Speta Legea 10/2001. Decizia 40/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 40/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-a luat în examinare apelul civil declarat de apelanții reclamanți, domiciliată în B, al. -. -. G, nr. 6,. 6,.A,.4,. 20, sect. 1, și, domiciliați în B,-, sect. 1, toți cu domiciliul procesual ales în B, Calea, nr. 234,. 2,.1,.6,. 18, sect. 4 ( la. și ), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți reprezentați de dl. avocat în baza împuternicirii avocațiale nr. -/10.02.2009 - Baroul București, lipsind intimații pârâți.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
Apelul este declarat în termen, motivat, scutit de plata taxei de timbru.
După referatul grefierului de ședință;
Avocatul apelanților reclamanți învederează instanței că nu are cereri prealabile de formulat ori înscrisuri de depus la dosar, apreciind cauza în stare de judecată.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Având cuvântul pentru apelanții reclamanți, apărătorul acestora susține că prin cererea de chemare în judecată reclamanții au solicitat ca autoritatea administrativă, Municipiul C și Consiliul Local C, ca administrator al domeniului public și privat al municipiului, să fie obligați la acordarea măsurilor reparatorii stabilite de lege și să trimită hotărârea pronunțată de instanță, împreună cu dosarul la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea despăgubirilor. Din petitul acțiunii nu rezultă că s-a cerut instanței să oblige primarul să emită o dispoziție motivată. Instanța era ținută de petitul acțiunii și, cum nu s-a cerut să se emită o dispoziție de primar, analiza făcută de instanța fondului este în afara limitelor judecății, fiind extra petita.
Entitatea investită cu soluționarea notificării este, după caz, unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată de lege să soluționeze o notificare. Drept urmare, nu primarul este persoana care soluționează notificarea, pentru ca acesta să fie chemat în judecată și, oricum reclamanții nu au solicitat să se emită o dispoziție a primarului ca să se judece în contradictoriu cu acesta.
Din conținutul deciziei nr. XX/2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată de instanța fondului în considerentele sentinței apelate, nu rezultă că această soluție se referă numai la restituirea în natură a imobilului și nu și în cazul în care se solicită despăgubiri bănești sau teren în compensare. Dacă se acceptă că instanța poate evoca fondul în cazul refuzului sau întârzierii soluționării notificării, cu privire la restituirea bunului în natură, pentru identitate de rațiune și respectarea principiului echității în soluționarea unitară a tuturor notificărilor, nu se poate accepta ideea denegării de dreptate promovată de instanța fondului în cazul plății de despăgubiri.
S-a mai reținut de către instanța fondului că aplicarea prev. Titlului VII din Legea nr. 247/2005 face imposibil stabilirea valorii despăgubirilor. Este adevărat că această lege conține o anumită procedură însă, în petitul acțiunii s-a cerut ca autoritățile administrative să trimită hotărârea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, deci s-a respectat procedura Legii 247/2005.
In concluzie, solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și să se aprecieze pentru că, pe de o parte instanța trebuia să se pronunțe pe exepția lipsei calității procesuale pasive, iar pe de altă parte, a analizat acțiunea dar nu prin prisma cererii reclamanților. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.
CURTEA
Asupra apelului civil de față:
Reclamanții, și au solicitat în contradictoriu cu pârâții Municipiul C prin primar și Consiliul Local C, obligarea acestora să le acorde măsuri reparatorii constând în despăgubiri calculate la nivelul pieții imobiliare pentru un teren de 2.310 mp. situat în Municipiul De asemenea s-a mai solicitat obligarea pârâților să trimită hotărârea pronunțată împreună cu întregul dosar la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru acordarea titlului de despăgubire. Reclamanții au solicitat și obligarea pârâților la daune cominatorii de 1.000 lei pe zi de întârziere și la cheltuieli de judecată.
În motivare s-a arătat că în anul 1926 și au dobândit imobilul în cauză prin actul de vânzare - cumpărare transcris sub nr. 1126/17.03.1926. Prin contractul de cesiune de drepturi litigioase autentificat la BNP și, succesoarea cumpărătorilor a transmis cota sa din dreptul litigios de proprietate asupra terenului către și.
Astfel, prin notificarea înregistrată la BEJ - C, sub nr. 234/19.10.2001, a solicitat Prefecturii Județului C restituirea în natură sau prin măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 2.310 mp. loturile 5,6,7 și 8 careul 49, situat în Municipiul C, în conformitate cu prevederile Legii nr. 10/2001.
Din adresa nr. 83019/12.06.2008 și 81791/26.07.2007 emise de Serviciul Patrimoniu din cadrul Direcției Patrimoniu a Primăriei C rezultă că această notificare a fost înaintată primarului Municipiului C, fiind înregistrată sub nr. 3544/2001.
Potrivit art. 21 al.(4) din Legea nr. 10/2001, în cazul imobilelor deținute de unitățile administrativ-teritoriale restituirea în natură sau prin echivalent către persoana îndreptățită se face prin dispoziția motivată a primarilor, respectiv a primarului general al municipiului B, ori, după caz, a președintelui consiliului județean.
Așadar, primarul, ca autoritate executivă a administrației publice locale în sensul art.1 al.1 lit. e și art. 23 al.2 din Legea administrației publice locale nr. 215/2001 este cel obligat să emită dispoziția prin care propune despăgubirile și cuantumul acestora iar nu unitatea administrativ teritorială ca persoană juridică ori consiliul local ca autoritate deliberativă.
Această concluzie rezultă și din prevederile art. 26(1) din Legea nr. 10/2001 potrivit cu care dacă restituirea în natură nu este posibilă, deținătorul imobilului sau, după caz, entitatea învestită potrivit prezentei legi cu soluționarea notificării este obligată ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut la art. 25 alin. (1), să acorde persoanei îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Așadar, Municipiul C și Consiliul Local al Municipiului C nu pot fi obligate să emită o astfel de dispoziție prin care să propună despăgubiri în temeiul Legii nr. 10/2001.
Reclamanții nu au chemat în judecată primarul Municipiului C astfel încât Tribunalul nu poate analiza dacă o cerere precum cea de față ar fi întemeiată în raport cu primarul Municipiului C având în vedere prevederile 129 al.6 Cod.proc.civ.
În cazul măsurilor reparatorii, procedurile legale existente nu permit însă instanței să dispună ea însăși măsuri reparatorii fie prin acordarea unui teren echivalent fie prin acordarea de despăgubiri.
Aplicarea prevederilor din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 face imposibilă pentru instanța sesizată cu o astfel de cerere stabilirea valorii despăgubirilor, întrucât, potrivit art. 13 din acest titlu, stabilirea cuantumului final al despăgubirilor care se acordă potrivit prevederilor acestei legi se face de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor constituită în subordinea Cancelariei Primului Ministru.
Pe de altă parte, potrivit art. 19(1) din același titlu, deciziile adoptate de către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pot fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Or, dacă într-o procedură precum este prezenta procedură s-ar stabili cu caracter irevocabil valoarea despăgubirilor, toată procedura prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 ar fi golită de sens iar instanța de contencios administrativ ar fi în imposibilitate să mai exercite controlul judiciar în condițiile art.19 dacă i s-ar opune cu autoritate de lucru judecat o hotărâre pronunțată într-o procedură precum cea de față prin care s-a stabilit deja întinderea despăgubirilor.
Ca urmare, într-o procedură cum este cea de față nu se poate stabili direct valoarea despăgubirilor pentru imobilul la care s-a referit o notificare întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001.
Tribunalul Constanța prin sentința civilă nr. 1168/C din 24.10.2008 a respins ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanții, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Constanta prin Primar și Consiliul Local al Municipiului Constanta. A fost obligat reclamantul către pârât la plata sumei de 595 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței civile a Tribunalului au declarat apel reclamanții, criticând soluția ca fiind nelegală sub următoarele aspecte:
Astfel, instanța de fond nu a analizat cererea în limita investirii. Reclamanții au cerut ca Municipiul C să emită o dispoziție motivată de acordarea de măsuri reparatorii stabilite de lege și să trimită dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar instanța își motivează hotărârea pe dreptul primarului de a emite și semna dispoziția.
Prin urmare entitatea investită cu soluționarea notificării este după caz unitatea deținătoare sau persoana juridică abilitată să soluționeze notificarea. Deci Primarul nu este persoana care soluționează notificarea, iar reclamanții față de decizia civilă nr. XX/2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție au solicitat despăgubiri în limitele prevăzute de Legea nr. 247/2005 - în baza Titlului VII.
Examinând motivele de apel și verificând probele administrate și limita de investire, instanța reține următoarele:
Din ansamblul probator, reclamanții și-au dovedit calitatea de persoane îndreptățite, la restituirea suprafeței de 2310. - careul 49 ce formează loturile 5,6,7 și 8, situat în C, precum și dreptul de titulari ai proprietății pretinse.
Față de împrejurarea, că din raportul de expertiză imobiliară, reiese că terenul este ocupat, au solicitat acordarea de măsuri reparatorii sub formă de despăgubiri, în condițiile Legii nr. 10/2001 modificată și completată prin Legea nr. 247/2005, iar conform Titlului VII să fie înaintat dosarul, în acest scop, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Drept urmare, față de împrejurarea că suprafața de teren nu poate fi restituită în natură, deținătorul sau, după caz, entitatea investită potrivit legii cu soluționarea notificării este obligat ca, prin decizie sau, după caz, prin dispoziție motivată, în termenul prevăzut de art. 25 al. 1 din Legea nr. 10/2001, să acorde persoanelor îndreptățite în compensare alte bunuri sau servicii ori să propună acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilul preluat abuziv, în situațiile în care măsura compensării nu este posibilă sau aceasta nu este acceptată de persoana îndreptățită.
Pe cale consecință, titularii dreptului de proprietate au solicitat despăgubiri prin notificarea nr. 234/19 octombrie 2001 de la Prefectura Municipiului C, care a trimis-o spre soluționare, conform competențelor stabilite de Legea nr. 10/2001 - comisiei instituite în acest scop de Municipiul
Persoana deținătoare nu a emis dispoziție motivată, în termen de 60 de zile, amânând în mod culpabil, prin pasivitate, emiterea deciziei sau, după caz, o dispoziție.
Pornind de la rațiunea adoptării Legii nr. 10/2001 exprimată în caracterul reparatoriu, legiuitorul a urmărit să înlăture prejudiciile suferite de proprietar pentru abuzurile săvârșite de stat, și a stabilit pentru soluționarea notificărilor termenul de 60 de zile, ca fiind un termen imperativ și nu de recomandare.
Față de considerentele de mai sus, de temeiurile de drept ce stau la soluționarea unor astfel de cauze și văzând și jurisprudența și Decizia nr. XX din 19.03.2007 a Înaltei Curții de Casație și Justiție, instanța de judecată poate soluționa pe fond, nu numai contestația formulată împotriva notificării, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului entității deținătoare de a răspunde la notificarea persoanei interesate.
Prin urmare, în baza art. 296 Cod proc. civilă, instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința civilă apelată, în sensul că va admite cererea și va obliga pârâții să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii conform art. 26 din Legea nr. 10/2001 pentru suprafața de 2310. teren situat în intravilanul Municipiului C (conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005 care a modificat și completat Legea nr. 10/2001).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admis apelul declarat de apelanții reclamanți, domiciliată în B, -. -. G, nr. 6,. 6,.A,.4,. 20, sect. 1, și, domiciliați în B,-, sect. 1, toți cu domiciliul procesual ales în B, Calea, nr. 234,. 2,.1,.6,. 18, sect. 4 (la. și ), în contradictoriu cu intimații pârâți MUNICIPIUL C PRIN PRIMAR și CONSILIUL LOCAL AL MUNICIPIULUI C, cu sediul în C,-, împotriva sentinței civile nr. 1168 din 24.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-.
Schimbă în tot sentința apelată, în sensul că admite cererea și obligă pârâții să emită dispoziție motivată pentru acordarea de măsuri reparatorii conform art. 26 din Legea 10/2001 pentru suprafața de 2310. teren situat în intravilanul Municipiului
Definitivă.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - - -
Grefier,
- -
Jud.fond.
Red.dec.jud.G/03.04.2009
Tehnored.gref./10ex./3.04.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
