Speta Legea 10/2001. Decizia 318/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 318
Ședința publică din data de 12.11.2009
PREȘEDINTE: Elena Romila
JUDECĂTOR 2: Gabriela Baciu
Grefier - - -
La ordine fiind soluționarea cererilor de apel formulate de pârâții Primăria orașului jud. V prin primar și Consiliul Local al orașului jud. V cu sediul instituțiilor în,- jud. V și intervenienta domiciliată în, sat. jud. V, împotriva sentinței civile nr. 176 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal au lipsit părțile.
Procedura completă.
S-a făcut referatul cauzei, în sensul că s-a depus la dosar de către apelanta întâmpinare și de către apelantul Consiliul Local al orașului jud. Voc erere prin care solicită acordarea unui termen în baza disp. art. 156 cod proc.civilă.
Curtea respinge cererea formulată de apelantul Consiliul Local al orașului, având în vedere că au mai fost acordate termene de judecată pentru a pregăti apărarea și nemaifiind cereri de formulat, constată dosarul în stare de judecată și î-l reține spre soluționare.
CURTEA
Asupra apelului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată;
Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Vrancea reclamanții reclamanții, G, și au chemat în judecată pe pârâții Direcția Sanitară V și Dsipensarul or-. pentru ca prin hotărâre judecătorească să li se restituie imobilul casă de locuit situat în - și terenul aferent.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că acest imobil a aparținut defunctei, a fost preluat abuziv în anul 1955 iar în prezent este ocupat de Dispensarul.
În calitate de moștenitor ai defunctei au solicitat Prefecturii și Direcției Sanitare V restituirea imobilului în litigiu dar acestea nu au soluționat cererea nici până în prezent.
Și-au întemeiat acțiunea pe disp.Legii nr.10/2001 și au solicitat probe cu interogatori, acte și expertiză.
Prin întâmpinare pârâtul Dispensarul Medical a arătat că imobilul în litigiu se află în patrimoniul Primăriei conform protocolului din 18.02.2003 și a precizat că acest imobil a fost donat de prin testamentul mistic lăsat de aceasta.
A formulat întâmpinare și Direcția de Sănătate V care a invocat lipsa calității procesuale pasive pe baza aceluiași protocol din 18.02.2003.
La data de 2.11.2005 a și a au formulat cerere de intervenție în interes propriu solicitând să li se restituie și lor acest imobil în calitate de moștenitori legali ai def. și.
Arată intervenienții că a este strănepoata defunctului, fratele bunicii în linie maternă după care se solicită imobilul.
Că sa este nepoata din soră, fostă, decedată înaintea lui. Intervenienții arată că reclamanții i-au înlăturat în mod nelegal de la moștenirea def. și deși au făcut dovada că sunt moștenitori legali.
Și Primăria or. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată deoarece imobilul în litigiu a fost donat prin testament de către în favoarea Școlii de fete din sens în care se depune alăturat procesul verbal emis de notariatul de Stat din 30.03.1971 și certificatul de moștenitor nr.155/1971.
Mai arată pârâta că proprietarul imobilului în litigiu este Consiliul local care la preluat prin protocolul din 18.02.2003.
La cererea reclamanților la termenul din 13.01.2006 au fost introduși în cauză pârâții, și, care dețin în concesiune în calitate de medici diferite părți din imobilul în litigiu.
Prin completarea din 10.02.2006 reclamanții au invocat nulitatea absolută a testamentului mistic deoarece a fost fondat pe o cauză falsă, respectiv aceea că nu exista legatarul la data deschiderii succesiunii. La această dată Școala de fete din numai exista astfel că testamentului îi lipsește una din condițiile esențiale de validitate. Și certificatul de moștenitor nr.155/1972 este nul absolut fiind încheiat în baza unui act lovit de nulitate. Și-au întemeiat pe completarea pe disp.art.2 lit.c, art.16 din Legea nr.10/2001 modificată și completată.
Prin încheierea din 27.02.2006 Tribunalul Vranceaa admis excepția necompetenței materiale invocată de pârâta Primăria or.a declinat competența de soluționare a cauzei în ceea ce privește completarea la acțiune în favoarea Judecătoriei Focșani.
La termenul din 17.03.2006 în temeiul art.244 pct.1 cod procedură civilă tribunalul a suspendat judecata până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea testamentului și a certificatului de moștenitor nr.155/1972.
Prin cererea din 18.09.2008 reclamanții au solicitat repunerea pe rol a dosarului întrucât prin decizia civilă nr.368/R/6.06.2008 pronunțată de Curtea de APEL GALAȚIs -a soluționat irevocabil acțiunea în anularea testamentului.
S-a atașat dosarul nr.1951/2006 al Judecătoriei Focșani, prin sentința civilă nr.2372/2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea apelului și recursului, s-a admis acțiunea și completarea la acțiune pentru anulare act, s-a constatat nulitatea absolută a testamentului încheiat la 26.01.1956 și a certificatului de moștenitor mnr-.155/1972, s-a respins ca neîntemeiate excepția lipsei procesuale a DSP V și cererea de intervenție formulată de a și a.
Tribunalul Vrancea prin sentința civilă nr. 176/5.03.2009 a admis în parte acțiunea și a obligat pârâții Consiliul Local și Primăria să restituie reclamanților imobilul situat în,-, compus din: dispensar medical uman, anexă gospodărească și magazie pentru lemne aflate pe suprafața de 1126 mp teren, conform rapoartelor de expertiză și.
A obligat reclamanții să respecte destinația de spațiu sanitar a imobilului pe o durată de 5 ani.
A admis excepția invocată de pârâta V și a respins acțiunea față de aceasta pentru lipsa calității procesuale active.
A respins acțiunea pronunțată împotriva pârâților, și ca neîntemeiată.
A respins cererea de intervenție în nume propriu ca neîntemeiată.
A obligat pârâții Primăria și Consiliul Local să plătească reclamanților cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre a reținut următoarele considerente;
Potrivit certificatului de moștenitor nr. 568/1973 eliberat de Notariatul de Stat V de pe urma def. decedată la 22.02.1971 au rămas ca moștenitori și nepoți din soră, ca moștenitori testamentari și legali,și. nepoată din frate predecedată, ca moștenitoare legală.
Din certificatul de moștenitor nr.4456/1953 defuncta a primit ca urmare a decesului soțului său toată averea acestuia inclusiv un imobil casă de locuit situat în - compus din 6 camere, hol, 2 marchize, baie, bucătărie,cu lumină electrică, apă în casă și în curte, construită din zid,acoperită cu tablă și pardosită cu parchet. În curtea acestui imobil mai aflându-se un grajd și 2 magazii de 9/20 m și respectiv 6/54 m având dedesubt și beci de beton.
Prin testamentul din 1956 def. a dispus asupra bunurilor sale și a lăsat Școlii de fete din casa din litigiu. Prin certificatul de moștenitor nr.155/1971 imobilul a fost preluat de către Statul Român prin Consiliul Popular al Jud.V și Inspectoratul Școlar al jud.V în calitate de moștenitor testamentar.
Aceste 2 acte au fost anulate prin sentința civilă nr.2372/2007 a Judecătoriei Focșani și potrivit art.2 lit.c din Legea nr.10/2001 sunt definite ca fiind preluate în mod abuziv imobilele față de care s-a constatat nulitatea donației printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă când donațiile au fost făcute statului sau instituțiilor sale.
Pentru imobilul în litigiu reclamanții au formulat notificarea nr.603/13.11.2001 la BEJ adresată Direcției Sanitară V care la aceea dată administra imobilul.
Prin protocolul din 18.02.2003 încheiat între Spitalul or. și Consiliul local prin primar, imobilul a fost predat acestuia din urmă și atât anterior protocolului cât și în prezent imobilul a fost concesionat pârâților, și în calitate de medici la Dispensarul, conform contractelor de concesiune depuse la dosar.
Notificarea nu a fost soluționată de către DSP V și nici de către Consiliul local și Primăria oraș.
Deși aceasta din urmă recunoaște că imobilul se afla în patrimoniul său prin întâmpinarea de la fila 15 dosarului.
Ca urmare a expertizei efectuate în cauză de către ing. se reține că imobilul construcție este compus din corpul A în suprafața construită de 314 mp, clădire veche de peste 50 de ani, cu beci, cu fundație din beton, pereți din cărămidă, tâmplărie din lemn și aluminiu, cu instalație electrică și sanitară iar încălzirea cu sobe. A fost identificat și corpul B în suprafață construită de 33,60 mp compus din 2 camere, din cărămidă și învelită cu tablă veche de peste 50 de ani, precum și o magazie pentru lemne în suprafață de 22,10 mp cu o vechime tot peste 50 de ani.
Din raportul de expertiză rezultă că terenul aferent acestui imobil este în suprafață de 1126 mp curți construcții.
A reținut instanța de fond că reclamanții au făcut dovada că imobilul a fost preluat abuziv, că au formulat notificare în termen, astfel că sunt îndreptățiți șa restituirea imobilului în natură.
Întrucât imobilul nu se mai află din anul 2003 în administrarea V constată că este întemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive.
Constată că este neîntemeiată acțiunea față de pârâții, și întrucât aceștia dețin imobilul în baza unor contracte de concesiune.
Cererea de intervenție în nume propriu este nefondată întrucât intervenienții nu au formulat notificare pentru imobilul în litigiu în baza Legii 10/2001.
De asemenea reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei nu este întemeiată întrucât chiar dacă imobilul este în patrimoniul Consiliului Local autoritatea care trebuie să emită dispoziția este Primarul în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale potrivit disp. art. 21 alin. 4 din Legea 10/2001.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Primăria oraș și intervenienta.
Intervenienta în nume propriu consideră hotărârea nelegală și netemeinică pentru următoarele motive;
Consideră că are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii întrucât împreună cu sa a formulat cereri pentru restituirea întregii averi rămase de pe urma defunctului ( soțul predecedat al defunctului ) inclusiv pământuri și case încă din anul 1998 dovadă fiind cererile nr. 451/26.03.1998 și 505/1.04.1998.
Apreciază că după patru ani de arhivare a cererilor, entitatea investită cu soluționarea, trebuia ca urmare a modificării Legii 10/2001 prin Legea 247/2005 și deci în temeiul art., toate notificările să fie îndreptate spre comisiile care au în competență soluționarea unor astfel de cereri.
De asemenea, apreciază că Primăria trebuia să înregistreze cererile de la Legea 18/1991 la Legea 10/2001.
Primăria orașului critică pentru netemeinicie și nelegalitate hotărârea invocând următoarele motive;
- Reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive argumentat de faptul că nu există o identitate între Primăria și cel ce se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, Primăria nu este titular al obligației civile.
Proprietarul imobilului este Consiliul Local prin preluarea acestui imobil în temeiul nr.HG 866/2002 și HG nr. 867/2002 de la Spitalul Orășenesc conform protocolului din data de 8.02.2003 și nu Primăria.
- Mai invocă faptul că sentința civilă apelată este dată cu încălcarea normelor de procedură în sensul că unul dintre reclamanți, menționat în dispozitivul hotărârii este decedat încă de la data de 7.02.2007 dovadă fiind certificatul de moștenitor nr. 14/19.03.2007.
- Apreciază că în cauză nu s-a făcut dovada că imobilul în litigiu a fost preluat în mod abuziv de stat fiind incidente prevederile art. 2 lit. c din Legea nr. 10/2001 pentru că anularea testamentului s-a făcut printr-o hotărâre judecătorească în care Consiliul Local nu a avut calitate procesuală, deci hotărârea nu-i este opozabilă.
- Mai critică hotărârea apelată și cu privire la obligarea la plata cheltuielilor de judecată, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 276 și 274 cod proc.civilă.
Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii apelate prin prisma motivelor de apel invocate constată apelurile nefondate pentru următoarele considerente;
Intervenienta nu a formulat notificare pentru acordarea măsurilor reparatorii în temeiul Legii 10/2001.
Dispozițiile Legii 18/1991 în baza cărora a formulat două cereri înregistrate sub nr. 452/26.03.1998 și nr. 505/1.04.1998, prevăd o anumită categorie de bunuri ce pot face obiectul acestei legi, precum și o anumită procedură administrativă și judiciară pentru soluționarea cererilor de retrocedare.
Astfel, instanța de fond, potrivit Legii 10/2001 nu se putea pronunța decât asupra unei notificări formulată în temeiul acestei legi speciale care reglementează procedura de restituire a imobilelor preluate abuziv în perioada 6.03.1945 - 22.12.1989.
Cum intervenienta nu a urmat procedura prevăzută de lege în mod corect a reținut instanța de fond ă nu poate beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de această lege specială.
Față de aceste considerente, reține că criticile intervenientei sunt neîntemeiate.
În ceea ce privește apelul declarat de către Primăria reține că este nefondat.
Excepția lipsei calității procesuale pasive este neîntemeiată întrucât în raporturile juridice reglementate prin dispozițiile Legii 10/2001 au calitate procesuală entitățile juridice care dețin în patrimoniu bunuri preluate de stat în sensul art. 2 din lege printre care se numără și unitățile administrativ teritoriale persoane juridice de drept public.
Potrivit Legii 215/2001, reprezentarea în justiție a acestor persoane se realizează de primar, iar termenul de "primărie" desemnează în accepțiunea acestei legi doar structura funcțională în care își desfășoară activitatea primarul și aparatul de specialitate.
Termenul de primărie, este folosit în accepțiunea Legii 10/2001 pentru a desemna persoana juridică, entitatea condusă de primar care să soluționeze notificările formulate în baza acestei legi.
C de al doilea motiv de apel este total nefondat, întrucât - - - unica moștenitoare a defunctului a stat în proces în locul tatălui său, fiind depus certificatul de moștenitor în dosarul atașat -.
Faptul că a fost trecut în citativ și dispozitiv este o eroare materiale ce nu a produs nici o vătămare apelantei și nici altor părți din proces.
Preluarea imobilului s-a făcut anterior decesului defunctului astfel că testamentul fiind caduc, soluționarea acțiunii înregistrată sub nr. - ce a avut ca obiect să se constate nulitate absolută a testamentului s-a făcut în contradictoriu și cu apelanta Primăria care a și exercitat căile legale de atac.
Obligarea pârâtei Primăria alături de Consiliul Local la plata cheltuielilor de judecată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 274 cod proc.civilă.
Potrivit Legii 215/2001, Consiliul Local este reprezentat de Primar, instituție ce are și calitatea de ordonator de credite, astfel că obligarea proporțional sau solidar potrivit cu interesul ce are fiecare parte nu se poate dispune având în vedere felul raportului de drept dintre cei doi pârâți.
Față de considerentele expuse mai sus și văzând dispozițiile art. 296 cod proc.civilă va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondate apelurile formulate de pârâții Primăria orașului jud. V prin primar și Consiliul Local al orașului jud. V cu sediul instituțiilor în,- jud. V și intervenienta domiciliată în, sat. jud. V, împotriva sentinței civile nr. 176 din 5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în acțiunea civilă formulată în baza Legii 10/2001.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 12.11.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR Grefier
- - - - - -
Red.GB/11.12.2009
Dact.IS/14.12.2009/16.ex.
Fond.
Președinte:Elena RomilaJudecători:Elena Romila, Gabriela Baciu
