Jurisprudenta Legea 10/2001. Decizia 41/2009. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA CIVILĂ, MINORI ȘI FAMILIE, LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 41/
Ședința publică din 11 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Vanghelița Tase
JUDECĂTOR 2: Paulina Georgescu
Grefier - -
S-au luat în examinare apelurile civile declarate de:
- apelanții reclamanți și, domiciliați în com. Cumpăna,-, jud. C și,
- apelantul pârât MUNICIPIUL M PRIN PRIMAR, cu sediul în M, șos. -, nr. 13, jud. C,
împotriva sentinței civile nr. 1092 din 3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, având ca obiect Legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelanții reclamanți și, lipsind apelantul pârât Municipiul M prin primar.
Procedura este legal îndeplinită, în conf. cu disp.art. 87 și urm. Cod pr. civilă.
După referatul grefierului de ședință;
Apelanta reclamantă depune la dosarul cauzei, în copie, următoarele înscrisuri: înștiințare de plată a impozitului pe terenuri pentru anul 2006, nota de plată din 7.04.2006 a impozitului pe teren, somații de plată nr.67044/2008 și 67045/2008 emise de Primăria Municipiului M, sentința civilă nr. 607/2007 a Tribunalului Constanța și sentința civilă nr. 1092 din 3.10.2008 a Tribunalului Constanța.
Ambii apelanți reclamanți, precizează că nu mai au alte înscrisuri de depus la dosarul cauzei și nici cereri prealabile de formulat.
Instanța, fiind lămurită asupra cauzei, în temeiul art. 150 Cod pr. civilă declară dezbaterile închise, constată dosarul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelurilor.
Apelanta reclamantă, având cuvântul, solicită admiterea apelului așa cm a fost formulat și să fie obligată primăria să treacă terenul și casa în aceeași hotărâre.
Având cuvântul, apelantul reclamant, pune aceleași concluzii de admitere a apelului astfel cum a fost formulat.
Instanța rămâne în pronunțare asupra apelurilor.
CURTEA
Asupra apelurilor de față;
Prin cererea înregistrată inițial sub nr- pe rolul Judecătoriei Mangalia, reclamanții și au solicitat instanței să dispună, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul M prin Primar, restituirea suprafeței de 500 mp teren situat în M, pe-, precum și despăgubiri pentru construcția demolată în temeiul Decretului nr.269/198, cu o suprafață construită de 170 mp.
În motivarea cererii au arătat că la data de 25.07.2001 au depus notificarea nr.292 la Prefectura Județului C, precum și la Primăria M la data de 9.08.2001, pentru restituirea terenului pe care nu s-a construit nimic dar pentru care au fost impuși la plata impozitului până în anul 2006.Au mai precizat că imobilul construcție a fost edificat în anul 1968, iar prin precizările de la fila 23 au apreciat valoarea actuală a acesteia ca fiind de 175.000 euro.
În susținerea cererii, reclamanții au depus la dosar următoarele înscrisuri: sentința civilă nr.1531/20.09.2007 și nr.607/16.03.2007 pronunțate de Tribunalul Constanța, notificarea nr.292/25.07.2001 adresată Prefecturii județului C, notificarea nr.417/9.08.2001 adresată Primăriei municipiului M, adrese de răspuns emise de Prefectura C și Primăria municipiului M către reclamanți, relații comunicate de Proiect SA C, certificat de atestare fiscală nr.24024/2.11.1998, istoric de rol fiscal emis sub nr.24.119/17.10.2001 de Primăria municipiului M, înștiințare de plată și notă de plată din anul 2006, proces-verbal de stabilire a impozitului pe clădiri și teren din 19.02.1969, decizia nr.54 emisă de Comitetul executiv al fostului Consiliu Popular al orașului M, alte înscrisuri.
La rândul său, pârâtul a depus înscrisuri constând în dispozițiile nr.86/27.03.2003 și nr.316/19.07.2006 emise de Primarul Municipiului M, contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.8/3.01.1996, Decretul nr.269/9.11.1987 și anexele la decret.
Prin sentința civilă nr.781/C/9.04.2008 Judecătoria Mangaliaa admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Constanța, considerând că a fost investită cu o acțiune în revendicare a cărei valoare depășește 5 miliarde lei vechi potrivit art.2 pct.1 lit.b din Codul d e pr. civilă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța sub nr-, iar pentru soluționarea acesteia s-a dispus atașarea dosarului nr.1786/- al Tribunalului Constanța, precum și a dosarului nr.2044/2003.
Soluționând pe fond cauza Tribunalul Constanțaa pronunțat sentința civilă nr. 1092 din 3.10.2008, prin care a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții și în contradictoriu cu pârâtul Municipiul M reprezentat prin Primar.
S-a constatat că reclamanții sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru construcția demolată, situată în municipiul M,- (str. - cel nr. 4).
A fost obligat pârâtul să formuleze propunere în acest sens și să o înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii numai cu privire la construcția demolată ce a fost situată la adresa mai sus menționată.
Cu privire la teren s-a reținut că reclamanții nu au făcut dovada dreptului de proprietate.
În termen legal, împotriva sentinței civile nr. 1092 din 3.10.2008, pronunțată de Tribunalul Constanța, au declarat apel reclamanții și și pârâtul Municipiul M prin Primar, ca fiind nelegală și netemeinică.
1) Reclamanții motivează apelul arătând că în mod greșit instanța de fond a reținut că nu au făcut dovada că sunt proprietarii terenului în suprafață de 500.
Potrivit Decretului nr. 493/1954 modificat prin Decretul 445/1966 și ulterior modificat prin Legea nr. 4/1973, beneficiarii terenurilor pentru construcția de locuințe sunt proprietari.
Reclamanții prin decizia nr. 54/1965 au primit în proprietate terenul în litigiu pentru care au achitat taxe și impozite până în anul 1966.
Ulterior, după anul 1989, acest teren a fost atribuit în proprietate numitei care l-a și înstrăinat.
Pentru cele relatate mai sus, au solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul obligării unității deținătoare la acordarea de măsuri reparatorii pentru terenul în suprafață de 300. al cărui proprietari sunt.
2) Apelul declarat de Municipiul M reprezentat de Primar nu a fost motivat, fapt pentru care instanța va face în cauză aplicarea dispozițiilor art. 252 (2) Cod pr. civilă care prevăd că " în cazul în care apelul nu se motivează ori motivarea apelului sau întâmpinarea nu cuprinde mijloace de apărare sau dovezi noi, instanța de apel se va pronunța, în fond, numai pe baza celor invocate la prima instanță".
Analizând sentința apelată în baza motivelor de apel invocate, Curtea constată că apelul reclamanților este nefondat pentru următoarele:
Reclamanții au investit Tribunalul Constanța, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul M prin Primar, cu o acțiune civilă întemeiată pe dispozițiile Legii 10/2001, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să dispună obligarea la restituirea suprafeței de 500. situată în M,-, județul C și acordarea de măsuri reparatorii pentru construcția demolată.
Soluționând acțiunea, Tribunalul Constanța conform sentinței civile nr. 1092 din 3.10.2009 a constatat că sunt îndreptățiți la despăgubiri bănești pentru construcția demolată.
A fost respinsă cererea privind restituirea suprafeței de 500. întrucât nu au depus acte doveditoare care să ateste dreptul de proprietate pentru această suprafață de teren.
La pct. 22.1 din nr.HG 498/2003 de aprobare a Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 se prevede că prin acte doveditoare ale dreptului de proprietate se înțeleg orice înscrisuri translative de proprietate, acte juridice care atestă calitatea de proprietari, orice acte juridice sau susțineri care permit încadrarea preluării ca fiind abuzivă ( art. 2 al.1 din lege), orice acte juridice care atestă deținerea proprietății ( extras de carte funciară, istoric de rol fiscal, orice act emanând de la o autoritate din perioada respectivă, care atestă direct sau indirect faptul că bunul respectiv aparținea persoanei respective) etc.
Deoarece art. 22 din Legea 10/2001 nu cuprinde prevederi speciale în privința dovedirii dreptului de proprietate al persoanelor îndreptățite, înseamnă că aceste dispoziții se întregesc cu cele cuprinse în normele de aplicare la care s-a făcut referire. Ca urmare, rezultă că, în această materie ce vizează retrocedarea imobilelor preluate abuziv, în privința dovedirii dreptului de proprietate, textul legii speciale nu impune ca dovada dreptului de proprietate să se facă potrivit dreptului comun, așa încât sunt admisibile și alte mijloace de dovadă, astfel cum au fost redate mai sus, important fiind de stabilit dacă bunul solicitat a aparținut autorului reclamantului.
Sintagma "acte doveditoare ale dreptului de proprietate" are, prin urmare, în accepțiunea legii reparatorii, asemenea celorlalte acte normative cu caracter asemănător, un conținut mai larg decât al noțiunii similare corespunzătoare dreptului comun în materie, reglementare ce se înscrie, asemenea ansamblului normelor actului normativ, în spiritul și finalitatea acestei legi. Ceea ce este important în accepțiunea legii speciale este de a se stabili dacă bunul solicitat s-a aflat în proprietatea persoanei îndreptățite.
Ori, în speța de față se constată, așa cum a reținut și instanța de fond, că reclamanții nu au fost proprietarii suprafeței de 500. care a fost inclusă într-un sistem de sistematizare și pus în aplicare prin Decretul de expropriere 269/1987, adică nu au avut niciodată un drept de proprietate asupra terenului situat în M,-, județul C, ci un drept de folosință veșnică potrivit deciziei nr. 54/1965.
În aceste condiții, reclamanții nu sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii conform legii -.
Pentru construcția edificată pe acest teren, reclamanții apelanți au făcut dovada proprietății, motiv pentru care instanța de fond în mod corect le-a acordat măsuri reparatorii.
Pentru considerentele expuse, Curtea în baza art. 296 Cod pr. civilă va respinge apelurile ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelurile civile declarate de apelanții reclamanți și, domiciliați în com. Cumpăna,-, jud. C și apelantul pârât MUNICIPIUL M PRIN PRIMAR, cu sediul în M, șos. -, nr. 13, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 1092 din 3.10.2008 pronunțată de Tribunalul Constanța - secția civilă - în dosarul nr-, ca nefondate.
Definitivă.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 februarie 2009.
Președinte, Judecător,
- - Grefier, - -
- -
Jud.fond
Red.dec.jud.
1.04.2009
Dact.gref.
5 ex./2.04.2009
Președinte:Vanghelița TaseJudecători:Vanghelița Tase, Paulina Georgescu
