Speta Legea 10/2001. Decizia 319/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL ORADEA
SECȚIA CIVILĂ MIXTĂ
DOSAR NR-
COMPLETUL - I/
DECIZIA CIVILĂ NR. 319/2010 -
Ședința publică din 16 februarie 2010
PREȘEDINTE: Roman Florica R - - judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Galeș Maria
- - - - JUDECĂTOR 3: Popa Aurora
- - - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului civil declarat de reclamanții și domiciliați în O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, domiciliați în lui,-, județul B, - domiciliați în lui, str. - (fostă -), nr. 12, județul B, citați și din O,-,. 8 - 9, județul B, PRIMĂRIA ORAȘULUI LUI cu sediul în lui, județul B, COMISIA LOCALĂ LUI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în lui, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B și STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI LUI cu sediul în lui, județul B, împotriva deciziei civile nr. 168 din 11 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr-, prin care a fost păstrată în totalitate sentința civilă nr. 670 din 3 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, având ca obiect: plângere în baza Legii nr. 10/2001.
Se constată că dezbaterea în fond a cauzei a avut loc la data de 2 februarie 2010, când părțile prezente au pus concluziile consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, dată la care s-a amânat pronunțarea hotărârii la 9 februarie 2010, respectiv 16 februarie 2010.
CURTEA DE APEL
deliberând,
Constată că, prin sentința civilă nr. 670 din 3 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita în dosar nr-, s-a respins acțiunea precizată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Consiliul Local lui, și, pentru constatare nulitate contract, iar reclamanții au fost obligați să plătească în favoarea pârâtului, cheltuieli de judecată în sumă de 700 lei, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței anexate.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut ca topograficul 1046/2 în suprafață de 130 mp. înscris în nr. 2936 lui, a fost proprietatea numiților și cu titlu de moștenire, dreptul fiind înscris în cartea funciară la data de 16.03.1948, având nr. 78.
Ulterior acestei date, prin încheierea nr. 10902 din 19.09.1975, lui a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins în nr. 2936, cu nr. top. 1046/2 lui în favoarea sa, cu titlu de colectivizare.
Prin Hotărârea nr. 75 din 9 noiembrie 1952 Comitetului Executiv - Sfatul Popular al Regiunii O, publicată în Buletinul Oficial nr. 11/1952, s-a aprobat inaugurarea unor gospodării agricole colective, la lit. d fiind menționată "Gospodăria agricolă colectivă din comuna lui, Raion cu 75 de gospodării ce aduc o suprafață totală de 243,30 ha. având denumirea " ".
Din adeverința nr. 2411/16.09.1975 emisă de lui, rezultă că imobilul cuprins în nr. 2936 lui, cu nr. top. 1046/2, în suprafață de 530 mp. a fost colectivizat pe data de 9.11.1952, dată când s-a aprobat înființarea în lui, iar la data colectivizării a existat doar un teren, pe care în anul 1965. lui a construit o casă cu 2 apartamente pentru specialiști din agricultură, iar pârâții au avut calitatea de chiriași ai în imobilul situat pe-, până în anul 1990.
Prin decizia nr. 33/11.04.1991, Primăria lui a atribuit din rezerva de stat pe durata existenței construcțiilor pârâtului, suprafața de teren de 68 mp. înscrisă în nr. 1023 lui, cu nr. top. 1062/2, 1063/1, situat în perimetrul construibil al orașului lui,-, în urma cererii formulate de acesta nr. 1217/1991, iar din adeverința nr. 2728 din 3.05.1991 s-a reținut că pe terenul situat în lui,-, cuprins în 1023 lui, cu nr. top. 1062/2 și 1063/1, este construită o casă de locuit, care a solicitat notariatului de Stat înscrierea în nr. 1023 lui, pe nr. top. 1062/2, 1063/1, a unei case familiale.
În nr. 1023 lui, pe nr. top. 1062, 1063 figurau la data de 16 martie 1948 ca proprietari și, în părți egale cu titlu de moștenire, iar la data de 15.04.1991, s-a întocmit o schiță de documentare a imobilului cu nr. top. 1062, 1063, înscris în nr. 1023 lui, iar prin încheierea nr. 278, la 7 mai 1991, s-a înscris în nr. 1023 lui schița de dezmembrare a imobilelor de AI1 -2, după care la 21 nr. top. 1062/2 și 1063/1 se transcrie în nr. 5203 lui în favoarea lui, iar la 22 nr. top. 1062/1, 1062/3 și 1063/2 se reînscriu în favoarea Statului Român.
S-a reținut de prima instanță că imobilul situat în lui, str. - -, compus din 2 apartamente, a fost construit în anii 1964-1965 de lui, ca locuință de serviciu pentru specialiști, iar în 1990 fost vândut de către fostul numiților și, iar apartamentele și anexele imobilului proprietatea lui din-, au fost vândute pârâtului, prețul fiind achitat în întregime.
De asemenea, instanța de fond a reținut că imobilul a trecut în proprietatea Statului în baza Decretului nr. 111/1951, deoarece foștii proprietari în 1958 au plecat definitiv din țară și au renunțat la cetățenia română, iar actele a căror nulitate absolută solicită a se constata au fost întocmite cu respectarea prevederilor legale.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal reclamanții și au declarat recurs, solicitând instanței al admite, respectiv a casa hotărârea recurată și rejudecând cauza, a admite acțiunea așa cum a fost precizată.
În ședința publică din 27 aprilie 2009, părțile au învederat instanței că nu au alte acte sau cereri de formulat și au solicitat cuvântul în apel, deoarece instanța a recalificat calea de atac din recurs în apel.
Tribunalul Bihor, prin decizia civilă nr. 168 din 11 mai 2008 în dosar nr-, a respins ca nefondat apelul și a obligat apelanții să plătească părții intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
Pentru a pronunța în acest mod, tribunalul a reținut în motivarea hotărârii, următoarele considerente:
Criticile aduse de apelanți sentinței mai sus indicate sunt apreciate de instanță ca fiind nefondate, deoarece apelanții așa cum de fapt au recunoscut, nu au avut în proprietate niciodată cele două case, acestea fiind edificate de pentru specialiștii agricoli, care au locuit în aceste imobile anterior, iar terenul a fost cooperativizat.
S-a constatat că intimații au dobândit cu bună credință aceste construcții, iar contractele de vânzare - cumpărare nu pot fi anulate, întrucât aceștia sunt îndreptățiți și la terenul aferent construcțiilor.
nr. 1046/2 în suprafață de 130 mp. înscris în nr. 2936 lui, a fost proprietatea numiților și cu titlu de moștenire, dreptul fiind înscris în cartea funciară la data de 16.03.1948, însă aceștia în anul 1958 au plecat definitiv din țară și au renunțat la cetățenia română.
În anul 1975,. lui a solicitat întabularea dreptului de proprietate asupra imobilului cuprins în nr. 2936 cu nr. top. 1046/2 lui în favoarea sa cu titlu de colectivizare, iar în 1952 s-a aprobat inaugurarea unor gospodării agricole colective, respectiv Gospodăria Agricolă Colectivă din comuna lui, raion cu 75 de gospodării, ce aduc o suprafață totală de 243,30 ha. având denumirea " ".
Astfel, imobilul cuprins în nr. 2936, nr. top. 1046/2 lui, în suprafață de 530 mp. a fost colectivizat pe data de 9.11.1952, dată când s-a aprobat înființarea în lui, iar la data colectivizării a existat doar un teren vizat, pe care în anul 1965. lui a construit o casă cu două apartamente pentru specialiști din agricultură, apartamentele fiind construite în anii 1964-1965, iar în 1990 fost vândut de către fostul numiților și.
Pârâții intimați au avut calitatea de chiriași ai în imobilul situat pe- până în anul 1990, când prin decizia nr. 33/11.04.1991 Primăria lui a atribuit din rezerva de stat, pe durata existenței construcțiilor, intimaților suprafața de teren de 68 mp. înscrisă în nr. 1023 lui, cu nr. top. 1062/2, 1063/1, situată în perimetrul construibil al orașului lui,-, în urma cererii formulate de acesta sub nr. 1217/1991.
Prin cererea nr. 5203 din 16.05.1991, intimatul a solicitat Notariatului de Stat înscrierea în nr. 1023 lui, pe nr. top. 1062/2, 1063/1 a unei case familiale, iar din adeverința nr. 612/21.05.1997 rezulta că pe ambele parcele topografice, 1047/3 și 1062/1 înscrise în nr. 2635 și nr. 1023 lui, există câte o casă.
În anul 1991 s-a înscris în 1023 lui schița de dezmembrare a imobilelor de sub AI1 -2, după care la 21 nr. top. 1062/2 și 1063/1 s-au transcris în nr. 5203 lui în favoarea lui, iar la 22 nr. top. 1062/1, 1062/3 și 1063/2 s-au reînscris în favoarea Statului Român.
Primăria lui, în anul 1992 certificat faptul că și soția sunt cuprinși în lista anexă la Ordinul Prefectului nr. 117 din 29.05.1992, pentru trecerea în proprietate a suprafeței de teren identificată sub nr. top. 1062/2, 1063/1, înscris în nr. 5203 lui.
Din contractul de vânzare - cumpărare nr. 1621 din 20.12.1990, rezultă că lui a vândut pârâtului apartamentele și anexele imobilului, proprietatea lui, situat în-, pentru suma de 225.000 lei, în baza hotărârii Consiliului de Conducere al lui, prețul fiind achitat în întregime.
Astfel, s-a întabulat în favoarea cumpărătorului cota 1/1 asupra casei cu titlu de achiziție bun comun și terenul în întregime, conform art. 35 din Legea nr. 18/1991, nr. 2781/1991, conform nr. 5203 lui.
În speță însă, s-a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada relei credințe a pârâților intimați la achiziționarea imobilului, aceștia, după cumpărarea casei au fost îndreptățiți la suprafața de teren aferentă construcției, în temeiul dispozițiilor art. 35 alin. 1 și art. 36 alin. 1 și 2 din Legea nr. 18/1991, modificată, deoarece terenul a aparținut statului și așa cum prevede art. 35, este necesar ca acesta să fi intrat în proprietatea statului în temeiul unor acte normative anterioare datei de 1.01.1990 și înregistrate ca atare în sistemul de evidență al cadastrului funciar.
Conform dispozițiilor art. 46 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, actele juridice de înstrăinare, având ca obiect imobile preluate fără titlu valabil, sunt lovite de nulitate absolută, în afară de cazul în care actul a fost încheiat cu bună credință, iar nulitatea absolută intervine, de regulă în cazul nerespectării, la încheierea unui act juridic, a unei dispoziții legale imperative care a fost adoptată în scopul ocrotirii unui interes public, ceea ce nu este cazul în prezenta speță.
Deținătorii casei de locuit din zonele cooperativizate dobândesc de drept dreptul de proprietate privată asupra suprafeței de teren aferentă casei de locuit, precum și asupra curții și grădinii din jurul acestora, nefiind nevoie de un titlu translativ de proprietate eliberat de, sau după caz de autoritățile locale ale administrației publice, a se vedea în acest sens, dispozițiile art. 36 alin. 4, art. 23 din Legea nr. 18/1991, care la rândul lor se coroborează cu art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990.
Față de cele arătate, tribunalul a respins ca nefondat apelul și a păstrat în totalitate sentința primei instanțe, obligând apelanții, aflați în culpă procesuală, să plătească părților intimate și suma de 500 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva acestei decizii, în termen au formulat recurs reclamanții, care au solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și schimbarea sentinței, în sensul admiterii acțiunii cum a fost formulată.
În motivarea recursului s-a susținut că se impune constatarea nulității absolute a încheierilor de întabulare și a actelor juridice în baza cărora pârâții și-au înscris dreptul de proprietate în nr. 2936, 2635, 1023 lui, toate aceste acte juridice fiind abuzive și nelegale, lipsindu-i pe recurenți de proprietatea lor.
Intimații s-au opus admiterii recursului.
Analizând hotărârile recurate prin prisma motivelor invocate și din oficiu, curtea constată următoarele:
Acțiunea reclamanților a fost precizată ca fiind o acțiune în rectificare de carte funciară, prin care s-a contestat titlul Statului și al dobânditorilor subsecvenți.
Imobilele din litigiu au fost inițial înscrise în nr. 2936, 2635, 1023 lui, în proprietatea lui defunctelor și, care au fost antecesorii necontestați ai reclamanților.
Prin Dispoziția Primarului nr. 171/2004, s-a recunoscut pentru reclamanți calitatea de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 și s-a restituit în natură acestora o parte din imobilele din litigiu, respectiva dispoziție fiind contestată prin plângere la Legea nr. 10/2001, dosarul fiind pe rolul Tribunalului Bihor.
Prin urmare, în prezenta cauză instanța este investită cu soluționarea capetelor de cerere privind valabilitatea titlului Statului și a terților subdobânditori asupra imobilelor din litigiu.
Cu privire la valabilitatea titlului Statului, curtea constată că în nr. 1023 lui, dreptul de proprietate al Statului a fost înscris în anul 1991, în baza unei schițe de dezmembrare.
În fapt, în coală nu este înscris titlul cu care Statul a dobândit imobilul, motiv pentru care este evident că nu există un titlu al Statului, preluarea imobilelor fiind abuzivă, cu atât mai mult cu cât înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut după anul 1900.
În coala nr. 2635 lui, înscrierea Statului s-a făcut în anul 1997 în baza unei adrese emise de primărie, și această înscriere fiind fără titlu, imobilele fiind preluate abuziv, pentru considerentele expuse mai sus.
Cu privire la nr. 2936 lui, înscrierea dreptului de proprietate s-a făcut sub B 5, de la antecesorii reclamanților în favoarea lui, în baza unei adeverințe eliberate de lui, înscriere de asemenea nevalabilă, și preluarea acestui imobil fiind abuzivă și fără titlu.
În concluzie, toate imobilele preluate de la antecesorii reclamanților și care fac obiectul prezentului litigiu, au fost înscrise în cartea funciară fără titlu valabil.
Cu toate acestea, parte din imobilele arătate au fost vândute unor terțe persoane, pârâte în prezenta cauză.
Astfel, pârâților și le-a fost vândut imobilul din nr. nr. 1023 lui în anul 1991, iar verificarea titlului acestora este paralizată de dispozițiile art. 27 din Legea nr. 115/1938, uzucapiunea tabulară, în fapt pârâții au posedat cu bună credință imobilul din litigiu peste 10 ani și a fost înscris în cartea funciară.
O parte din imobilul înscris în nr. 1023 lui a fost vândut altor persoane fizice, care nu au fost chemate în judecată în prezenta cauză, astfel că excede cadrului procesual cercetarea titlului de proprietate al acestora.
Cu privire la pârâții și, imobilul ce s-a vândut acestora, în prezent este înscris în nr. 5662 lui, cu titlul cumpărare în baza Legii nr. 112/1995.
Acțiunea a fost introdusă de reclamanți în anul 2005, iar potrivit art. 45, actual art. 50 din Legea nr. 10/2001, dreptul la acțiune pentru constatarea nulității contractelor de vânzare - cumpărare încheiate în baza Legii nr. 112/1995, prin derogare de la dreptul comun, se prescrie la data de 14 august 2002.
Prin urmare, față de acești pârâți dreptul la acțiune al reclamanților este prescris.
În ce privește însă o parte a imobilului înscris în nr. 2936 lui, instanța constată că în anul 2006, în baza unei adeverințe, sub B 8 s-a înscris o casă cu două apartamente, construită în anul 1932. Ori, în anul 1932 imobilul era proprietatea antecesorilor reclamanților, supraedificatul fiind proprietatea acestora.
Apoi, sub B 9 în coala respectivă, în baza unei hotărâri de consiliu local și a nr.HG 970/2002, asupra apartamentului nr. 2 fost notat domeniul public al orașului lui, cu destinație "Bibliotecă orășenească".
Cum acest imobil a fost preluat abuziv de la antecesorii reclamanților și este și în prezent înscris în favoarea Statului sau unității administrativ - teritoriale, înscrierea de sub B 9 urmează a fi radiată și se va dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară în favoarea antecesorilor reclamanților.
Această dispoziție este în concordanță cu recursul în interesul legii, soluționat prin decizia nr. 33/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a statuat că acțiunea în revendicare întemeiată pe dreptul comun, promovată după intrarea în vigoare a legilor de retrocedare, este admisibilă în măsura în care nu aduce atingere terților dobânditori de bună credință.
Ori în speță, dobânditorul este cel care și-a înscris fraudulos dreptul de proprietate, fiind vorba de Orașul lui, a cărui drept de proprietate urmează a fi radiat pentru considerentele mai sus expuse.
Pentru restul imobilelor, ce nu pot fi restituite reclamanților deoarece sunt în prezent în proprietatea unor terțe persoane de bună credință, curtea de apel urmează ca în temeiul art. 1 Protocolul 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să constate că aceștia sunt îndreptățiți la despăgubiri, reprezentând valoarea de circulație a bunurilor.
Curtea va proceda în acest mod pentru a nu îngrădi dreptul reclamanților de a se bucura de proprietatea lor. Astfel, urmare a constatării nevalabilității titlului statului și imposibilității restituirii în natură, se cuvine a se acorda reclamanților despăgubiri echivalente și echitabile, ca o consecință a lipsirii acestora de proprietatea lor.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 raportat la art. 316 și 296 Cod procedură civilă recursul va fi admis, se va modifica decizia tribunalului în sensul admiterii apelului și se va schimba sentința de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii precizate.
Cheltuieli de judecată nu s-au solicitat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art. 312 alin. 1, combinat cu art. 296 și 316 Cod procedură civilă,
ADMITE ca fondat recursul civil declarat de reclamanții și domiciliați în O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B în contradictoriu cu intimații pârâți MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în B,-, sector 5, domiciliați în lui,-, județul B, - domiciliați în lui, str. - (fostă -), nr. 12, județul B, citați și din O,-,. 8 - 9, județul B, PRIMĂRIA ORAȘULUI LUI cu sediul în lui, județul B, COMISIA LOCALĂ LUI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în lui, județul B, COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 cu sediul în O, Parcul, nr. 5, județul B, B - cu sediul în O,-, - 6, județul B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B cu sediul în O,-/B, județul B și STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI LUI cu sediul în lui, județul B, împotriva deciziei civile nr. 168 din 11 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care o modifică în sensul admiterii apelului reclamanților, și schimbă în tot sentința civilă nr. 670 din 3 iulie 2008 pronunțată de Judecătoria Marghita în sensul că:
Admite în parte acțiunea precizată, formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâții Statul Român, prin Consiliul Local lui, și în consecință:
Constată nevalabilitatea titlului statului asupra imobilelor cu nr. top. 1062, 1063 înscrise în nr. 1023 lui, nr. top. 1046/2 din nr. 2936 lui și nr. top. 1047/3 din nr. 2635 lui.
Dispune radierea înscrierii din nr. 2936 lui, de sub B 9, cu privire la apartamentul nr. 2 din casa înscrisă în 2006, ca fiind construită în anul 1932, și asupra cotei de 306/543 mp. teren, și restabilirea situație de carte funciară cu privire la aceste imobile sub B 3 - 4.
Constată că petenții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilele înscrise în nr. 2936, 1023 și 2635 lui, care au format proprietatea antecesorilor lor și pentru care se menține înscrierea dreptului de proprietate în favoarea unor terți.
Respinge restul capetelor de cerere.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, azi 16 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,
R - - - - - - -
red.R
jud.fond.
jud.apel. -
dact.
15 ex./24.02.2010
- 13 com./
-,
- - O, Parcul, nr. 1,. 2, județul B,
- MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - B,-, sector 5,
-,
- - lui,-, județul B,
-,
- - - lui, str. - (fostă -), nr. 12, județul B,
- PRIMĂRIA ORAȘULUI LUI - lui, județul B,
- COMISIA LOCALĂ LUI PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 - în lui
, județul B,
- COMISIA JUDEȚEANĂ B PENTRU APLICAREA LEGII NR. 18/1991 - O, Parcul,
nr. 5, județul B,
- B - - O,-, - 6, județul B,
- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B - O,-/B,
județul B,
- STATUL ROMÂN, prin CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI LUI - lui,
județul
Președinte:Roman FloricaJudecători:Roman Florica, Galeș Maria, Popa Aurora
