Speta Legea 10/2001. Decizia 52/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie-
Dosar nr-
DECIZIA NR. 52
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTOR 2: Andra Corina Botez
Grefier - - -
Pe rol fiind judecarea apelurilor declarate de reclamantul, domiciliat în Târgoviște, - -, nr.362, jud.D și pârâta PRIMĂRIA MUNICIPIULUI T - prin primar, cu sediul în-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.947 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița,
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns apelantul reclamant personal și asistat de avocat - din cadrul Baroului potrivit împuternicirii avocațiale nr. 16 din 11.02.2008, lipsind apelanta pârâtă Primăria municipiului Târgoviște.
Procedura îndeplinită.
Apelurile sunt scutite de taxă de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că apelantul reclamant nu a depus actul de proprietate ce a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 49319/21.10.1994.
Avocat - pentru apelantul reclamant depune în fața instanței, în fotocopie, actul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 925 și transcris sub nr. 3094 aflat în volumul de acte autentice pe anul 1934, precum și certificatul nr.41/14.02.2008 eliberat de Camera Notarilor Publici P, din care rezultă că numiții și nu apar înregistrați cu tranzacții cu terenuri sau imobile, în perioada 1953 - 1970 și arată că nu mai are alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul apelantului reclamant în susținerea apelului său și combaterea apelului apelantei pârâte.
Arată apelantul reclamant, prin apărător, că soluția instanței de fond este în parte dreaptă și corectă, potrivit probatoriului administrat acesta a dovedit că este îndreptățit la restituirea suprafeței de 3228 mp. din care doar suprafața de 1919 este liberă de construcții.
Susține apelantul reclamant că potrivit constatărilor expertului prin raportul de expertiză se face mențiunea că nu a fost restituită suprafața de 3228 mp, din care doar suprafața de 1919 mp. este liberă de construcții, instanța de fond preluând greșit în dispozitiv numai întinderea suprafeței libere de construcții și nu întreaga suprafață ce trebuia restituită conform Legii nr.10/2001, astfel că este îndreptățit la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren.
Mai arată apelantul reclamant că și terenul liber de construcții este totuși afectat de amenajări subterane - conducte subterane iar pentru care aceste facilități nu există proiect.
Solicită admiterea apelului său, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul acordării de măsuri reparatorii pentru întreaga suprafață de teren.
În ce privește apelul pârâtei Primăria Municipiului Târgoviște, solicită apelantul reclamant respingerea ca nefondat a acestuia, criticile formulate de pârâtă se referă la neacordarea niciunui fel de despăgubiri sau restituiri, întrucât această problemă ar fi fost rezolvată în procedura prevăzută de legea fondului funciar, dar nu se aduce nici un fel de dovezi în acest sens.
În subsidiar solicită ca în dispozitivul sentinței, deoarece legiuitorului a lăsat mai multe posibilități de restituire, să nu rămână numai măsuri reparatorii.
Depune note scrise. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Deliberând asupra apelurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 15.03.2007 reclamantul a chemat în judecată pe pârâta Primăria Târgoviște solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea dispoziției nr. 2158/02.02.2007 și să i se restituie în natură suprafața de 5000mp teren situat în Târgoviște,-.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că prin titlul de proprietate nr. 49319/21.10.1994 i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 5000mp teren, moșteniți de la autoarea sa, defuncta.
Reclamantul a precizat că de pe urma tatălui său a moștenit o altă suprafață de 5500mp, aflată în continuarea terenului de 5000mp dobândit de la mama sa, menționând că nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul de 5500mp pe calea Legii nr. 18/1991, întrucât pârâta i-a comunicat că nu poate fi restituit în natură.
Întrucât, într-adevăr acest teren este ocupat cu blocuri și utilități publice, reclamantul a arătat că înțelege să solicite restituirea în natură a unui teren echivalent, sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri corespunzătoare valorii de circulație a imobilului.
În ședința publică din data de 29.06.2007 reclamantul a precizat că, solicită acordarea de despăgubiri pentru suprafața de 7000mp teren.
Pârâta, în conformitate cu dispozițiile art. 115.pr.civ. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii ca neîntemeiată, susținând în esență că terenul în litigiu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și că reclamantul nu a dovedit dreptul său de proprietate pentru imobilul ce se solicită a fi restituit în natură.
În cauză s-au administrat probe cu înscrisuri și expertiză topografică.
La data de 12 noiembrie 2007 Tribunalul Dâmbovițaa pronunțat Sentința Civilă nr. 947 prin care a admis în parte acțiunea, anulând dispoziția 2158/01.02.2007 emisă de Primăria Târgoviște și constatând că reclamantul este îndreptățit la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafața de 1900 mp teren.
Pentru a dispune astfel, judecătorul fondului a reținut că prin notificarea formulată la data de 13.02.2002 reclamantul a solicitat pârâtei restituirea în natură a terenului de 5000mp, situat în municipiul Târgoviște,-, jud. D, dobândit prin moștenire de la tatăl său,.
Prin dispoziția emisă de pârâtă la data de 2.02.2007 s-a respins această notificare, cu motivarea că terenul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, reclamantului reconstituindu-i-se dreptul de proprietate asupra bunului solicitat în baza Legilor fondului funciar.
Tribunalul a stabilit că potrivit certificatului nr. 84152/13.11.1990 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, autorul reclamantului figura în registrul agricol pe anii 1959-1963 cu o suprafață totală de 1,34 ha, iar în registrul agricol pe anii 1956-1958 este menționat cu suprafața de 1,24 ha teren în Târgoviște pe str. - -.
Având în vedere că potrivit sentinței civile nr. 601/18.01.1993 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 0,55 ha teren arabil, instanța a stabilit, în urma verificării raportului de expertiză topografică efectuat în cauză că suprafața de teren nerestituită reclamantului este de 1900mp, care fiind afectată de amenajări subterane de utilitate publică se impune a fi restituită sub forma măsurilor reparatorii în echivalent.
Împotriva sentinței au declarat apel, în termenul legal prevăzut de art. 284 al.1 pr.civ. părțile, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Apelanta pârâtă a susținut că prin hotărârea pronunțată, tribunalul a nesocotit dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001, terenul în litigiu neputând face obiectul dreptului de reconstituire în condițiile Legii nr. 10/2001.
S-a mai susținut că reclamantul nu a probat în instanță calitatea sa de persoană îndreptățită la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent, extrasul din registrul agricol constituind doar un înscris cu valoare declarativă.
Apelanta a precizat sub acest aspect că autorul reclamantului a deținut în municipiul Târgoviște doar suprafața de 0,55 ha teren arabil și 0,09 ha curți construcții diferența de 0,70 ha fiind înregistrată pe raza comunei.
Din suprafața deținută pe raza municipiului Târgoviște, arată apelanta, reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru 0,55 ha, din care 4684mp teren arabil și 0,816mp curți construcții, emițându-se în acest sens titlul de proprietate nr. 06533/21.10.1994.
S-a mai susținut că expertiza întocmită conține o greșeală materială, ce a fost preluată de instanța de fond,constând în aceea că suprafața liberă de construcții nu este de 1900 mp astfel cum a reținut tribunalul, iar singura măsură reparatorie ce s-ar fi putut pune în discuție, dacă s-ar fi apreciat că sunt incidente dispozițiile Legii nr. 10/2001 era cea de acordare de despăgubiri în condițiile legii speciale.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
Apelul a fost întemeiat în drept pe dispozițiile art. 282 și urm. pr.civ.
În ceea ce-l privește pe reclamant, acesta a criticat hotărârea numai în ceea ce privește întinderea suprafeței de teren pentru care i s-au acordat măsurile reparatorii în echivalent.
Astfel, apelantul a precizat că era îndreptățit să i se acorde măsuri reparatorii pentru suprafața de 3228 mp, identificați conform raportului de expertiză topografică, în care este menționat expres ca reprezentând terenul ce nu i-a fost restituit din moștenirea rămasă de pe urma autorilor săi.
Se solicită admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței, în sensul admiterii acțiunii și constatării dreptului de a beneficia de măsuri reparatorii pentru suprafața de 3228 mp.
Apelul nu a fost motivat de drept.
În conformitate cu dispozițiile art. 115.pr.civ. raportat la art. 289 al. 2.pr.civ. apelantul - reclamant a depus întâmpinare față de apelul declarat de pârâtă, solicitând respingerea acestuia ca nefondat, susținând în esență că pârâta a ignorat dispozițiile art. 6 al.1 din Legea nr. 10/2001, iar prin probele administrate și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de dispozițiile Legii nr. 10/2001.
Apelantul a precizat că potrivit Legii nr. 18/1991 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate doar pentru suprafața de 8728 mp, astfel încât diferența rămasă nerestituită este de 3228mp.
Apelantul reclamant a depus la dosar, în copie, actele de vânzare din 28.01.1903 și respectiv 25.04.1934, extrase din Borderoul populației, proprietăților și exploatațiilor agricole din Târgoviște din luna ianuarie 1948, acte de stare civilă și o schiță de plan.
Apelanta - pârâtă, la rândul său, în temeiul art. 115 coroborat cu art. 289 al. 2.civ. a formulat întâmpinare față de apelul declarat de reclamant solicitând respingerea acestuia ca nefondat, pentru aspectele reiterate și în cazul motivelor sale de apel.
Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, a normelor procedurale incidente în cauză și având în vedere si actele și lucrările dosarului de fond, Curtea constată următoarele:
Prin Sentința Civilă nr. 601 pronunțată la 18.01.1993 de Judecătoria Târgoviște, definitivă și irevocabilă(filele 32-33 dosar fond) s-a admis plângerea formulată de către reclamat și s-a dispus menținerea în parte a Hotărârii nr. 78/1991 emisă de Comisia Județeană D de aplicare a Legii nr. 18/1991 în ceea ce privește reconstituirea dreptului de proprietate în echivalent, pentru suprafața de 0,44 ha teren.
S-a desființat în parte Hotărârea nr. 78/1991 și s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,55 ha teren situat în Târgoviște(în care se include și suprafața de 816 mp curți construcții) în echivalent de la IAS Târgoviște.
Potrivit considerentelor sentinței, în cauză s-a efectuat un raport de expertiză de către inginer, instanța stabilind că reclamantul a făcut dovada dreptului de proprietate pentru terenul de 0,55 ha moștenit de la părinții săi, prin depunerea certificatului 84152/1990 emis de Direcția Arhivelor Naționale și că, față de împrejurarea că terenul în litigiu este de utilitate publică, pe el fiind amplasate construcții s-a impus reconstituirea dreptului de proprietate în echivalent.
Se impune a se preciza, ca prim aspect, că certificatul nr. 84152/1990 emis de Direcția Generală a Arhivelor Statului, filiala județeană Daf ost depus de reclamant și, în prezenta cauză(fila 84 dosar), fiind avut în vedere de Tribunalul Dâmbovița la pronunțarea soluției, astfel cum se precizează expres în considerentele sentinței(pagina 2 din hotărâre).
Potrivit acestui act, tatăl reclamantului, numitul a figurat în registrul agricol pe anii 1959-1963 cu o suprafață totală de 1,34 ha teren, din care, "în Târgoviște, în fundul grădinii - 0,55 ha arabil, în comuna - 0,70 ha arabil și în Târgoviște - 0,09 ha curți".
Potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 nu intră sub incidența acestui act normativ terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare și prin Legea nr. 1/2000, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
În speță, terenul în litigiu, solicitat în prezent pe calea Legii nr. 10/2001 a făcut anterior obiectul pretențiilor formulate de către reclamant pe calea Legii nr. 18/1991, această împrejurare fiind reținută de C atât în baza certificatului nr.84152/1990, depus în ambele cauze ca act doveditor al proprietății asupra terenului ce se solicită a fi restituit cât și în baza raportului d expertiză efectuat în procesul funciar.
Astfel în lucrarea tehnică efectuată în dosarul nr. 4208/1992, în care s-a pronunțat Sentința Civilă nr. 601/18.01.1993 expertul însărcinat cu identificarea terenului solicitat de către reclamant a concluzionat că singura suprafață de teren ce poate fi restituită în natură este de 816 mp "restul suprafeței fiind ocupat de un număr de 7 garaje metalice sau din care aparțin locatarilor din blocurile din apropiere, un drum de acces între garaje și bloc și blocurile cu spațiile aferente lor"(fila 82 dosar fond).
În ceea ce privește raportul de expertiză întocmit la Tribunalul Dâmbovița în cauză întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 se constată că expertul își însușește concluziile expertizei efectuată în dosarul nr. 4208/1992 al Judecătoriei Târgoviște (fila 72 dosar fond), identificând în plus, față de primul expert, două suprafețe de teren, a câte 680 mp și respectiv 629 mp, despre care se arată că sunt libere de construcții, dar care potrivit adresei nr. 4079/25.09.2007 a Primăriei Târgoviște, sunt afectate de amenajări subterane de utilitate publică, fiind parcurse de rețele termice, electrice, de apă și canalizare, distribuție gaze și de telefonie(filele 90,91 și 98 dosar fond).
În condițiile în care, potrivit ambelor rapoarte de expertiză, obiectul pretențiilor reclamantului și implicit al identificării realizate de cei doi experți l-a constituit terenul împrejmuitor casei în care locuiește reclamantul, situat pe- din orașul Târgoviște, jud. D, pentru ambele cauze dovada proprietății fiind bazată pe depunerea aceluiași act - certificatul nr. 84152/1990 emis de Direcția Arhivelor Statului filiala județeană D, Curtea constată că același teren, ce face obiectul prezentei cauze, a fost solicitat și anterior de către reclamant pe calea Legii fondului funciar nr. 18/1991, iar cererea sa a fost finalizată prin pronunțarea Sentinței Civile nr. 601/28.01.1993 a Judecătoriei Târgoviște, situație în care, potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001mp nu poate face obiectul Legii 10/2001.
Totodată, se impune a se preciza sub acest aspect că ulterior pronunțării Sentinței Civile nr. 601/1993, reclamantului i s-a emis titlul de proprietate nr. 49319/21.10.1994 pentru suprafața de 0,55 ha teren pe raza municipiului Târgoviște, din care 4684mp teren arabil și 816 mp curți construcții.
În consecință, pentru aceste considerente, Curtea urmează să valideze critica formulată în acest sens în apelul declarat de către pârâta Primăria Târgoviște, situație în care în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. va admite apelul acesteia și va schimba în tot hotărârea primei instanțe, respingând acțiunea formulată de către reclamant ca neîntemeiată.
Urmare a stabilirii incidenței în cauză a dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 republicată, Curtea constată că nu se mai impune analizarea celorlalte aspecte invocate de către pârâtă în apelul său, acestea având un caracter subsidiar în raport de primul motiv de apel.
Pe cale de consecință, reținând incidența dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 10/2001 Curtea va respinge în temeiul dispozițiilor art. 296.pr.civ. apelul declarat ca reclamant ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de Primăria Municipiului Târgoviște- prin primar, cu sediul în-, jud.D, împotriva sentinței civile nr.947 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu contestatorul domiciliat în Târgoviște, - -, nr.362, jud.D.
Schimbă în tot sentința civilă nr.947 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în sensul că respinge contestația ca neîntemeiată.
Respinge ca nefondat apelul declarat de contestatorul, domiciliat în Târgoviște, - -, nr.362, jud.D, împotriva sentinței civile nr.947 din 12 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Târgoviște.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
- - - - - -
GREFIER,
- -
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Red.
Tehnored.
4 ex./04.03.2007
f- Ttibunalul
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
