Speta Legea 10/2001. Decizia 362/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA I CIVILĂ ȘI PT. CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIE Nr. 362
Ședința publică de la 18 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Alexandrina Marica
JUDECĂTOR 2: Emilian Lupean
Grefier: - - -
Pe rol judecarea apelului formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C - C, D împotriva sentinței civile nr. 201 din data de 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr- în contradictoriu cu intimata reclamantă, cu domiciliul în C,-, ( fost 87), D și intimații moștenitori, domiciliată în C,-, -.6, D, - C, str. -, -. 3, D și - C,-, având ca obiect legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns intimata reclamantă și intimații moștenitori, reprezentați de avocat, lipsind apelanții pârâți PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care;
Nemafiind cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța apreciază cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra apelului.
Avocat pentru intimata reclamantă și intimații moștenitori, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii pronunțată de Tribunalul Dolj ca fiind temeinică și legală, apreciind că, instanța de fond a analizat și a interpretat în mod corect probele administrate în cauză, făcând o aplicare corectă a legii; fără cheltuieli de judecată.
Cu privire la excepția tardivității introducerii contestației împotriva dispoziției nr. 4255/26.02.2003 emisă de Primarul Municipiului C invocată prin motivele de apel d e către pârâți, arată că este nefondată, contestația fiind introdusă în termenul legal, în raport de data de 18 septembrie 2006, când aceasta s-a depus în dosarul nr-, ea fiind înregistrată la 19.10.2006.
A precizat de asemenea, că dispoziția nr. 4255/26.02.2003 nu a fost comunicată părților ale căror interese le reprezintă și nici autoarei acestora.
CURTEA
Asupra apelului de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 19 octombrie 2006, reclamanții și au chemat în judecată pe pârâții Primăria Municipiului C, reprezentată de Primar, precum și pe pârâtul Consiliul Local al Municipiului C, solicitând instanței de judecată să dispună anularea dispoziției nr. 4255 din 26 feb. 2003, precum și restituirea în natură a suprafeței de teren disponibilă din imobilul compus din casă de locuit și teren situat în C,-.
Au solicitat de asemenea, obligarea pârâților la despăgubiri prin echivalent bănesc stabilit la nivelul standardelor internaționale, pentru partea din imobil ce nu poate fi restituită în natură, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, reclamanții au arătat că sunt singurii moștenitori ai autoarei, decedată în data de 25 martie 2004 și că autoarea a urmat procedura administrativă de restituire reglementată de Legea nr. 10/2001, formulând notificarea înregistrată sub nr. 650/N/2001 de către BEJ - C, solicitând restituirea în natură a imobilului compus din casă și teren situat în C,- ( fostă 53 ), depunând toate înscrisurile necesare, dar fără a primi răspuns.
Reclamanții au solicitat și încuviințarea dovezii cu raport de expertiză judiciară, precum și dovada cu înscrisuri.
La data de 16 aprilie 2007 au formulat cerere de intervenție terții intervenienți, și, în calitate de moștenitori ai reclamantului defunct.
Au precizat că petitul cererii de intervenție este constituit de voința acestora de a continua acțiunea formulată în temeiul Legii nr.10/2001 de către autorul reclamant, alături de reclamanta, terții înțelegând să-și însușească acțiunea, astfel cum a fost formulată, în vederea valorificării drepturilor proprii asupra imobilului.
Prin încheierea de ședință din data de 16 aprilie 2007 fost calificată cererea de intervenție,ca fiind o cerere de indicare a moștenitorilor reclamantului defunct, formulată în temeiul art. 245.pr.civ. luându-se act de transmiterea calității procesuale active către reclamanții moștenitori.
Prin sentința civilă nr.201 din 07 iulie 2008, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, s-a admis în parte, contestația formulată de reclamanții și, decedat și continuată de moștenitorii, și, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local C și Primarul Municipiului
A fost desființată în parte dispoziția atacată, în sensul că s-a dispus restituirea în natură a suprafeței de 348,43 mp.
S-a menținut măsura de propunere a acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, în privința părții din construcție imposibil de restituit în natură.
S-a dispus emiterea unei noi dispoziții.
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că reclamanții au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la restituirea în natură a suprafeței de 348,43. teren și la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru construcția imposibil de restituit în natură, fiind înstrăinată foștilor chiriași în temeiul Legii nr.112/1995, făcându-se aplicarea art.26 alin. 3 din Legea nr.10/2001.
Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâții Primarul Municipiului C și Consiliul Local al Municipiului C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivele de apel s- susținut că în mod nejustificat instanța a dispus restituirea în natură a unei suprafețe mai mari pentru care nu au dovedit nici dreptul de proprietate și nici amplasamentul.
S-a arătat că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate pe vechiul amplasament, doar pentru terenul cu destinație de curte, în suprafață de 143,72. pentru diferența de teren până la 348,43. nefiind dovedită existența vechiului amplasament, instanța dispunând restituirea și a unei suprafețe de teren care nu figurează în actul de proprietate sau în procesul - verbal privind starea de fapt, întocmit de C, pentru imobilul preluat în 1950 ce nu avea ca vecinătate str. -.
S-a invocat în finalul motivelor de apel și excepția tardivității contestației, chiar și în raport de data de 18 septembrie 2006, la care, au susținut reclamanții că au luat cunoștință de dispoziția ce a fost depusă în dosarul nr- al Curții de APEL CRAIOVA.
Apelul este nefondat.
Potrivit art. 3 alin. 1 lit. a și art. 4 alin. 2 din Legea nr.10/2001, sunt îndreptățite la măsurile reparatorii reglementate de acest act normativ, persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
În lipsa unor prevederi speciale, în cuprinsul actului normativ aplicabil, dovada dreptului de proprietate al persoanei îndreptățite asupra imobilelor solicitate, se va face prin aplicarea regulilor de drept comun incidente în materia acțiunii în revendicare imobiliară.
Prin urmare, actele doveditoare ale dreptului de proprietate vor putea fi orice înscrisuri constatatoare ale unui act juridic civil, jurisdicțional sau administrativ cu caracter constitutiv, translativ sau declarativ de proprietate.
În mod particular, în cazul imobilelor ce intră sub incidența Legii nr.10/2001, dar numai în lipsa unor probe contrare, legiuitorul prezumă existența și întinderea dreptului de proprietate ca fiind recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive, sau s-a pus în executare această măsură.
Prevederile art.1 și 7 din Legea nr.10/2001 instituie principiul restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv.
Examinând, cu prioritate, în raport de art.137 Cod pr. civilă, excepția tardivității contestației, invocată în motivele de apel, se constată că este neîntemeiată această excepție, în condițiile în care apelanții pârâți nu au făcut dovada comunicării Dispoziției nr.4255/2003 către reclamanți, în sensul prevederilor art.25 alin.3 din Legea nr.10/2001, iar în raport de data la care aceasta a fost depusă în alt dosar și de la care reclamanții au luat cunoștință, respectiv data de 18 septembrie 2006, contestația înregistrată la 19.10.2006 a fost depusă în termenul legal prevăzut de art. 26 alin.3 din Legea nr.10/2001.
În privința soluționării fondului cauzei, hotărârea s-a pronunțat cu aplicarea corectă a legii.
Reclamanții și, în calitate de moștenitori testamentari ai autoarei, au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr.10/2001.
Imobilul în litigiu ce a făcut obiectul Notificării nr.650/N/2001 formulată de autoare a fost dobândit de autoare în baza actului translativ de proprietate, respectiv prin actul de vânzare transcris sub nr.2167/1 aprilie 1946 ( filele 78 - 79 dosar fond ), prin care autoarea a cumpărat de la vânzătorii Locotenent G și Locotenent G, imobilul situat în C,-, compus din teren în suprafață de circa. 555. per care se află construite două corpuri de case.
Actele depuse la dosar, respectiv Anexele la Decretul nr.92/1950, precum și adresele emise de Primăria Municipiului C, atestă că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950, casa fiind înstrăinată ulterior în temeiul Legii nr.112/1995 cumpărătorilor și.
Expertizele efectuate în cauză au individualizat imobilul în litigiu, în raport de actul de proprietate invocat de reclamanți, concluzionând în completarea raportului de expertiză efectuat de expert ( filele 248 - 251) că este posibilă restituirea în natură către reclamanți a suprafeței de 348,42. conform schiței anexe atașate.
Sunt nefondate criticile din apel în care se susține că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu, precum și cele referitoare la nerespectarea vechiului amplasament al terenului individualizat prin raportul de expertiză, având în vedere că reclamanții au făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului în litigiu cu actul de vânzare transcris sub nr.2167/1 aprilie 1946, amplasamentul acestui teren fiind stabilit în raport de actul de proprietare și actuala denumire a străzilor.
De altfel, și în schița anexă întocmită de pârâți odată cu încheierea procesului - verbal din 10.12.2002 ( fila 89 dosar fond ), privind starea de fapt a imobilului situat în C,-, a fost individualizat imobilul având ca vecinătăți în partea de sud str. - -, iar în partea de est str. -, fiind astfel nefondate criticile din apel, în care se susține că imobilul nu avea ca vecinătate str. -.
Față de cele expuse, constatând că sentința s-a pronunțat cu aplicarea corectă a prevederilor Legii nr. 10/2001, în baza art. 296 Cod pr. civilă, se va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâți.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de pârâții PRIMARUL MUNICIPIULUI C și CONSILIUL LOCAL C - C, D, împotriva sentinței civile nr. 201 din data de 7 iulie 2008 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata reclamantă și intimații moștenitori, și.
Cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din 18 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - -
Grefier,
- -
Red.Jud.-
Tehn./8 ex.
28.11.2008
Jud.fond
Președinte:Alexandrina MaricaJudecători:Alexandrina Marica, Emilian Lupean
