Speta Legea 10/2001. Decizia 327/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 327
Ședința publică de la 26 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Gabriela Ionescu
JUDECĂTOR 2: Dan Spânu
Grefier - - -
Pe rol, judecarea apelurilor declarate de reclamanții, -- decedată având ca moștenitori pe reclamanții, toți cu domiciliul ales la & Asociații, cu sediul în B, sect. 5,-, și pârâtul SPITALUL UNIVERSITAR C, cu sediul în C,-, jud. D, împotriva sentinței civile nr. 252 din 29 iunie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul, cu domiciliul în T,-,. B,. 5, jud. T, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat, reprezentând apelanții reclamanți, și avocat, reprezentând apelantul pârât SPITALUL UNIVERSITAR C, lipsind intimatul reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a depus un set de fotografii, ce au fost comunicate și observate. A mai depus practică CEDO.
Curtea, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra apelurilor.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că în mod greșit nu a fost restituită întreaga suprafață de teren și clădirile anexă. Suprafețele, cât și clădirile nemodificate sunt atestate prin înscrisuri provenite de la Primăria mun. C și procesul-verbal aflat la fila 314 din dosarul de fond privind construcția anexă. În acesta se menționează că fosta clădire se ce demolează, construindu-se una nouă pe același amplasament și prin recuperări de materiale, având aceeași destinație, clădire care este independentă funcțional și restituibilă. A mai susținut că Spitalul Universitar nu a făcut dovada modalității preluării terenului, fapt ce echivalează cu o preluare fără titlu.
A pus concluzii de admitere a apelului.
Avocat, pentru apelantul pârât, a susținut oral motivele de apel formulate în scris, arătând că deși în cauză a fost efectuată și o cercetare la fața locului, instanța de fond a omis să se pronunțe și asupra cererii privind clădirea Policlinică. Experții desemnați în cauză au concluzionat că au caracterul de clădiri adăugate următoarele: sala de mese, etc. Același regim îl are și Policlinica, aceasta fiind un filtru pentru a pătrunde în Spital. În Policlinică sunt amplasate laboratoarele, secții ale Spitalului, iar subsolul are legătură cu construcția veche. Așa cum reiese și din plașa foto nr. 2 aflată la dosarul cauzei, Spitalul care era o clădire cu un singur etaj, acum este practic o nouă clădire. A considerat că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 19 din Legea nr. 10/2001. A pus concluzii de admitere a apelului, modificarea sentinței civile atacate și respingerea acțiunii.
A solicitat respingerea apelului declarat de reclamanți.
Avocat, pentru apelanții reclamanți, a arătat că în obiectivele de la fond pârâții recunosc faptul că adăugarea este în procent de 30-40 %, decuparea fiind locuința doctorului. Planșele fotografice exprimă același lucru, respectiv că nu a fost făcută nicio adăugare. S-a susținut că art. 19 pct. 1 din Legea 10/2001 explică ce înseamnă corp adăugat, în cazul de față policlinica fiind o construcție independentă, cu autorizație de construcție independentă, unită printr-o pasarelă de clădirea inițială. Acest fapt nu poate conduce la concluzia că este vorba practic de o singură clădire.
A solicitat respingerea apelului declarat de pârât.
Avocat, pentru apelantul pârât, a arătat că toate investițiile făcute de Spitalul Universitar sunt de peste 9 miliarde de lei vechi, iar reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
La data de 21.06.2006, reclamanții, -, și au formulat contestație împotriva deciziei nr.111 din 30.05.2006 emisă de Spitalul Universitar CF C, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a fostului " Dr. ", actualmente Spitalul Universitar CF
În motivarea contestației, s-a arătat că imobilul menționat a fost preluat în mod abuziv, fără titlu, la data de 02.11.1948, în baza Decretului nr.302/03.11.1948, fără prezența proprietarului la inventarierea și preluarea bunurilor, fără acordarea de despăgubiri, iar pe lângă patrimoniul afectat activității sanitare s-au preluat și locuințele (reprezentând 2/3 din suprafața clădirilor preluate), precum și bunurile personale ale proprietarilor și chiriașilor care nu făceau obiectul decretului.
La termenul de judecată din data de 02.02.2009, reclamanții au depus o ultimă precizare a contestației, în cuprinsul căreia au arătat că înțeleg să-și restrângă cererea de restituire în natură a imobilului cu suprafața de 703,62. împreună cu construcțiile aferente acestei suprafețe, respectiv construcțiile policlinică, bloc alimentar, morgă/stație oxigen, grup electrogen și tomograf, menținându-și pretențiile pentru restul suprafeței de teren (3522,18.) și celelalte construcții aflate în incinta proprietății preluate abuziv în momentul naționalizării. Pentru cei 703,62. au solicitat măsuri reparatorii la valoarea de piață, potrivit standardelor editate de Comitetul pentru Standarde Internaționale de Evaluare, conform art.10 pct.9 din Legea nr.10/2001.
Pârâtul Spitalul Universitar CF Caf ormulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, motivând că la predarea imobilului preluat în baza Decretului nr.302/1948 a participat și proprietarul dr., semnând procesul verbal din 02.11.1948, că în cuprinsul acestui proces verbal este specificat că imobilele sunt construite pe o suprafață de 3240. din care clădirea ocupa 360. iar conform buletinului clădirii din anul 1948, suprafața desfășurată a imobilului era de 400. în timp ce suprafața desfășurată actuală a imobilului este de 983,33. ceea ce reprezintă peste 123% din suprafața inițială.
S-a susținut că dependința ce figurează în procesele verbale de preluare ca fiind "complet deteriorată" nu mai există în prezent, iar pe teren s-a arătat s-au edificat noi construcții, rămânând liberă curtea interioară, cu o singură cale de acces, curte care asigură accesul la spital, policlinică, bloc alimentar, stație oxigen, morgă, laborator patologic, crematoriu, garaje, curtea interioară fiind, deci, afectată servituților legale.
Referitor la contestatorul, în întâmpinare s-a arătat că potrivit certificatului de moștenitor nr.28/13.07.2004, acesta a renunțat la succesiunea legală de pe urma defunctei sale mame, astfel încât în raport de disp.art.696 și 697.civ. s-a apreciat că nu este îndreptățit la măsuri reparatorii nici prin acordarea titlurilor de despăgubiri.
Prin sentința civilă 252 din 29 iunie 2009 Tribunalului Doljs -a respins contestația formulată de către reclamantul, s-a admis în parte contestația astfel cum a fost precizată, formulată de către ceilalți reclamanți.
S-a anulat în parte decizia nr.111din 30.05.2006 emisă de Spitatul Universitar CF S-a dispus restituirea în natură a imobilului clădire - spital, fost " Dr. " și a terenului pe care este amplasat acesta în suprafață de 983,33 mp, cu obligația menținerii destinației imobilului o perioadă de 5 ani.
S-a stabilit dreptul reclamanților la măsuri reparatorii în echivalent, în condițiile Titlului VII din Lg.247/2005, pentru diferența de teren de 2256,67 mp, și construcția demolată.
Pentru a se pronunța astfel, tribunalul a reținut că în baza Decretului nr.302/1948 privind naționalizarea întreprinderilor sanitare particulare a fost preluat de la autorul dr. imobilul situat în C, fosta-, măsura fiind pusă în executare conform procesului-verbal de predare-preluare din 02.11.1948 și a procesului-verbal din 24.12.1948, în cuprinsul cărora s-a consemnat că imobilul preluat era compus din clădirea sanatoriului, cu două corpuri și o dependință - clădire de cărămidă acoperită cu tablă și un teren în suprafață de 3240.
Imobilul a intrat inițial în patrimoniul Ministerului Sănătății, iar ulterior naționalizării au fost edificate de către stat pe terenul preluat mai multe construcții noi, clădirea fostului sanatoriu "Dr. " fiind extinsă prin adăugarea unor noi suprafețe construite și prin realizare unor lucrări de consolidare.
Ulterior, imobilele construcții au devenit actuală unitate sanitară Spitalul Universitar C, iar prin protocolul de predare-preluare din 23.11.2001 acesteia i-a fost transmis în administrare și terenul aferent Spitalului și Policlinicii CFR C, identificat ca având suprafața totală de 4225, 80.
La apariția Legii nr.10/2001, reclamanții au formulat notificare cu numărul 3663/N/2001 soluționată de pârât în sensul recunoașterii calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii pentru imobilul preluat de la autorul, reclamanților, -, și. S-a respins cererea de restituire în natură, întrucât imobilul construcție a fost transformat, devenind un imobil nou în raport cu cel preluat, aria desfășurată a noilor corpuri de clădire construite de stat, ulterior naționalizării, adăugate pe orizontală și verticală însumând peste 100%, în raport cu aria desfășurată a suprafeței construite a imobilului clădire.
Cu privire la teren, s-a reținut că suprafața menționată în procesul-verbal încheiat cu ocazia predării-preluării sanatoriului în anul 1948 este de 3240. iar actuala suprafață este de 4225,8. și nu este posibilă retrocedarea în condițiile actuale datorită amplasamentului construcțiilor de pe terenul revendicat, deoarece în situația unei retrocedări parțiale a imobilului, Spitalul Universitar CF C nu și-ar mai putea exercita activitatea de interes public în condiții normale, amplasamentul proprietăților vecine față de instituție nepermițând accesul în spital decât pe o singură cale de acces.
În decizie s-a menționat că bunurile ce au compus inventarul medical (instalații și utilaje) au fost casate și înlocuite.
În ceea ce îl privește pe, notificarea a fost respinsă, respinsă cu motivarea că acesta a renunțat la succesiunea mamei sale, conform certificatului de moștenitor nr.28/13.07.2004.
Tribunalul a reținut legalitatea acestei decizii cu privire la reclamantul, care a renunțat prin declarația autentificată sub nr.514/31.05.2004 la succesiunea mamei sale, persoana îndreptățită la măsuri reparatorii pentru imobil și semnatară alături de ceilalți reclamanți a notificării nr.3663/N/2001, astfel încât în raport de disp.art.696 civ. în patrimoniul acestui reclamant nu s-au transmis drepturile izvorând din notificarea formulată de mama sa.
Instanța a reținut că toate cele trei expertize de specialitate efectuate de experții desemnați de instanță au concluzionat că suprafețele adăugate pe verticală și orizontală la clădirea fostului sanatoriu nu depășesc 100% din aria desfășurată a acestuia de la data naționalizării. În acest sens, primul raport a stabilit un procent al suprafețelor nou adăugate de 86,69%, cel de-al doilea raport de 31,35%, iar ultimul de 71,58%, astfel că potrivit art.19 din Legea nr.10/2001, se impune retrocedarea clădirii spital, fost sanatoriu "Dr. ", cu obligația instituită de art.16 alin.1 din Legea nr.10/2001, de menținere a destinației imobilului pe o perioadă de 5 ani.
A fost înlăturată apărarea pârâtului în sensul că în aria desfășurată a corpurilor noi adăugate sanatoriului trebuia inclusă și suprafața policlinicii, întrucât policlinica reprezintă o construcție cu totul nouă, cu parter plus 6 nivele, cu intrare separată, care nu poate fi considerată în niciun caz doar corp nou adăugat celui al sanatoriului, construcția fiind distinctă de acesta și unită numai cu sanatoriul printr-o pasarelă la nivelul etajului
Construcția menționată în procesul-verbal de predare din anul 1948 ca având destinația de "dependință", construită din cărămidă acoperită cu tablă "complet deteriorată", s- reținut că nu se mai regăsește în prezent pe terenul preluat, în locul său fiind edificată o altă construcție, astfel încât pentru această construcție reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent conform art.18 lit.b și art.10 alin. 1 din Legea nr.10/2001.
S-a dispus și restituirea suprafeței de teren pe care este amplasată construcția spitalului, respectiv 983,33. reprezentând amprenta la sol a clădirii, conform schiței anexe la raportul de expertiză de la fila 212 coroborată cu schița anexă la protocolul de predare-primire încheiat între CNCF " CFR" -Regionala CFR C, anexa la inventarul bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al statului.
Pentru diferența de teren, tribunalul a apreciat că nu se poate dispune restituirea în natură, întrucât aceasta constituie în prezent curtea interioară a spitalului, dar și a policlinicii, este ocupată parțial de construcții autorizate edificate ulterior, poziționate în zone și pe laturi diferite ale terenului - bloc alimentar, stație oxigen, morgă, laborator patologic, depozit, garaje-și asigură accesul la aceste construcții.
Drept urmare, în raport de disp.art.10 alin.2 din Legea nr.10/2001, pentru diferența de teren ce nu se restituie în natură, reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii în echivalent.
Cât privește întinderea terenului preluat de la autorul, instanța a reținut că în niciunul din actele doveditoare ale dreptului de proprietate depuse de reclamanți la dosar nu este menționată o suprafață de teren mai mare decât cea de 3240. înscrisă în procesul-verbal de predare primire din 24.12.1948. În acest sens, s-a observat că în ordonanța de adjudecare din 31.07.1936 terenul este menționat ca având suprafața de 2940. din care suprafața terenului parcela de la stradă la împrejmuirea de sârmă este de 1540.; suprafața terenului parcela grădina de la împrejmuirea de sârmă până la zidul este de 1.400.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamanții, -, și, criticând soluția de a nu se restitui și imobilul având destinația de dependință, fiind greșit considerat că actualul corp de clădire nu a fost construit cu materiale rezultate din demolarea construcției preluată de la autorul reclamanților.
Reclamanții apelanți au arătat că actuala construcție a fost realizată pe amplasamentul celei vechi, prin recuperarea materialelor, iar suprafața inițială construită de 360. a fost micșorată la 272,18. în acest sens fiind memoriul general din 22.07.1967, procesul verbal din 9.09.1980.
S-a solicitat restituirea în natură a anexei reconstruite și a construcțiilor existente pe teren, edificate fără autorizație de construcție sau provizorii, precum și a suprafeței de 983. cu privire la care s-a susținut că este identificat în ordonanța de adjudecare din anul 1936 și are în prezent aceleași vecinătăți.
În cauză a fost declarat apel și de către pârâtul Spitalul Universitar CF C, motivându-se că după preluarea imobilului, în anul 1948, au fost adăugate o serie de noi clădiri pentru modernizarea și mărirea capacității spitalului, construcțiile noi formând o unitate constructivă, care depășește 100% construcția veche existentă la data preluării.
S-a arătat că nu este corectă soluția de a nu include în clădire și spațiul destinat policlinicii spitalului, construcție cu 6 nivele, care constituie corp de clădire adăugat, dar fără utilizare independentă, deoarece în policlinică sunt amplasate laboratoare și cabinete medicale care deservesc bolnavii din spital.
Apelantul pârât a formulat motive suplimentare de apel, care au expus în detaliu situația de fapt a policlinicii, susținându-se că este parte componentă spitalului, fiind invocate prev. art. 19 din legea 10/2001.
Apelul declarat de pârât este fondat, iar apelul declarat de reclamanți nu este fondat, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 19 alin 1 din legea 10/2001, nu se pot restitui în natură construcțiile cărora le-au fost adăugate noi corpuri a căror arie desfășurată însumează 100% din aria desfășurată inițial. Alineatul 2 al textului stabilește că se restituie în natură construcția deținută în proprietate la data preluării de către stat atunci când construcției inițiale i s-au adăugat corpuri suplimentare de sine stătătoare.
Aceste dispoziții au fost lămurite de legiuitor atât prin HG 498/2003, cât și prin HG 250/2007, stabilindu-se că poteza prevăzută la art. 19 alin. 1 vizează acele construcții cărora, prin transformările survenite, în raport cu forma inițială, le-au fost adăugate corpuri de zidărie sau volume din alte materiale, ce reprezintă peste 100% raportat la aria desfășurată existentă la data preluării (etajări sau/și adăugări de corpuri noi pe orizontală).
Art. 19 alin. 2 din lege prevede că nu poate fi circumscrisă ipotezei prevăzute la alin. 1 acea construcție căreia i-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, corpuri suplimentare ce au o utilizare independentă de cea a suprafeței preluate, astfel că se restituie în natură foștilor proprietari suprafața deținută în proprietate la data trecerii imobilului la stat.
Pentru a analiza aplicabilitatea acestui text în speță, instanța trebuie să stabilească dacă la construcția care a fost preluată de la autorul reclamanților s-au făcut adăugiri, modificări care depășesc 100% din suprafața desfășurată inițial, chestiune care rezultă din probele ce au fost administrate.
Analizând în mod coroborat cele trei expertize care au fost efectuate la tribunal și actele de la data preluării, se constată că sanatoriul era o construcție cu parter, pivniță și o mansardă sau etaj. Primul expert numit de tribunal ( lucrarea de al filele 467 și urm. primul volum al dosarului ) a reținut că parterul avea suprafața de 774. pivnița avea suprafața de 117. și mansarda avea 293. în total suprafața desfășurată inițială fiind de 1184.
Al doilea expert a concluzionat ( filele 535 și urm. vol.I) că suprafața totală desfășurată a clădirii era de 1662. deoarece parterul avea 774. pivnița avea 117. și etajul 771.
C de al treilea expert ( filele 128 și urm. volumul II) a reținut o suprafață desfășurată inițială de 1153.( 127. pivnița, 751. parterul și 274. etajul ).Concluziile sale sunt conforme cu cele expuse în expertiza extrajudiciară depusă la filele 2 și urm. din volumul II al dosarului tribunalului.
Instanța de apel constată că al doilea expert a stabilit o suprafață mult mai mare pentru mansarda sau etajul clădirii, care nu se regăsește în niciuna din celelalte lucrări depuse la dosar și care nici nu este conformă cu buletinul clădirii de la data preluării, astfel că nu se poate avea în vedere concluzia acestuia cu privire la suprafața totală desfășurată.
Din analiza comparativă a lucrărilor, se va reține o suprafață desfășurată inițială a clădirii cuprinsă între 1153. și 1184.
La clădirea inițială s-au executat lucrări de adăugire a unor noi corpuri și de extindere a celor existente, experții stabilind că lucrările au constat în: refacerea subsolului, ( pivnița având în prezent 104. potrivit primului și celui de al doilea expert și 93. potrivit expertului ), construirea unui corp la nord, cu parter și etaj ( care are în prezent 376. potrivit primelor două expertize și 367. potrivit celui de al treilea expert), construirea unui etaj peste clădirea fostului sanatoriu, cu o suprafață de 458. potrivit celui de al treilea expert și 481. potrivit măsurătorilor primului expert, edificarea unor construcții noi, lipite de spital, cu destinația de grup electrogen cu suprafața de 20,56. și tomograf cu suprafața de 40.Alăturat spitalului a fost edificată o clădire pentru policlinică, având 6 etaje.
Suprafața actuală desfășurată a spitalului este cuprinsă între 1002. cât s-a stabilit prin primul raport de expertiză și 978. cât s-a stabilit prin ultima lucrare.
Alăturat spitalului și având legătură directă cu acesta, s-a construit și un grup alimentar cu suprafața de 157. instanța apreciind că această construcție face parte din spital cât timp în toate schițele anexe figurează ca fiind lipită de clădirea principală și prin destinația sa deservește indispensabil spitalul. Adăugând suprafața grupului alimentar, rezultă o suprafață desfășurată actuală între 1159.( măsurătorile primului expert) și 1136. potrivit măsurătorilor din lucrarea celui de al treilea expert, ceea ce ar reprezenta o cotă procentuală de 86%.
Tribunalul a făcut o greșită analiză a probelor și a aplicat greșit dispoz. art. 19 alin 2 din legea 10/2001 în ceea ce privește includerea policlinicii în construcțiile adăugate, în raport cu forma inițială, considerând eronat că aceasta constituie un corp suplimentar cu utilizare independentă de cea a suprafeței preluate.
Policlinica reprezintă un edificiu cu subsol, parter, 6 etaje, fiind legat de clădirea spitalului printr-o pasarelă și prin subsol iar prin adăugarea suprafeței sale desfășurate se depășește procentul de 100% impus de lege și nu se poate dispune restituirea în natură.
Instanța de apel apreciază că policlinica nu poate fi considerată construcție corp suplimentar cu utilizare independentă, întrucât, așa cum s-a reținut și de către experți, între policlinică și spital există interdependență funcțională, modul de organizare a spitalului și de desfășurare a activității medicale fiind legat de utilizarea policlinicii pentru internarea bolnavilor și tratarea lor ulterior externării.
Apărarea reclamanților referitoare la independența celor două corpuri de clădire datorită sensului diferit al termenilor despitalșipoliclinicănu poate fi un argument în respingerea apelului pârâtei, deoarece, dincolo de sensul literar al termenilor, instanța trebuie să aibă în vedere modul în care sunt construite cele două corpuri, modul în care sunt utilizate, ceea ce constituie un aspect de fapt, diferit de la o speță la alta.
În speță s-a dovedit că ambulatoriul de specialitate ( policlinica) face parte integrantă din spital din punct de vedere funcțional, că este legată constructiv de clădirea principală și că este inclusă în structura organizatorică a acestuia prin organigrama aprobată prin Ordinul Ministerului Transporturilor nr. 1520/15.12.2008. Mai mult, în clădirea cu 6 etaje a policlinicii funcționează anumite cabinete sau structuri care deservesc direct spitalul și anume stația de sterilizare a spitalului, laboratorul de analize medicale, baza de tratament, laboratorul de radiologie, centrala termică, biroul de evidență medicală, aparatul administrativ, ceea ce consolidează ideea că policlinica nu funcționează independent, ci în strânsă legătură cu spitalul.
Ca urmare, incluzând și clădirea policlinicii în suprafața desfășurată actuală a clădirii ce a fost preluată de la autorul reclamanților, se constată că potrivit art. 19 din legea 10/2001 nu se poate dispune restituirea în natură, construcțiile adăugate la clădirea inițială depășind 100%.
La data preluării imobilului exista pe teren o construcție anexă cu destinația de magazii și șopron de trăsuri, în suprafață de 360. aflată în stare avansată de degradare, care a fost demolată. Pe locul acesteia s-a edificat în baza unei autorizații de construire din anul 1967 o construcție cu suprafața de 273, 40. cu destinația de magazie, laborator anatomie, laborator patologie, radiologie.
Este nefondată susținerea apelanților reclamanți în sensul că această construcție s-a edificat cu materiale rezultate din demolarea vechilor magazii, ceea ce ar impune restituirea. Din raportul expertului rezultă că actuala construcție are structura și fundații de beton, zidărie din cărămidă, tavan din beton armat, șarpantă și grinzi de lemn, învelitoare din tablă, tâmplărie din lemn, metal și PVC, instalații electrice, apă, canal, gaze și încălzire centrală. Mai mult, în procesul verbal din 24 decembrie 1948 se identifică dependința ca fiind clădire din cărămidă acoperită cu tablă, complet deteriorată.
În condițiile în care actuala construcție a fost edificată la circa 20 ani de la data preluării, când clădirea existentă atunci era complet deteriorată și față de materialele din care este executată, este evident că nu se putea recupera din demolări beton pentru fundații și structură, beton armat pentru tavan, grinzi din lemn și alte materiale. Așadar, actuala anexă reprezintă o construcție nouă, diferită total de cea demolată, caz în care nu se poate dispune restituirea în natură către foștii proprietari, dispozițiile art. 10 din legea 10/2001 fiind corect aplicate de tribunal.
Nu sunt fondate nici criticile apelanților reclamanți referitoare la întinderea suprafeței de teren ce se impunea a se restitui. Cum soluția primei instanțe de restituire în natură a construcției spitalului a fost schimbată, iar întregul teren este ocupat de construcții și de căi de acces către acestea, fiind necesar bunei funcționări a instituției, restituirea în natură nu poate fi dispusă în raport de prev. art. 10 din legea 10/2001, terenul solicitat nefiind liber.
Se constată că acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafața de 3240. este în concordanță cu actele depuse la dosar. Potrivit art. 24 din legea 10/2001, în absența unor probe contrare, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea din actele normative sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive.
Ca urmare, pentru a stabili pentru ce suprafață de teren se dispun măsurile reparatorii instanța trebuie să aibă în vedere actele de proprietate, în măsura în care ele există, sau actul de preluare.
În speță, în procesul-verbal de predare primire din 24.12.1948 este înscrisă aceeași suprafață de 3240. iar din ordonanța de adjudecare din 31.07.1936, care constituie titlul autorului pentru teren, rezultă o suprafață de 2940. Susținerea apelanților reclamanți în sensul că actuala amplasare a terenului nu a suferit modificări în timp, ceea ce ar crea o prezumție de proprietate asupra întregii suprafețe nu este în spiritul dispoz. art. 24 din legea 10/2001, cât timp nici din actele de proprietate și nici din actul de preluare nu rezultă că autorul a avut suprafața solicitată de apelanți. Prezumția de proprietate instituită de lege privește suprafețele din actele de preluare, în absența unor probe contrarii, iar nu situația de fapt a imobilului existentă în prezent, cum susțin apelanții.
Concluzia care se impune este aceea că măsurile stabilite de unitatea deținătoare în decizia ce a fost atacată sunt conforme dispozițiilor legii 10/2001, așa încât în temeiul art. 296 se va respinge apelul reclamanților și se va admite apelul pârâtului. Se va schimba sentința, în sensul că se va respinge acțiunea.
Motivul respingerii acțiunii promovate de reclamantul va fi menținut și în apel, cu privire la acesta nefiind criticată sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de pârâtul SPITALUL UNIVERSITAR CF C, cu sediul în C,-, județul D, împotriva sentinței civile nr. 252 din 29 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul 3266/-, în contradictoriu cu reclamanții apelanți, A - decedată având ca moștenitori pe reclamanții, toți cu domiciliul procedural ales la & Asociații cu sediul în B,-, sector 5 și reclamantul intimat domiciliat în T,-,.B,.5, județul
Schimbă sentința în sensul că respinge acțiunea promovată de reclamanți.
Respinge apelul declarat de reclamanții, A - decedată având ca moștenitori pe reclamanții, împotriva aceleiași sentințe.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 26 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./tehnored GI/
10 ex/7.12.2009/
Jud. fond
Președinte:Gabriela IonescuJudecători:Gabriela Ionescu, Dan Spânu
