Speta Legea 10/2001. Decizia 34/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 34/A/2010
Ședința publică din:17.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER:- -
S-a luat în examinare apelul declarat de reclamanta, precum și apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N, împotriva sentinței civile nr. 695 din 3.11.2009 pronunțată în dosar nr. de Tribunalul Cluj, în dosarul nr-, privind și pe intimata reclamantă, având ca obiect acțiune în baza Legii 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză la prima strigare se prezintă reprezentantul intimatei reclamantă, avocat, cu delegația la dosar, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței la data de 01.02.2010, întâmpinare de către apelanta la apelul formulat de pârâtul Primarul municipiului C N, comunicându-se un exemplar reprezentantului intimatei reclamantă.
S-a mai depus de asemenea la dosar prin serviciul registratură, întâmpinare de către intimata reclamantă, prin avocat și de către apelantul pârât Primarul municipiului C N la apelul formulat de reclamanta.
Reprezentantul intimatei reclamantă solicită a se lăsa cauza la a doua strigare pentru a lectura întâmpinarea și pentru a se prezenta reprezentantul apelantei reclamantă.
Instanța încuviințează cererea și lasă cauza la a doua strigare.
S-au reluat dezbaterile, după care se prezintă reprezentantul apelantei avocat și reprezentantul intimatei pârâtă, avocat, lipsă fiind părțile.
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de formulat, instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentantul apelantei avocat, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat, în sensul de a se dispune modificarea hotărârii atacate, respingerea contestației formulate de reclamanta și menținerea hotărârii în ceea ce privește contestația formulată de apelanta. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Reprezentantul intimatei reclamantă avocat solicită respingerea ambelor apeluri, și solicită cheltuieli de judecată conform actului depus la dosar intitulat extras de conturi, reprezentând onorariu avocațial.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 695/3.11.2009 a Tribunalului Cluja fost dmisă acțiunea civilă formulată de reclamanta, precum și cea formulată de reclamanta, din dosarul conexat cu nr-, în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului C-N, și în consecință s-a dispus anularea Dispoziției nr. 3155/02.- a Primarului municipiului C-N de respingere a notificării nr. 250/21.06.2001, formulată de reclamanta și d-nul și nr. 2007/14.10.2001, formulată de reclamanta constatându-se calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii în sensul prevăzut de art. 4 din Legea 10/2001, respectiv în calitate de nepoți de frate și soră după proprietara tabulară din CF 4040 C-N, nr. topo 3790 - văduva lui, născut, în cotă de 1/3 parte fiecare.
Pârâtul a fost obligat la emiterea unei noi decizii cu propunere de acordare de despăgubiri cu privire la imobilul situat în C-N, str. - ( fosta N și - - II) nr. 62, înscris în CF 4040 C-N, nr. topo 3790, în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005 și în sensul sus arătat.
Pârâtul a fost obligat la 2500 lei cheltuieli de judecată în favoarea reclamantei.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că rin p. Dispoziția nr. 3155 din 02.06.2009 a Primarului municipiului C-N au fost respinse notificările nr. 250 din 21.06.2001, înregistrată sub nr. 25494/45 din 08.04.2003 formulată de și precum și notificarea nr. 2007 din 14.10.2001 înregistrată sub nr. 26383/45, formulată de pentru imobilul situat în municipiului C-N,- ( fostă N și- ), înscris în CF 4040 C-N, nr. topo 3790 deoarece revendicatorii nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prevăzută de Legea 10/2001.
Din extrasul CF 4040 C-N nr. topo 3790 rezultă că asupra acestui imobil a fost proprietară tabulară văduva lui, născută -, de la această proprietară tabulară fiind și preluat imobilul de către Statul Român în baza Decretului nr. 92/1950.
Proprietara tabulară (identică cu ) a fost fiica lui și. Aceasta s-a născut la data de 06.06.1882, iar din căsătoria părinților săi au mai rezultat încă doi frați, născut la data de 14.12.1880 și, născută la 07.04.1884. Proprietara tabulară a fost căsătorită cu, căsătoria fiind trecută în registrul stării civile al Consiliului local al municipiului B M la actul nr. 37 din 12.02.1889, soț care ulterior a decedat, decesul acestuia fiind trecut la actul cu nr. 489/29.03.1930 al Consiliului local al municipiului B După decesul primului soț, aceasta s-a recăsătorit cu, căsătoria fiind înregistrată la actul cu nr. 443/19.07.1934 al Consiliului local al municipiului B Proprietara tabulară a decedat la 15.12.1965, decesul fiind înregistrat la actul cu nr. 1811/15.12.1965 al Consiliului local al municipiului B Din cele două căsătorii nu au rezultat copii.
Situația identității de nume, respectiv identic cu reiese din certificatul de naștere al fratelui proprietarei tabulare, care este născut cu doi ani mai repede decât aceasta și la rubrica numele de familie este trecut nu, cum este și la rubrica numele de familie al părinților, dar prenumele acestora este același, respectiv și ca și în celelalte două certificate de naștere al celorlalte două surori, și mai mult toate nașterile sunt înregistrate la - din localitatea și respectiv, jud. S
Fratele proprietarei tabulare, l-a avut ca fiu pe, care la rândul său a avut doi copii, pe și, căsătorită - reclamanții din prezenta cauză.
aceleiași proprietare tabulare, respectiv a fost căsătorită cu G, căsătorie trecută în registrul stării civile nr. 1 din 17.01.1901 al Consiliului local al localității jud. S M, iar din căsătoria acestora a rezultat fiica, care s-a căsătorit cu identic cu, iar din căsătoria acestora din urmă a rezultat reclamanta, căsătorită.
Din actele de stare civilă analizate reiese că revendicatorii și au calitatea de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii prin echivalent după proprietara tabulară a imobilului preluat în mod abuziv, înscris în CF 4040 C-N, nr. topo 3790, fiind nepoți de frate ai proprietarei tabulare. Aceeași este și situația reclamantei din dosarul conexat, aceasta fiind nepoata de soră a aceleiași proprietare tabulare deposedate abuziv.
Testamentul a fost redactat la 13.03.1957, însă beneficiarul testamentului - legatarul, nepotul său de frate, a decedat la data de 31.05.1961, anterior decesului testatoarei -15.12.1965. În această ipoteză este evident că testamentul a devenit caduc, aceasta fiind o ipoteză clasică de caducitate a legatelor, art. 924. civil arătând că legatul devine caduc dacă legatarul a murit înaintea testatorului, astfel că în cauză se poate invoca doar moștenirea legală, fiind incident art. 4 alin. 2 din Legea 10/2001, revendicatorii făcând dovada calității de moștenitori legali ai persoanei fizice îndreptățite, proprietara tabulară anterior amintită, care a fost deposedată abuziv de acest imobil prin Decretul nr. 92/1950.
Față de prevederile art. 4 alin. 1 din Legea 10/201 care arată că în cazul în care restituirea este cerută de mai multe persoane îndreptățite, proprietare ale bunului imobil solicitat, dreptul de proprietate se constată sau se stabilește în cote părți ideale, potrivit dreptului comun și, față de faptul că revendicatorii sunt singurii moștenitori care au depus notificarea în termenul prevăzut de Legea 10/2001 și toți au aceeași calitate, respectiv nepoți de soră sau frate ai proprietarei tabulare decedate, urmează a constata că aceștia au dreptul la o cotă parte de 1/3 fiecare din moștenire, respectiv din măsurile reparatorii prin echivalent, al căror cuantum urmează a fi stabilit în condițiile Titlului VII din Legea 247/2005.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termenul legal reclamanta, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii contestației formulată de reclamanta și menținerea hotărârii în ceea ce privește contestația formulată de ea.
În motivarea apelului reclamanta a arătat că reținerile instanței de fond sunt întemeiate doar în parte, respectiv cu privire la calitatea lor de succesoare legale după. Instanța de fond greșește însă atunci când, cu toate că reține caducitatea testamentului, nu observă că din conținutul testamentului rezultă existența a doi beneficiari, a legatarului, dar și a soției acestuia născută, situație în care nu se mai poate discuta de o moștenire legală, ci de una testamentară, deoarece beneficiar testamentului născută a decedat ulterior testatoarei, astfel că nu face parte din grupa succesorilor rezervatari care să înlăture dispozițiile testamentare.
Pârâtul primarul mun. C-N a atacat sentința pronunțată cu apel, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunilor.
În motivarea apelului, pârâtul a arătat că reclamantele nu au depus actele doveditoare ale calității de moștenitor în termenul legal, astfel că dispoziția emisă a respectat disp. art. 23 din Legea nr.10/2001, potrivit cărora, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate vor fi depuse ca anexe la notificare o dată cu aceasta sau cel mult în termen de 18 luni de la intrarea în vigoare prezentei legi.
În ce privește obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată, pârâtul a arătat că dispoziția instanței este nelegală, întrucât nu se află în culpă procesuală, reclamantele fiind cele care nu au făcut dovada calității de moștenitor.
Pârâtul a criticat dispoziția instanței și în ceea ce privește cuantumul cheltuielilor de judecată, arătând că raportat la gradul de dificultate al cauzei, instanța trebuia să facă aplicarea disp. art. 274 alin. 3, coroborate cu art. 129 alin. 4 și 5 Cod proc.civ. și în consecință, să dispună reducerea cuantumului acestor cheltuieli.
Prin întâmpinarea depusă, apelanta s-a opus admiterii apelului declarat de pârâtul Primarul mun. C-N, arătând că motivele invocate de acesta sunt nefondate, întrucât încă din faza administrativă a dovedit prin actele depuse calitatea ei de moștenitoare după proprietara tabulară.
Intimata a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta, în principal invocând excepția calității ei procesuale active, iar în subsidiar, invocând netemeinicia acestuia.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, intimata a arătat că instanța de fond a conexat dosarul nr- în care ea avea calitatea de reclamantă la dosarul nr-. Chiar dacă cele două dosare au fost soluționate printr-o hotărâre unică, pentru a obține o calitate procesuală, fiecare reclamantă ar fi trebuit să intervină în acel dosar în una din modalitățile permise de lege, lucru care nu s-a realizat. Prin urmare, reclamanta dintr-un dosar nu poate formula apel împotriva soluției dispusă în celălalt dosar, chiar dacă cele două dosare au fost soluționate printr-o hotărâre unică.
În sprijinul acestei excepții, intimata a mai invocat disp. art. 294 Cod proc.civ.
În ce privește netemeinicia apelului, intimata a arătat că în mod legal instanța de fond a înlăturat testamentul din data de 13.03.1957, reținând caducitatea acestuia. Chiar dacă în acel testament este instituită ca legatară universală și mama apelantei, numita născută, apelanta nu s-a prevalat de vreo calitate după aceasta, ci doar de calitatea de moștenitoare după tatăl său,.
Intimata a mai arătat că în cauză este vorba despre un testament olograf, fapt ce presupune demonstrarea valabilității acestuia sub toate aspectele, întrucât fiind un act sub semnătură privată nu se bucură de prezumția de legalitate existentă în cazul testamentelor autentice.
Pârâtul Primarul mun. C-N a depus la dosar întâmpinare, prin care solicitat respingerea apelului declarat de reclamanta, arătând că pe baza actelor depuse la dosarul aferent notificării, reclamanta nu a făcut dovada calității de moștenitoare după fostul proprietar tabular al imobilului revendicat, astfel că în mod legal s-a făcut aplicarea disp. art. 23 din Legea nr.10/2001.
Pârâtul a mai arătat că nu se află în culpă procesuală, reclamanta fiind cea care nu și-a îndeplinit obligațiile legale de depunere la dosar a actelor doveditoare necesare soluționării notificării, astfel că nu se impune obligarea lui la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând apelul declarat de reclamanta, prin prisma motivelor invocate, curtea apreciază că este întemeiat și, în consecință, în baza art.296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să- admită pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr. 3155 din 2 iunie 2009 emisă de pârâtul Primarul mun. C-N a fost respinsă notificarea nr. 250 din 21 iunie 2001 formulată de reclamanta și și notificarea nr. 2007 din 14 octombrie 2001 formulată de reclamanta pentru restituirea imobilului situat în C-N,-, înscris în CF 4040 C, nr. top 3790, cu motivarea că revendicatorii nu fac dovada calității de persoane îndreptățite la măsurile reparatorii prev. de Legea nr.10/2001.
Din extrasul CF 4040 C, nr. top 3790, rezultă că asupra acestui imobil a fost proprietară tabulară văduva lui născută, de la care s-a și preluat imobilul de către Statul Român.
Din actele de stare civilă depuse la dosarul cauzei, rezultă că s-a născut la 6 iunie 1882, și a fost căsătorită cu.
După decesul soțului ei, la 29 martie 1930, proprietara de CF, identică cu, la 19 iulie 1934 s-a recăsătorit cu.
Proprietara tabulară Emisia a decedat la 15 decembrie 1965 și din cele două căsătorii nu a avut copii.
, născut la 14 decembrie 1880 și, născută la 7 aprilie 1884, sunt frații proprietarei de CF. a avut ca fiu pe, care la rândul lui avut doi copii, pe și căsătorită, reclamanții din cauză.
, a avut din căsătoria cu G pe fiica, căsătorită cu, identic cu, iar din căsătoria acestora a rezultat reclamanta.
Această stare de fapt este corect reținută și de instanța de fond. Această instanță greșește însă atunci când consideră că reclamanta are calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr.10/2001, pentru următoarele motive:
În anul 1957, proprietara de CF lasă prin testament toate bunurile sale lui, nepot de frate și soției acestuia ", născută " (fila 8).
Aprecierea instanței de fond că testamentul este caduc, deoarece beneficiarul acestuia, decedat anterior testatoarei, este greșită. Instanța de fond nu observă întreg conținutul testamentului, și anume faptul că beneficiari ai testamentului sunt atât legatarul, cât și soția acestuia, născută, astfel că legatar universal a devenit doar. Raportat la disp. art. 888.civil, legatul universal poate fi lăsat la una sau mai multe persoane, ceea ce înseamnă că acele persoane împarte între ele în mod egal ceea ce primesc de la defunct, iar dacă unul dintre legatarii instituiți nu poate primi legatul, cum este cazul din speță, partea ce i s-ar fi cuvenit din moștenire va reveni celorlalți legatari universali, în virtutea vocației acestora la întregul patrimoniu succesoral.
Prin urmare, având în vedere cele reținute și faptul că testamentul nu a fost revocat, în cauză nu se poate vorbi despre o moștenire legală, ci doar despre o moștenire testamentară, reclamanta nefăcând parte din grupa moștenitorilor rezervatari care să înlăture dispozițiile testamentare.
Așadar, raportat la disp. art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, moștenitorii defunctei sunt reclamanta și, motiv pentru care, curtea va admite apelul reclamantei, va schimba parțial sentința atacată în sensul că va respinge plângerea formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 3155/2.06.2009 a Primarului mun. C-
În baza art. 26 din Legea nr. 10/2001 instanța va obliga pârâtul la emiterea unei dispoziții doar în favoarea reclamantei și a numitului și va înlătura dispozițiile privind emiterea și în favoarea reclamantei.
Urmare respingerii plângerii reclamantei, instanța va modifica dispoziția instanței de fond și în ceea ce privește obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată în favoarea acestei reclamantei, în sensul înlăturării acestei obligații.
Susținerea reclamantei referitoare la faptul că apelanta nu are calitate procesuală activă pentru a apela sentința civilă nr. 695/2009 a Tribunalului Cluj, sunt nefondate. Apelul fiind o fază a judecății nu reprezintă un proces distinct față de cel declanșat prin cererea de chemare în judecată, ci o continuare a acestuia, hotărârea primei instanțe constituind actul prin care se finalizează o etapă a procesului. Prin urmare, apelul îi vizează pe cei care au avut calitatea de parte la judecata în prima instanță, indiferent de poziția procesuală pe care avut-
În speță, s-a dispus conexarea dosarului civil nr- cu dosarul civil nr- în care s-a pronunțat sentința civilă atacată față de părțile procesului, reclamanta, și.
În ce privește apelul pârâtului Primarul municipiului C-N, curtea apreciază că este nefondat și în consecință în baza art. 296 alin. 1 Cod proc.civ. urmează să-l respingă pentru următoarele considerente:
În conformitate cu disp. art. 23 din Legea nr.10/2001, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, persoana îndreptățită la restituire trebuie să adreseze la notificarea formulată în condițiile art. 22 din aceeași lege, actele doveditoare ale dreptului de proprietate și, după caz, dovezile privind calitatea de moștenitor, având, însă, posibilitatea să depună aceste înscrisuri până la data soluționării notificării.
În spiritul Legii nr.10/2001, reglementare cu caracter reparatoriu, depunerea actelor doveditoare se poate face și în faza judecătorească a procedurii prevăzută de Legea nr. 10/2001, așa cum este de altfel, legiferat prin actualul art. 23 din Legea nr.10/2001.
Reclamantele au depus anexă la notificări, sau ulterior, oricum înainte de soluționarea notificărilor, toate actele de stare civilă și testamentul din 13 martie 1957, care fac dovada situației față de proprietara de carte funciară și calității de persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prev. de Legea nr.10/2001. Instanța reține că pe parcursul procesului nu au fost depuse acte noi față de cele depuse la dosarul de notificare, dar pârâtul nu a procedat însă la analizarea acestora și, în consecință, a făcut o greșită aplicare disp. art. 23 din Legea nr. 10/2001, considerând că părțile nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite.
În ce privește critica referitoare la acordarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată, curtea reține că această critică nu mai subzistă, atâta vreme cât sentința atacată pârâtul a fost obligat să plătească cheltuieli de judecată reclamantei, iar urmare admiterii apelului, sentința a fost modificată în sensul respingerii plângerii reclamantei și sub aspectul cheltuielilor de judecată stabilite în favoarea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 695 din 3 noiembrie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosar nr-, pe care o schimbă parțial, în sensul că respinge plângerea formulată de reclamanta împotriva dispoziției nr. 3155/2.06.2009 a Primarului mun. C-
Obligă pârâtul la emiterea unei dispoziții doar în favoarea reclamantei și a numitului și înlătură dispozițiile privind emiterea dispoziției în favoarea reclamantei și cheltuielile de judecată în favoarea acesteia.
Respinge ca nefondat apelul Primarul municipiului C-N împotriva aceleiași sentințe.
Definitivă și executorie.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. IA dact. GC
6 ex/16.03.2010
Jud.primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
