Speta Legea 10/2001. Decizia 37/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1391/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A III A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR. 37
Ședința publică din 19.01.2010
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Mirela Vișan
JUDECĂTOR 2: Bianca Elena Țăndărescu
Grefier - - -
Pe rol se află pronunțarea asupra apelurilor formulate de apelanții contestatori, precum și de apelanta intimată Primăria Municipiului B - prin Primarul General, împotriva sentinței civile nr. 154 din 6.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă.
Cauza are ca obiect contestație formulată în temeiul Legii nr. 10/2001.
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică din 12 ianuarie 2010, care face parte integrantă din prezenta, când pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 19 ianuarie 2010 și a decis următoarele:
CURTEA
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a V-a Civilă sub nr.42985/3/3.12.2007, reclamanții - și au formulat contestație împotriva dispoziției nr.1592/02.10.2003 emisă de Primarul General - Primăria Municipiului B, solicitând anularea acestei dispoziții și obligarea intimatei să restituie contestatorilor în natură, eventual parțial - imobilul proprietatea autorilor lor, situat în-, sector 5, B, iar, dacă restituirea în natură nu este posibilă, să le acorde alte bunuri în compensare sau să le acorde despăgubiri în condițiile legii.
În motivarea cererii, contestatorii au arătat că autorii Sc.-, Sc. Sc. și Sc. au dobândit în indiviziune, în cote egale de câte 1/4, prin moștenire de la mama lor Sc., un imobil, situat în B,- compus din parter, etaj și curte - teren în suprafață de 294 mp. parterul având 4 camere, hol și dependințe, iar etajul tot 4 camere, hol și dependințe, așa cum rezultă din procesul-verbal nr.1246/1940 emis de Comisia pentru înființarea Cărților funciare în
În anul 1950, prin Decretul nr.92, imobilul a fost trecut în mod abuziv în proprietatea statului, cu toate că cei 4 coproprietari erau funcționari de stat - deci exceptați de la naționalizare, motiv pentru care au adresat chiar memorii Consiliului de Stat - fără răspuns.
În conformitate cu dispozițiile art.20 din Legea nr.10/2001, în termen legal, a fost formulată notificarea nr.669/2001, prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului sau, în eventualitatea că nu ar fi posibil acest lucru, despăgubiri, anexând și actele care dovedeau dreptul de proprietate, cât și acte de stare civilă.
Contestatorii au arătat că nu au primit niciun răspuns despre stadiul de soluționare al dosarului și nici vreo solicitare de a depune acte suplimentare, motiv pentru care, Ia data de 19.10.2007, au formulat o notificare înregistrată sub nr.375 la executorul judecătoresc, adresată Primarului General al Municipiului B, prin care îi solicita să emită dispoziția motivată, potrivit Legii nr.10/2001; la data de 6.11.2007 a fost comunicată decizia emisă de Primarul General și o adresă de înaintare a acestei dispoziții.
Contestatarii consideră dispoziția Primarului General nr.1592/2003 nelegală și netemeinică, întrucât în mod greșit s-a reținut că nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
Chiar dacă nu s-a prezentat titlul de proprietate al bunicii Sc. Maria, decedată la 1886, față de actul susmenționat, raportat și la împrejurarea că imobilul a fost trecut în patrimoniul statului prin Decretul nr.92/1950, cu mențiunea de proprietari autorii, coroborat cu dispoziția art.21 din Legea nr.10/2001, s-a făcut dovada că autorii erau proprietari.
În ceea ce privește cea de-a doua motivare a respingerii cererii formulate prin notificarea nr.669/2001, că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor, susținerea este, de asemenea, nelegală, în contradicție cu prevederile art.4 alin.3 din Legea nr.10/2001.
Prin sentința civilă nr.154 din 06.02.2009, Tribunalul București - Secția a V-a Civilă a admis contestația formulată de contestatorii - și în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului B prin Primarul General, a anulat dispoziția nr.1592/02.10.2003 emisă de intimată și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită în favoarea contestatorilor dispoziție cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri în sumă de 2.141.828,5 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin notificarea nr.669/02.07.2001 trimisă prin Biroul Executorului Judecătoresc G, contestatarii au solicitat restituirea în natură a imobilului situat în B,-, sectorul 5, ce a aparținut autorului lor și a fost preluat abuziv în baza Decretului nr.92/1950.
În notificare, contestatorii au arătat că imobilul a fost compus din teren și construcție, că ulterior construcția a fost demolată și că terenul este liber de dotări edilitare.
Prin dispoziția nr.1592/02.10.2003, Primăria Municipiului Bar espins notificarea, reținând că nu s-a făcut dovada dreptului de proprietate și nici a calității de moștenitor.
În raport de data emiterii dispoziției contestate și de prevederile art.26 alin.3 din Legea nr.10/2001, prima instanță a verificat formularea în termen a contestației, apreciind că aceasta a fost introdusă în termen, întrucât nu s-a făcut dovada comunicării dispoziției către contestatari. Astfel, la dosar a fost depusă o comunicare către, însă nu s-a făcut dovada că aceasta a fost primită personal și nici nu s-a depus borderoul de expediții.
Cu privire la calitatea de persoană îndreptățită a contestatorilor, tribunalul a constatat că din procesul-verbal întocmit la 20.02.1940 de Comisia pentru Înființarea Cărților Funciare în B nr.1246/1940 rezultă că imobilul situat în B,-, compus din teren în suprafață de 294 mp. și construcție compusă din parter cu patru camere, hol și dependințe și etaj cu aceeași compunere, aparținea la data întocmirii procesului verbal în indiviziune, în cotă de 1/4 pentru fiecare, numiților: Sc. -, Sc., Sc. și Sc., fiind dobândit prin moștenire de la mama lor Sc..
Din actul de partaj voluntar autentificat la data de 17.02.1945 reiese că era proprietara unui sfert din imobilul menționat.
De pe urma defunctei, decedată la 10.06.1977, a rămas ca moștenitor, legatar universal, astfel cum rezultă din certificatul de calitate de moștenitor nr.115/04.212.1998 emis de.
De pe urma defunctului a rămas ca moștenitor fiul său, moștenitoarea acestuia fiind soția supraviețuitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr.1307/08.10.1991 eliberat de notariatul de Stat Sector 6 B; de pe urma acesteia a rămas ca moștenitor contestatorul, conform certificatului de naștere al acestuia și certificatului de moștenitor nr.24/15.08.2006 eliberat de.
În ce o privește pe coproprietara Sc. -, nu se face dovada că reclamantul este și moștenitorul acesteia, din actele depuse rezultând că - este altă persană decât -.
Prin urmare, nu se face nicio dovadă că reclamanții ar fi moștenitorii coproprietarilor Sc. - și Sc.. Ca atare, reclamanții fac dovada calității de persoane îndreptățite la restituire, dar în limita cotei de 1/4 din imobil, fiecare. Dispozițiile art.4 din Legea nr.10/2001 nu pot fi interpretate în sensul că le-ar conferi contestatorilor vocația de a dobândi cote indivize din imobil la care autorii lor nu aveau dreptul.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că imobilul a fost preluat în baza Decretului nr.92/1950, construcția fiind demolată pentru construirea Centrului Civic, fără a se acorda despăgubiri, astfel cum rezultă din adresa nr.697/22.02.2008 emisă de
De asemenea, din adresa comunicată instanței de reiese că imobilul ce a fost situat pe-, sectorul 5 este identificat în prezent ca fiind pe amplasamentul actualului Parc și Bulevardului. În același sens, din raportul de expertiză întocmit în cauză de expert rezultă că imobilul construcție de la adresa menționată a fost demolat, întreaga zonă fiind sistematizată, terenul fiind inclus în amplasamentul actualului Parc.
Prima instanță a constatat că preluarea imobilului a fost abuzivă, în sensul art.2 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001.
Sub aspectul modalității de restituire, potrivit art.1 alin.2 și art.11 alin.4 din Legea nr.10/2001, tribunalul a constatat că imobilul nu poate fi restituit în natură, fiind inclus în totalitate în perimetrul Parcului, obiectiv de interes public, impunându-se restituirea sa prin echivalent, respectiv prin despăgubiri bănești.
Cu privire la valoarea despăgubiri lor, prima instanță a constatat că prin raportul de expertiză s-a stabilit valoarea terenului prin raportare la 330,9 mp. însă din actul de proprietate rezultă că suprafața terenului era de 294 mp. Prin urmare, refăcând calculul, prima instanță a constatat că valoarea terenului este de 294 mp. x 3,639 euro x 3,7482 (1 euro) = 4.010.071 lei (RON). Din raportul de expertiză rezultă că valoarea construcției demolate este de 273.586 lei. Valoarea totală a imobilului este de 4.283.657 lei, din care contestatorii au dreptul la J, respectiv la 2.141.828,5 lei.
În ceea ce privește modalitatea de acordare a despăgubirilor, sunt incidente dispozițiile art.16 din Titlul VII al Legii nr.247/2005.
În termen legal au declarat apel reclamanții și, precum și pârâta Primăria Municipiului B, prin Primarul General.
În motivarea apelului, reclamanții au arătat că sentința apelată este parțial nelegală și netemeinică, numai cu privire la reducerea compensațiilor bănești cuvenite contestatorilor de la 4.283.657 lei (potrivit raportului de expertiză) la suma de 2.141.828,5 lei, întrucât instanța de fond a apreciat că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor pentru coproprietarii - și, precum și pentru faptul că nu s-a probat identitatea de persoană între - și Sc.-.
Au precizat apelanții - reclamanți că au depus la dosar extras din registrul stării civile pentru născuți, pe anul 1939, din care rezultă că este fiul lui și -, născută. Acest înscris se coroborează cu extrasul din registrul stării civile pentru căsătorii pe anul 1937, ce confirmă încheierea căsătoriei între și -, fiica lui și. Conform certificatului de moștenitor nr.229/1979 eliberat de Notariatul de Stat al Sectorului 1 B, unicul moștenitor al defunctei - (născută ) este fiul său.
În ceea ce îl privește pe defunctul Sc. deși nu au fost prezentate certificate de moștenitor, din actele de stare civilă ale reclamanților reiese că aceștia au preluat succesiunea autorului lor prin acceptare tacită.
Primăria Municipiului B, prin Primarul General, a arătat că sentința apelată este netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
Prin dispoziția nr.1592/02.10.2003, Primăria Municipiului Bar espins notificarea formulată de notificatorii și, întrucât până la data emiterii deciziei aceștia nu făcuseră dovada dreptului de proprietate și nici a calității de persoane îndreptățite.
Astfel, instanța în mod greșit a procedat la analizarea notificării depuse pe fond, întrucât legea este categorică în acest sens, art.22 din Legea nr.10/2001 prevăzând un termen de depunere a actelor doveditoare, prelungit ulterior la 27 de luni, astfel că reclamanții au avut la dispoziție o perioadă rezonabilă în care puteau depune la dosarul administrativ, format în baza notificării, actele solicitate.
Atunci când legiuitorul a vorbit despre depunerea înscrisurilor până la data soluționării notificării, în mod indiscutabil s-a referit la faza administrativă a acestei proceduri, în faza judiciară în care se află reclamanții putându-se soluționa doar o contestație împotriva unei dispoziții emisă de Primarul General.
În situația în care se va trece peste această susținere, apelanta - pârâtă a solicitat să se aibă în vedere, pe fondul notificării, modificarea intervenită prin Legea nr.247/2005, art.16 alin.2 și 5 din Titlul VII, întrucât prima instanță, constatând, în contradictoriu cu unitatea deținătoare, cuantumul despăgubirilor ce urmează a fi acordate în condițiile legii speciale, a ignorat această dispoziție.
Așadar, instanța de fond, în raport de reglementările legale mai sus menționate, nu putea decât să oblige pârâta să înainteze dosarul către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, urmând ca valoarea acestora să fie stabilită de către aceasta comisie.
Prin întâmpinare, reclamanții și au solicitat respingerea apelului declarat de Primăria Municipiului B, ca nefondat.
În esență, au arătat că au depus la dosarul administrativ toate actele doveditoare atât pentru calitatea de moștenitor, cât și pentru justificarea dreptului de proprietate, astfel încât nu le poate fi imputabilă poziția pârâtei.
Cât privește cea de-a doua critică, apelanții au precizat că Legea nr.247/2005 tinde să aibă incidență doar asupra dispozițiilor ce vor fi emise ulterior intrării sale în vigoare, situație care nu se aplică cauzei de față, actul contestat fiind dat de primărie în anul 2003. În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr.XX/2007.
În apel a fost administrată proba cu acte, fiind depuse la dosar copii certificate pentru conformitate ale înscrisurilor ce justifică calitatea procesuală activă.
Analizând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, având în vedere probele administrate în fond și apel, potrivit art.295 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Cu privire la apelul declarat de contestatori, Curtea apreciază că acesta este fondat, pentru cele ce se vor arăta în continuare:
Potrivit art.4 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, de prevederile acestui act normativ beneficiază și moștenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptățite.
În speță, s-a recunoscut calitatea reclamanților de persoane îndreptățite în sensul Legii nr.10/2001 doar în limita cotei de fiecare, avându-se în vedere că aceștia nu au administrat probe din care să rezulte succesiunea față de Sc.- și Sc. doi din cei patru coproprietari ai imobilului din B,-, sector 5.
În apel, contestatorii și au depus certificatul de moștenitor nr.160/18.07.1966, eliberat de Notariatul de Stat al Raionului 16 Februarie B, conform căruia la decesul defunctului a rămas ca succesor sora acestuia, -.
-, fiica lui și, s-a căsătorit în anul 1937 cu, astfel cum rezultă din extrasul din registrul stării civile pentru căsătoriți din 1937 și certificatul de căsătorie seria C nr.-/1937. - este mama reclamantului, aspect confirmat prin certificatul de moștenitor nr.229/1979 și extrasul din registrul stării civile pentru născuți pe anul 1939.
Așadar, - este una și aceeași persoană cu Sc.-, astfel cum rezultă și din declarația de notorietate autentificată sub nr.1286/2009 de -.
Singura critică a apelanților contestatori a vizat reducerea despăgubirilor acordate de la 4.283.657 lei la suma de 2.141.828,5 lei, întrucât prima instanță a constatat greșit că nu s-a făcut dovada calității de moștenitor pentru coproprietarii - și.
Cum această obligație a fost îndeplinită în faza procesuală a apelului de persoanele îndreptățite la măsuri reparatorii în temeiul Legii nr.10/2001, văzând limitele investirii instanței, potrivit art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va admite apelul declarat de apelanții și, va schimba în parte sentința apelată, în sensul că va obliga intimata să emită în favoarea contestatorilor dispoziție cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri, în temeiul legii speciale, pentru întreaga valoare a imobilului, constatată prin expertiza efectuată la fond, adică pentru valoarea de 4.283.657 lei.
Referitor la apelul declarat de Primăria Municipiului B, Curtea reține că nu poate fi primită susținerea acesteia în sensul că instanța de judecată nu este îndreptățită să analizeze pe fond soluția asupra notificării, cât timp contestatorii nu au depus, în faza administrativă, actele necesare în justificarea dreptului de proprietate și a calității de persoane îndreptățite.
Potrivit art.23 din Legea nr.10/2001, republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Procedura de soluționare a notificării presupune o etapă administrativă, prealabilă și una judiciară, facultativă și eventuală, cea din urmă privind controlul judecătoresc al actelor emise în temeiul Legii nr.10/2001. Cei nemulțumiți de modul de soluționare a notificării formulate, în prima etapă a mecanismului de aplicare a acestui act normativ, pot apela la justiție, în condițiile legii, în vederea satisfacerii drepturilor lor.
Ca atare, chiar și în fața instanței de judecată, până la epuizarea tuturor căilor de atac, contestatorii sunt îndreptățiți să prezinte înscrisuri necesare soluționării notificării, prin raportare la dispozițiile legii speciale.
Cea de-a doua critică a apelantei Primăria Municipiului Bav izat ignorarea, de prima instanță, a modificărilor intervenite prin Legea nr.247/2005 - art.16 Titlul VII.
Curtea constată că nici această critică nu este fondată.
În cauză, dispoziția contestată a fost emisă la data de 02.10.2003, deci anterior adoptării Legii nr.247/2005.
Din perspectiva reglementării de ansamblu a conținutului art.16 alin.1 și 2 din titlul VII al Legii nr.247/2005, prin notificări soluționate până la data intrării în vigoare a noii legi nu pot fi înțelese decât acele notificări pe baza cărora entitățile învestite au emis decizii sau dispoziții motivate, prin care au stabilit acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, precum și cuantumul acestora, neatacate în instanță în termenul prevăzut în art.26 din Legea nr.10/2001, după modificare.
Cum prezenta contestație a fost formulată în anul 2007, deci ulterior apariției Legii nr.247/2005, în termenul prevăzut de legiuitor, nu mai poate fi trimisă Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, ci rămâne supusă controlului instanței judecătorești, sub aspectul legalității și temeiniciei, în raport cu prevederile art.24 (26) din Legea nr.10/2001, astfel cum erau acestea în vigoare la data emiterii actului.
Refuzul de a se da curs căii de atac legal exercitată împotriva deciziei de respingere a notificării ar constitui o ingerință nepermisă în dreptul celor care au vocația de a primi despăgubirea, incompatibilă cu reglementarea dată protecției proprietății prin art.1 din Protocolul adițional nr.1 la Convenție pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În acest sens sunt și prevederile Deciziei nr.52/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru toate aceste considerente, conform art.296 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge apelul declarat de intimata Primăria Municipiului B prin Primar împotriva sentinței civile nr.154 din 6.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, ca nefondat.
Vor fi menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții contestatori și ambii cu domiciliul ales în B, șos.-, nr.37, -.1,.1, sector 5 la Cabinetul de Avocatură, împotriva sentinței civile nr.154 din 6.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă în contradictoriu cu apelanta - intimată PRIMĂRIA MUNICIPIULUI B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5.
Respinge apelul formulat de apelanta - intimată Primăria Municipiului B prin Primarul General împotriva aceleiași sentințe.
Schimbă în parte sentința apelată în sensul că:
Obligă intimata să emită în favoarea contestatorilor dispoziție cuprinzând propunerea de acordare de despăgubiri pentru valoarea de 4.283.657 lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 19.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Tehnodact./
Ex.5/08.03.2010
Secția a V-a Civ. -
Președinte:Mirela VișanJudecători:Mirela Vișan, Bianca Elena Țăndărescu
