Speta Legea 10/2001. Decizia 402/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
DOSAR NR- (806/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL B SECTI A III A CIVILA
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILA NR.402
Ședința publică de la 24 iunie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Vlad
JUDECĂTOR 2: Andreea Doris Tomescu
GREFIER - - -
***** *****
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta contestatoare, împotriva sentinței civile nr.176 din 10.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL.
are ca obiect - Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă consilier juridic, pentru intimatul Municipiul B prin Primarul General, în baza delegației depuse la dosar lipsind apelanta contestatoare.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Reprezentantul intimatului învederează instanței că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea, ia act de declarația părții și constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
CURTEA,
Prin cererea înregistrată la data de 16.07.2008 pe rolul Tribunalului București secția a III a civilă sub nr-, reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar General, obligarea acestuia la acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru întreaga suprafață de 775,33 mp. pentru imobilul situat în B,-, sector 1.
Prin sentința civilă nr. 176/10.02.2009 Tribunalul București secția a III a civilă a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanta contestatoarea în contradictoriu cu pârâtul Municipiul B prin Primar General.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că, imobilul în litigiu a aparținut defunctului și a trecut în proprietatea statului în baza decretului 224/1951 și deciziei 76/1953.
De pe urma decesului acestuia au rămas ca moștenitori, conform procesului verbal încheiat la data de 24.05.1946, în calitate de soție, în calitate de fiică și, în calitate de fiu.
De pe urma defunctei a rămas ca unică moștenitoare, astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor S 212/04.09.1957.
Conform certificatului de moștenitor nr. 67/2006 de pe urma defunctei au rămas ca moștenitori, și reclamanta, toți în calitate de descendenți.
La data de 30.07.2001, anterior decesului a formulat în baza legii 10/2001 notificarea nr. 1596 prin care a solicitat retrocedarea imobilului situat în B,-, sector 1, compus din teren în suprafață de 1400 mp. și despăgubiri pentru construcția demolată.
Prin dispoziția nr. 10870/16.06.2008 s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru ternul în suprafață de 215,33 mp din suprafața totală de 775,33 mp. ce reprezintă cota de 2/3 din suprafața de 1163 mp. și pentru cota de 2/3 din construcția demolată, imposibil de restituit în natură, întrucât este afectată de elemente de sistematizare.
Reclamanta invocă faptul că ar avea un drept exclusiv asupra despăgubirilor aferente întregii suprafețe de 775,33 mp și pentru întreaga construcție demolată, drept recunoscut prin declarația autentificată sub nr. 4902/12.11.2007.
Din cuprinsul acestei declarații, se reține că ceilalți moștenitori ai defunctei, au fost de acord ca dispoziția de retrocedare în natură sau despăgubiri se fie emisă doar pe numele reclamantei, în calitatea sa de comoștenitoare conform certificatului de moștenitor 67/2006.
Potrivit dispozițiilor art. 4-6 din Normele de Aplicare a legii 10/2001, de cota ce a făcut obiectul renunțării exprese din partea celorlalți, vor profita ceilalți moștenitori acceptanți, dispoziții ce sunt prevăzute și de art. 697. civil.
Din nici unul din actele dosarului nu rezultă voința expresă a celorlalți moștenitori referitoare la succesiunea defunctei, declarația autentificată sub nr. 4902/2007 neavând caracterul unui act de renunțare la moștenire. Mai mult, din certificatul de moștenitor 67/2007 nu rezultă o asemenea situație de fapt, astfel că va fi respinsă contestația ca nefondată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
În susținerea motivelor de apel, apelanta arată că, în mod greșit instanța de fond a reținut că declarația nr. 4902/2007 nu are caracterul unei renunțări la moștenire, în condițiile în care prin dispoziția nr. 10869/2008 s-a dispus restituirea în natură a ternului liber, doar în proprietatea sa exclusivă.
În al doilea rând, dacă această dispoziție nu are caracterul unui act de partaj sau a unei renunțări la succesiune, atunci apelanta apreciază că dispoziția trebuia emisă pe numele tuturor moștenitorilor și pentru întreaga suprafață de teren.
Ca urmare, apelanta consideră că este singura persoană îndreptățită la restituire, întrucât prin declarația autentificată sub nr. 4902/2007, ceilalți comoștenitori au solicitat expres acest lucru.
Examinând apelul prin prisma criticilor formulate, curtea constată că este nefondat pentru următoarele considerente.
În primul rând nu poate fi primită susținerea apelantei în sensul că declarația nr. 4902/2007 ar avea caracterul unei renunțări la succesiune, certificatul de moștenitor nr. 67/2007 stabilind o altă situație de fapt, respectiv acceptarea succesiunii defunctei de către toți cei patru moștenitori.
Pe de altă parte, oricum ceea ce susține apelanta este că aceștia ar fi renunțat doar la drepturile ce li se cuvin cu privire la imobilul solicitat în baza legii 10/2001, ceea ce nu este posibil întrucât acceptarea și renunțarea vizează întreaga masa succesorală și nu anumite bunuri ce compun masa succesorală.
Pe de altă parte, dispoziția nr. 10870/2008 este nelegală întrucât notificarea a fost formulată de defuncta, anterior decesului său, pentru întreg imobilul, astfel că, în condițiile în care la momentul emiterii dispoziției aceasta era decedată, fiind dezbătută succesiunea și eliberat certificatul de moștenitor nr. 67/2007, dispoziția trebuia emisă pe numele tuturor moștenitorilor, conform cotelor stabilite în certificatul de moștenitor. Curtea constată că, nu poate dispune însă admiterea contestației, întrucât nu a fost investită cu a asemenea critică cu privire la dispoziția contestată, apelanta arătând permanent că este singura persoană îndreptățită, situație în care dispoziția ar fi trebuit emisă pe numele ei, pentru întreg imobilul iar ceilalți comoștenitori ce au fost prejudiciați prin emiterea dispoziției în aceste condiții nu au formulat contestație.
Ca atare, nu se poate interpreta declarația nr. 4902/2007 ca având caracterul unui act de partaj voluntar între comoștenitori, întrucât ar fi fost necesar ca dispoziția de retrocedare să fie emisă, în mod corect pe numele tuturor moștenitorilor, conform cotelor ce li se cuvin în baza certificatului de moștenitor nr. 67/2007, ulterior putându-se proceda la partajarea acestui bun conform dorințelor moștenitorilor.
Pentru aceste considerente în baza art. 296. pr. Civ. Curtea va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta-contestatoare, domiciliată în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr.176/10.02.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a III-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, cu sediul în B,-, sector 5.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - - - - -
Red.
Tehnodact. /
4 ex./02.07.2009
- Secția a III-a Civ. -
Președinte:Elena VladJudecători:Elena Vlad, Andreea Doris Tomescu
