Anulare act. Decizia 178/2008. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
-SECȚIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE-
DOSAR NR.785,-
DECIZIA NR.178
Ședința publică din data de 18 februarie 2008
PREȘEDINTE: Cristina Paula Brotac
JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- -
Grefier -
Pe rol fiind judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul G, domiciliat în P,-.A, jud.P, împotriva deciziei civile nr.1181 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații și - prin procurator, domiciliat în P,-,.34,.B,.3,.34, jud.P, și SC SA P, cu sediul în P,-, -.1, parter, jud.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns contestatorul asistat de avocat din cadrul Baroului P, intimații și reprezentați de avocat din cadrul Baroului și din cadrul Baroului P, lipsind intimata SC SA
Procedura îndeplinită.
Cerere timbrată cu 20,00 lei taxă judiciară de timbru potrivit chitanței nr.- și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, ce s-au anulat la dosar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că din partea contestatorului G s-a depus un memoriu însoțit de o serie de hotărâri, în copie, respectiv decizia nr.291/24.04.2007 a Tribunalului Prahova, încheiere - sentința civilă nr. nr.10354/15 decembrie 2006 Judecătoriei Ploiești, sentința civilă nr. 10354 din 22.12.2006 Judecătoriei Ploiești, decizia nr. 1181/14 noiembrie 2007 Curții de APEL PLOIEȘTI, adresa nr. 5898/dosar I/C/10 emisă de Consiliul Județean - Direcția Generală Juridic contencios și Administrație Locală și practică judiciară - hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului.
Părțile având pe rând cuvântul arată că nu mai au alte cereri de formulat.
Curtea consideră cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea și combaterea contestației în anulare.
Avocat pentru intimații și solicită admiterea excepției de tardivitate, în ceea ce privește dezvoltarea motivelor contestației, întrucât ele cuprind un nou motiv, iar acesta trebuia depus odată cu formularea contestației în anulare.
Avocat pentru contestatorul G solicită respingerea excepției de tardivitate invocată de intimații, deoarece în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 319 Cod pr.civilă potrivit cărora contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă.
Pe fondul cauzei, contestatorul G prin apărător, în baza disp.art.317 pct.2 Cod pr. civilă a învederat că, având în vedere că valoarea imobilului în litigiu este de peste 5 miliarde lei, instanțele au fost necompetente să judece litigiul.
Totodată precizează că o atare situație reprezintă o greșeală materială, deoarece instanța era datoare să-și verifice competența în raport de valoarea imobilului și să observe că în primă instanță tribunalul era competent.
Sub acest aspect solicită admiterea contestației, desființarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei la Tribunalul Prahova spre competentă soluționare.
Mai susține contestatorul prin apărător că instanța a fost într-o gravă eroare materială atunci când a menționat că respectivul contract de vânzare cumpărare a fost încheiat în mare grabă. S-a precizat că indiferent de data cumpărării imobilului, intimații nu aveau posibilitatea să-l obțină în natură, întrucât dispozițiile Legii nr.112/1995 nu permiteau acest lucru, ei nefiind chiriași și în atare situație, au primit despăgubiri pentru acesta.
Învederează apărătorul contestatorului că instanța de recurs a făcut o greșită apreciere a practicii CEDO depusă în cauză, deoarece fiecare speță are particularitatea ei, în sensul că se analizează condițiile concrete ale încheierii actului, dar mai ales existența bunei credințe din partea cumpărătorului la data încheierii lui.
Pe cale de consecință s-a solicitat admiterea contestației, desființarea deciziei atacate iar pe fond rejudecarea recursului și respingerea acestuia ca nefondat, fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimații și solicită respingerea contestației în anulare, deoarece în cauză nu se realizează condiția de admisibilitate impusă de dispozițiile art.318 alin.1 Cod pr.civilă. S-a menționat că nemulțumirea contestatorului reprezintă doar o critică de fond a soluției pronunțate în recurs, însă decizia pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI este temeinică și legală.
În ce privește critica privind competența materială a instanței, potrivit dispozițiilor art.317 alin.2 Cod pr.civilă, arată intimații, prin apărător, că obiectul cererii de chemare în judecată l-a constituit constatarea nulității absolute a contractului de vânzare cumpărare, iar acesta nu are caracter patrimonial și în atare situație se impune respingerea contestației.Cu cheltuieli de judecată.
Avocat având cuvântul pentru intimații și susține concluziile de respingere a contestației astfel cum au fost formulate de celălalt apărător, cu precizarea că instanța de recurs a pronunțat o decizie legală și temeinică, la data perfectării contractului de vânzare cumpărare ambele părți contractante au ignorat cu bună știință faptul că imobilul fusese revendicat, iar contestatorul a fost notificat despre aceasta. Fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de APEL PLOIEȘTI la data de 17 decembrie 2007 G în contradictoriu cu intimații, și Paf ormulat contestație în anulare împotriva deciziei 1181 din 14.11.2007 pronunțată de această instanță, solicitând anularea ei, și pe cale de consecință, reținerea cauzei spre rejudecare, iar pe fond respingerea recursului.
În motivarea cererii contestatorul a învederat că prin decizia mai sus menționată s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr.1071/N/1997 privind imobilul situat în P- A, însă soluția pronunțată este rezultatul unei greșeli materiale, instanța omițând faptul că Legea 112/1995 îi dădea posibilitatea lui să cumpere imobilul pe care îl ocupa în calitate de chiriaș în termenul prevăzut de lege.
S-a precizat că o altă eroare gravă a instanței de recurs constă în aceea că nu s-a preocupat de diligențele pe care fostul proprietar ar fi trebuit să le facă pentru a încunoștiința chiriașul despre intenția sa de a i se restitui în natură imobilul, iar în condițiile în care la apariția Legii 112/1995 fostul proprietar a formulat cerere de restituire în natură a imobilului, dar nu și plângere împotriva hotărârii emise înseamnă că a achiesat pe despăgubirile primite.
Considerând că în cauză familia nu a făcut nici un fel de probațiune cu privire la reaua credință a contestatorului și având în vedere erorile materiale strecurate în decizia atacată s-a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei, reținerea cauzei spre rejudecare și pe fond respingerea recursului.
La data de 28 ianuarie 2008 intimații și au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea contestației ca nefondată întrucât instanța de recurs a avut în vedere, fără a fi în nici un fel de eroare, întregul material probator și situația de fapt reală, cu aplicarea corectă a legislației aplicabile.
Totodată s-a învederat că practic acțiunea formulată nu realizează condițiile impuse de art.318 alin.1 pr.civilă, întrucât articolul citat are în vedere în exclusivitate greșeli privind aspectele formale ale judecății.
La același termen contestatorul a depus și o dezvoltare a motivelor acțiunii, invocând art. 317 pct.2 pr.civilă în sensul că, raportat la valoarea imobilului de peste 5 miliarde lei competența în primă instanță aparținea Tribunalului Prahova și cum judecarea cauzei s-a făcut de Judecătoria Ploiești, înseamnă că soluționarea pricinii s-a făcut de o instanță necompetentă.
Referitor la motivul prev. de art. 318 pr.civilă s-a precizat că instanța nu s-a preocupat să motiveze hotărârea sub aspectul consecințelor avute de cererea de restituire formulată de reclamanți, fiind într-o gravă eroare materială atunci când a menționat că actul de vânzare-cumpărare " s-a încheiat în mare grabă " precum și în momentul în care s-a făcut trimitere la practica CEDO.
Având în vedere dezvoltarea mai sus menționată intimații au invocat tardivitatea formulării motivului întemeiat pe art.317 pct.2 Cod pr.civilă, fiind prorogată discuția cu privire la această excepție.
În vederea soluționării cauzei s-a dispus atașarea dosarului de fond nr- al Curții de APEL PLOIEȘTI iar contestatorul a depus la dosar un memoriu însoțit de mai multe hotărâri judecătorești precum și practică judiciară.
Examinând hotărârea atacată prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, a motivelor invocate, dar și a dispozițiilor legale incidente în prezenta speță, curtea reține următoarele:
Având în vedere dispozițiile art. 137 pr.civ. care statuează că instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de fond sau de procedură care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii Curtea se va pronunța asupra excepției invocată de intimații privind tardivitatea motivului întemeiată pe art. 317 alin. 1, pct. 2 pr. civ.
Referitor la termenul de exercitare a contestației este de observat că potrivit art. 319 alin. 2 pr. civ. în situația în care hotărârea nu se aduce la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația "se poate face în termen de 15 zile de la data când contestatorii au luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de 1 an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă ". În literatura de specialitate s-a precizat că această reglementare a termenului menționată anterior constituie o garanție a aplicării principiului prevăzut de art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale privind judecarea unei cauze în mod echitabil și într-un termen rezonabil, în scopul înlăturării oricăror abuzuri din partea părților, prin care s-ar tinde la tergiversarea nejustificată a soluționării unui proces. Termenul de exercitare a contestației este de 15 zile și curge de la momentul subiectiv în care contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, termenul de 1 an marcând la rândul său limita maximă în timp până la care poate fi formulată contestația.
În cauză, decizia civilă nr. 1181 atacată pe calea prezentei contestații fost pronunțată la data de 14 noiembrie 2007 și fiind irevocabilă ea nu s-a comunicat părților.
Ținând cont de sintagma folosită de legiuitor în textul de lege și anume "contestația se poate formula", (deci calea de atac extraordinară, indiferent de motivele care au stat la baza pronunțării ei) introducerea prezentei acțiuni la data de 17 decembrie 2007 se încadrează în termenul legal menționat anterior, iar faptul că cel de-al doilea motiv invocat în susținerea ei vizând necompetența materială, s-a depus la 28.01.2008, nu atrage admiterea excepției tardivității acestui motiv și pe cale de consecință ea va fi respinsă.
Pe fondul propriu-zis al cauzei, se reține următoarea situație:
Prin decizia civilă nr. 1181/14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTIs -a admis recursul declarat de reclamanții și, împotriva deciziei civile nr. 291/ 24 aprilie 2007 pronunțată de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu pârâții G și SC SA P, s-au modificat în tot ambele hotărâri iar pe fond s-a admis acțiunea, constatându-se nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1071 - N/1997, privind imobilul din P,-, jud.
Prin cererea introductivă, în susținerea contestației, Gai nvocat eroarea materială, precizând că instanța nu s-a preocupat de diligențele pe care fostul proprietar ar fi trebuit să le facă pentru a încunoștiința chiriașul despre intenția sa de a i se restitui în natură imobilul, omițând totodată faptul că Legea 112/1995 îi dădea posibilitatea lui să cumpere imobilul pe care îl ocupa în calitate de chiriaș în termenul prevăzut de lege.
Greșeala materială ca temei al contestației, în sensul art. 318 pr.civ. se referă la erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, care au determinat pronunțarea unei soluții greșite, avându-se în vedere deci greșeli de ordin procedural care au dus la pronunțarea unei decizii eronate.
Astfel, sub acest aspect, s-a stabilit că greșelile instanței de recurs care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor sau de interpretare a dispozițiilor legale.
Lecturând conținutul contestației formulate de G, se observă că greșelile materiale invocate de acesta vizează în realitate modalitatea de apreciere a probelor, de aplicare și interpretare a dispozițiilor legale de către instanța de recurs, solicitându-se de fapt să se examineze justețea soluției pronunțate în recurs.
În atare situație, având în vedere argumentele expuse anterior, Curtea apreciază că acest prim motiv al contestației nu poate fi primit și pe cale de consecință, urmează a fi respins.
Un alt motiv al contestației formulate s-a referit la faptul că hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea normelor de ordine publică privitoare la competență, invocându-se în acest sens dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 2 pr.civ.
Pentru a putea fi primită contestația întemeiată pe motivul menționat anterior, în art. 317 alin. 2 pr.civ. se prevede că este necesar ca acest motiv să fi fost invocat prin cererea de recurs, dar instanța să-l fi respins pentru că avea nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Din analiza textului legal expus mai sus, reiese că practic contestația în anulare are un caracter subsidiar și ea nu poate fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii ordinare de atac, deoarece imposibilitatea de a le fi invocat în cadrul căii ordinare de atac reprezintă o condiție esențială pentru admiterea acestei căi extraordinare de atac de retractare.
Având în vedere că în speță normele privind competența nu au fost invocate în niciuna din fazele procesuale anterioare, Curtea raportându-se la textul de lege menționat anterior apreciază că nici acest motiv nu este întemeiat și urmează să-l respingă.
Pe cale de consecință, în baza art. 320 pr.civ. Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată, menținându-se ca legală decizia atacată.
Deoarece se află în culpă procesuală în baza art. 274 pr.civ. contestatorul va fi obligat să plătească intimaților și suma de 3000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării motivului de contestație în anulare întemeiat pe disp. art. 317 alin.1 pct. 2. Civ.
Respinge ca nefondată contestația în anulare formulată de contestatorul G, domiciliat în P,-.A, jud. P, împotriva deciziei civile nr.1181 din 14 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de APEL PLOIEȘTI, în contradictoriu cu intimații și - prin procurator, domiciliat în P,-,.34,.B,.3,.34, jud. P, și SC SA P, cu sediul în P, str. - -, nr.5, -.1, parter, jud.
Obligă contestatorul să plătească intimaților și suma de 3.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 18.02.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
- - - - - - -
GREFIER,
Red. VG
Tehnored.
2 ex./11.03.2008
12381/2002 JUDECĂTORI: Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
a- Tribunalul Prahova
r- Curtea de Apel
C
contest. 785,-
Operator de date cu caracter personal
Notificare nr.3120
Președinte:Cristina Paula BrotacJudecători:Cristina Paula Brotac, Andra Corina Botez
