Speta Legea 10/2001. Decizia 29/2010. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă,de muncă și asigurări sociale,
pentru minori și familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR. 29/A/2010
Ședința publică din:17.02.2010
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ana Ionescu
JUDECĂTOR 2: Andrea Chiș
GREFIER: - -
S-au luat în examinare apelurile declarate de pârâții Primarul Municipiului C-N și Consiliul Local al Municipiului C-N, împotriva sentinței civile nr. 388/2009, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr-, privind pe intimatul-reclamant, având ca obiect plângere la Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în cauză, se prezintă în instanță reprezentanta reclamantului-intimat, avocat, în substituirea domnului avocat, lipsă fiind părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la dosar s-a depus prin registratura instanței un script de către apelantul Primarul municipiului C
Nemaifiind excepții de invocat și cereri prealabile de solicitat instanța constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri judiciare.
Reprezentanta intimatului reclamant solicită respingerea apelului ca netemeinic și nelegal, astfel încât se impune menținerea în totalitate a sentinței civile nr. 388/2009 pronunțată de Tribunalul Cluj. Nu solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 388/11 iunie 2009 Tribunalului Cluj, a fost admisă acțiunea formulată si modificată de reclamantul, împotriva pârâților Primarul Municipiului C N și Statul R prin Consiliul Local C-N și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a dispoziției nr. 8393/26.09.2007 a Primarului municipiului C N și restituirea în natură în favoarea reclamantului a terenului în suprafață de 989 mp, parte din terenul înscris inițial în CF 17983 C cu nr.topo. 11975, transcris în CF 101.378 C cu nr.topo. 23590/1, 23591/1, 23592/1, 23593/1, 23594/1, 23595/1/1/1, 23595/1/2/1, identificat prin raportul inițial de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp..
S-a dispus atribuirea prin compensare în favoarea reclamantului a terenului în suprafață de 920 mp, parte din terenul înscris inițial în CF 18400 C cu nr.top. 11974, transcris în CF 101.378 C cu nr.topo. 23590/1, 23591/1, 23592/1, 23593/1, 23594/1, 23595/1/1/1, 23595/1/2/1, identificat prin completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp..
S-a dispus acordarea de despăgubiri în favoarea reclamantului pentru terenul în suprafață de 6838 mp parte din terenul înscris inițial în CF 17983 C cu nr.topo. 11975, transcris în CF 101.378 C cu nr. topo. 23590/1, 23591/1, 23592/1,23593/1,23594/1, 23595/1/1/1, 23595/1/2/1.
Pârâții au fost obligați să achite reclamantului suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că, potrivit copiei CF 17983 C imobilul cu nr. top. 11975, casă și teren în suprafață de 1 jugh si 831 stj.p., s-a aflat în proprietatea tabulară a numiților a lui, a lui si a lui.
Prin încheierea CF nr.5879/1980, în baza Decretului nr. 424/1978, imobilul a fost transcris în CF -
Din copia CF - C, rezultă că terenul a fost comasat cu alte parcele, primind un noi numere topografice, în prezent figurând ca parte din terenul 23590, 23591, 23592, 23593, 23594, 23595/1/1, 23595/1/2, alei și spatii verzi în suprafață de 32.099 mp, proprietatea Statului Român.
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1808/24.10.2001 la Biroul executorului judecătoresc, reclamantul a solicitat acordarea de masuri reparatorii pentru terenul cu nr. top. 11975.
Prin dispoziția nr. 8393/26.09.2007, Primarul municipiului C-N a propus acordarea de despăgubiri, având în vedere despăgubirile primite la expropriere, pentru terenul în suprafață de 2280 mp și pentru construcția în suprafață de 277,50 mp, care au fost expropriate, situate în C-N-.
S-a reținut că reclamantul are calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, în calitate de moștenitor al foștilor proprietari tabulari și că, prin Decretul de expropriere nr. 424/1978, s-a preluat terenul în suprafață de 2280 mp și construcțiile, restul terenului fiind colectivizat.
Conform anexei Decretului de expropriere nr. 424/1978, de la numiții, si, s-a expropriat suprafața de 2280 mp situată în- și construcția de pe acest teren.
Raportat la cele menționate mai sus, instanța a considerat întemeiate afirmațiile reclamantului, în sensul că întregul teren cu nr.top. 11975 în suprafață de 8747 mp a fost preluat abuziv de către stat, în condițiile în care în anexa menționată s-a trecut doar suprafața de 2280 mp, prin încheierea CF nr. 5879/1980, în baza Decretului nr. 424/1978, tot imobilul a fost transcris în CF - C în favoarea statului, iar, la dosar, nu există nicio probă din care să rezulte că o parte din teren se află în patrimoniul CAP.
Faptul că nu doar terenul în suprafață de 2280 mp a fost preluat de stat pentru construirea blocurilor rezultă și din raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat în cauză de exp., în care se arată că, din terenul cu nr.top. 11975, suprafața de 7758 mp este afectată de construcții, spatii verzi, alei și căi de acces.
Tribunalul a considerat că, dacă pentru terenul în suprafață de 2280 mp este clar ca preluarea s-a facut cu titlu de expropriere, în cazul diferenței de suprafață sunt incidente dispozițiile art.2 lit. i din Legea nr.10/2001 potrivit cărora, n sensul prezentei legi, prin imobile preluate în mod abuziv se înțelege orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispozițiilor legale în vigoare la data preluării, precum și cele preluate fără temei legal prin acte de dispozitie ale organelor locale ale puterii sau ale administratiei de stat.
In consecință, reclamantul este îndreptățit să solicite măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de 8747 mp a terenului cu nr.top. 11975.
Referitor la natura măsurilor reparatorii, din raportul inițial de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp., rezultă că, din terenul cu nr.top. 11975, în prezent transcris în CF 101.378 C cu nr.top. 23590/1, 23591/1, 23592/1, 23593/1, 23594/1, 23595/1/1/1, 23595/1/2/1, o suprafață de 989 mp este liberă de construcții și utilități, fiind loc viran neamenajat.
Faptul ca această suprafață este liberă rezultă și din procesul verbal din 12.02.2003 încheiat de Comisia tehnică pentru aplicarea Legii nr.10/2001, în care se arată că o suprafață de cca 950 mp, amplasată între - și Ortodoxă și, este teren viran neamenajat.
De asemenea, din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară efectuat de exp., rezultă că, lângă terenul descris mai sus și având aceleași caracteristici cu acesta, există o suprafață de 920 mp, din schițele depuse la dosar rezultând că acesta a făcut parte din parcela înscrisă inițial în CF 18400 C cu nr. topo. 11974, transcrisă în CF 101.378 C cu nr.top. 23590/1, 23591/1, 23592/1, 23593/1, 23594/1, 23595/1/1/1, 23595/1/2/1.
Conform copiei CF 18400 C, imobilul cu nr.top. 11974 constituit proprietatea Societății pentru protecția copiilor din România, centrul C și a trecut prin proprietatea Statului R în baza deciziei Consiliului de Miniștri nr. 1251/1948.
Potrivit art. 1 alin. 1 si 2 din Legea nr. 10/2001, " imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza <LLNK 11940 139 10 201 0 18>Legii nr. 139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite se restituie în natură sau în echivalent, când restituirea în natură nu mai este posibilă, în condițiile prezentei legi. În cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent. Măsurile reparatorii prin echivalent vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plații despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv".
Conform art. 26 alin. 1 din același act normativ, "dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea investită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățita".
În lumina acestor dispoziții legale, precum și a celor prevăzute de art. 11 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, tribunalul a reținut că pentru terenul în suprafață de 989 mp, parte din terenul înscris inițial în CF 17983 C cu nr.top. 11975, măsura restituirii în natură este posibilă, terenul fiind liber, fără să fie ocupat de construcții noi, autorizate sau afectat servituților legale și altor amenajări de utilitate publică.
Totodată s-a reținut că, în cazul în care restituirea în natură a imobilului nu este posibilă, unitatea deținătoare are obligația de a acorda în compensare alte bunuri ori servicii, însă această măsură nu depinde doar de voința unității, ci și de existenta în patrimoniul său a unor bunuri care să fie acordate în compensare.
În speță, în condițiile în care reclamantul a dovedit că terenul cu nr.top. 920 mp, parte din terenul înscris inițial în CF 18400 C cu nr. top. 11974, având aceleași caracteristici ca și cel în suprafață de 989 mp, se află în patrimoniul pârâtului, iar acesta nu a fost în măsură să facă dovada vreunui impediment pentru atribuirea lui, instanța a considerat că acesta poate fi atribuită prin compensare în favoarea reclamantului.
Împotriva acestei sentințe, a declarat în termen legal apel pârâtul Primarul mun. C, în nume personal și pentru Consiliul Local al municipiului C-N, solicitând schimbarea ei, în sensul respingerii acțiunii.
În motivarea apelului său, pârâtul învederează că, în ceea ce privește terenul în suprafață de 989 mp, teren viran neamenajat, prin notificare, reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri și nu restituirea în natură.
Referitor la suprafața terenului pentru care pot fi acordate măsuri reparatorii prin echivalent în temeiul Legii nr.10/2001, doar suprafața de 2280 mp teren, din care 277,5 mp cu construcții a trecut în proprietatea statului prin expropriere, diferența fiind preluată prin cooperativizare. Terenul expropriat este situat în zonă sistematizată, ceea ce înseamnă că trebuie folosit nu numai la construirea de imobile și drumuri de acces, ci și pentru spații de parcare, garaje, spații verzi, spații de joacă, etc. fiind incidente disp. art. 11 alin. 4 din Legea nr.10/2001. Terenul fiind ocupat de spații verzi, nu mai poate fi afectat de construcții, conform legii mediului, astfel că fostul proprietar nu va putea beneficia de toate atributele proprietății.
Referitor la terenul dat în compensare, în suprafață de 920 mp, instanța a încălcat disp. art. 26 din Legea nr.10/2001, întrucât, acest text de lege instituie pentru unitatea deținătoare o obligație de mijloace și nu una imperativă, instanța neputându-se substitui autorității administrative locale pentru a întocmi un inventar al bunurilor aflate în proprietate privată ce pot fi acordate în compensare, și dreptul de proprietate al unității administrativ-teritoriale fiind ocrotit constituțional.
Reclamantul intimat, prin întâmpinare, a solicitat respingerea apelului ca nefondat,reiterând, în esență, considerentele hotărârii obiect al apelului.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, având în vedere și probele noi administrate în apel, raportat la disp. art. 292 alin. 1 și 295 Cod proc.civ. curtea apreciază că acesta nu este fondat, din considerentele ce urmează a fi expuse.
Astfel, în realitate, apelul se fundamentează pe trei considerente, și anume: unul referitor la suprafața terenului preluat abuziv de stat ce poate face obiectul Legii nr.10/2001, un alt motiv referitor la posibilitatea restituirii în natură a terenului apreciat de instanță ca fiind liber și, în final, un ultim motiv referitor la depășirea atribuțiilor puterii judecătorești, în ceea ce privește terenul oferit spre compensare.
În ceea ce privește primul motiv referitor la suprafața terenului preluat de către stat, prima instanță a arătat că o porțiune de teren trecută în anexa decretului de expropriere, respectiv suprafața de 2280 mp, a fost preluată de stat abuziv în temeiul Decretului de expropriere nr. 424/1978, iar diferența de teren de până la 8747 mp a fost preluată doar în fapt, fiind vorba de o preluare abuzivă fără titlu valabil, prevăzută de art. 2 lit. i din Legea nr. 10/2001. Pârâtul apelant a susținut că diferența de teren a fost preluată prin cooperativizare, deci nu ar constitui obiect al Legii nr. 10/2001, conform art. 8 din lege, însă, nici în fața primei instanțe, nici în apel, nu a dovedit această împrejurare.
Referitor la al doilea motiv de apel, privind restituirea în natură a unei porțiuni de teren, faptul că, prin notificare, reclamantul a solicitat despăgubiri pentru terenul expropriat nu înlătură obligația primarului de a dispune restituirea în natură a terenului liber, această măsură reparatorie prevalând celei prin echivalent, conform disp. art. 7 și art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001. Terenul de 989 mp restituit în natură de prima instanță nu se încadrează în disp. art. 11 alin. 4 din Legea nr. 10/2001, invocate de apelant, întrucât, așa cum rezultă din raportul de expertiză judiciară întocmit în fața primei instanțe, completat în apel și cercetarea la fața locului ( 104 - 112, 149 dosar tribunal, 33-37, 23 dosar curte), pe porțiunea respectivă de teren, nu există nici un fel de amenajare. Există o conductă de, așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză, ce ocupă o porțiune de 54 mp ( 33-37 dosar curte), însă, conform avizului de amplasament nr. 1819/16.12.2009 emis de SC de SA, există posibilitatea devierii acesteia pe baza unei documentații tehnice de execuție, după obținerea avizului de principiu ( 28-30 dosar curte), astfel că nu se impune diminuarea terenului restituit în natură de prima instanță cu această suprafață. Aceasta cu atât mai mult cu cât existența conductei subterane nu afectează folosința terenului la suprafață, servitutea legală a folosinței subsolului rămânând în ființă, în măsura în care conducta nu va fi deviată pe cheltuiala fostului proprietar.
Cu privire la ultimul motiv de apel, privind posibilitatea instanței de a acorda bunuri în compensare, câtă vreme, potrivit disp. art. 26 alin. 1 din Legea nr. 10/2001, la care face referire prima instanță, unitatea administrativ teritorială are obligația să identifice imobilele libere ce pot fi oferite în compensare, iar îndeplinirea sau neîndeplinirea acestei obligații legale poate fi cenzurată de instanța de judecată, nefiind vorba de obligații de mijloace, ci de rezultat. Oricum, indiferent de calificarea naturii acestei obligații, verificarea îndeplinirii sau neîndeplinirii ei constituie atributul instanței de judecată, neputându-se susține că rămâne la latitudinea unui organ al administrației publice locale să îndeplinească sau nu o obligație prevăzută de lege și că inacțiunea acestuia nu poate fi cenzurată de instanțe.
În temeiul art. 296 Cod proc. civ. din considerentele arătate, apelul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C-N împotriva sentinței civile nr. 388 din 11 iunie 2009 Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr-, pe care o menține.
Decizia este definitivă și executorie.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 februarie 2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER
- - - - - -
Red. dact. GC
5 ex/19.03.2010
Jud. primă instanță:
Președinte:Ana IonescuJudecători:Ana Ionescu, Andrea Chiș
