest imobil este liber și nefolosit de către primărie ( 23 și 60 dosar tribunal).
reclamantele nu au renunțat la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru restul terenului imposibil de a fi retrocedat, despăgubirile bănești fiind solicitate și în cadrul motivelor de apel.
Limitarea inițială a pretențiilor din memoriul de apel, în ceea ce privește restituirea în natură, a avut la bază reținerile expertizei întocmite de ing., singura administrată la tribunal, care învederau numai o suprafață totală de 1346 mp în litigiu și cuprinsă în obiectul contractului de vânzare-cumpărare. La acel moment, reclamantele erau lipsite de un fundament legal și probator care să le permită solicitarea de restituire în natură a unui teren mai mare de 1346 mp.
Or, câtă vreme în apel s-a statuat asupra unei alte identificări topografice a terenului în litigiu, ca și asupra unei întinderi mai mari a terenului liber, cerută la retrocedare de către și, iar însăși Legea nr. 10/2001 instituie prevalența restituirii în natură, prin art. 1, art. 7 și 9, nu există nici un impediment legal sau procedural la adoptarea acestei soluții, care este în conformitate cu limitele menționate în art. 294 alin. 1, art. 295 alin. 1.pr.civ.
Așadar, concomitent anulării dispoziției emisă de primar, se va dispune restituirea în natură a terenului în suprafață de 1883 mp, situat în intravilanul orașului, înscris în CF 29, nr.top. 29.
Reclamantele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent pentru diferența de teren preluată abuziv, prin acordarea despăgubirilor bănești la valoarea de piață a suprafeței de teren (art. 10, 11, 26 din Legea nr. 10/2001, republicată).
Deși restul terenului este de 3278 mp, însuși expertul arată că stabilirea suprafețelor este influențată de o eroare de apreciere de +/- 10-20%, cauzată de calitatea precară a planului concretual. În contextul general al erorilor, propune luarea în calcul a unei diferențe în minus de 700 mp, ceea ce înseamnă suprafața de 2864 mp pentru care apelantelor li se cuvin măsuri reparatorii în echivalent.
Deși Legea nr. 10/2001 a fost modificată prin Legea nr. 247/2005, publicată în Monitorul Oficial nr. 653/22.07.2005, iar pentru acordarea despăgubirilor s-a reglementat o procedură specială, administrativă, în Titlul VII, art. 16 și următoarele, dispoziția atacată în speță a fost emisă anterior Legii nr. 247/2005, în data de 08.07.2005.
Interpretarea corectă ce se impune în cauză este conformă deciziei nr. 52/04.06.2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii (încă neredactată și nepublicată în Monitorul Oficial), în legătură cu acordarea și evaluarea în instanță a despăgubirilor bănești, potrivit dispozițiilor legii în vigoare la data soluționării notificării. Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că prevederile cuprinse în art. 16 și următoarele din Legea nr. 247/2005 privind procedura administrativă de acordare a despăgubirilor nu se aplică dispozițiilor emise anterior intrării în vigoare a legii, contestate în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001.
Raționamentul constă în aceea că modificările aduse prin Legea nr. 247/2005 nu pot fi aplicate în speță, reglementările fiind defavorabile reclamantelor, deoarece sunt în conflict cu principiile ce guvernează aplicarea legii civile în timp, neretroactivitate legii noi și nesupraviețuirea legii vechi.
Fiind vorba despre raporturi juridice născute sub imperiul legii vechi, dar care produc efecte și ulterior intrării în vigoare a legii noi, trebuie făcută deosebirea între consecințele și efectele epuizate sau complet realizate ale unor acte anterioare și consecințele și efectele viitoare, încă nerealizate, dar în funcție de criteriul dreptului câștigat.
Astfel, o lege care nu este retroactivă nu trebuie aplicată drepturilor deja câștigate în momentul punerii ei în vigoare, cum este cazul reclamantelor, în privința cărora, prin forma sa inițială, Legea nr. 10/2001 a stabilit că beneficiază de despăgubiri bănești al căror cuantum este susceptibil de evaluare și contestare în fața instanței judecătorești.
Acest drept, consfințit de legea în vigoare, nu poate fi declarat ca pierdut prin edictarea ulterioară a altor dispoziții în materie, cu unicul argument al trecerii timpului și modificării legislative survenite.
Expertul a stabilit că valoarea de circulație a unui ar de teren (100 mp) este situată între 5000 și 6000 Euro, însă, în lipsa altor probe care să susțină valoarea mai mare, pretinsă de apelante, va fi luată în considerare cea de 5.000 Euro.
Ca atare, valoarea despăgubirilor bănești cuvenite reclamantelor pentru suprafața de 2864 mp este de 143.200 Euro, în echivalent în lei la cursul de schimb BNR din ziua plății.
Potrivit art. 274.pr.civ. intimatul Primarul orașului va fi obligat să plătească apelantelor suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată în apel, constând în onorariu avocațial, onorariu expert, cheltuielile de transport pentru martori și pentru apelante.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte apelul declarat de reclamantele și împotriva sentinței civile nr. 242 din 2 martie 2007 Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă în parte, astfel:
Dispune restituirea în natură, către reclamante, în cote-părți egale, a terenului în suprafață de 1883 mp situat în intravilanul orașului, str. -, înscris în CF 29, nr. top. 29, identificat în anexa grafică 5 la raportul de expertiză întocmit de ing., parte integrantă din prezenta hotărâre, aflat la filele 33-34 din dosarul de apel, prin conturul punctelor 1-2-3-4-5-6-7-8-9-10-11-12-13-14-15-17-18-19-20-1 și hașurat cu (excluzând porțiunea cuprinsă între punctele 15-16-17).
Dispune acordarea de despăgubiri bănești, în favoarea reclamantelor, în cote egale, pentru diferența de teren în suprafață de 2864 mp, înscrisă în CF 7334 și 5712, nr. top 38 și 39, în cuantum de 143.200 Euro, prin echivalent în lei la cursul de schimb BNR din ziua plății efective.
Înlătură dispoziția din sentință referitoare la acordarea despăgubirilor pentru suprafața de 1346 mp.
celelalte dispoziții din sentință.
Obligă pe intimatul Primarul orașului să plătească apelantelor și, suma de 1.500 lei, cheltuieli de judecată în apel.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 ianuarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - - - -
Red./dact.
6 ex./22.01.2008
Jud.primă instanță:
Președinte:Alexandrina Angela AlbJudecători:Alexandrina Angela Alb, Carmen Maria Conț
