Speta Legea 10/2001. Decizia 36/2009. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 36/
Ședința publică din 13 Februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Florina Andrei
JUDECĂTOR 2: Daniel Radu
Grefier: - -
S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.476 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: avocat I pentru apelanta-contestatoare, în baza împuternicirii avocațiale nr.-/11.09.2008 emisă de Baroul București - Cabinet individual și consilier juridic pentru intimatul Municipiul Rm.V - prin primar, în baza delegației nr.2468/20.01.2009.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Avocat I depune la dosar dovada achitării onorariului de expert, pentru apelanta-contestatoare, și arată că nu are obiecțiuni de formulat la raportul de expertiză.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul Municipiul Rm.V - prin primar, arată că nu are obiecțiuni la raportul de expertiză și depune la dosar concluzii scrise.
Curtea constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.
Avocat I având cuvântul, pentru apelanta-contestatoare, susține oral apelul solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței tribunalului, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost formulată, cu obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Consilier juridic, având cuvântul pentru intimatul Municipiul Rm.V - prin primar, solicită respingerea apelului, ca nefondat, și menținerea sentinței tribunalului ca legală și temeinică, pentru motivele expuse pe larg în concluziile scrise depuse la dosar și susținute oral în ședința publică.
CURTEA
Asupra apelului civil de față, deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 26.07.2007, contestatoarea a solicitat, în contradictroiu cu intimatul Municipiul Rm.V, prin Primar, anularea dispoziției nr.4341/8.06.2007 și obligarea pârâtului la restituirea proprietății în natură acolo unde există suprafețe libere, fie compensarea cu alte bunuri imobile, echivalente ca valoare.
În motivarea contestației, contestatoarea arată că a dobândit dreptul de proprietate pentru terenul în suprafață de 9 ha teren situat în Municipiul Rm.V, în pct. " ", în baza actului de donație nr.48633 din 2 noiembrie 1946, transcris sub nr.5061/25 noiembrie 1946.
Terenul a fost expropriat în baza Legii nr.187/1945 pentru Reforma Agrară, fiind trecut ulterior în proprietate fără titlu, ca urmare a aplicării abuzive a Decretului nr.83/1949.
A formulat notificarea nr.175/2001 prin biroul executorului judecătoresc, prin care a solicitat restituirea în natură a terenului în suprafață de 9 ha sau acordarea unui alt imobil în echivalent, în cazul în care restituirea pe vechiul amplasament nu ar fi posibilă, iar prin dispoziția nr.4341/2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, motivat de faptul că restituirea nu s-ar putea face în natură.
La data de 21.09.2007, contestatoarea a precizat cererea principală, în sensul că a optat pentru restituirea terenului chiar și pentru un alt amplasament (intravilan sau extravilan) pe raza Municipiului Rm.V, cu compensările corespunzătoare diferențelor de valoare în funcție de amplasamente.
Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 7.09.2007 intimatul Municipiul Rm.V a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, motivat de faptul că pe terenul revendicat s-a ridicat un cartier de locuințe, "Cartierul 1 Mai", format din blocuri și case, artere, căi de comunicații și amenajări specifice, astfel încât comisia internă a propus acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.476 din 27 mai 2008, în urma analizării actelor de la dosar, inclusiv a expertizei tehnice efectuată în cauză a respins contestația așa cum a fost precizată.
Pentru a se pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:
Terenul în suprafață de 9 ha a intrat în proprietatea statului prin naționalizare, în baza Decretului nr.83/1949 și nu poate fi restituit în natură, fiind afectat de construirea cartierului de locuințe "1 Mai", format din blocuri, case, artere de circulație, alei pietonale și amenajări specifice.
Prin Hotărârea nr.10674/2005, Comisia Județeană pentru Stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor a luat act de faptul că la nivelul Municipiului Rm.V se înregistrează un deficit de teren agricol de peste 1000 ha, situație față de care nu se poate da curs cererii precizatoare, în sensul acordării de teren în echivalent pe alt amplasament.
Din raportul de expertiză întocmit în cauză de ing. și schița anexă la dosar, rezultă că terenul este afectat de ansamblul de locuințe, ce a fost realizat, iar zona este sistematizată. Terenul este parțial ocupat de blocuri cu mai multe apartamente, iar restul constituie alei pietonale, spațiu, artere de circulație.
S-a conchis de către tribunal că terenul nu este liber, restituirea în natură nu este posibilă, iar în cadrul Legii nr.10/2001 acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constituie singura modalitate de rezolvare a solicitării contestatoarei, sens în care s-a dispus respingerea contestației.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal contestatoarea care o critică pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea apelului, contestatoarea arată că instanța a trecut cu superficialitate peste observațiile procuratorului contestatoarei (fiul său). Acesta a arătat la termenul de judecată din 20 mai 2008 că expertul a identificat terenul solicitat, în sensul că atât în considerentele lucrării, cât și în schița aferentă, se identifică terenul proprietatea sorei lui, mai precis a lui, astfel încât se impune refacerea expertizei.
De altfel, instanța nu s-a pronunțat cu privire la obiecțiunile ridicate de contestatoare prin procurator și a trecut la soluționarea pe fond a pricinii, încălcând astfel dreptul de apărare al contestatoarei, cât și prevederile Legii nr.10/2001.
De asemenea, instanța era obligată să stabilească dacă există suprafețe de teren libere și să analizeze posibilitatea de a obliga pârâtul la acordarea de imobile libere în echivalent.
Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, desființarea sentinței, iar pe fond admiterea contestației așa cum a fost pronunțată.
Apelul este nefondat.
În ședința publică din data de 10 octombrie 2008, în raport de prima critică invocată în apel, s-a dispus completarea raportului de expertiză de către același expert, pentru a se identifica terenul ce face obiectul contestației în raport de actul de donație din 2 noiembrie 1946 de la fila 7 din dosar, expertul urmând să precizeze dacă terenul este liber, ocupat de construcții sau dacă există alt teren liber care ar putea fi atribuit în natură contestatoarei.
Din completarea raportului de expertiză tehnică judiciară rezultă că terenul în suprafață de 9 ha situat în Rm.V, pct. " ", ce a aparținut autoarei contestatoarei a fost dobândit în baza actului de donație nr.48633 din 2 noiembrie 1946, transcris sub nr.5161 din 25 noiembrie 1946 la Tribunalul Vâlcea. Terenul are suprafață de 9,57 ha și nu este liber, fiind ocupat de construcții, străzi, case, vile, blocuri, etc. astfel cum atestă și schița anexă la această completare (112 dosar).
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2002, republicată, în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent, ce constau în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent, sau despăgubiri acordate în condițiile prevederilor speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Este cert stabilit că terenul nu poate fi restituit în natură, așa cum în mod corect a reținut și instanța de fond, fiind ocupat de blocuri, case, străzi, alei pietonale, etc. existând practic pe terenul în litigiu un întreg cartier de locuințe.
Nu pot fi acordate nici măsuri reparatorii prin echivalent, constând în compensare cu alte bunuri sau servicii, întrucât la nivelul Municipiului Rm.V, se înregistrează, un deficit de teren de peste 1000 ha, așa cum atestă Hotărârea Comisiei Județene nr.10674 din 12 octombrie 2005 (16,17 dosar fond și fila 86 dosar apel).
În aceste condiții, singura posibilitate de rezolvare notificării contestatoarei, este aceea de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent, constând în despăgubiri stabilite în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii și plății despăgubirilor imobilelor preluate în mod abuziv.
Este de fapt, ceea ce s-a și dispus prin dispoziția contestată, stabilindu-se totodată că aceasta, împreună cu întregul dosar constituit în baza notificării să fie predat Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor conform art.16 alin.(2) din Titlul VII din Legea nr.247/2005.
Pentru toate aceste considerente, în baza dispozițiilor art.296 Cod pr.civilă se va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatoarea, domiciliată în B,-, sector 2, împotriva sentinței civile nr.476 din 27 mai 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, intimat fiind MUNICIPIUL RM V, prin primar, cu sediul în Rm.V,-, județul
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 februarie 2009, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
Grefier,
Red.
TC/4 ex.
19.02.2009
jud fond.
Președinte:Florina AndreiJudecători:Florina Andrei, Daniel Radu
