Speta Legea 10/2001. Decizia 465/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(1736/2009)
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A III A CIVILĂ
ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI FAMILIE
DECIZIA CIVILĂ NR.465
Ședința publică de la 06.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Simona Gina Pietreanu
JUDECĂTOR 2: Mirela Vișan
GREFIER - - -
* * * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea cererii de apel formulată de apelantul-intimat MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL, împotriva sentinței civile nr.365 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații-contestatori, și.
Cauza are ca obiect Legea nr.10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă intimații-contestatori, a și, personal și intimata-contestatoare, prin mandatar, în baza procurii judiciare nr.1516 din 03.03.2009, autentificată de " G și, lipsind apelantul-intimat Municipiul B prin Primarul General și intimata-contestatoare
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează împrejurarea că s-a depus, prin serviciul registratură, din partea apelantului-intimat încă patru exemplare de pe motivele de apel, precum și întâmpinare, în două exemplare, din partea intimaților-contestatori.
Mandatarul se legitimează cu seria L nr.-, eliberat de, la data de 16.02.1965.
Intimatul-contestator se legitimează cu seria - nr.-, eliberată de SPCEP S6 Br.3, la data de 11.09.2007.
Intimata-contestatoare a se legitimează cu seria - nr.-, eliberat de Circa 19 Poliție, la data de 08.08.1978.
Intimata-contestatoare se legitimează cu seria - nr.-, eliberat de Circa 20 Poliție, la data de 14.08.1984.
Intimații-contestatori arată că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de solicitat.
Curtea, având în vedere că nu sunt alte cereri prealabile de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea motivelor de apel.
Față de dispozițiile art.68 alin.4 Cod procedură civilă, constată că mandatarul nu are studii juridice, sens în care nu poate pune concluzii orale pentru termenul de astăzi, punându-i în vedere acestuia ca până la sfârșitul ședinței de judecată să le formuleze în scris.
Intimații-contestatori, a și solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea formulată sub nr-, la data de 03.02.2009, contestatorii fostă, a, fostă, a, fostă au chemat în judecată pe intimatul Municipiul B prin Primar General, contestând Dispoziția nr.11097/05.01.2009.
În motivarea contestației, au arătat că imobilul notificat sub nr.383/11.02.2009 din B,- (fostă - - nr.107), sector 5, aparținând părinților ( ) și ( ), persoane fizice, era compus din teren în suprafață de 320 mp. și o casă de locuit, având patru camere, în suprafață totala de 85 mp. Acesta a fost expropriat de către stat când părinții lor erau în viață.
După preluare, construcția a fost demolată, iar terenul a fost utilizat pentru extinderea capacităților de producție de către Întreprinderea "" B ( ROCAR B).
Reclamanții au mai arătat că sunt moștenitorii părinților lor ( ) și ( ), făcând dovada dreptului de proprietate asupra imobilului notificat; respectivele acte au fost depuse și la Primăria Municipiului B, unde a fost înregistrată și notificarea făcută conform Legii nr.10/2001.
Inițial, cererea formulată potrivit Legii nr.10/2001 a fost adresată ROCAR B, deținătoarea terenului expropriat prin Decretul nr.322 din 22 septembrie 1977.
Ca urmare a acestui demers, ROCAR Bae mis Decizia nr.2 din 26.01.2006, prin care s-a restituit reclamanților, în natură, suprafața de 130 mp. ce se suprapune parțial cu terenul aflat în proprietatea sa. Protocolul de predare-preluare încheiat în data de 13.03.2006, pentru cei 130 mp. retrocedați de către ROCAR B, a fost atașat la dosar. Restul de 190 mp. reprezentând diferența până la suprafața de 320 mp. (suprafața totală a terenului expropriat conform Decretului nr.322/1977), urma să fie retrocedată, conform Legii nr.10/2001, de către Primăria Municipiului B, fiind teren liber, cu construcția demolată integral.
Reclamanții au precizat că notificarea s-a transmis de către ROCAR B, iar, la solicitarea Primăriei Municipiului B, prin adresa nr.- din 20.11.2006 s-au redepus din partea moștenitorilor documentele aferente.
Pentru retrocedarea terenului de 130 mp. ROCAR Bat recut la dezmembrarea numărului cadastral în numere distincte, efectuând determinări topografice și cadastrale și înscrieri în cartea funciară a imobilului din B,- (fostă - - nr.107), sector 5.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentința civilă nr.365 din 13.03.2009, Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă a admis contestația formulată de contestatorii, fostă, a, fostă, a, fostă, în contradictoriu cu intimatul Municipiul B prin Primarul General, a dispus anularea Dispoziția nr.11097/05.01.2009 emisă de pârât și a obligat această unitate să emită dispoziție motivată, prin care să propună acordarea de despăgubiri pentru contestatori privind imobilul teren în suprafață de 190 mp. și construcție în suprafață de 85 mp. situat în B,-, sectorul 5.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că notificarea formulată de către contestatori a fost respinsă, întrucât notificatorii nu au făcut dovada dreptului asupra imobilului a cărui restituire se solicită.
Pentru a fi persoană îndreptățită la restituire în sensul dispozițiilor Legii nr.10/2001, persoana care solicită restituirea trebuie să fie persoană fizică, proprietara imobilului la data preluării în mod abuziv a acestuia (art.3 alin.1 lit.a din Legea nr.10/2001) sau moștenitor legal ori testamentar al persoanelor fizice îndreptățite (art. 4 alin.2 din lege). În plus, imobilul trebuie să facă parte dintre "imobilele preluate în mod abuziv de stat, de organizațiile cooperatiste sau de orice alte persoane juridice în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, precum și cele preluate de stat în baza Legii nr.139/1940 asupra rechizițiilor și nerestituite" (art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001).
În ceea ce privește imobilul, tribunalul a constatat că, prin actul de vânzare-cumpărare nr.4769/1911, - le-a vândut soților G și Gop orțiune de 100 mp. teren situat în, comuna Jilava, județul I,-. Potrivit procesului verbal încheiat la data de 10.03.1911, rezultă că pe acest teren a fost edificată o construcție.
Prin actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.24344/11.07.1941 la Tribunalul Ilfov - Secția notariat, a vândut numitului, zis și soției acestuia, zisă și imobilul situat în B,-, fostă, nr.148, format din teren viran în suprafață de 120 mp.
Din adresa emisă de Arhivele Naționale rezultă că, prin Decretul Consiliului de Stat nr.322/1977, imobilul situat în-, sector 5 și format din teren în suprafață de 320 mp. și construcție în suprafață de 85 mp. din care suprafață locuibilă 24 mp. a fost expropriat și trecut în proprietatea statului, situația fiind confirmată și prin adresa nr.10552/24.08.2004 emisă de Primăria Municipiului B - Serviciul de Evidența Proprietății.
Conform relațiilor de la Administrația Finanțelor Publice Sectorul 5, în B,-, fostă - -, nr.107 a figurat ca titular de rol.
Pentru imobil nu s-au încasat despăgubiri, astfel încât preluarea s-a făcut abuziv, cu încălcarea legislației în vigoare la data preluării, respectiv a dispozițiilor art.481 Cod civil, care prevăd că nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa fără o dreaptă și o prealabilă despăgubire, precum și dispozițiile art.8 din Constituția din 1948 care stabilesc că proprietatea particulară și dreptul de moștenire sunt recunoscute și garantate prin lege, precum și art.17 din Declarația Universală a Drepturilor Omului la care România era parte.
Referitor la a doua condiție, tribunalul a reținut, din certificatul de moștenitor nr.1964/24.11.1992 eliberat de Notariatul de Stat Sector 4, că de pe urma defunctului, decedat la data de 05.11.1986, au rămas ca moștenitori, în calitate de soție, decedată la rândul său la 01.04.1992, căreia îi revenea cota de 4/16 din moștenire, fiică, căreia îi revenea cota de 3/16 din masa succesorală, fiu, cu o cotă de 3/16, fiu, cu o cotă de 3/16 și a, fiică, cu o cotă de 3/16.
Din același certificat de moștenitor, rezultă că de pe urma defunctei, decedată la 01.04.1992, au rămas ca moștenitori, fiică, cu cotă de 1/4, fiu, cu o cotă de 1,4, fiu, cu o cotă de 1,4 și a, fiică, cu o cotă de 1/4.
Din declarația de notorietate autentificată sub nr.8775/18.11.1974 dată de și, reiese că mai era cunoscut și sub numele de, astfel cum rezultă din acte și cum este cunoscut și în societate.
De pe urma defunctului, decedat la data de 20.07.2001, conform certificatului de moștenitor nr.31 emis la data de 17.05.2002 de BNP, au rămas ca moștenitori, soție, cu o cotă de 1/4 din masa succesorală și a, fiică, cu o cotă de 3/4.
Din declarația autentificată sub nr.6797/15.11.2006 la BNP, dată de către și, rezultă că defunctul, decedat la 05.11.1986, a fost unicul copil al soților G și, situație confirmată și de extrasele din registrele de stare civilă din anii 1935 și 1945 ale sectorului 3 albastru.
a, potrivit certificatului de naștere seria - din 11.02.1932, este fiica lui și a lui, fiind după căsătorie, a, conform certificatului de căsătorie seria - nr.-, iar, ulterior, tot prin căsătorie, potrivit certificatului C8 nr.-,
Așadar, din situația de fapt reținută, rezultă fără putință de tăgadă că imobilul (teren și construcție) a cărui restituire s-a solicitat prin notificare face parte din categoria imobilelor trecute abuziv în proprietatea statului, conform art.1 alin.1 din Legea nr.10/2001, iar contestatorii au calitatea de persoane îndreptățite la restituire, ca moștenitori ai foștilor proprietari, conform art.4 alin.2 din lege.
Potrivit dispozițiilor art.1 alin.1 coroborat cu art.7 alin.1 din Legea nr.10/2001, "de regulă, imobilele preluate în mod abuziv se restituie în natură".
Din adresa nr.12175/3340/7.07.2003 emisă de Primăria Municipiului B - Serviciul reiese că artera de circulație care poartă denumirea de str. - a purtat și denumirea de str. - -, precum și str. -, începând cu anul 1964, iar, potrivit evidențelor la nivelul anului 1977, numărul 107 pe str. - a purtat și următoarele adrese: nr.107 pe str. - - la nivelul anului 1933 și nr.107 pe str. - din anul 1964 și până la data demolării; în prezent nr.107 pe str. - se suprapune parțial cu imobilul ce poartă nr.3 pe-, deținut de SC SA.
SC SA le-a predat contestatorilor, conform protocolului, o suprafață de teren de 130 mp. situată în B,-, sector 5, purtând în prezent nr.3 pe str. -, sector 5, în baza Deciziei de restituire în natură nr.2/26.01.2006. Pentru restul de teren și construcția demolată însă nu s-au acordat despăgubiri.
Potrivit art.1 alin.2 din Legea nr.10/2001, republicată, "în cazurile în care restituirea în natură nu este posibilă se vor stabili măsuri reparatorii prin echivalent". Astfel, tribunalul a admis contestația, a anulat Dispoziția nr.11097/5.01.2009 emisă de intimat și a obligat intimatul să emită dispoziție de restituire în echivalent pentru teren în suprafață de 190 mp și construcția demolată având o suprafață de 85 mp, din B,-, sector 5.
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, Municipiul B prin Primarul General a formulat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile apelate, iar, pe fond, respingerea, ca neîntemeiată, a contestației.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelantul a arătat că în mod greșit instanța a admis contestația formulată de contestatori, a dispus anularea Dispoziției nr.11097/05.01.2009 și l-a obligat să emită o nouă dispoziție prin care să se propună acordarea de despăgubiri privind imobilul situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de 190 mp. și construcție în suprafață de 85 mp.
Potrivit art.22 din Legea nr.10/2001, odată cu notificarea contestatorii trebuiau să depună și actele doveditoare, din care să rezulte calitatea de persoane îndreptățite; aceste înscrisuri se pot depune într-un termen de cel mult 18 luni, însă, prin prelungirea lui, în speță s-a ajuns la un număr de 27 de luni. În toată perioada menționată, contestatorii aveau timp suficient să depună actele din care să rezulte și dreptul de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 5, astfel că ele nu pot fi primite de instanță.
Apelantul a precizat că instanța de judecată este învestită, potrivit art.24 alin.8 din legea sus-menționată, astfel cum a fost modificată prin Legea nr.247/2005, doar să verifice temeinicia dispoziției emise de unitatea deținătoare. În cauză, în mod corect s-a emis Dispoziția nr.11097 din 05.01.2009 prin care s-a respins notificarea formulată de contestatorii fostă, a, fostă, a, fostă, ca fiind nedovedită, deoarece sus-menționați nu au făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului situat în B,-, sector 5, compus din teren în suprafață de 190 mp. și construcție în suprafață de 85 mp.
Analizând materialul probator administrat în cauză prin raportare la motivele de apel, Curtea a constatat nefondat apelul pentru considerentele expuse mai jos:
Conform art.23 din Legea nr.10/2001, republicată, actele doveditoare ale dreptului de proprietate ori, după caz, ale calității de asociat sau acționar al persoanei juridice, precum și, în cazul moștenitorilor, cele care atestă această calitate și, după caz, înscrisurile care descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire decurgând din prezenta lege, pot fi depuse până la data soluționării notificării.
Termenul limită stabilit prin art.23 nu poate fi interpretat ca având caracter de decădere, din mai multe considerente:
Legea nr.10/2001 a stabilit, pe de o parte, o etapă administrativă de soluționare a cererilor de restituire în natură sau echivalent a imobilelor ce au intrat în domeniul ei de reglementare și, distinct, o etapă jurisdicțională.
În absența unor reglementări distincte, etapa jurisdicțională urmează regulile procesului civil, ce presupune caracterul contradictoriu al dezbaterilor, posibilitatea conferită părților de a formula în fața instanțelor civile apărări și susțineri menite să le conducă la satisfacerea drepturilor subiective ce se pot valorifica în calea contestației, care reprezintă o cale de atac îndreptată împotriva deciziilor (dispozițiilor) emise de entitatea notificată.
Așadar, din interpretarea acestui text de lege, rezultă că actele doveditoare puteau fi depuse chiar în fața instanței de judecată, Legea nr.10/2001 reglementând atât o procedură administrativă, cât și una judiciară, care nu se încheie decât odată cu pronunțarea unei hotărârii judecătorești definitivă și irevocabilă.
Dacă s-ar accepta teza imposibilității instanței învestite cu soluționarea contestației de a mai administra probe în dovedirea dreptului de proprietate sau a calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, pe temeiul Legii nr.10/2001, câtă vreme dispoziția contestată atestă împrejurarea că actele doveditoare nu au fost depuse în termenele prevăzute de lege, etapa jurisdicțională ar fi lipsită de conținut și nu ar putea fi considerată, în interpretarea dispozițiilor art.6 alin.1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată de România la 20.06.1994, ca reprezentând un recurs efectiv, ceea ce presupune dreptul de a te adresa unui tribunal independent, imparțial și de a beneficia de garanțiile unui proces echitabil.
Dintr-o altă perspectivă, aplicând dispozițiile art.103 alin.1 din Codul d e procedură civilă, prin extrapolare, ca text ce reglementează sancțiunea procesuală a decăderii, judecătorul învestit cu soluționarea contestației ar trebui să se poată pronunța exclusiv asupra nulității notificării, decăderea nefiind decât starea de drept ce precede și provoacă nulitatea, și nu asupra existenței însăși a dreptului reclamat, ceea ce ar fi de natură să încalce, de asemenea, jurisprudența Curții Europene, respectiv a principiului potrivit căruia termenul de contestație trebuie înțeles mai curând în sens material, decât în sens formal, ceea ce ar presupune ca această cale de atac să se poată referi atât la existența însăși a dreptului, cât și la întinderea ori modalitățile exercițiului său, atât la elemente de fapt, cât și la chestiuni juridice, iar, pe de altă parte, să fie reală și serioasă, art.6 invocat anterior reclamând o legătură directă între contestație și dreptul în cauză.
În speță, este dovedit faptul că reclamanții au depus odată cu notificarea de restituire actele doveditoare de care au înțeles să se prevaleze în soluționarea acesteia. Acest aspect rezultă din chiar faptul emiterii Deciziei nr.2/26.01.2006 de către, unitate deținătoare care a soluționat parțial cererea notificatorilor, pentru partea din imobil aflată în proprietatea sa, cum rezultă din înscrisul aflat la fila 98 din dosarul de fond.
Pentru restul de imobil, teren în suprafață de 190 mp. și construcția demolată, unitatea notificată a comunicat reclamanților, cât și Primăriei Municipiului B imposibilitatea soluționării notificării nr.383/11.02.2002, astfel încât această instituție avea obligația să solicite persoanelor îndreptățite la restituire să completeze dosarul întocmit în baza Legii nr.10/2001, în măsura în care aprecia necesar acest lucru.
În fața instanței de judecată s-au administrat probe din care rezultă atât dreptul de proprietate al autorilor contestatorilor, cât și calitatea reclamanților de persoane îndreptățite, în înțelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii.
De altfel, ceea ce s-a contestat prin motivele de apel nu este faptul nedovedirii acestor elemente necesare pentru soluționarea favorabilă a notificării, ci doar depunerea lor cu întârziere, după momentul emiterii dispoziției contestate, aspecte deja cenzurate de C prin argumentele prezentate anterior.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.296 raportat la art.295 Cod procedură civilă, Curtea va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelantul MUNICIPIUL B PRIN PRIMARUL GENERAL cu sediul în B,-, sector 5, împotriva sentinței civile nr.365 din 13.03.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a IV-a Civilă, în contradictoriu cu intimații contestatori, cu domiciliul în B,-, -2,.E,.63, sector 6, (fostă ) cu domiciliul în B, nr.83,.81,.2, sector 1, (fostă ), cu domiciliul în B,-, -8,.F,.56, sector 3, și (fostă ), ambele cu domiciliul în B,-, -3,.1,.10, sector 6.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.10.2009.
PREȘEDINT JUDECĂTOR
- - - - -
GREFIER
- -
Red.
Tehnodact./
Ex.8/19.11.2009
Secția a IV-a Civ. -
Președinte:Simona Gina PietreanuJudecători:Simona Gina Pietreanu, Mirela Vișan
