Speta Legea 10/2001. Decizia 33/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECTIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 33
Ședința publică de la 13 Februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Liliana Palihovici
JUDECĂTOR 2: Mona Maria Pivniceru
Grefier - -
S-a luat în examinare cererea de apel formulată de împotriva sentinței civile numărul 455/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă apelantul, lipsă fiind reprezentantul intimatului.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că s-a comunicat ambelor părți litigante suplimentul la raportul de expertiză, la dosar s-au depus prin serviciul de registratură obiecțiuni formulate de intimat, cu duplicat.
Se înmânează apelantului un exemplar al obiecțiunilor formulate de intimat. Depune chitanța numărul -/1/13.02.2009 reprezentând dovada achitării onorariului de expert de 125 lei. Interpelat, arată că,în ceea ce privește suprafața din suplimentul la raportul de expertiză-S6 este vorba despre suprafața de 66,2 mp și nu de 600 mp.
Instanța lasă dosarul la a doua strigare pentru ca apelantul să ia cunoștință de conținutul obiecțiunilor formulate de intimat.
La reluarea cauzei, apelantul arată că este de acord cu obiecțiunile formulate de partea adversă.
Precizează că expertul a arătat că pe terenul proprietatea apelantului se află o construcție iar Primarul Municipiului I avea posibilitatea de a ridica obiecțiuni cu privire la acest aspect dar a acceptat tacit.
Interpelat, apreciază că raportul de expertiză întocmit în cauză este suficient pentru lămurirea situației de fapt. Depune la dosar adresa numărul 79639/2008, adresa numărul 92848/2008, o planșă fotografică.Arată că din aceste înscrisuri rezultă că în vecinătatea proprietății sale este teren liber, nesistematizat, astfel cum reiese și din raportul de expertiză și din planșa fotografică anexată.Nu se poate afirma că terenul este sistematizat, astfel cum se susține în mod îndoielnic de partea adversă.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul părților la dezbateri.
Apelantul solicită restituirea terenului în natură prin compensare. Depune la dosar concluzii scrise însoțite de adresa numărul 11944/2001, cererea din 13.06.2001, adresa numărul 58804/2005.
Declarându-se dezbaterile închise, după deliberare:
CURTEA DE APEL:
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 455/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iașis -a respins contestația formulată de reclamantul împotriva dispoziției nr. 3500/01.11.2005 emisă de Primarul Municipiului I și s-a respins ca inadmisibilă cererea completatoare formulată de reclamant.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul a probat atât preluarea abuzivă a imobilului de către stat - conform art. 2 lit. g și art. 11 din Legea nr. 10/2001 cât și calitatea de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 3 alin. 1 lit. a, aspecte corect stabilite prin dispoziția contestată, cu privire la terenul în suprafață de 722,80 mp situat în I,-.
În ce privește tipul de măsuri reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, regula stabilită de art. 1 din Normele de aplicare unitară a dispozițiilor Legii nr. 10/2001 este cea a prevalenței restituirii în natură. Pentru justa soluționare a cauzei, se impune determinarea situației actuale a terenului revendicat.
Potrivit referatului încheiat la 18.07.2005 de Secretariatul Tehnic al Comisiei de Aplicare a Legii nr. 10/2001 (fila 37 dosar inițial), amplasamentul fostei proprietăți este ocupat de bloc de locuințe, căi de acces și spații verzi amenajate în jurul blocului. Expertiza efectuată în cauză de expert a stabilit că aceeași situație, respectiv că terenul solicitat este ocupat de blocul 654, amenajări spații verzi și o parcare.
Situația imobilelor expropriate este reglementată de art. 11 din Legea nr. 10/2001. Potrivit acestui text, se restituie în natură: imobilele expropriate și ale căror construcție edificate pe acestea nu au fost demolate, dacă nu au fost înstrăinate cu respectarea dispozițiilor legale; în cazul construcțiilor expropriate, demolate parțial sau total, dacă nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea terenul liber se restituie cu construcțiile rămase; în cazul construcțiilor expropriate demolare integral, dacă lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial se obține restituirea în natură a părții de teren rămase libere (alin. 1, 2, 3).
Potrivit art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, în cazul în care lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă funcțional întregul teren afectat, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent pentru întregul imobil.
În speță nu este incident nici unul din cazurile prev. de art. 11 alin. 1-3 din Legea nr. 10/2001, terenul solicitat fiind afectat de detalii de sistematizare. În aceste condiții, restituirea în natură nu este posibilă astfel că, în baza art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamantul este îndreptățit la măsuri reperatorii prin echivalent, astfel cum sunt acestea prevăzute de art. 1 alin. 2 din Legea nr. 10/2001, soluție care se impune raportat la prevederile art. 11 alin. 8 potrivit cărora, în situațiile prev. de alin. 4, măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită cu soluționarea notificării, au acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
În ce privește prima variantă de măsuri reparatorii prin echivalent - acordarea de teren în compensare, pârâtul a arătat că nu deține teren liber, depunând în acest sens anunțul conținând situația bunurilor disponibile ce pot fi atribuite în compensare. Potrivit acestui înscris, în Municipiul I nu au fost identificate bunuri și servicii susceptibile de a fi acordate în compensare pentru imobilele notificate în baza Legii nr. 10/2001 (fila 12). Acest aspect urmează a fi analizat și de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor în condițiile prevăzute de art. 16 din Normele metodologice de aplicare a titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin urmare se reține că măsura acordării de despăgubiri în condițiile legii speciale este singura care se justifică raportat la situația actuală a imobilului solicitat și la dispozițiile art. 11 alin. 4 și 8 din Legea nr. 10/2001.
Mai trebuie precizat că, potrivit art. 18 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 (introdus prin OUG nr. 81/28.06.2007), Stabilirea tipului de despăgubiri este atributul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în etapa ulterioară emiterii dispoziției de soluționare a notificării.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că dispoziția emisă de pârât respectă dispozițiile legale incidente în cauză astfel că prezenta contestație este neîntemeiată și va fi respinsă ca atare.
În ce privește cererea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent cu privire la imobilul casă de locuit, se reține că notificarea formulată de reclamantul din cauza de față, în termen legal, face referire doar la suprafața de teren situată în I,-, notificarea fiind soluționată prin dispoziția contestată. Este adevărat că la 15.08.2005, reclamantul a solicitat prin cererea înregistrată sub nr. 58804 din aceeași dată, la Primăria Municipiului I (fila 14 dosar inițial) acordarea de măsuri reparatorii și pentru imobilul casă de locuit. Chiar dacă s-ar considera că această cerere produce efectele juridice ale notificării prevăzute de art. 22 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 ea a fost formulată peste termenul limită stabilit de lege astfel încât în cauză se reține incidența prevederilor art. 22 alin. 5 din Legea nr. 10/2001 potrivit cărora nerespectarea termenului prevăzut pentru trimiterea notificării atrage pierderea dreptului de a solicita în justiție măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Așa fiind, întrucât pentru imobilul casă de locuit reclamantul nu a urmat procedura stabilită de Legea nr. 10/2001, față de dispozițiile legale enunțate se reține că cererea formulată instanței pentru acordarea de măsuri reparatorii pentru construcție este inadmisibilă și, în consecință, a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.
Susține apelantul că în mod greșit tribunalul a reținut faptul ocupării în întregime a terenului solicitat de construcții sau detalii de sistematizare, din expertiza efectuată în cauză reieșind că doar o parte din acest teren este ocupat, fiindu-i deci aplicabile prevederile art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 privind restituirea în natură a terenului liber.
În ceea ce privește măsura compensării prevăzută de art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001, precizează apelantul că, deși a solicitat date privind bunurile ce pot fi acordate în compensare, inclusiv cele referitoare la terenul din-, 150, 155 și 161, primarul a refuzat să le depună și totodată să aplice această prevedere legală, respingând cererea de compensare.
Susține apelantul că există teren liber atât în vechiul amplasament cât și într-un amplasament învecinat, ce poate fi dat în compensare.
Totodată apelantul critică respingerea ca inadmisibilă a cererii privind imobilul construit (casă și anexe în suprafață de 98,18. și respectiv 53,96.) menționând că a formulat această cerere în termenul prevăzut de lege, respectiv 30 noiembrie 2005.
În susținerea motivelor de apel apelantul a solicitat proba cu înscrisuri precum și efectuarea unui supliment la raportul de expertiză topometrică.
Raportat la teza probatorie a cererii referitoare la înscrisuri, instanța a respins această probă, dispunând însă efectuarea unui supliment de expertiză prin care să se facă precizări cu privire la construcțiile existente pe terenul solicitat.
Prin adresa nr. 79.321/29.10.2008 aflată la fila 22 dosar Primarul Municipiului Iaî nvederat instanței că nu există bunuri (inclusiv terenuri) sau servicii care să poată fi oferite în compensare pentru imobile ce fac obiectul Legii nr. 10/2001.
La dosar a fost depus suplimentul raportului de expertiză tehnică (filele 39-42) din care rezultă că suprafețele de teren neocupate de construcții și căi de acces, situate pe fostul amplasament al proprietății, sunt suprafețele S1 (18,61.), S2 (15,62), S3 (17,99.) și S6 (62.).
Instanța reține că, deși expertul a precizat această din urmă suprafață ca fiind de 652. în realitate ea măsoară, conform aprecierii apelantului, aproximativ 66. iar potrivit măsurătorilor experților și, 62. (fila 88 dosar fond) fiind vorba de o eroare materială.
Având în vedere dimensiunile reduse ale acestor suprafețe de teren, faptul că acestea nu constituie un corp comun, doar S1 și S2 (în suprafață totală de 34,23.) fiind învecinate, precum și împrejurarea că suprafețele S1 și S6 sunt spații verzi, instanța nu poate primi susținerea apelantului potrivit cu care aceste suprafețe pot fi restituite în natură.
Instanța are în vedere nu numai imposibilitatea practică de exploatare a acestora, datorată dimensiunilor și amplasării lor, dar și faptul că S6, având cea mai mare întindere (62.) este o suprafață de teren izolată, cu destinația de spațiu, "lipită" de blocul nr. 654.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect instanța de fond a reținut imposibilitatea restituirii în natură a terenului pe vechiul amplasament, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001.
În ceea ce privește solicitarea apelantului de acordare, în compensare, a terenului învecinat cu proprietatea sa, instanța reține, din adresa nr. 79.321/2008 aflată la fila 22 dosar, faptul că intimatul nu deține terenuri ce pot fi acordate în compensare, nefiind astfel întrunite condițiile art. 11 alin. 8 din Legea nr. 10/2001 pentru a putea fi dispusă o astfel de măsură.
Nici critica referitoare la respingerea cererii de acordare a măsurilor reparatorii pentru imobilul construit nu poate fi primită, apelantul însuși susținând că a formulat cererea la data de 30.11.2005, peste termenul prevăzut inițial de Legea nr. 10/2001 și prelungit până la 14 februarie 2002.
Pentru aceste considerente, văzând și disp. art. 296 Cod procedură civilă, instanța va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamant, urmând a păstra hotărârea apelată ca fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de împotriva sentinței civile nr. 455/19.03.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, sentință pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 13 februarie 2009.-
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
-
Grefier,
Red.
Tehnored.
Tribunalul Iași: -
04.03.2009
2 ex.-
Președinte:Liliana PalihoviciJudecători:Liliana Palihovici, Mona Maria Pivniceru
